Sunteți pe pagina 1din 61

Introducere

Prin definiţia sa ontologică, fiinţa umană trăieşte raportându-se la societate, se dezvoltă


stabilind relaţii şi acţionează în raport cu acestea. Pentru a se individualiza în comunitate,
omul trebuie să se integreze iniţial în mediul social din care face parte şi , ulterior, să-şi
dezvolte abilităţile sociale. Ne naştem cu scopul primordial de a fi candidaţi la umanitate,
fiind astfel orientaţi către lume, dar şi către propria persoană, găsind acel echilibru între
planul intern şi cel extern al eu-lui.

Din punct de vedere sociologic, termenul de familie se referă la o o grupă în care


membrii familiei sunt înrudiţi între ei prin legături de sânge sau prin căsătorie.

Etimonul latin al termenului este  „famulus - sclav de casă”, dar înțelesul cuvântului a
primit alte conotaţii în decursul timpului. În antichitate, familia era
proprietatea bărbatului (pater familias); soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul,
neavând între ei relații familiare ci era văzută ca o proprietate subordonată, astfel tatăl
nefiind numit pater ci genitor.

Violenţa intrafamilială îşi are originea în structura socială, în tradiţii, obiceiuri şi


mentalităţi care subînţeleg superioritatea bărbatului asupra femeii. Societăţile moderne
continuă să fie societăţi patriarhale, ce acordă mai multă importanţă muncii efectuate de
bărbaţi decât celei efectuate de femei. Inegalităţile dintre femei şi bărbaţi se manifestă în
legătură cu fragilizarea poziţiei femeiilor pe piaţa muncii, cu creşterea diferenţelor între
câştigurile salariale ale femeilor şi bărbaţilor.( Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi ,
Violenţa Domestică –Ghid de Recunoaştere şi Asistare, Iaşi, 2002)

O definiţie larg acceptată a violenţei domestice este cea propusă de autorii Stark şi
Flitcraft:

1
Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a
unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal
sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale;
distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte
potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative
pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale
ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie.
(Evan Stark and Anne Flitcraft. 1996. Women at Risk: Domestic Violence and Women's Health. London:
Sage.)

Conform rezoluţiei din 11 iunie 1998 a Parlamentului European , se numeşte "violenţa


în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii.
Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la
resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri
pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Deşi până de curând s-a presupus că femeia
este cel mai adesea victima violenţei în familiei, în urma unor cercetări s-a descoperit că
de fapt numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. Experţii care cercetează această
problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg răspândit, mult mai răspândit
decât arată sondajele, pentru simplu fapt că unele fapte nu sunt raportate poliţiei sau
spitalelor.

2
Cap 1. Aspecte general-teoretice

Familia rerezinta structura fundamentală a vieţii sociale , fiind influenţată de


normele de dezvoltare ale societăţii pe întregul parcurs istoric, delimitând astfel apariţia a
numeroase tipologii familiale.

Murdock consideră familia ca un grup social ai cărui membrii sunt legaţi prin legăturii
de sânge , căsătorie sau adopţie şi care trăiesc împreună, cooperează sub aspect
economic şi au grijă de copii (Social structure. Author, George Peter Murdock. Edition, 6. Publisher,
Macmillan Co.,1949. Original from, the University of Michigan. Digitized, Oct 6, 2008 )

Încercarea susţinută de a defini familia însă, a ridicat întotdeauna únele semne de


întrebare, aceasta putând fi definită dinmai multe puncte de vedere , precum: psihologic,
sociologic şi juridic.

Familia este o formă de relaţii sociale dintre indivizi legaţi între ei prin căsătorie sau
rudenie. Relaţiile de familie sunt extrem de complícate; ne lovim de o complexitate pe
care nu o regăsim la alte categorii de relaţii sociale . În cadrul relaţiilor de familie apar
aspecte morale , psihologice, fiziologice şi economice, între membrii acesteia luând
naştere o legătură de viaţå, dar şi de interese.

Tipologia primară de famiie este cea formată din părinţi şi copii. În mod normal familia
dă naştere următoarelor raporturi:

· De căsătorie, care constituie baza familiei(În conformitate cu Articolul 1 din Codul


Familiei, statul ocroteşte familia şi căsătoria, sprijină prin măsuri economice şi sociale
dezvoltarea şi consolidarea familiei. Familia se întemeiazå pe căsătoria liber consfiinţită,
între soţi, pe egalitate)

3
· Cele dintre soţi, care constituie efectele căsătoriei(Conform Articolului 44 din
Constituţia României)

· Cele dintre părinţi şi copii care sunt rezultatul raporturilor dintre soţi 

· Cele dintre alte persoane care fac parte din familie .

Sociologia distinge o discrepanţă între familia simplă- nucleu, care este formată
din părinţi şi copiii lor necăsătoriţi şi familia extinsă, formată din alte persoane decât cele
menţionate anterior. Această familie ,din al doilea caz ,structurată pe două generaţii ,a
înlocuit cu timpul familia tradiţionala, structurată pe mai multe generaţii, existentă în
societatea arhaică.

După opinia lui S. Rădulescu, familia reprezintă factorul primordial al socializării şi


integrării sociale a descendenţilor, cadru fundamental în care sunt satisfăcute trebuinţele
membrilor săi. Familia pentru copil în calitatea sa de grup primar reprezintă matricea
care-i imprimă acestuia trăsături morale şi de character (Rădulescu S., Repere teoretice
şi metodologice ale sociologiei problemelor sociale în Revista Română de Sociologie,
Nr.3-4, Bucureşti, 1996)

O analiză psihologică presupune studiul familiei că un grup primar, caracterizat prin


puternice relaţii de tip « face to face », prin asocierea şi colaborarea intimă a membrilor
acesteia. Familia este un concentrat de relaţii inter-individuale ,determinate în principal de
caracterele membrilor, dar şi de unele fenomene exterioare grupului.

Din perspectivă juridică, familia este un grup de persoane între care s-au stabilit
drepturi şi obligaţii, ambele reglementate prin drepturi legale. Aceste reguli stabilesc
drepturile şi obligaţiile soţilor, relaţiile dintre părinţi şi copii, modul de transmitere al
moştenirii, modul de încheiere al căsătoriei etc.

În mod obişnuit ,noţiunea juridică a familiei coincide cu cea sociologică, însă se întâlnesc
şi cazuri când această corespondenţă nu există. Astfel că, în caz de divorţ , deşi relaţiile în
sens sociologic încetează între soţi, unele drepturi şi obligaţii juridice încă există.

4
Idea de căsătorie presupune o dorinţă a individului de formare a unei familii. Căsătoria
se realizează, în primă instanţă, din dragoste, aceassta reprezintand piatra de temelie
pentru o bună desfăşurare a vieţii de familie. Acest fapt are o importante majoră, căci din
cauza unui climat nefavorabil, membrii cuplului au tendinţa de a părăsi familia şi de a se
integra altor grupuri ce le împărtăşesc credinţele.

De asemenea, din definiţia legală a căsătoriei, conchidem că o persoană căsătorită


nu se mai poate căsători până ce aceasta căsătorie iniţială un ia sfârşit pe un temei legal.
Actul căsătoriei lansează un sistem de drepturi şi obligaţii ce revin soţilor unul faţå de
altul, dar şi faţa de descendenţi. Legea intervine în forţă atunci când se constată o încălcare
a acestor obligaţii şi acţionează pe întreaga durată a existenţei familiei, reglementând
acele relaţii familiale ce au fost convenite în raporturile juridice , şi anume: obligaţii între
soţi, