Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Pedagogică de stat “Ion Creangă”

Facultatea Psihologie şi Psihopedagogie Specială
Catedra Asistenţă Socială

Ciugureanu Nelea

Impactul divorțului asupra creșterii și dezvoltării

copilului
Teză de licenţă

Coordonator ştiinţific: Dița M, lector univ.

Chişinău, 2018

1
 PLANUL LUCRĂRII
Introducere…………………………………………………………………………...4
I. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND FENOMENUL DIVORŢULUI
I.1. Dimensiune psiho-socială a fenomenului divorţului ……………………….....7
I.2. Evoluţia divorţului ca fenomen social. Factorii cauzali………………………11
I.3. Consecinţele divorţului asupra familiei şi copilului . Efectele divorţului cu
privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori...............................................19
I.4. Strategii asistenţiale privind familia în caz de divorţ………………………..28
II. STUDIUL PRACTIC PRIVIND IMPACTUL DIVORŢULUI ASUPRA
COPIILOR

II.1 Demersul metodologic – scop, obective, metode de cercetare utilizate,

baza experimentală......................................................................................................34
II.2 Analiza şi interpetarea datelor..................................................................36
II.2.1 Analiza anchetelor sociale aplicate copiilor............................................36
II.2.2 Analiza chestionarelor pe femeile divorţate............................................42
II.2.3 Analiza interviurilor cu asistenţii sociali.................................................46
II.2.4 Prezentarea studiilor de caz.....................................................................48
Concluzii şi recomandări finale...............................................................................55
Bibliografie.................................................................................................................58
Anexe.........................................................................................................................60

2
 Declaraţia privind asumarea răspunderii
Subsemnatul (a), CIUGUREANU NELEA
Absolventă al Facultăţii __________________________________________________
a Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din mun. Chișinău, specialitatea
_____________________________________________________________________________
declar pe propria răspundere că teza de licenţă cu
tema________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate
sau instituţie de învățământ superior din ţară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinând
referinţa precisă a sursei;
- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa
precisă;
- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţa precisă a originalului.

Numele, prenumele Semnătura

__________________ _________________________ ______________

3
 INTRODUCERE
Familia privită ca nucleu social influenţează întreaga evoluţie de viaţă a
omului şi-şi pune amprenta pe întreaga sa personalitate. Ea se impune ca factor cu
cea mai puternică influenţă asupra copilului prin continuitate, afectivitate şi
autoritate. Instabilitatea căsătoriilor reprezintă o trăsătură a familiilor moderne.
Cauzele acesteia sunt variate, numeroase şi profunde, ele se suprapun şi se
interferează, acţionînd cu o deosebită intensitate asupra relaţiilor din cadrul familiei.
Schimbările profunde înregistrate în ultimii ani în sfera socială, politică şi economică
din cadrul Republicii Moldova, au influenţat în modul cel mai nefavorabil familia.
Consecinţele divorţului sunt devastatoare, antrenînd modificări majore la nivelul
tuturor funcţiilor familiei: economice, de solidaritate, de socializare, de procreare,
cauzînd multiple patologii sociale. Familiile afectate de acest fenomen sunt cele mai
vulnerabile în faţa sărăciei, divorţul fiind principala cauză a dezorganizării şi apariţiei
fenomenului de pauperizare, a incapacităţii de a asigura un mediu favorabil dezvoltării
copiilor. În afară de tristețea și golul pe care îl lasă în viețile celor ce pleacă pe drumuri
diferite – separarea sau divorțul pot avea un impact profund asupra copiilor. Uneori
acesta poate fi chiar devastator pentru ei. Un fapt încurăjător este că, la nevoie, poți să
schimbi foarte mult modul în care copiii fac față acestui apitol. În mod obișnuit, copiii
vor reacționa la separarea sau divorțul părinților prin manifestarea unor apit de
suferintă, sau prin simptome, și este normal ca ei să reactioneze în acest mod. Este
universal cunoscut faptul că în fața divorțului copiii reacționează diferit, de obicei le
este foarte greu, iar rănile sunt mult mai profunde decît ale celor doi parteneri care se
despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evoluție și ritm de
dezvoltare.
Conform ultimilor date statistice din Republica Moldova, în anul 2016 s-au
încheiat 24,4 mii căsătorii cu 0,8 la sută mai mult comparativ cu anul precedent iar
numărul divorţurilor pronunţate prin hotărârea judecătorească a fost de 10,8 mii, cu
1,3% mai mult faţă de anul 2012 revenind în medie 3,0 divorţuri la 1000 locuitori.

4
 Dereglarea funcțiilor familiei provocate de divorț creează consecinte extrem
de negative pentru viitorul oricărei societăți. Scăderea ratei natalității este o
consecință a acestui fenomen. Faptul că divorțurile au loc în primii ani de căsătorie,
cînd partenerii sunt tineri, influențează natalitatea în mod negativ. În anul 2013 din
totalul divorţurilor, 28,2% au intervenit după o perioadă de căsnicie mai mică de 5
ani, urmate de căsătoriile desfăcute după o perioada cuprinsă între: 5-9 ani (26,5%),
10-14 ani (12,9%), 15-19 ani(10,8%), 20 ani şi peste (21,6%). Durata medie a
căsătoriei desfăcute prin divorţ a fost de 11 ani.

ACTUALITATEA TEMEI iese în relief din momentul în care constatăm că

tema abordată este una foarte mediatizată atît pe plan extern cît şi pe plan intern.
Această temă devine actuală din momentul în care ea reprezintă o problemă majoră
pentru întreaga societate deoarece numărul de divorţuri atît în R.Moldova cît şi în alte
ţări ale lumii este într-o continuă creştere. Cuplurile care se căsătoresc astăzi aşteaptă
să obţină prin căsătorie fericire personală, tocmai de aceea speranţele ridicate se
transformă mult mai repede în reproşuri şi deziluzii pentru că realitatea nu se
potriveşte aşteptărilor. Numărul divorţurilor fiind în creştere a crescut şi numărul
copiilor ce provin din familii divorţate iar aceasta datorîndu-se numeroaselor cauze
care intervin pe parcursul căsniciei.
Odată ce avem un număr mare de divorţuri şi un număr mult mai mare de copii
care provin din aceste familii avem nevoie şi de un şir de servicii pentru aceşti copii
pentru ai putea reintegra şi integra fie în propria familie sau într-o altă familie pentru o
perioadă de timp, pînă cînd situaţia în care se află aceşti copii va reveni la normal.
PROBLEMA CERCETATĂ: deoarece divorțul are un impact negativ asupra
copiilor, necesitatea implicării asistentului social în prevenirea acestuia este foarte
importantă.
SCOPUL LUCRĂRII este analiza impactului divorţului părinţilor asupra creșterii
și dezvoltării copiilor
OBIECTIVELE CERCETĂRII:
1. Analiza problemei abordate în literatura de specialitate;
2. Studierea cauzelor divorţuluii din perspectivă teoretică
5
 3. Studierea consecinţelor divorţului asupra re-integrării sociale a copilului
4. Identificarea strategiilor asistenţiale privind familia în caz de divorţ
5.Elaborarea studiului empiric
6. Elaborarea concluziilor finale în baza experimentului efectuat.
METODE DE CERCETARE
În cadrul cercetării au fost aplicate următoarele metode: teoretice: analiza și
sinteza literaturii de specialitate; analiza documentară; empirice: interviul, ancheta
socială şi studiul de caz
BAZA EXPERIMENTALĂ a fost constituită din 20 respondenţi, dintre care
10 asistenţi sociali din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţie a familiei, or.
Strășeni, 5 copii proveniţi din familii divorţate şi 5 femei divorţate.
STRUCTURA LUCRĂRII Lucrarea cuprinde: introducere, 2 capitole,
concluzii și recomandări finale, bibliografie, anexe.
În capitolul I FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND FENOMENUL
DIVORŢULUI – am făcut o analiză teoretică general asupra divorțialității, cauzelor și
consecințelor acestuia. Totodată am făcut a analiză a strategiilor asistențiale privind
familia în caz de divorț. Au fost analizate lucrările a mai multor autori, precum: J.
Bowlby, Miftode V și Mănoiu F.
În capitolul II STUDIUL PRACTIC PRIVIND CONSECINŢELE
DIVORŢULUI ASUPRA COPIILOR am încercat să elaborez o cercetare practică
asupra consecințelor divorțului asupra creșterii copiilor. Acest lucru a fost realizat iar
rezultatele cercetării au demonstrate că totuși divorțul are un imoact nefast asupra
copiilor și este nevoie de prevenit acest fenomen. Spre final au fost formulate unele
concluzii.
TERMENI -CHEIE: familie, cuplu, vulnerabilitate, copii, divorț, anxietate,
depresie, relaționare socială, factori psiho-sociali.

6
 I. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND FENOMENUL DIVORŢULUI

I.1 Dimensiunea psiho-socială a fenomenului divorțului. Tipologia divorţului

Divorţul reprezintă desfacerea căsătoriei în timpul vieţii soţilor, fie printr-o
hotărîre judecătorească pronunţată pentru motive temeinice care fac imposibilă
continuarea căsătoriei, fie în baza acordului de voinţă al soţilor [8.201].
In viziunea altor autori divorţul semnifică unul din cele mai dramatice evenimente care
intervin în viaţa unui cuplu, un moment fundamental de criză şi de ruptură, datorat
acumulării treptate a unor conflicte care nu şi-au putut găsi rezolvarea decît prin
separarea definitivă a partenerilor.
Indiferent de vîrsta partenerilor de cuplu divorţul reprezintă un „moment de răscruce,,
al existenţei lor, care le afectează resursele economice, statutul rezidenţial, proiectele
de viaţă sau stilul de viaţă şi determină schimbări drastice în plan spiritual şi afectiv,
cu consecinţe traumatice pentru toţi membrii familiei, în special pentru copii.
Daca e sa analizăm aceste concepte ale divorţului vedem că în opinia tuturor autorilor
divorţul reprezintă acea despartiré care apare între soţi, datorită unor motive sau
conflicte care nu au putut fi soluţionate de către parteneri şi care fac imposibilă
continuarea căsătoriei.
Capacitatea de a supraviețui și calitatea realizărilor adesea se asociază cu
trăinicia familiei, deoarece anume în cadrul ei se satisfac necesitățile principale ale
omului. Familia este cea mai elementară formă de organizare, fiind prima comunitate
de care se atașează un individ cît și prima autoritate sub care acesta învață să trăiască,
familia este cea care stabilește valorile cele mai fundamentale ale unei societăți.
Am pornit de la acest titlu pentru că divorțul ca factor psiho-social implică
nu doar indivizii legați strict prin căsătorie, ci este un fenomen care are implicații
directe asupra societății și membrilor unei societăți. Mai mult decît atît, în ultimul
timp s-au înregistrat creșteri spectaculoase privind numărul de divorțuri. Statisticile
cu privire la divorțialitate ating cote maxime la intervale regulate, adesea însoțite
de precizări pesimiste și catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor și
dispariția căsătoriei ca un contract pe viață[27, p.69].

7
 Din punct de vedere societal și individual, divorțul este un fenomen
ambivalent: el rezolvă o serie de dificultăți ( înlăturarea conflictelor și tensiunilor
familiale atenuează traumatizarea copiilor ca urmare a disputelor dintre părinți ),
dar creează și altele noi ( stres psihic, dificultăți economice etc. ).Divorțul, așa cum
spuneam, reprezintă un fenomen psiho-social complex privit ca forma finală a
desfacerii vieții conjugale, ce modifică viața partenerilor și a descendenților
acestora. Cînd începem să discutăm despre divorț trebuie să ținem cont de faptul că
el nu este un simplu eveniment, ci un proces adesea traumatizant. El antrenează
tensiuni, conflicte, frustrări și insatisfacții ale căror efecte se prelungesc dincolo de
pronuntarea instanței judecătorești. Divorțul mai este definit ca modalitate
prescrisă social și legal de disoluție a căsătoriei[20, p. 17].
În literatura de specialitate se evidențiază cinci etape ale acestui proces
traumatizant pentru familiei:
I. Cunoașterea individuală. În această etapă începe să se simtă disconfortul
emoțional pentru fiecare dintre soți. Aceștea sunt implicați în activități separate, iar
întreaga perioadă este caracterizată prin învinuiri reciproce, prin depresie, anxietate și
chiar violență.
II. Meta-cunoașterea la nivelul familiei. Poate fi perioada unor severe
dezechilibre, de regulă unul dintre parteneri dorește să grăbească separarea, iar
deciziile acestuia nu sunt împărtășite de ambii soți.
III. Separarea sistemului. Este o perioadă dificilă pentru întreaga familie. Cu
cît membrii familiei au reacționat mai puternic, cu atît este mai intensă criza. Soții
sunt mai vulnerabili, întîmpină dificultăți în concentare din punct de vedere
profesional. Apar modificări în greutate, disfuncții sexuale, probleme de sănătate și
chiar semnele de dependență de alcool, tutun, substanțe. Fiecare simte că pierde
controlul asupra situației și simte în mod deosebit că este slăbit datorită pierderii
suportate. Sentimentele care predomină sunt preponderent negative. Unele persoane
regretă foarte mult, iar altele încearcă chiar reconcilierea.
IV. Reorganizarea sistemului include procesul de stabilire a noilor granițe.
Membrii familiei trăiesc sentimente confuze, avînd dificultăți în a se adapta,

8
pierderea partenerului de viață, modificarea stilului de organizare și administrare a
resurselor familiale, supraîncărcarea de rol pentru părintele care a rămas cu copiii
sunt consecințele divorțului.
V.Redefinirea sistemului începe cînd familia acceptă noua situație și chiar o
nouă definiție, rolurile și granițele au fost clarificate. În cazurile în care ex-soții sunt
cooperanți, există șanse sporite ca echilibrul să se redobîndească în familie, iar copiii
să nu piardă sensul identității și apartenenței[24, p. 37].
O cauză majoră a ridicării ratei divorțialității o constituie emanciparea
economică a femeii. Faptul că în societatea industrial și post-industrială soțiile sunt
angajate în muncă și au deci venituri, le oferă o mare independență și nu mai suportă
orice de lasoții lor. Cînd soția consideră că ,, nu mai merge”, ne mai fiind dependent
material de soț, despărțirea îi apare ca o soluție posibilă.
Ceea ce mai greu era de imaginat în trecut, cînd constrîngerile sociale, cu
precădere cele economice, ce determinau pe cele mai multe femei, inclusiv prin
socializare, nici să nu ajungă la gîndul că ,, nu mai merge ” și la divorț.
Emanciparea femeii s-a produs cu fundalul industrializării, modernizării,
urbanizării, automatizării, creșterii nevoii de forța de muncă în sfera serviciilor.
Posibilitatea pentru ambii parteneri de a întîlni alte persoane și de a stabili legături de
afecțiune este acum mult mai mare. Pe de altă parte, dezvoltarea economică și
creșterea urbanistică a însemnat în țările avansate și rezolvarea problemei locuinței,
care era un serios impediment în divorțialitate[21, p.7].
În abordarea problemei date, mai mulţi specialişti şi-au dat definiţii
referitoare la acest fenomen. L. Parkinson, în lucrarea sa "Separarea, divorţul şi
familia, a definit divorţul ca o modalitate prescrisă social şi legal de disoluţie a
căsătoriei, ce produce modificări atât în statusul individului, în sistemul familial,
cât şi în ansamblul relaţiilor inter-individuale ale celora afectaţi [22, p.25] .
Bohannan(1970), a fost unul dintre primii autori care a conceptualizat
divorţul ca fiind un complex psiho-social şi juridic, identificând şase tipuri sau
"ranguri" ale divorţului:

9
 1. Divorţul emoţional care poate avea loc cu mult mai înainte ca un cuplu să se
fi separat fizic sau el poate rămâne încă multă vreme după ce divorţul legal
a fost pronunţat. Apropierea şi depărtarea emoţională în căsnicie, pot fi în
acelaşi timp dorite şi temute. Unele cupluri nu pot să-şi ofere unul altuia
intimitatea şi distanţa de care amândoi au nevoie în grade diferite, iar aceste
probleme pot conduce la o înstrăinare.
2. Divorţul legal se caracterizează prin pronunţarea de către o curte de justiţie
a disoluţiei căsătoriei.
3. Divorţul economic prevede divizarea proprietăţii între parteneri, separarea
bunurilor casnice, stabilirea obligaţiilor de plată a pensiei alimentare. Pentru
cele mai multe familii divorţul aduce sau crează dificultăţi financiare, iar
cuplurile divorţate vor fi mult mai probabil angajate în lupta pentru bani,
decât pentru copii.
4. Divorţul parental se caracterizează prin încredinţarea copiilor minori unui
părinte,
stabilirea dreptului celuilalt părinte asupra copiilor. Divorţul înseamnă o desfiinţare
a căsătoriei, nu a parentăţii, dar mulţi parteneri divorţează efectiv unul de altul, şi
ca părinţi, odată cu terminarea căsniciei.
5. Divorţul comunitar constă în divizarea comunităţii de prieteni şi izolarea de
comunitatea fostului soţ. Când o căsnicie se descompune, unul dintre
parteneri caută adesea refugiu la părinţii săi gata să ofere ajutorul practic şi
sprijinul de care au mult nevoie. Mulţi au evitat tovărăşia foştilor prieteni şi
cunoştinţe din cauza că se temeau de criticizmul sau bârfa acestora.
6. Divorţul psihologic constă în dobândirea autonomiei psihice faţă de fostul
partener de căsătorie. Indivizii care rămân afectaţi de pierderea partenerului
au dificultăţi în construirea unor noi relaţii şi activităţi. Este posibil ca ei să
necesite ajutor terapeutic extensiv pentru a-şi recăpăta respectul de sine şi
pentru a redeveni îndeplinit [14, p. 85].

10
 C. Zamfir şi L. Vlăsceanuîn Dicţionarul de Sociologie definesc divorţul nu
ca un simplu eveniment, ci ca un proces traumatizant ce se desfăşoară în mai multe
etape:
 Disoluţia şi eroziunea decurg în mai multe faze. Principalele motive de
insatisfacţie invocate de parteneri sunt infedilitatea, agresivitate verbală, conflictele
sistematice. în prima fază, partenerul, îşi retrăieşte de unul singur propria insatisfacţie
sau discută cu prietenii, rudele. în faza a doua, îşi exprimă in satisfacţia şi se
confruntă, iar în a trea faza, partenerii ajung la concluzia că relaţia lor este neviabilă.
 Separarea premergătoare divorţului Nu toate separările duc la disoluţia
căsătoriei, dar majoritatea disoluţiilor sunt anticipate de separare. Separarea se
realizează în funcţie de aspectele de independenţă a relaţiilor dintre parteneri: nivelul
veniturilor, posibilitatea de a găsi o locuinţă etc. Ca o consecinţă firească a stărilor
conflictuale în această etapă o reprezintă încetarea relaţiilor sexuale.
 Disoluţia legală reprezintă forma definitivă a ruperii relaţiei conjugale,
consfinţirea juridică a acestei stări de fapt. Legăturile care au unit soţii prin căsătorie
vor înceta odată cu divorţul, cei doi parteneri devin foşti soţi. Divorţul duce la
încetarea relaţiilor de familie, la distorsiunea legăturilor parentale, la pierderea sau
determinarea unor funcţii ale familiei.
 Acomodarea în perioada de după divorţ. După disoluţia căsătoriei, foştii
parteneri trebuie să se adapteze unui nou stil de viaţă, să facă faţă stresului provocat
de divorţ, să se acomodeze la un nivel de trai mai scăzut, deoarece veniturile familiei
scad (cel mai des în cazul femeilor), precum şi sarcina grea de a îngriji de unul singur
copiii încredinţaţi[29, p.179].

I.2. Evoluția divorțului ca fenomen social. Factorii cauzali.

A. Evoluţia divorţului ca fenomen social

Familia se individualizează în raport cu alte grupuri sociale și prin stilul
propriu de viată pe care îl practică, prin limba vorbită, normele, obiceiurile, valorile
specifice poporului și clasei sociale cărora îi aparține. Transmiterea din generație în
generație a normelor și valorilor dezirabile, a modelelor proprii de conduită, ca și a
unor particularități ale exercitării rolurilor de către membrii grupului, conferă
11
comunității familiale un statut aparte. Familia creează un mediu cultural propriu,
menține continuitatea culturală, transmițind moștenirea culturală. Din aceste aprecieri
se poate deduce rolul social al familiei în transmiterea culturii și prin aceasta,
importanța ei în formarea personalității indivizilor. Familia, a constituit în acela-și
timp și focarul multor tensiuni. Timp de secole, în Occident, căsătoria a fost privită
ca fiind practic indisolubilă, divorțurile erau pronunțate doar în cazuri foarte rare[10,
p. 43].
,,Tradiția” divorțului, depindea în mare măsură de tradiția țării respective, de
obiceiuri și religie. De exemplu, în Persia, chiar în caz de adulter, femeia putea să fie
iertată, dacă rămînînd însărcinată nu recurgea la avort ( era pedepsit cu moartea ), pe
cînd în China, divorțul era un act destul de simplu
La Romani, un motiv de divorț era dacă femeia mergea la teatru. În Marea
Britanie, adulterul se referea doar la soție. Englezii susțineau: ,, Cel care a adus
femeia în ispită, este nevoit să se însoare pentru ai apăra onoarea”. Voința unuia
dintre soți, în SUA, era suficientă pentru a se pronunța divorțul.
Legal, divorțul a fost instituit pentru prima data în Franța, în anul 1792.
Această lege cu privire la divorț spunea: ,, Omul este liber. Libertatea sa nu este
înstrăinată pentru veci, căci atunci nu ar mai fi libertate. Divorțul este un drept natural
”. În 1803 divorțul a fost supus unor restricții. Biserica catolică întotdeauna s-a
pronunțat împotriva divorțului, împotriva a tot ce se întîmplă și se destramă în cadrul
familiei.
În 1884, în Franța, divorțul redevine legal în cazul adulterului cel puțin unuia
dintre soți. Această lege a făcut pronunțarea divorțului mai ușoară.
Un studiu efectuat de către sociologii din Romînia, la sfîrșitul sec. XIX, relevă
faptul că posibilitatea dea transforma familia într-un adăpost pentru satisfacerea
egoismului, va exista atît contribui la dezvoltarea societății
O dată cu schimbarea statutului femeii în societate, cu progresul tehnico-
științific, familia tradițională dispare, cedînd locul unui model mai individual –
familiei moderne. La baza acestei familii stau legături emoționale puternice cu un
grad sporit de intimiditate. Familia modernă este marcată de sporirea

12
individualismului afectiv, de formarea legăturii maritale pe baza selecției personale,
condusă de atracția sexuală sau a dragostei romantici, precum și preocuparea în mod
deosebit de creșterea și educarea copiilor[28, p. 48].
Divorțialitatea este un fenomen neomogen, în timp și în profil teritorial, nu
numai ca nivel al intensității, dar și în structura sa. Problema divorțului se află în
strînsă legătură cu schimbarea tipurilor de relații în familia modernă: noile modele de
familii naște propriile forme de destrămare a acestor relații.
B.Factorii cauzali ai divorţului
Divorţul poate avea cauze multiple. Cercetătorii care au studiat cauzele
divorţului au ajuns la concluzia că acestea diferă de la cuplu la cuplu, de la o zonă la
alta, de la mediul urban la cel rural. I. Mitrofan consideră că este caracteristic
cazurilor de nefericire faptul că, în marea lor majoritate, partenerii invocă drept
motive factori de ordin psihologic şi psihosocial: fie nepotrivirea de caracter, fie
incompatibilitatea modului de raportare la anumite valori, fie imposibilitatea de a
stabili un punct de vedere comun în raport cu un anumit criteriu de referinţă, fie
infidelitatea partenerului, etc. Deci, stabilitatea şi funcţionalitatea cuplurilor maritale
depind, în primul rând, nu de factori economici, ci de compatibilitatea sau
incompatibilitatea dintre “formulele” de personalitate ale partenerilor, ceea ce
înseamnă că în cadrul societăţii noastre, printr-o intervenţie social-educativă
intensificată se pot crea condiţii pentru limitarea maximală a cazurilor de divort.
Excepţii ar putea face cazurile extreme în care nedesfacerea căsătoriei ar
încălca dreptul la libertate şi demnitate al individului uman. Astfel, codul familiei
prevede că divorţul se poate pronunţa, în cazuri excepţionale, atunci când, datorită
unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt atât de grav şi iremediabil
vătămate, încât continuarea căsătoriei a devenit cu neputinţă pentru cel care cere
desfacerea; în aprecierea cu grijă a temeiurilor de divorţ şi a imposibilităţii
continuării căsătoriei, instanţa trebuie să ţină seama de durata căsătoriei şi de
interesele copiilor minori.
De asemenea, în practica judiciară au fost considerate, de exemplu, motive
temeinice de divorţ :

13
 - refuzul nejustificat al unuia dintre soţi de a locui împreună cu celălalt, sau
părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal;
- infidelitatea unuia dintre soţi sau forma adulterului;
- atitudinea necorespunzatoare a unuia dintre soţi, care exprimă acte de
violenţă şi alte asemenea manifestări, ori care are drept consecinţă neînţelegeri grave
între soţi, care fac imposibilă continuarea căsătoriei;
- existenţa unor nepotriviri de ordin fiziologic care afectează raporturile
conjugale;
- existenţa unor boli grave, incurabile, de care suferă unul din soţi şi
necunoscută de celălalt sot, decât ulterior încheierii căsătoriei.
Goodman consideră că motivele principale ale creşterii ratei divorţului sunt
legate de schimbările din societate. Punerea accentului din ce în ce mai mult pe
fericirea şi realizarea personală i-a facut pe mulţi să renunţe la relaţiile pe care le
consideră mai puţin decât satisfăcătoare. Creşterea mobilităţii sociale şi geografice,
combinată cu o slăbire a legăturilor comunitare, a anulat multe din restricţiile sociale
referitoare la destrămarea familiei.
Originea socială diferită a celor doi membrii căsătoriţi constituie un motiv al
divorţului, deoarece pot apărea diferenţe tot mai grave între parteneri. Deasemenea,
oamenii divorţaţi anterior au rate următoare de divorţ mai ridicate decât cei aflaţi la
primele căsătorii.
Participarea femeilor la forţa de muncă le-a permis să fie independente din
punct de vedere economic, ceea ce a condus la creşterea numărului divorţurilor.
Alături de independenţa femeilor, mobilitatea socială a partenerilor influenţează
fenomenul divorţialităţii, prin aceea că, datorită mobilităţii geografice a partenerului
se poate pierde influenţa stabilizatoare a legăturii comunităţii.
Divorţul este mai probabil printre cei care se căsătoresc devreme, în special
cei care se căsătoresc în timpul adolescenţei, mariajele încheiate la vârste timpurii
fiind cele mai vulnerabile şi mai expuse riscului de divorţ.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că un motiv important al divorţului îl
constituie tensiunea financiară, care are loc mai frecvent în familiile din clasa

14
muncitoare, determinand astfel o rată crescută a divorţialităţii, preponderent în clasele
muncitoare decât în clasa mijlocie.
O încurajare a divorţului poate fi considerată şi evoluţia percepţiei sociale faţă
de divorţ, care are un stigmat social mai mic decât în trecut. Deasemenea,
simplificarea legilor de divorţ şi instituirea divorţului “fără vina”, care au dus la
creşterea accesibilităţii divorţului, au jucat roluri semnificative în încurajarea
acestuia. Deci, putem accentua cauzele care predispun la divorţ, acestea fiind directe
sau indirecte, printre cele mai importante numărându-se:
- emanciparea economică a femeii;
- industrializarea, modernizarea şi urbanizarea;
- rezolvarea problemei locuinţelor;

- schimbarea mentalităţii despre divorţ.

Lisa Parkinson ne propune, la rândul ei, alte explicaţii asociate fenomenului

divorţialităţii:

1. Cuplurile care se căsătoresc astăzi aşteaptă să obţină prin căsătorie fericire

personală, important fiind individualismul, în timp ce cuplurile din generaţiile
precedente erau, în general, mulţumite dacă partenerul se comporta satisfăcător
ca stăpân al casei sau intreţinător de familie. De aceea, speranţele ridicate cu
privire la fericirea maritală se transformă mult mai repede în reproşuri şi
deziluzii, pentru că realitatea nu se potriveste aşteptărilor.

2. O alta cauza ar fi evenimentele “paranormative”, adica boala, infirmitatea,

şomajul, etc. Din acest punct de vedere, incidenţa divorţului continuă să fie
ridicată, chiar şi la bărbaţii şomeri în varstă de peste 50 de ani.
Cercetările din ultimii douazeci de ani, ne-au făcut mult mai conştienţi de
efectul stresului cumulativ asupra individului şi familiei. O rată cauzală între şomaj şi
divorţ nu a fost încă dovedită, dar sărăcia şi pierderea statutului, asociată cu şomajul
reprezintă un stres teribil pentru şomeri şi familiile lor. Rata de divorţ pentru şomeri
este deosebit de ridicată. Divorţul este de 4 ori mai ridicat la muncitorii manuali

15
necalificaţi decât la bărbaţii din grupul socio-economic superior lor. Deasemenea,
ocupaţiile care implică absenţe frecvente sau prelungite de acasă, cum ar fi cele
legate de armată sau unele ocupaţii din domeniul serviciilor personale, implică şi
ele riscuri ridicate de divorţ.
Un slab nivel educaţional, la fel ca şi un venit limitat, pot constitui factori
cu importante efecte destabilizatoare asupra cuplului conjugal, mai ales în cazul
unor căsătorii mai recente. Probabil, subliniază autorii, eşecul celor mai multe
mariaje care au o durată de timp mai redusă se datorează procentului mare de
schimbări care au loc în viaţa conjugală, personală, gradului de experienţă cerut de
rolurile asociate relaţiilor intime pe termen lung, accesului la resurse absolut
necesare îndeplinirii obligaţiilor maritale.
Dizolvarea mariajelor bazate pe o durată mai mare de timp poate fi la
rândul ei explicată în raport cu aşa numitul “model de investiţie”. Indivizii care au
investit mai mult într-o relaţie maritală par mai puţin dispuşi să divorţeze. Acolo
unde copilul există ca “investiţie”, sau acolo unde există acumulări de bunuri
comune (proprietatea casei, maşină, de exemplu) în forma unui capital marital,
probabilitatea divorţului scade proporţional cu nivelul acestor investiţii.
În mod obligatoriu, în cazul divorţului trebuie să se aibă în vedere
problema duratei mariajului pentru a se evidenţia pentru ce unele mariaje durează
în timp, pe când altele se dizolvă. Pe lângă aceste cauze de divorţ, cercetătorii au
ajuns la concluzia că există o relaţie strânsă între decizia de divorţ a persoanei, şi
mediul social înconjurător al acesteia, adică prietenii, antecedentele în familie ale
fenomenului, etc. S-a ajuns la concluzia că există trei legături importante care pot
influenţa decizia de divorţ:

1.Relaţia dintre integrarea comunicaţională şi divorţ este una dintre ele.

Cercetătorii au arătat că numărul de prieteni şi afilieri organizaţionale au o relaţie
foarte slab negativă cu divorţul, ceea ce semnifică faptul că integrarea
comunicaţională are o influenţă foarte slabă asupra deciziei de a divorţa, influenţa
sa fiind însă mai mare pentru cuplurile căsătorite de o perioada de până la 7 ani.

16
 2.Relaţia dintre divorţ şi integrarea funcţională este foarte importantă, prin
aceea că are un profund caracter negativ semnificând că , respectiv cu cât este mai
mare numărul de prietenii împărtăşite reciproc de cei doi parteneri ai cuplului, cu
atât este mai mică probabilitatea lor de a divorţa. În acelaşi timp, gradul de afiliere
organizaţionala împărtăşită reciproc este nesemnificativ legată de divorţ, ceea ce
înseamnă că integrarea funcţională nu este legată în mod consistent de divorţ.

3.Relaţia dintre divorţ şi integrarea normativă indică faptul că existenţa

unui prieten sau a unei rude divorţate, sau care este pe cale să divorţeze, este
puternic legată de probabilitatea că indivizii să divorţeze ei înşisi. Dacă ei au, mai
mult, şi o rudă sau un prieten care au experimentat divorţul, integrarea normativă
pare să fie un important factor explicativ pentru divorţ, reducând presiunile de
rămânere într-o căsnicie nefericită.

Factorii sociali care acţionează asupra disoluţiei solidarităţii familiale şi

asupra divorţului sunt clasificaţi în mai multe grupuri:
 Apariţia şi menţinerea unor dezechilibre demografice între numărul femeilor
şi bărbaţilor dintr-o anumită zonă sau colectvitate. Dacă numărul bărbaţilor este mai
mare decât numărul femeilor (sau invers), atunci cei care nu se pot căsători în cadrul
colectivităţii respective exercită o presiune asupra cuplurilor deja constituite printr-o
cerere mare faţă de persoanele deficitare sub raport numeric.
 Creşterea volumului migraţiilor. Migraţiile favorizează divorţul prin mai
multe căi: prin generarea unor disfuncţii familiale şi a unor conflicte în situaţia în
care un soţ absentează perioade lungi de acasă; prin şocurile culturale care apar în
familiile în care soţii provin din medii cu modele familiale diferite; prin scăderea
controlului social asupra comportamentelor familiale.
 Urbanizarea poate produce efecte similare, când are loc în aceleaşi condiţii.
 Diminuarea controlului social asupra comportamentelor familiale, este un
factor ce acţionează indirect asupra divorţialităţii prin nesancţionarea unor
comportamente care diminuiază solidaritatea familială.
 Condiţiile economice generale sunt factorii ce favorizează direct
disoluţia unor
17
 cupluri[4, p. 27].
Factorii exteriori familiei, care favorizează disoluţia solidarităţii familiale,
nu produc aceste efecte, decât dacă acţiunea lor se combină cu cea a unor factori
din interiorul familiei cum ar fi:
 Experienţa premaritală a partenerilor. Diferenţele mari de experienţă
premaritală şi divergenţele atitudinilor soţilor faţă de aceasta, este un factor puternic
ce împiedică realizarea solidarităţii familiale. în multe familii, diferenţele de atitudine
generează conflicte ce duc spre divorţ.
 Motivaţia căsătoriei şi modul de încheiere a căsătorie. S-au obţinut
rezultate foarte interesante când a fost studiată dependenţa căsătoriei de caracterul
motivului întemeierii ei. Au fost relevate trei grupuri principale de motiv al
căsătoriei: căsătoria din dragoste, căsătoria steriotip, căsătorii convenite.
 Vârsta la căsătorie şi diferenţele de vârstă dintre soţi. Vârsta precoce la
căsătorie poate fi un factor de instabilitate, atunci când aspiraţiile faţă de viaţa de
familie se modifică, iar partenerii nu mai corespund acestor aşteptări.
 Heterogenitatea cuplului familial se raportează la mediul de provenienţă al
soţilor, la nivelul de instruire, la trăsăturile psihice şi temperamentale, care pot
conduce la instabilitate familială şi la divorţ, când aceste diferenţele sunt mari şi
provoacă "şocuri" culturale sau temperamentale.
 Poziţia femeii în societate şi familie. în condiţiile în care soţia este
dependentă din punct de vedere economic faţă de soţ, divorţialitatea în rândul lor este
scăzută. însă odată cu dobândirea independenţiei economice de către soţie se schimbă
şi atitudinea ei cu privire la viaţa ei de familie. Multe femei şi-au dobândit un nou
statut în cadrul familiei şi societăţii şi, acţionează pe baza responsabilităţii oferite de
acest statut.
 Nerealizarea aşteptărilor faţă de viitorul partener şi faţă de viaţa de familie.
Cu cât discrepanţa dintre aşteptări şi realizări este mai mare, cu atât riscurile de
instabilitate familială şi de divorţ sunt mai mari. Cuplurile care se căsătoresc astăzi
aşteaptă să obţină prin căsătorie fericirea personală, în vreme ce cuplurile din

18
generaţiile precedente erau mulţumite dacă partenerul se purta satisfăcător ca stăpân
al casei sau ca întreţinător al familiei.
 Schimbarea atitudinii faţă de familie, căsătorie, divorţ. în perioada
premaritală, tinerii dobândesc o anumită atitudine faţă de instituţia căsătoriei, faţă de
stabilitateacuplului familial şi faţă de divorţ.
 Separarea teritorială a locurilor de muncă deseori influinţează
instabilitatea familiei, atunci când unul dintre soţi sau ambii lucrează în altă localitate
decât cea în care domiciliează şi fac naveta între localitatea de muncă şi de domiciliu.
 Evoluţia relaţiilor dinte soţi (scăderea afectivităţii, inadaptarea
sexuală,infedilitatea). Acuma câteva decenii infedilitatea soţului era tolerată şi de
soţie şi decolectivitate, pe când infedilitatea soţiei era reprobată.
 Conflictele familiale sistematice. Sursa acestora este diferită: conflicte
provocate de modul de socializare a copiilor, de realizare a gospodăriei, de folosire a
veniturilor (Când ambii parteneri contribuie la venitul familiei, certurile asupra
modului în care trebuie cheltuiţi banii cresc în intensitate), de modul de petrecere a
timpului liber, de relaţiile unui partener cu prietenii şi rudele, relaţii tensive cu
familia de origine etc.
 Dezorganizarea familială. Existenţa unei locuinţe suprapopulate favoreză
treptat dezorganizarea familiei. O astfel de locuinţă constituie unul din factorii
favorizaţi pentru apariţia unor boli, ducând la dezichilibru economic şi stres psihic.
 Evenimentele familiale. Refuzul de a avea copii sau sterilitatea unuia dintre
soţi, când acesta intervine sau este cunoscută după încheierea căsătoriei); afecţiuni
fizice grave ale unui soţ (boli prelungite); sancţiuni sociale sau juridice aplicate unui
soţ (pierderea locului de muncă, care nu duce doar la o pierdere de venit şi de statut
social, dar are consecinţe şi la nivel familial cum ar fî frecvenţa stresurilor şi crizelor,
pierderea capacităţii de susţinere reciprocă; comiterea unor acţiuni dezaprobatoare
social; condamnări penale), violenţă (agresine verbală, teama, abuz psihologic,
ameninţări, violenţă fizică), violurile, care au loc atât din cauza geloziei, cât şi din
cauza pierderii valorilor morale [7, p. 52-53].

I.3. Consecințele divorțului asupra familiei şi copilului.

19
 Marele cercetător englez J. Bowlby face o legătura strânsă între divorț și
durerea pe care o implică acesta. Pierderea unui partener prin divorț a fost adesea
comparată cu pierderea prin moarte. Durerea care însoțește divorțul poate să conducă
la depresii prelungite în care viața să pară fără rost și sarcinile de fiecare zi să devină
lipsite de semnificație. Se mai face o asemănare între sentimentele divorțaților și
văduvilor, deși faptul că partenerul a plecat de bună voie va lăsa pe unii divorțați, mai
umiliți și cu mai multă amărăciune decît suportă în general văduvul. Cei divorțați tind
adesea să fie considerabili mai tineri decît văduvii, dar readaptarea este complicată în
ambele situații atunci cînd se mențin sentimente puternice de mînie, respingere sau
vinovăție[9, p.36].
După desparțirea părinților, unii copii vor petrece o parte din timp cu un
părinte și altă parte cu celălalt părinte. Alții vor petrece majoritatea timpului cu un
singur părinte, văzîndu-și celălalt părinte numai în vizite dinainte stabilite. Pentru
copilul unei familii divorțate, viitorul poate însemna părinți vitregi. În acest stadiu,
depinde de fiecare în parte cum știe să-și aleagă mai departe persoana care să le stea
alături, iar decizia copilului de a accepta sau nu noua situație familială trebuie
respectată.

Studiile asistenţei sociale care s-au ocupat de tematica divorţului şi

influenţa acestuia asupra copilului au demonstrat că unii copii au capacitatea de a se
adapta la stresul generat de divorţul părinţilor, pe cînd alţii eşuiează. Lipsa tatălui în
familie a fost corelată cu coportamentul deviant al copilului şi cu tulburări de
comportament precum şi cu tulburări în viaţa sexuală. Fără îndoială absenţa tatălui
reprezintă un factor în funcţie de care putem să explicăm diferite tulburări de
comportament al copiilor. Însă aceasta, fiind corelat cu alţi factori cum ar fi: factorii
psiho-sociali şi economici, care afectează şi mai puternic capacitatea copilului de a se
adapta la situaţia creată. Fenomenul divorţului este perceput si determinat de
dezorganizarea familiei. Iată cîteva aspecte ale modului în care ei conştientizează
acest fenomen:
1. Copii cunosc efectele reale ale divorţului. în timpul procesului de adaptare la noua
situaţie generată de divorţ copiii nu au încredere în viitor se simt vinovaţi de ceea ce
20
 s-a întîmplat în familie, obosiţi, au dificultăţi în concentrare şi pot înregistra scăderea
reuşitei şcolare. Cei mai mulţi dintre copii încep să înţeleagă realitatea divorţului la
începutul primului an de separare a părinţilor. Abia peste un an şi jumătate unii se
situează la o anumită distanţă faţă de conflictele parentale. Pentru alţii divorţul
părinţilor rămâne o durere pe viaţă;
2. Pierderea este una dintre cele mai dificile probleme cu care se confruntă copilul. Ea
înseamnă: pierderea părintelui cu care nu mai locueşte, pierderea unei tradiţii
familiale şi a ritmului vieţii familiale, pierderi la nivel emoţional şi fizic;
3. In cele mai dese cazuri separarea şi divorţul părinţilor nu sunt acceptate de către
copii, deoarece ei continuă să spere la integrarea familiei, la refacerea cuplului
parental şi la restabilirea echilibrului familial, chiar dacă cei doi părinţi sau
recăsătorit. în acelaşi timp divorţul poate fi uneori acceptat şi, în mod special, înţeles
de tinerii adolescenţi;
Mulţi copii şi tineri care s-au adaptat la situaţii provocate de divorţ nu vor să
repete experienţa părinţilor lor. Foarte mult se îndoiesc de probabilitatea recuperării
dragostei pierdute printr-o viitoare relaţii intimă personală.
Copilul trebuie să ştie că el nu este responsabil pentru separarea părinţilor şi că
n-a pierdut dragostea părintelui absent. Dacă însă copilul se simte respins, el de
asemenea poate reacţiona prin respingerea părintelui care 1-a rănit mai ales dacă este
încurajat în acesta de către părintele care a rămas cu el. Totodată, copilul poate folosi
respingerea ca un mijloc de a-şi rezolva probleme personale. însă asistentul social
trebuie să fie în contact cu ambii părinţi, şi nu numai cu unul dintre ei, pentru al ajuta
pe copil să se adapteze cît mai reuşit la situaţia creată. Pierderea contactului dintre
copil şi unul din părinţi adesea înrăutăţeşte contactele şi cu alte rude: cu bunicii,
unchii care uneori sunt figuri importante în viaţa unui copil. [14.64].
Sunt greșeli care poate părinții nu le i-au în considerație și nu le consideră
drept greșeli, dar ele sunt foarte importante pentru dezvoltarea psihologică a copilului
și a relației lui cu cei din jur. Aceste greșeli trebuie evitate.Deși există tentația de a
vorbi de rău fostul soț, trebuie evitată critica în fața copilului, indiferent de
problemele existente. Și, mai ales, copilul nu trebuie sub nici o formă să fie acuzat că

21
ar "poseda" cîteva sau chiar toate însușirile negative ale celuilalt părinte. Copilul nu
trebuie folosit pe post de monedă de schimb, ca mesager cu care poate fi șantajat
fostul partener. Atunci cînd apare un alt partener în viața unuia dintre părinți, copilul,
de cele mai multe ori, opune rezistență. Este o atitudine normală care trebuie
gestionată cu calm și înțelepciune. Copilul are nevoie de ajutorul părinților, care pot
să explice pe înțelesul lui ce se întîmplă, în termeni foarte simpli, fără a-i ascunde sau
înfrumuseța artificial realitatea [5. p. 56].
Un copil se adaptează fără probleme la două moduri de viață, cu condiția că
regulile fundamentale să fie aceleași. Divorțul este un subiect sensibil, dar atunci cînd
cel mic este la mijloc, lucrurile tind să se complice. Iată o rețetă pentru o relație
sănătoasă între părinți, cîștigul fiind al copilului.
Atitudine prea laxă la tata, rigiditate la mama. În urma unei despărțiri,
principiile educative se regăsesc adesea în centrul conflictului. În ciuda divergențelor
de valori și a lipsei de iubire din sînul cuplului, important este să se păstreze legătura
parentală, iar copiii să fie protejați de războiuldintre foști. Un divorț, e clar, separă
soții. Nu și părinții, în teorie cel puțin. Practica însă, ne arată că adesea, acordul
educativ care ar trebui să primeze în fața divorțului se dizolvă. Diferențele dintre
punctele de vedere, valori și principii devin, în acest caz, tot atîtea surse de conflict,
fiind alimentate de ranchiună sau rivalitate [35].
“Este cert că în mod ideal, educația copiilor este o muncă de echipă a
părinților. În general, noi suntem rodul educației adulților cu care am interacționat
de-a lungul vieții noastre, de la părinți și pînă la vecini. Este o realitate faptul că,
de cele mai multe ori, atunci cînd părinții divorțează, cel căruia îi este încredințat
copilul, se ocupă mai mult de educația lui. Acest lucru se întîmplă și pentru că,
deobicei, mama, primind custodia, se consideră cea mai potrivită pentru această
misiune. Deseori, tații se retrag parțial sau total, justificîndu-se prin motive care nu
au nimic de-a face cu copilul. Cele mai frecvente «pretexte» sunt legate de lipsa de
timp ( muncesc mult ), dar, din păcate, aceste atitudini sunt determinate de fapt, de
cele mai multe ori, de calitatea proastă a relației dintre cei doi părinți. Confruntați
în mod brutal cu realitatea despărțirii, uneori prinși în mijlocul disputelor acestor

22
adulți ce-și continuă războiul, copiii sunt și mai afectați de cele două moduri opuse
de educație[19, p. 106].
Pentru că ceea ce «pleacă» de la noi spre copil - să fie perceput corect,
înțeles și integrat corespunzător, este important să avem o relație armonioasă cu el.
Dacă vrem să educăm, este de asemenea important să înțelegem cine și cum este
copilul, adică să-l cunoaștem, iar pentru a-l cunoaște este necesar să îi alocăm
timp, și nu oricum, ci timp de calitate.Doar așa îl putem educa, după ce îl
cunoastem, știm ce nevoi are, ce–i place și ce nu-i place, ce interese are, la ce
visează, ce-și dorește“. Iata principiile de bază. Însă, în realitate, există anumite
puncte foarte precise sau moduri de a acționa - care determină apariția
divergențelor.
Unul îi reproșează celuilalt - faptul că cel mic merge prea tîrziu la culcare,
teme care n-au fost controlate, permisuni de a ieși în oraș generos acordate. Sau
opusul, o atitudine prea protectoare sau prea manipulatoare sunt, fără îndoială, cele
mai frecvente acuzații.
Atitudinea prea laxă poate apărea datorită unui sentiment de vinovăție –
nevoia de supracompensare sau datorită timpului și interesului scăzut alocate
copilul, din diferite motive. Pe de altă parte, atitudinea rigida poate fi determinată
de o stare tensionată a părintelui. Se teme să nu greșească și în privința copilului,
dupa ce a ratat căsnicia sau a acumulat multe frustrări, iar relația cu copilul este
cea mai la îndemînă pentru a se “descărca”. Fiecare este convins că are dreptate și,
în mod curios, nu este fals, întrucît, într-un cuplu, există mereu un părinte
emancipat și unul protector, iar copilul beneficiază de echilibru. Păstrarea acestei
linii după divorț este un lucru bun [32].
Dacă din diferențele educative copilul încearcă să tragă foloase, de genul
„dar la tata ( sau la mama ) am voie să... “, nu este cazul să te pierzi în lungi
explicații sau justificări. Este suficient să-irăspunzi: „La tatăl tău, ai voie să faci
asta, aici nu ai voie!“ . Important este să înțeleagă un cadru gîndit și stabilit pentru
el în fiecare camin. Aceasta îl liniștește și îl formează.

23
 Din acel moment în care nu mai există excese, nici dintr-o parte, nici din
cealaltă, copilul nu mai este afectat și puțin mai contează dacă un cadru familial
este prea slab într-un caz și prea închis în celălalt. Să încerci să te înțelegi în
privința aspectelor educative importante și nu asupra detaliilor, este ceea ce se
recomandă cuplurilor separate.
În timpul și după divorț, copilului este bine să i să se explice ce se întîmplă,
pentru binele lui. În ceea ce privește cauzele divortului, este bine să i se explice pe
înțelesul lui, adecvat vîrstei, fără să fie mințit. În felul acesta, mai tîrziu, la
adolescență cel mai probabil, i se va putea completa imaginea de ansamblu. După
divorț soții continuă să-și regleze conturile așa-zis „de dragul copiilor“. Iar
suferința variază, de la “două case, două lumi diferite”, pînă la culpabilizarea
pentru divorțul părinților. „Cel mai important pentru copil este să știe, spunîndu-i-
se cît se poate de clar, că el nu are nimic de-a face cu divorțul și că această
desparțire nu modifică sentimentele părinților față de el[1, p. 87].
Iar semnele prin care copilul va indica suferința nu sunt foarte greu de
identificat.El nu va spune concret în cuvinte ceea ce simte, ci se va exprima printr-
un comportament derutant pentru părinți: stări de apatie, iritabilitate și nervozitate,
tulburări de somn (insomnii, somn neproductiv, pavor nocturn la copilul mic),
plîns facil, enurezis la copilul mic, tulburări digestive cu sau fără scăderi în
greutate (dureri gastrice, scăderea apetitului, constipație sau diaree - fără cauze
alimentare), tulburări de concentrare a atenției, iar în situații mai grave - tulburări
de comportament și absenteism școlar. Ce rămîne de facut? Comunicarea și
dialogul sunt cheia, fără teama de a apela la un specialist în cazurile foarte dificile.
„Părinte, înainte de toate ...„o spun specialiștii. În copilărie, sunt cu toții
de acord în privința unui aspect: singurele diferențe educative care perturbă în
profunzime echilibrul copilului sunt acelea care își au originea în respingerea
celuilalt părinte. Este vorba de cazul în care cuplul parental dispare odată cu cuplul
conjugal, iar reglările de conturi și rivalitățile primează asupra proiectului
educativ.

24
 Dacă încercam totuși să fim realiști, este greu să îl întîlnești pe celălalt, dacă
desparțirea a fost foarte dureroasă pentru amîndoi. Pentru că părinții să se poată
înțelege în continuare, trebuie respectat ritmul și munca de doliu a fiecăruia, fără a
uita totuși că a-l informa pe celălalt părinte despre tot ceea ce privește viața
copilului este o obligație și nu o favoare.
Esențialul este că, dincolo de divergențele care îi separă, copilul să simtă că
tatăl și mama lui păstrează un proiect comun: să-i asigure cel mai bun prezent și
cel mai bun viitor posibil. Cînd aceasta certitudine vitală rămîne înrădăcinată în
copil, atunci părinții își pot spune că și-au îndeplinit misiunea bine [36].
E. Stănciulescu evidențiază la copii, următoarele reacții la divorțul părinților,
în funcție de vârstă:
1.Copii de șase ani, vîrstă mică ( sub șase ani ) sunt cel mai puternic afectați,
devin mai neascultători, mai agresivi, mulți dintre ei plîng, au tulburări în activitatea
de hrănire-odihnire, probleme cu urinarea, manifestă agresivitate în relațiile cu
ceilalți copii.
2.Copii de șase – opt ani sunt marcați de o mare tristețe, de sentimente de
frustrare, confuzie și anxietate, mulți dintre ei caută contactul cu părintele absent. La
această vîrsta băieții sunt mai vulnerabili și înregistrează mai frecvent eșec școlar și
dificultăți de integrare socială, se restabilesc mai greu.
3.Pentru copiii de nouă – doisprezece ani percepția rupturii este mai clară. Ei
sunt în stare să pună în funcție diferite mecanisme de protecție și să lupte împotriva
propriilor stări psihologice, totuși mulți dintre ei, reușesc să-și controleze anxietatea,
rușinea și sentimentul neputinței, revărsîndu-și furia asupra ambilor părinți sau numai
asupra celui care se consideră vinovat.
4.În adolescență de asemenea experiența divorțului nu este suportată fără
probleme: furia, tristețea, sentimentul de amenințare și de neliniște în legatură cu
viitorul, decepția morala, chiar și dispreț [3, p. 91].

Efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor

minori

25
 Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi

Regula este aceea că, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun
ambilor părinţi (în limbaj obişnuit – „custodie comună”). Excepţie face situaţia când
există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, iar instanţa
hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi
(părinte custodian). În această situaţie, celălalt părinte (părinte necustodian) păstrează
dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut şi educat, precum şi
dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

În mod cu totul şi cu totul excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî

plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană sau într-o instituţie
de ocrotire. Acestea exercita drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire
la persoana copilului. În acest caz, instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la
bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.

Locuinţa copilului după divorţ

Părinţii se pot întelege asupra locuinţei copilului după divorţ. Dacă părinţii nu
se înţeleg şi decid contrar interesului superior al copilului, instanţa de tutelă
stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, că locuinţa copilului minor să fie la
părintele cu care locuieşte în mod statornic (părinte rezident). Dacă până la divorţ
copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând
seama de interesul său superior.
În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului,
instanţa poate stabili ca acesta să locuiască la bunici sau la alte rude ori persoane, cu
consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea supraveghează
copilul şi îndeplinesc tot ce este necesar pentru sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.
Dacă afectează exerciţiul autorităţii sau a altor drepturi părinteşti, locuinţa
minorului nu poate fi schimbată fără acordul ambilor părinţi. În cazul în care părinţii
nu se înteleg cu privire la aceste aspecte instanţa va decide dacă o schimbare a
locuinţei este oportună sau nu.

26
 Relaţiile personale ale copilului cu părinţii şi cu alte persoane semnificative din
viaţa sa

Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii,

rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de
ataşament. Părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul să aibă
legături personale cu acesta.
În caz de neîntelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la
modalităţile de exercitare a acestui drept.
Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu
acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de
familie: părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile
personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care
copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în
acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea
fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are dreptul la relaţii
personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă
persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;
d) corespondenţa ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care
au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări

medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a
menţine relaţii personale cu copilul.

27
 Contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învătătură şi pregătire
profesională a copiilor

Părinţii se pot întelege cu privire la contribuţia lor la cheltuielile de creştere,

educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, întelegere de care poate lua
act notarul în cazul divorţului notarial sau instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ.
În caz de neînţelegere, instanţa de tutelă stabileşte contribuţia fiecărui părinte la
cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare
traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire
profesională a copiilor. Numai dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de
bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de
întreţinere, stabilită în bani.
Pensia de întreţinere poate fi sub o sumă fixă sau o cotă procentuală din
venitul net lunar al celui care datorează întreţinere. Pensia de întreţinere stabilită într-
o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
Întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul său
lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi
copii. Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor
persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Pensia de întreţinere se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite sau, în
lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească. Părţile pot conveni
sau, dacă sunt motive temeinice, instanţa de tutelă poate hotărî ca întreţinerea să fie
achitată prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de
întreţinere ale celui îndreptăţit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă
în care se datorează întreţinerea, în măsura în care debitorul întreţinerii are mijloacele
necesare acoperirii acestei obligaţii.

Dacă apare o schimbare în ceea ce priveşte posibilităţile financiare ale

părintelui care plăteşte întreţinerea şi nevoia copilului care o primeşte, instanţa de

28
tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate
hotărî încetarea plăţii ei.

I.4. Strategii asistenţiale privind familia în caz de divorț

Divorţul este o experienţă emoţională negativă care provoacă multiple sentimente

de natură psihologică şi care influinţaeză negativ asupra stării sănătăţii, şi asupra ratei
de creştere a accidentelor şi mortalităţii pe durata perioadei de divorţ.
Divorţul oferă o scăpare din stresul intolerabil în care se află partenerii în căsnicie,
dar mulţi nu sunt pregătiţi de stresul care are să urmeaze şi care va fi cauzat de însuşi
divorţul. Deseori sunt luate decizii pripite, fără să se ia în consideraţie alternativele
aflate la dispoziţie, ceea ce poate duce la crize grave, iar readaptarea poate fi lentă şi
dureroasă.
Autorii care s-au ocupat de teoria crizei, Pard şi Caplan , au sugerat că criza
implică în general:
• Un eveniment sau situaţii stresante la care nu poate fi găsite o soluţie
imediată.
• O ameniinţare majoră la adresa identităţii şi a rutinii, reînviind probleme
nerezolvate din trecutul apropiat sau îndepărtat.
• Reacţii ce formează un model tipic al dezorganizării şi stării tensionale,
începând cu o fază acută care durează de obicei de la 6 până la 8 săptămîni.
Asistentul social trebuie să fie pregătit să acorde clientului ajutorul necesar
pentru ca acesta să depăşească multiplele probleme declanşate de divorţ, utilizând
diferite, metode, tehnici care sunt deosebite pentru fiecare caz aparte. Nu există un
mod aparte de a lucra cu familiile aflate în conflict. în munca sa (referitor la divorţ),
asistentul social foloseşte mai multe metode şi tehici corespunzătoare.
Deoarece procesul de divorţ are un caracter individual, asistentul social va
folosi tehnica asistenţei individualizat Asistenţa socială individualizată a luat ultimile
decenii un avânt puternic.

29
 Defirite cauze de dependenţă socială au determinat ramificarea asistenţei
sociale individualizate în: asistenţa socială a familiei; asistenţa socială infantilă;
asistenţa socială a delicvenţilor; asistenţa socială psihiatrică[2, p. 114].
Comportamentul familial nu priveşte doar pe cei implicaţi în relaţiile familiale.
El reprezintă interes pentru întreaga societate, dat fiind faptul că familia rămâne
factorul de bază în coeziunea unei societăţi. în calitate de grup primar fundamental,
familia urmăreşte scopuri cu profundă semnificaţie socială. Familia este sursa
proceselor demografice care determină reproducerea şi dezvoltarea forţei de muncă,
prin intermediul socializării interne, familia exercită o influienţă puternică asupra
nivelului de dezvoltare fizică, intelectuală şi morală a copiilor şi a tineretului şi tot
familia este unul dintre principalii factori care asigură menţinerea identităţii culturale
naţionale. în sens restrâns, din punct de vedere social, familia reprezintă o instituţie
socială de mare importanţă menită să asigure continuitatea neamului şi educaţia
tinerii generaţii în cele mai bune condiţii.
Familia contemporană se confruntă cu probleme grave determinate de
procesele demografice şi sociale, de reformarea sistemelor de asistenţă medicală şi
educaţie, precum şi de schimbarea rolului femeii în societate.
În Republica Moldova, familia suportă dificultăţi pe care nu le poate depăşi de
una singură şi nu întotdeauna găseşte cele mai potrivite căi de ieşire din impas. Iată
de ce în studierea şi perfecţionarea mecanismelor de funcţionare a familiei este
necesară implicarea celor mai diverse structuri ale societăţii. În ajutorul familiei
trebuie să vină societatea cu toate structurile ei: statale, politice, civile şi ştiinţifice.
Diversitatea măsurilor şi a intervenţiilor vizând populaţia şi familia pot
fi clasificate în:
Măsuri legislative care cuprind un şir de reglamentări ce acţionează în mod
direct asupra comportamentelor demografice şi familiale şi care formează ceea ce
am putea denumi politică demografică în sens restrâns. Ele ţin de reglarea
natalităţii. Măsurile legislative cel mai frecvent utilizate includ reglamentarea
accesului la mijloacele de control al fecudintăţii, reglamentarea avorturilor,

30
reglamentări privind celibatul şi familiile fără copii, reglamentarea divorţurilor,
reglamentări privind cuplurile consesuale.
Măsuri economice şi sociale care urmăresc în mod direct comportamentele
demografice, structura şi funcţiile familiei. Ele vizează îndeosebi aspectele
calitative ale vieţii familiale. în acest context, mai frecvent folosite sunt măsurile
de asistentă a familiei, de ameliorare a statutului femeiii în societate, de dezvoltare
a serviciilor sociale.
Politicile privind populaţia şi familia pot fi clasificate şi ţinându-se cont
de gradul în care afectează familia sau condiţiile de viaţă ale familiilor. Din
această perspectivă deosebim următoarele categorii:
Tabelul 1. Politicile privind populaţia şi familia
Politici ameliorative Politici de remediu Politici substituţionale
Care au ca scop Care urmăresc educarea Dezvoltate mai ales
îmbunătăţirea vieţii de familie şi după 1960. Acestea sunt
condiţiilor de viaţă ale oferirea de informaţii axate în primul rând pe
familiilor. privind problemele problemele rezultete din
Aceasta categorie familiale. Aceste politici creşterea participării
include două tirpuri de pot fi realizate de femeilor la activităţi
măsuri: alocaţiile instituţii publice sau extrafamiliale. Din
familiale şi reducerile private. Din această politici substituţionale
de taxe. Aceste politici categorie pot fi fac parte servicii de
sunt centrate pe copil şi menţionate serviciile de asistenţă a familiei,
familie consiliere şi de terapie a precum: îngrijirea sau/şi
familiei. Politicile de supraveghierea copiilor
remediu sunt orientate sau a persoanelor
spre aspectele dependente, servicii de
individuale şi prestare a unor activităţi
interpersonale. menajere la domiciliu
etc. Ele sunt orientete
spre persoane cu

31
 venituri scăzute.

În acest context ar fi binevenită preluarea experienţie unor ţări care reuşesc

să realizeze programe complexe de susţinere a familiei. De exemplu, în Germania,
pentru a susţine participarea femeilor la activităţi extrafamiliale, s-au alocat resurse
necesare pentru deschiderea de grădiniţe şi a grupelor cu program prelungit în
şcoli. în acest mod ei vor să asigure şi egalitatea de şanse pentru femie şi bărbaţi,
dar şi ca ambii soţi să se angajeze la serviciu, majorând astfel bugetul familiei.
În Republica Moldova reglementarea divorţurior reprezintă un tip de măsuri
juridice privind comportamentele demografice, având efecte pozitive asupra
cuplurilor ce intenţionează să divorţeze din motive minore şi unde reconcilierea
soţilor este posibilă. Neacordarea divorţului în cazurile în care solidaritatea
cuplului familial este iremidiabilă, compromisul nu face decăt să agraveze situaţia
şi să împiedice constituirea unor noi cupluri normale din punct de vedere
funcţional. Caracterul restrictiv al acordării divorţului poate încuraja răspândirea
cuplurilor consensuale sau, în cazul partenerilor căsătoriţi, poate încuraja separarea
în fapt, fără reglementere legală. Limitarea divorţurilor are un efect scăzut asupra
creşterii natalităţii, căci neacordarea divorţului în cadrul unor familii nefuncţionale
ar împiedica fertilitatea, care ar putea fi realizată în cadrul unor cupluri noi. Or,
caracterul restrictiv al divorţului vizează mai mute aspecte cantitative, stabilitatea
căsătoriilor şi mai puţin comportamentul natalist [16, p. 31].
Politicile sociale în acest domeniu sunt orientate spre prevenirea divorţului şi
acordarea de asistenţă persoanelor divorţate şi copiilor din familiile divorţate.
În acest context un mijloc de prevenire a divorţurilor îl constituie
limitarea căsătoriilor precoce, care, de regulă este realizată atît prin intervenţia
părinţilor, serviciilor de consiliere familială, cât şi printr-o măsură legislativă
relativ veche precum este cea de stabilire a unei vârste minime la căsătorie.
Cercetările interprinse în mai multe ţări confirmă că familiile rezultante din
căsătorii precoce sunt relativ instabile. Această situaţie poate fi explicată prin mai

32
mulţi factori, dintre care sunt: nivelul social-economic scăzut; maturitatea
emoţională a partenerilor; căsătoria ca rezltat a unei fertilităţi precoce etc
În Republica Moldova, familiile, ca şi în alte ţări, se află în pragul unor
schimbări radicale. Noile forme de convieţuire şi de comunicare, transformările în
sfera muncii, diversele greutăţi pe care le întâmpină astăzi familia de la reducerea
posibilităţilor pentru a creşte şi a educa copii până la lipsa de resurse băneşti au
determinat o situaţie în care tot mai puţini tineri îşi realizează visul de aşi întemeia
o familie.
Unul dintre cele mai importante elemente ale politicii sociale eficiente
pentru copil şi familie îl reprezintă dezvoltarea unui sistem coerent, articulate
de asistenţă socială centrată pe nevoile acestora. Relansarea economiei este
Aceste variabile strategice ar trebui să constituie obiectul programelor
speciale care compun această strategie. Printre principalele programe de care ar
trebui să se ţină seama putem numi: intensificarea promovării valorilor familiei,
cea a responsabilităţii faţă de copil prin cele mai diverse mijloace; susţinerea
economică a familiilor cu grad ridicat de sărăcie, în special familiilor cu mulţi
copii; asigurarea accesului tinerilor familii şi a familiilor cu copii la locuinţe
adecvate; prevenirea şi combaterea fenomenilor de violenţă în familie; educaţie
sanitară în sfera sănătăţii familiei şi a nutriţiei sănătoase; etc.
Lipsa unor condiţii socio-economice şi culturale de viaţă duce la tensiuni
intrafamiliale, la frustrări succesive, la dificultăţi care, nesoluţionate la timp,
transformă familia normală într-una vulnerabilă. Lipsa surselor de venituri
este responsabilă de importante tendinţe de disoluţie a familiei. Creşterea
divorţialităţii, mai ales în situaţia mamei cu copil , împinge cel mai adesea pe
mama singură în situaţii disperate.
De regulă, datele, sugerează că acei copii din familiile incomplete, sunt cei
mai vulnerabili la riscul abandonului, neglijări, abuzului fizic, sexual, financiar,
devanţei.
De aceea, susţinerea familiei, este mijlocul cel mai eficace de a oferi condiţii
normale de viaţă copiilor. O politică socială eficientă de sprijin pentru copil şi

33
 familie trebuie să pornească de la o înţelegere clară a necesităţilor familiilor cu
copii.

II. STUDIUL PRACTIC PRIVIND CONSECINŢELE DIVORŢULUI ASUPRA

COPIILOR

II.1. Demersul metodologic – scop, obective, metode de cercetare utilizate,

baza experimentală. Odată ce avem un număr mare de divorţuri şi un număr mult mai
mare de copii care provin din aceste familii , necesitatea desfăşurării unor astfel de
studii este necesară în vederea identificării şi cunoaşterii cauzelor dar şi consecinţelor
acestui fenomen , în special asupra copiilor şi stabilirea modalităţilor de susţinere a
acestor familii. PROBLEMA CERCETATĂ: deoarece divorțul are un impact
negativ asupra copiilor, necesitatea implicării asistentului social în prevenirea acestuia
este foarte importantă
SCOPUL LUCRĂRII este analiza impactului divorţului părinţilor asupra
creșterii și dezvoltării copiilor .
OBIECTIVELE CERCETĂRII:
1. Analiza problemei abordate în literatura de specialitate;
2. Studierea cauzelor divorţuluii din perspectivă teoretică
3. Studierea consecinţelor divorţului asupra re-integrării sociale a copilului
4. Identificarea strategiilor asistenţiale privind familia în caz de divorţ
5.Elaborarea studiului empiric
6. Elaborarea concluziilor în baza experimentului efectuat.

34
 METODE DE CERCETARE
În cadrul cercetării au fost aplicate următoarele metode: teoretice: analiza și
sinteza literaturii de specialitate; analiza documentară ; empirice: interviul, ancheta
socială şi studiul de caz
BAZA EXPERIMENTALĂ a fost constituită din 20 respondenţi, dintre care
10 asistenţi sociali din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţie a familiei, or.
Strășeni, 5 copii proveniţi din familii divorţate şi 5 femei divorţate.
Cercetarea s-a petrecut în perioada septembrie 2017- martie 2018 în cadrul
DASPF or. Strășeni.
Direcția de Asistență Socială și Protecție a Familiei a raionului Strășeni s-a
înființat și organizat ca serviciu public de asistență socială, cu personalitate juridică,
în subordinea Consiliului raional Strășeni.
Direcția asigură aplicarea politicilor de asistență socială și a măsurilor de
protecție și asistență socială pentru persoanele cu dizabilități, persoane vîrsnice,
persoane singure, familie, copil, precum și pentru oricare persoană aflată în nevoie,
prin servicii pentru categorii de persoane defavorizate.
În planul intervenției directe, Direcția de Asistență Socială și Protecție a
Familiei vine în întîmpinarea nevoilor mereu în schimbare prin promovarea și
implementarea proiectelor adresate tuturor categoriilor de beneficiari ai asistenței
sociale.
Activitățile desfășurate de către Direcția de Asistență Socială și Protecție a Familiei a
r. Strășeni vizează dezvoltarea unui sistem unitar, integrat, de servicii de asistență
socială, destinat persoanelor și familiilor a căror existență nu poate fi susținută prin
mijloace, capacități și drepturi proprii. În acest sens, prioritățile Direcției de Asistență
Socială a r. Strășeni sunt:

 Elaborarea strategiilor r. Strășeni în domeniul asistenței sociale;

 Dezvoltarea capacității instituționale, în vederea corelării procesului de implementare
a măsurilor de asistență socială la nivelul r. Strășeni;
 De administrare a fondurilor pe care le are la dispoziție;

35
 De colaborare cu serviciile publice descentralizate și desconcentrate, precum și cu
reprezentanții societății civile care desfășoară activități în domeniu;
 De execuție, prin asigurarea mijloacelor umane, materiale și financiare necesare
pentru implementarea strategiilor cu privire la acțiunile antisărăcie, prevenirea și
combaterea marginalizării sociale, precum și pentru soluționarea urgențelor sociale
individuale și colective la nivelul raionului;
 De reprezentare a Consiliului raional Strășeni pe plan intern și extern în domeniul
asistenței sociale și protecției familiei și copilului.

Organigrama instituţiei:

II.2 Analiza şi interpretarea datelor cercetării

II.2.1 Analiza anchetelor sociale aplicate copiilor din familii divorţate.

36
 Ancheta socială pe baza de interviu- ca metodă de cercetare în asistenţa
socială face din obiectul ei şi instrument şi scop, căci ne ajută să cunoaştem omul cu
ajutorul lui însuşi.
Prin sondarea faptelor, atitudinilor şi opiniilor pe care le are, îl ajutăm în
acelaşi timp să se cunoască mai bine.
Schema operaţională generală a anchetei se bazează pe culegerea de informaţii
prin întrebare - răspuns, în sens mai larg ea presupunând colectarea sistematică de
informaţii cu privire la trebuinţele, motivaţiile, aspiraţiile persoanelor care au suferit
de pe urma divorțurilor. În cercetare s-au elaborat 5 de anchete sociale pe bază de
interviu pe 5 de copii proveniţi din familii divorţate. Rezultatele sunt prezentate în
cele ce urmează:

A.Vîrsta copiilor este cuprinsă între 12-16 ani, elevi în clasele a 6- a 9-a care îşi fac
studiile la Liceul Teoretic "M.Eminescu" din or. Strășeni:

2.5

1.5

0.5

0
12-14 ani 14-16 ani

Fig. 1 „Vîrsta respondenţilor”

B. Sexul respondenţilor:

37
 masculin; 2

feminin; 3

Fig. 2 „Sexul respondenţilor”

C. Cu privire la mediul de provenienţă şi d etai am obţinut următoarele date: din cei 5

copii intervievaţi 4 sunt din mediul urban şi locuiesc în or. Strășeni dar unul face
naveta din s. Rădeni, rl. Strășeni:

rural; 1

urban ; 4

Fig. 3 „Mediul de trai”

D. În continuare copiii au fost întrebaţi despre ocupaţiile pe care le au înafară de

lecţii. Astfel: 3 copii au zis că frecventează diverse cursuri extracurriculare: dans,
pictură, 1 copil merge după lecţii şi îşi ajută mama la vînzarea legumelor iar 1 copil
stă pe internet.

38
 3
3
2
1 1
1
0
e ri et
ular îv n
ză ern
ric nt
cu
r
al
a
pei
rt a am
stă
x
ie ăm
ur aju
t
rs
ac
u îşi
eaz
nt
cve
fre

Fig. 4 „Ocupaţiile copiilor”

E. Fiind întrebaţi despre faptul cu cine locuiesc, copii au dat următoarele răspunsuri:
3 copiii locuiesc cu mama şi fraţii sau surorile, 1 copil locuieşte cu bunica şi mama
iar un copil doar cu mama.

2.5

1.5

0.5

0
locuiesc cu
mama si fratii locuiesc cu
mama si locuiesc doar
bunica cu mama

Fig. 5 „Cu cine locuieşte copilul”

F. O altă întrebare care considerăm că are importanţă de a fi analizată este

“Cine aduce banii în familie”. Astfel: 3 copii au scris că mama este cea care
întreţine familia, 1 copil a scris că bunica şi mama lucrează ambele şi ele aduc
banii în familie iar unul a zis ca bunica, deoarece mama stă acasă şi îngrijeşte
de fratele mai mic:

39
 bunica; 1

mama şi bunica; 1
mama; 3

Fig. 6 “Cine aduce bani în familie”

G. În urma elaborării anchetei sociale pe bază de interviu s-a constat că divorțul a

adus cu sine multe efecte negative în familie cum ar fi pe plan comportamental,
financiar şi sentimental. Din anchetele date s-a observat că la mulți dintre subiecți au
scazut succesele școlare , mulți și-au modificat comportamentul au devenit
agresivi,provoacă certuri și neîntelegeri în familie,petrec mai mult timp în stradă decît
în famile, totodată din subiecții cercetați se confruntă cu problemele
financiare ,venitul este mic ,finanțe aduce doar un membru al familiei ceia ce duce la
insuficiența acestora și respectiv resurselor materiale. Doi copii au scris că lipsa
tatălui le provoacă tristeţe. Toate aceste probleme sunt arătate în figura 7 de mai jos:

40
 4
3
2
1
0

Fig. 7 “Problemele cu care se confruntă copilul în familie”

1. H. O ultimă întrebare care considerăm că este actuală pentru cercetarea noastră,

este ultima şi anume “Vă oferă cineva susținere, ajutor? ”,. Astfel 2 copii au
scris că uneoi tatăl îi ajută cu bani şi produse alimentare, 1 copil a zis că
mătuşa din Italia le mai trimite bani şi colete, 1 copil a zis că primesc ajutor
social iar altul apreciază căprietenii şi vecinii le mai ajută:
2
2

1.8

1.6

1.4

1.2
1 1 1
1

0.8

0.6

0.4

0.2

0
tatăl mătuşa ajutor social de la DAS rude, vecini, prieteni

Fig. 8 “De la cine mai primesc ajutor suplimentar copiii”

41
II.2.2. Analiza chestionarelor cu femeile divorţate – mamele copiilor anchetaţi

Mamelor acestor copii le-au fost acordate nişte întrebări pentru a stabili cît de
mult le-a afectat divorţul dar în special pe copilul lor şi care au fost cauzele
divorţului.

A.Primul item pe care îl analizăm se referă la vârsta respondentelor. Astfel: 3

femei au vârsta cuprinsă între 37-40 iar 2 au vîrsta mai mare de 40 ani:

2.5

1.5

0.5

0
36-40 ani mai mult de 40 ani

Fig.9 „Vîrsta respondentelor”

B. Dacă e să facem o analiză a studiilor femeilor divorţate care au făcut parte

din cercetarea noastră, atunci avem următorul rezultat: 1 femeie are studii
profesionale – profesia croitoreasă, 2 au finisat colegiul – una este profesoara
de clasele primare iar alta este tehnolog, iar 2 au studii superioare: una e
contabil şi alta este pedagog de istorie:

42
 studii
2 2

şcoala profesională colegiu studii superioare

Fig. 10 “Nivelul de studii a femeilor divorţate”

C. În continuare vom atrage o atenţie deosebită la răspunsurile pe care le-au dat

respondentele noastre la capitolul “cauzele divorţului”. Astfel am obţinut
următoarele rezultate:1 femeie a zis ca a depus cerere la divorţ deoarece a aflat
că soţul ei avea o relaţie extraconjugală, deci cauza – adulterul, 2 femei au zis
că familia şi relaţia lor a ajuns în impas după mai mulţi ani de trai comun, din
cauza frecventelor certuri, neînţelegeri, conflicte şi chiar agresivitate, violenţă
din partea soţului, 1 femeie a depus cerere la divorţ deoarece soţul ei nu-şi
îndeplinea obigaţiile de soţ şi tată, consumând zilnic în exces alcool şi nici nu
avea un loc de muncă – deci, alcoolismul şi şomajul,iar 1 femeie a zis că soţul
fiind plecat de mai mulţi ani peste hotare, acesta din urmă şi-a întemeiat în
Rusia o altă familie iar soţiei ia zis că vor divorţa, lucru care s-a şi întâmplat.
Aceste momente pot fi prezentate şi în diagram de mai jos:

43
 migraţia; 1 adulter; 1

alcoolism şi şomaj; 1

neînţelegeri, conflicte
frecvente, violenţă famil-
ială; 2

Fig. 11 “Cauzele divorţului”

Analizând figura de mai sus putem face o generalizare evidentă şi anume faptul
că totuşi, cauza cea mai frecvent întâlnită în situaţii de divorţ, este violenţa
domestică, anticipată de frecvente conflicte, neînţelegeri, imposibilitate de a ajunge la
consens, etc.

D. În cele ce urmează vom analiza care a fost situaţia legată de custodia copiilor după divorţ, adică
dacă au avut oarecare altercaţii cu fostul soţ, pe subiectul copiilor. Astfel, 4 femei au declarat că soţul
nu a avut nicio pretenţie asupra faptului că copilul va rămâne după divorţ cu mama, însă 1 femeie a
declarat că ,da, a avut altercaţii, dar pânăla urmă instanţa de judecată a hotărât ca copilul să rămână
cu ea.

4
3.5
3
2.5 4
2
1.5
1 1
0.5
0
nu da

44
 Fig. 12 „Altercaţii pe subiectul copiilor”

E. În continuare am întrebat femeile divorţate care au rămas să locuiască cu copiii după divorţ, în ce
măsură a afectat divorţul situaţia psiho-emoţională a copilului şi în ce schimbări a observat la copil
după divorţ. Astfel:2 femei au spus că divorţul a afectat în mare măsură starea copilului, acesta a
devenit timid, emotiv, deseori le întreabă unde e tatăl sau când se va întoarce înapoi. O femeie a scris
că divorţul a afectat copilul în foarte mare măsură, acesta a trecut printr-o criză depresivă şi doar cu
ajutorul psihologului din liceu a reuşit să scoată fetiţa din acea stare, ea fiind şi la vîrsta de criză –
preadolescenţa, 1 altă femeie a scris că divorţul foarte puţin a afectat copilul iar o alta a declarat că
divorţul deloc nu a afectat copilul, deoarece ea a discutat cu băiatul despre acest fatpt, 3 ani până la
divorţ,el fiind la fel agresat şi bătut deseori de către tatăl agresiv şi alcoolic. Adică se simt ambii
foarte bine şi linistiţi fără el:

1.8

1.6

1.4

1.2

0.8

0.6

0.4

0.2

0
în mare măsură în foarte mare măsură foarte puţin deloc

Fig. 13 „În ce măsură a afectat copilul divorţul dintre dvs şi soţ”

F. Penultima întrebare din chestionar a fost cu referire la ce anume îi lipseşte copilului de când au
divorţat. Astfel: 2 femei au scris că le lipseşte comunicarea,sprijinul şi ajutorul psihologic ca tată,mai
ales în situaţii de dilemă,cînd nu ştiu ce alegere să facă, 2 femeie consideră că copilului nu-i lipseşte
nimic absolut,deoarece până la divorţ doar ele se implicau în discuţii cu copilul, în creşeterea şi
educarea lor şi 1 femeie că copilului poate îi este mai greu financiar,deoarece ea nu are aşa
posibilităţi cum are tatăl, dar se străduie ca copilului nimic să nu-i lipsească:

45
 2

1 1

na
l ăl ic
io tat nim
oţ a t
re lu
l em ofe so
b
ortu el
e
te
a
r eş
up ca s
is e lip
ul
ş
ciar le
ijin an nu
pr fin
a,s ile
re ăţ
ica ilit
u n sib
om po
co

Fig. 14 „Ce anume le lipseşte copiilor dvs după divorţ”

G. În final femeile s-au expus vis-a-vis de ce anume ar schimba în familia lor pentru a evita un
posibil divorţ:

nu ar accepta să-l lase

singur să plece este propriul comportament;
hotare; 1 1

ar alege mai atent

viitorul soţ; 1 atitudinea faţă de
apariţia primelor
probleme în fami-
lie; 2

Fig. 15 „Ce ai schimba dacă aţi putea da timpul înapoi”

Făcând o concluzie la chestionarul aplicat pe femeile divorţate am constatat că totuşi ele

consideră că copiii suferă de pe urma divorţului, dar din păcate, nu au avut altă soluţie. Totuşi, după
divorţ sau încă dinaintea pronunţării acestuia, femeile îşi dau seama de greşelile făcute sau alegerea
greşită făcută. d acă se decide ca copiii să rămână cu mama după divorţ, majoritatea absolută dintre

46
acesea se străduie să depună maxim efort pentru a fi copilului şi mamă şi tată. Dar noi, specialiştii,
foarte bine conştientizăm şi cunoaştem care este impactul divorţului asupra copiilor, deaceea trebuie
să spijinim maximal posibil familiiile ajunse în impas, pentru a putea combate acest fenomen, sau
dacă acest lucru va fi în detrimetul copiilor, să oferim o gamă complexă de servicii de supor
familiilor după divorţ, în special atunci când la mijloc sunt copii.

II.2.3. Analiza interviurilor cu specialiştii – asistenţi sociali din cadrul DAS or. Donduşeni

Scopul interviului cu specialiştii a fost de a identifica care sunt cauzele divorţului şi care sunt
consecinţele acestuia asupra copiilor, precum şi propunerea unor modalităţi de combatere şi depăşire
a acestuia. Astfel toate rezultatele intervievării asistenţilor sociali dar şi propunerile acestora în
vederea prevenirii şi depăşirii divorţului le vom expune în tabelul de mai jos:

Tab. 1. “Părerea asistenţilor sociali despre divorţ. Modalităţi de prevenire şi depăşire”

Cauzele Consecinţele Modalităţi Modalităţi Alte notiţe

divorţului divorţului de prevenire de depăşire
asupra copiilor a divorţului a divorţului
Probleme sexuale, Rezultate şcolare Petrecerea Consiliere
infidelitate, adulter scăzute, diverselor familial.
absenteism, fuga activităţi în (Consiliere
de la şcoală cadrul psihologică
cabinetelor individuală şi
de planificare de grup)
a familiei
Atitudine Tulburări Prevenirea Crearea şi
necorespunzătoar comportamentale căsătoriilor includerea
e a unuia dintre , comportament precise sau copiilor în
soţi – abuz, deviant, în special din interes diferite
violenţă atitudine la băieţi programe de
hiperautoritară intervenţie
psiho-socială
şi
educaţională
Apariţia unor Stres, anxietate, Pregătirea Închrajarea
evenimente depresie copiilor către comunicării
neaşteptate în viaţa de dintre foştii
familie – boală, famile, soţi şi copiii
47
 infirmitate comunicare lor după
pe teme divorţ
diferite, de
către părinţi şi
profesori
Diferenţă Probleme de Identificarea Desfăşurare
culturală şi de integrare social şi precoce a de traininguri
vârstă în grupul de familiilor în cu mamele şi
semeni situaţii de risc taţii, cu
referire la
importanţa
părinţilor în
viaţa copiilor
Dezorganizare Conflicte cu Oferirea
familială – părintele cu care a suportul
sărăcie, şomaj, rămas să psihologic şi
migraţie locuiască financiar
familiilor în
dificultate
Nerealizarea Sentiment de
aşteptărilor vină
Concluzie. În urma intervievării asistenţilor sociali utem face nişte generalizări pe care le vor regăsi
în concluziile şi recomandările finale ale cercetării. Ceea ce este cert este faptul că specialiştii din
domeniu frecvent se întâlnesc cu situaţii de divorţ unde sunt implicaţi şi copii . Aceştia cunosc foare
bine care sunt cauzele şi consecinţele divorţului dar şi au unele propuneri de intervenţie în astfel de
situaţii.

II.2.4. Prezentarea studiilor de caz

Studiu de caz nr. 1

Direcţia de Asistență Socială şi protecţie a familiei, or. Strășeni.

Direcția de Asistență Socială și Protecție a Familiei s-a înființat și organizat
ca serviciu public de asistență socială, cu personalitate juridică, în subordinea
Consiliului raional Strășeni.
Direcția asigură aplicarea politicilor de asistență socială și a măsurilor de
protecție și asistență socială pentru persoanele cu dizabilități, persoane vîrsnice,
persoane singure, familie, copil, precum și pentru oricare persoană aflată în nevoie,
prin servicii pentru categorii de persoane defavorizate.

48
 În planul intervenției directe, Direcția de Asistență Socială și Protecție a
Familiei vine în întîmpinarea nevoilor mereu în schimbare prin promovarea și
implementarea proiectelor adresate tuturor categoriilor de beneficiari ai asistenței
sociale.
Activitățile desfășurate de către Direcția de Asistență Socială și Protecție a
Familiei a r. Strășeni vizează dezvoltarea unui sistem unitar, integrat, de servicii de
asistență socială, destinat persoanelor și familiilor a căror existență nu poate fi
susținută prin mijloace, capacități și drepturi proprii .
Subiecții : familia F. or. Strășeni, are în componență 4 membrii:

Mama- Ana F., 40 ani

Tata-Vasile F. , 42 ani

Copii: Rodica F. 14 ani

Andrei. F. 12 ani

Istoricul problemei:
Soții din familia F. au absolvit o școală profesională din or.Chișinău. Ei
locuiau împreună până la divorţ în locuință proprie. D-nul V. lucra ca paznic la o
grădință din oraş dar a fost concediat iar d-na A. lucrează educatoare la aceiași
grădiniță. După ceva ani trăiţi împreună, d-nul V. a început să consume alcool ,
devenind foarte indiferent. Astfel tot lucrul rămase pe umerii d-nei A. Uneori nu
aveau ce mînca, cu ce să achite plata pentru serviciile comunale,uneori răminind fără
energie electrică. D-nul V. consuma tot mai des alcool. După ce se întorcea de la
întîlnirile cu prietenii, care erau tot mai dese, devenea gelos și căuta motive
neîntemeiate de ceartă. După fiecare ceartă se completa cu violență pe corpul d-nei
Ana dar și a copiilor.
Soţia a depus cerere de desfacere a căsătoriei în anul 2010 iar divorţul a avut loc
în 2011. Ceea ce a pus capăt acestei relații dezastruoase a fost atunci cînd în serile de
mai, d-nul V. a adormit cu țigara aprinsă și a ars jumătate din modestele bunuri pe
care le mai avea familia. Copii între timp ce erau martori acestei violențe au devenit

49
foarte anxioși față de tatăl lor, urîndu-l foarte tare.Plus la toate lipsesc tot mai des de
la ore.Relația dintre mamă și copii este adecvată. Se înțeleg bine și se ajută reciproc,
iar cu tata nu țin legătura. În casă atît mama cît și copii au nevoie de finanțe însă
venitul în casă îl aduce doar mama. Problemele ce apar în familie este venitul mic,
insuficiența resurselor material iar pentru a soluționa cît de puțin problema mama
muncește ca să aiba cît de cît puțin venit. Mama declară că îşi iubeşte copiii şi va face
tot posibilul să le ofere cele necesare pentru creştere şi educaţie

Genograma familiei

Tata, 42 Mama,
ani 40 ani

14 ani
12 ani

50
 Ecomapa familiei

42 ani 40 ani

Gradiniţa,educatoare
Ură faţă de tată

12 ani
14ani Probleme cu
şcoala

probleme cu
şcoala
Ură faţă de tată

51
 Relaţie foarte strînsă cu
mama

Matricea ciclului de viaţă

Membrii Etapele de vârstă (în ani)

familiei I 0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 >60

X
Tatăl
X
Mama
X
Fiica
X
Fiul

Analiza câmpului de forţe

Puncte tari Puncte slabe

Relaţia dintre copii şi mama este una adecvată, se Legătura dintre tată şi copii este una
ajută reciproc defectuoasă

52
 Mama copiilor este angajată oficial în câmpul
muncii Tatăl este şomer şi alcoolic

Copiii îşi ajută mama la treburile gospodăreşti Copiii absentează de la şcoală

Ataşamentul mamei faţă decopii Insuficienţa surselor financiare

Plan de Intervenţie

Acţiunea/ Persoana Termen de Alte note

obiectivul responsabilă realizare
Crearea unui mediu a.s., mama permanent
favorabil creşterii
copiilor
Consiliere psihologică a.s., psihologul La necesitate Pentru a
copiilor şcolar putea depăşi
sentimentele
de singurătate
şi anxietate
datorate
divorţului
părinţilor
Consiliere psihologică A.s. La necesitate Mama va fi
mamei susţinută
pentru a
putea depăşi
momentele
de criză
Internarea dnei A. în a.s, medicul de Urgent Dna ese
staţionar familie bolnavă de
diabet
zaharat
Acordarea unui ajutor a.s. La necesitate
material familiei
Includerea copilului a.s., mama 1 săptămînă
mai mic în şcoală

53
 Încurajarea tatălui de a.s. Permanent
a-şi ajuta fosta soţie
din punct de vedere
financiar

Concluzie: acordându-se serviciile numite de mai sus se speră la o viață mai bună. Se
vor face eforturi pentru a îmbunătăți starea materială a familiei şi pentru a ameliora
situația. Deoarece d-na Ana se simțea rău prin acordarea unui tratament adecvat se
speră în însănătoșirea ei. Prin încadarea copiilor la școală se tinde în soluționarea
unei mai bune educații precum și luarea unor cunoștințe,se presupune consilierea
copiilor cu scopul de a schimba comportamentele și creșterea interesului față de
viață.
În concluzie putem spune că metodele de lucru cu copiii din familii divorțate
sunt variate, începînd de la metoda prin ai explica copilului și a comunica cu el pînă
la acele metode în care au loc întruniri cu profesionaliști din domeniul asistenței
sociale.

54
 Concluzii finale

Familia ca instituţie socială se dezvoltă odată cu societatea şi se modifică în

raport cu aceasta, fiind influenţată de multipli factori.
Situaţia social-economică afectează o bună parte din familii, multe dintre care
sunt sărace, marginalizate, afectate de insecuritate economică şi socială. Sărăcia
blochează satisfacerea normală a realizării necesităţilor familiei şi duce la
dificultăţi, care, nesoluţionate la timp, transformă familia normală în una
vulnerabilă şi o plasează în situaţie de risc, spre exemplu, emigrarea peste hotare
sau decizia de a se separa sau divorţa.
Criza familiei este criza societăţii. Jumătate din copiii din ţara noastră, sunt
educaţi în cupluri divorţate, iar consecinţele acestui fenomen se răsfrâng negativ
asupra copilului. În orice societate, situaţia familiei şi copilului, reprezintă una din
cele mai importante caracteristici ale societăţii.
În perioada de tranziţie au aparat riscuri pe care societatea nu le cunoştea
anterior: şomaj, inflaţie, creşterea galopantă a preţului locuinţelor, emigrarea
populaţiei în masă, etc. Pentru reducerea la minimum a proceselor cu caracter
degenerativ care influienţează familia, este necesar de a adopta programe de
protecţie socială a copilului şi familiei, care să fie centrate pe diminuarea efectelor
acestor procese. Transferurile sociale nu reuşesc să elimine complet sărăcia, iar cea
mai bună soluţie în această privinţă este promovarea politicilor active de ocupare a
55
forţei de munca şi de stimulare a veniturilor realizate prin muncă şi competiţie.
Transferurile sociale, oricât de generoase ar fi, nu vor reuşi niciodată (şi nici nu ar
fi de dorit) să ţină locul bunăstării bazate pe venituri decente obţinute din
activitate.
În rezultatul studierii problemei impactului divorţului asupra copilului, am făcut
nişte concluzii :
I. Este necesară crearea mecanismelor de consultare a familiilor în
procesul de divorţ (consiliere, terapie individuală şi de grup);
II. Ar fi bine venite Centrele specializate care ar oferi: servicii pentru
consiliere în cazul divorţului; servicii pentru consiliere în caz de
violenţă domestică; servicii pentru protecţia minorilor din familiile
separate. Soluţiile eficiente de suport pentru copil trebuie găsite în
cadrul familial, numai o politică optimă în sfera familiei implică
rezolvarea problemelor multiple cu care se confruntă copilul în
prezent: abandon familial, abandon şcolar, delincventă juvenilă,
consum de droguri, neglijenţă, etc.
III. Este nevoie de consolidarea capacităţilor familiei, prin în primul rînd
relaţii de colaborare. Trebuie ca soţii să găsească şi să adopte
obiective de creştere care vor îmbunătăţi relaţiile dintre ei şi care pot
ajuta să se dedice, adoptînd planuri concrete pentru construcţia unui
viitor mai bun împreună. Căsnicia poate fi fericită numai atunci, cînd
zilnic oamenii muncesc pentru consolidarea ei;
IV. Partenerii ar trebuie să îşi rezerve timp în mod regulat pentru a
comunica în mod real asupra unor subiecte care ii interesează.
Comunicarea într-o relaţie este ca oxigenul pentru viaţa organismelor
vii;
V. Să păstreze o protecţie faţă de sentimentele nerezolvate de mînie,
rănire sau resentimente care apar şi se dezvoltă între soţi, discutînd în
mod deschis dezacordurile şi negociind în mod corect deferendele.
Să se rezolve conflictele şi să se revizuiască în mod regulat

56
 legămîntul încheiat între ei, păstrînd-ul corect, curent într-o manieră
onestă şi corectă. Sentimentele de pierdere şi suferinţă se amestecă
cu cele de dragoste şi ură. Atunci cînd se desfac mariajele de durată,
însăşi identitatea partenerilor este ameninţată. Oamenii nu uită că
divorţul este rareori o decizie reciprocă sau un act voluntar asumat, în
întregime, fie de bărbat, fie de femeie. Dar totuşi familia trebuie
păstrată, căci ea este fundamentul solid al oricărei societăţi.
VI. Este foarte necesară sprijinirea familiilor social vulnerabile şi care au
ajuns în impas în vederea prevenirii divorţului
VII. Încurajarea formării familiilor la o vîrstă adultă şi atunci când tinerii
vor conştientiza cu adevărat ce este familia şi care este rolul ei
VIII. Organizarea şi desfăşurarea diferitelor mese rotnde, traininguri şi
seminare informative, în special cu tânăra generaţie, în vederea
fomării unui stil de viaţă pro familie.

57
 Bibliografie

1. Balahur D. Protectia drepturilor copilului ca principiu al asistentei sociale. Ed.

Al Beck, 2001. 392 p.
2. Bocancea C.,Neamţu G. Elemente de asistenţă socială .Iaşi, 1999. 292 p.
3. Bulgaru.M, Dilion M. Metode şi tehnici în asistenţa socială . Chişinău: CE
USM 2003.403p.
4. Bulgaru M. Asistența socială. Ghid de practică. Chișinău: Lyceem 2005 87
5. Coulched V. Practica asistenţei sociale. Bucucreşti. 1993.
6. Crăciunescu Mihaiela Cristiana. Regimuri matrimoniale. București : All-Bek
2005
7. Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova. - Chişinău, 2003.
8. Codul Familiei al Republici Moldova. - Chişinău, 2001.
9. Coulshed V. Practica asistenţei sociale. - Bucureşti, 1993
10.Ciurea Codreanu Rodica. Drama Familiei Destramate. Bucuresti: Științifica,
1968 78 p.
11.Chelcea S. Metodologia cercetării sociologice, metode cantitative şi calitative.
Bucureşti. 2001. 694 p.
12.Gîrleanu-Șoitu Daniela-Tatiana .Consiliere În Asistența Socială. Iasi:
Universității Al. I. Cuza, 2003

58
13.Iluț Petru. Familia. Cunoastere și Asistență, Cluj – Napoca:. Argonaut , 1995
236 p.
14.Iluț Petru. Sociopsihologia și antropologia familiei 296 p.
15.Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti,
1996
16.Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, Raportul Social Anual 2006.
17.Miftode V. Dimensiuni ale asistenţei sociale - Bucucreşti, 1995.(397p)
18.Miftode Vasile, Fundamente ale Asistenţei Sociale, Ed. Eminescu, Bucureşti
1999.(252p)
19.Mănoiu F. Asistența socială în Romînia - Bucucreşti, 1997.(134 p)
20.Mărgineanu L. Dreptul familiei - Chişinău, 2002 (417p)
21.Mihăilescu I. Familia în societăţile Europene - Bucureşti 1999.( 186 pag)
22.Mitrofan I., Mitrofan N. Elemente de psihologie a cuplului. Bucureşti, 1995.
98 p.
23.Mitrofan Nicolae, Familia de la a la z, Bucuresti, 1991 359 p.
24.Munteanu A. Psihologia Copilului şi Adolescentului, Timişoara : Augusta
1993
25.Parchinson L. Separarea, divorţul şi familia -Bucureşti, 1993. 176 p.
26.Rădulescu Sorin M. Sociologia problemelor sociale ale vîrstelor (437p)
27.Spînu M. Introducere în asistenţa socială a familiei și protecţia copilului .
Chişinău, 1998.
28.Zamfir C. Politici sociale în Romînia - Bucureşti, 1995. 563 p.
29.Stanciulescu Elisabeta, Sociologia educatiei familiale, Ed. Polirom 2002 268 p.

30.Mureşan A. ș.a. Filiaţia şi ocrotirea minorilor. Cluj-Napoca: Dacia 1980. 408

pg.

31.Anuarul statistic al Republicii Moldova . Chișinău. 2009

32.Convenţia cu privire la drepturile copilului - ONU, 1989.
Protecţiei Sociale, Raportul Social Anual 2006.46 p
59
 EXEMPLE DE RFERINȚĂ LA DOCUMENTELE ELECTRONICE

33.Proiect de Cercetare - Metodologie, Metode Calitative.

http://facultate.regielive.ro/proiecte/sociologie/proiect_de_cercetare_metodolo
gie_metode_calitative-20755.html.
34.http://www.scribd.com/doc/12620584/24/.

Anexe

60
 Anexa 1

ANCHETA SOCIALĂ

pe bază de interviu

1. Numele si prenumele?______________________________________
2. Locul de trai?_____________________________________________
3. Ce vîrstă ai?_______________________________________________
4. Unde inveți?_______________________________________________
5. Mai ai alte ocupații înafară de lecţii?______________________________
6. Cu cine locuieşti_____________________________________________
7. Cîți membri sunteți în familie?_________________________________
8. Ce vîrstă au și cu ce se ocupă?__________________________________
9. Aveți rude?_________________________________________________
10.Cum vă întelegeți unii cu alții ?_________________________________
11.Cine aduce banii în familie?_____________________________________
12.Ce probleme aveţi în familie?_____________________________________
13.Cum vă împăcați cu parinții?_____________________________________
14.Care sunt rezultatele tale şcolare?_______________________________
15.Cum se simt membrii familiei?nu sufera de nici o boală?
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________
16.Vă oferă cineva susținere, ajutor?____________________________________

61
 Anexa 2

Chestionar

aplicat femeilor divorţate

Data interviului :_____________________________

Locul interviului : Direcţia de AS şi protecţie a familiei, or. Donduşeni
Scopul: este de a identifica în ce măsură v-a afectat pe dvs dar, în special pe copilul dvs,
divorţul cu soţul dvs, tatăl copilului.
Aș dori să îmi răspundeți la cîteva întrebări,selectând variant de răspuns , cu mențiunea că
datele obținute vor fi strict confidențiale.
1. 1. Ce vârstă aveţi?
a. 18-25 ani;
b. 26-30 ani;
c. 31-35 ani;
d. 36-40 ani.
e. mai mult de 40
2. Sexul dumneavoastră?
a. Feminin:
b. Masculin.
3.Ce fel de studii aveţi?
a. Gimnaziu
b. Şcoală profesională
c. colegiu
d. Studii superioare
5. Aveţi copii?
a. Da, cîţi_____
b. Nu
6. Aţi mai fost divorţat(ă) înainte?

62
 a. Da
b. Nu
7. Care a fost cauza divorţului?
a. Adulter , gelozie
b. Violenţă domestică, neînţelegeri
c. Probleme –alcoolism, narcomanie, detenţie,
d. Migraţia
e. Alte, specificaţi_______________________________________

8. În prezent, care este cauza divorţului?

a. Adulter , gelozie
b. Violenţă domestică, neînţelegeri
c. Probleme –alcoolism, narcomanie, detenţie,
d. Migraţia
e. Alte, specificaţi_______________________________________

9.Aţi observat diferenţe în rezultatele şcolare, după divorţ?

a. Da
b. Nu
11. V-aţi gândit vreodată sa daţi copilul în plasament, din cauza divorţului?
a. Da
b. Nu

12. Aţi avut altercaţii cu soţul/soţia pe subiectul custodiei copiilor?

a. Da
b. Nu

13. Copiii au avut un cuvânt de spus în momentul luării deciziei de divorţ?

a. Da
b. Nu
14. În ce măsură a fost afectată legătura dintre copiii si celălalt părinte
a. Deloc

63
 b. Puţin
c. În mare măsură
d. Foarte mult

15. Ce credeţi că îi lipseşte copilului de când nu loccuieşte şi cu tatăl

____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

16. Ce aţi schimba în viaţa dvs dacă aţi da timpul înapoi

a. Propriul comportament
b. Atitudinea faţă de familie şi soţ
c. Aş alege mai bine viitorul soţ
d. Altceva,___________________________________________

Vă mulţumim!

64
 Anexa 3

Interviul cu specialiştii

Scopul: stabilirea cauzelor divorţialităţii, divorţului asupra copiilor dar şi

modalităţi de prevenire

1. Ce funcţie aveţi_______________________________________
2. Cum consideraţi care sunt cauzele
divorţului_______________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
3. Care sunt consecinţele divorţului părinţilor aupra
copilului________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
4. Ce ar trebui să întreprindă statul în vederea prevenirii
divorţului_______________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
5. Ce modalităţi de intervenţie puteţi propune pentru a preveni
divorţul_________________________________________________________
_______________________________________________________________
65
 _______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________

Anexa 4
Studii de caz
Studiu de caz nr. 2

Direcţia de Asistență Socială şi protecţie a familiei, Strășeni

Direcția de Asistență Socială și Protecție a Familiei a raionului Strășeni s-a
înființat și organizat ca serviciu public de asistență socială, cu personalitate juridică,
în subordinea Consiliului raional Strășeni.
Direcția asigură aplicarea politicilor de asistență socială și a măsurilor de
protecție și asistență socială pentru persoanele cu dizabilități, persoane vîrsnice,
persoane singure, familie, copil, precum și pentru oricare persoană aflată în nevoie,
prin servicii pentru categorii de persoane defavorizate.
În planul intervenției directe, Direcția de Asistență Socială și Protecție a
Familiei vine în întîmpinarea nevoilor mereu în schimbare prin promovarea și
implementarea proiectelor adresate tuturor categoriilor de beneficiari ai asistenței
sociale.
Activitățile desfășurate de către Direcția de Asistență Socială și Protecție a
Familiei a r. Strășeni vizează dezvoltarea unui sistem unitar, integrat, de servicii de
asistență socială, destinat persoanelor și familiilor a căror existență nu poate fi
susținută prin mijloace, capacități și drepturi proprii .
Subiecții : familia F. or. Strășeni, are în componență 4 membrii:

Subiecții: familia D.or. Strășeni, are în componență 4 membrii:

Mama:Rita D.-40 ani

Tata: Ilie D.-46

Copiii : Ala D- 10 ani

66
Petru D - 8 ani

Istoricul problemei:

Familia D locuiau împreună cu părinții d-nei Rita în or. Strășeni. D-nul Ilie nu
are un serviciu stabil, iar d-na Rita este vînzătoare la un magazin alimentar . Cu
trecerea timpului situația familiei D. s-a înrăutățit, bani nu erau, au apărut certuri în
familie, provocări, uneori chiar și violență, de unde a apărut și problema divorțului.
Copii au rămas cu mama și locuiau în apartamentul bunicii iar tatăl său a plecat peste
hotare, mama rămînînd fără niciun sprijin cu cei 2 copii. Situația este foarte
complicată, copii au nevoie pentu rechizite pentru școală însă mama nu face față
cheltuielelor. Copii lipsesc foarte des de la școală. Succesul școlar al copiilor este
nasatisfăcător. Petru și-a făcut prieteni la care a luat comportamente deviante. El are
doar 8 ani dar deja a încercat din gustul alcoolului și a țigărilor, drept consecință
avînd probleme cu respirația și cu stomacul. Mama copiilor nu avea timp să
îngrijească de ei deoarece se afla la muncă de dimineață pînă seară pentru a le putea
asigura măcar o bucată de pîine. În famile toți membrii au nevoie de bani însă venitul
în casă îl aduce mama și acesta este insuficient pentru întreținerea familiei. Relația
dintre mamă și copii este neadecvată, copii nu sunt ascultători, vor să fie
independenți.

Genograma familiei

46 ani 40 ani

10 ani 8 ani

67
 Ecomapa familiei

şomer Tata 46 Mama

ani 40 ani vînzătoare

Mama îşi
neglijează copiii

10 ani 8 ani
Probleme cu şcoala,
comportament
deviant

Probleme cu
şcoala

Dificultăţi financiare

Matricea ciclului de viaţă

Membrii Etapele de vârstă (în ani)

familiei I 0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 >60

68
 X
Tatăl
X
Mama
X
Fiica
X
Fiul

Analiza câmpului de forţe

Puncte tari Puncte slabe

Mama îşi neglijează copiii din insuficienţă de

Mama are un loc stabil de muncă timp.

Fiul a preluat comportament deviant de la

Fiul şi-a făcut prieteni semeni

Copiii sunt neascultători

Insuficienţa surselor financiare

Copiii doresc să fie indepndenţi

Copiii no ascultă pe mama

Plan de Intervenţie

Acţiunea/ Persoana Termen de Alte note

obiectivul responsabilă realizare
Crearea unui mediu a.s., mama permanent
favorabil creşterii
copiilor
Consiliere psihologică a.s., psihologul De urgenţă Copiilor
copiilor şcolar trebuie să li
se isufle
necesitatea de

69
 a frecventa
şcoala şi de a
se dezvolta
Consiliere psihologică A.s. De urgenţă Mama va fi
mamei reeducată în
sensul
acordării
atenţiei
necesare
copiilor săi
Inccluderea familiei în a.s. permanent
diverse programe
sociale
Acordarea unui ajutor a.s. La necesitate
material familiei
Includerea copilului în a.s., mama De urgenţă Discuţii
şcoală, clasă adiţionale şi
cu profesorii
şi colegii
penru ai
reintegra pe
copii în
grupul clasei
Acordarea unui Mama,medic urgent
tratament deplin în
de familie
ceea ce privește
tratarea durerilor de
stomac,și a
problemelor ce țin de
respirația pentru Petru.

În concluzie putem spune că recomandările şi planul de aţiuni pentru familia dată vor
avea un rol pozitiv . Analizând acest caz putem afirma că consecințele divorțului
asupra copilului sunt multiple ,el afectează copilul atît la nivel psihologic cît și fizic,
de aceea nu trebuie de scăpat din vedere faptul că el are nevoie de ajutor și
bineînțeles de a se acorda la timp acest ajutor.
70
Studiu de caz nr.3

Direcţia de Asistență Socială şi protecţie a familiei, or. Strășeni. Direcția

de Asistență Socială și Protecție a Familiei a raionului Strășeni s-a înființat și
organizat ca serviciu public de asistență socială, cu personalitate juridică, în
subordinea Consiliului raional Strășeni.
Direcția asigură aplicarea politicilor de asistență socială și a măsurilor de
protecție și asistență socială pentru persoanele cu dizabilități, persoane vîrsnice,
persoane singure, familie, copil, precum și pentru oricare persoană aflată în nevoie,
prin servicii pentru categorii de persoane defavorizate.
În planul intervenției directe, Direcția de Asistență Socială și Protecție a
Familiei vine în întîmpinarea nevoilor mereu în schimbare prin promovarea și
implementarea proiectelor adresate tuturor categoriilor de beneficiari ai asistenței
sociale.
Activitățile desfășurate de către Direcția de Asistență Socială și Protecție a
Familiei a r. Strășeni vizează dezvoltarea unui sistem unitar, integrat, de servicii de
asistență socială, destinat persoanelor și familiilor a căror existență nu poate fi
susținută prin mijloace, capacități și drepturi proprii .
Subiecții :

Subiecții: Tata-Mihail, 47 ani

Mama-Daniela, 40 ani

Copii- Silvia, 13 ani

lstoricul problemei:

Familia G. este alcătuită 3 membri. Din start toţi locuiau în apartamentul

bunicilor d-nei D. Într-un timp totul mergea bine.Mai tîrziu soțul D.a plecat peste

71
hotare.Cu banii cîștigați de el au procurat un apartament or.Donduşeni . Totul mergea
bine pînă în momentul cînd d-nul M sa angajat ca zidar la o firmă de construcţii. La
început d-nul M aducea toți banii în casă însă cu timpul și-a facut prieteni și prietene
cu care își petrecea sfîrșiturile de săptămînă venind foarte rar acasă, chiar lipsea zile
la rând.. Copilul și cu d-na D.a început să bănuiască că are pe cineva însă nu erau
siguri. În una din seri cînd soțul ei venise acasă,ea l –a întrebat dacă are pe cineva. El
totul a negat, reproșîndu-i soției că mai bine ar munci ceva mai mult decît să se
gîndească la prostii de tot genul. Timpul trecea dar relațiile dintre ei deveneau tot
mai reci. Întotdeauna d-nul M se întorcea de la serviciu beat căutînd mereu motive
pentru ceartă, iar cearta terminîndu -se cu bătaie. Într-o seară venind beat acasă a
provocat o ceartă după care a recurs ca are pe altcineva şi în plină noapte și-a alungat
soția și respectiv și fiica din apartament și nu le mai permite să locuiască acolo
afirmînd că apartamentul este a lui și va locui acolo cu viitoarea lui soție. Copilul și
cu mama sa a mai înoptat cîteva nopți pe la prieteni iar acum locuiește din nou la
locuința bunicii sale. Fata deseori lipseşte de la lecţii, are rezultate şcolare rele .Din
cele de mai sus se vede faptul că mama și copilulul se află într-o situație dificilă.
Fiind alungate de acasa ele au rămas fără nici o sursă fără nici un ajutor. Asitentul
social comunitar a fost sesizat de bunica femeii.

Genograma familiei

47 ani 40 ani

13 72
ani
 Ecomapa familiei

s-a recăsătorit DAS este la curent cu

situaţia

Tatăl,47 Mama
ani 40 ani

Relaţie
afectuoasă cu
mama

Relaţie defectuoasă

Fiica 13 Locuiesc în apart.

ani Bunicii materne

Probleme cu şcoala

Matricea ciclului de viaţă

73
Membrii Etapele de vârstă (în ani)
familiei I 0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 >60

X
Tatăl
X
Mama
X
Fiica

Analiza câmpului de forţe

Puncte tari Puncte slabe

Bunica mamei le-a oferi adăpost Familia nu are locuinţă proprie

Ataşament puternic între fiică şi mamă Mama nu are un loc de muncă

Asistentul social comunitar monitorizează demult

cazul Insuficienţa surselor financiare

Depresie,anxietate,supărare

Plan de intervenţie
Acţiune Persoană Termen de Alte notiţe
recomandată responsabilă realizare
Consiliere a.s. La necesitate,
psihologică mamei Pe perioada
şi fetei intervenţiei
Includerea familiei a.s. permanent Mama şi fiica trec
în diferite programe printr-o criză
de ajutor social şi psihologică dar şi
material financiară enormă
Consiliere a.s, diriginta,mama urgent Fata trebuie să
educaţională fetei frecventeze regulat
şcoala

74
 Angajarea în a.s, mama 1 săptămână Mama trebuie
câmpul muncii a susţinută în vederea
mamei medierii un loc d
emuncă ca să-şi
întreţină copilul

Concluzie.Astfel în urma intervienției echipei multidisciplinare şi acordării

serviciilor necesare familiei date se speră ca situția să se amelioreze. Familia va
trebui ţinută sub control şi monitorizată în continuare pentru depășirea totală a
problemei.

75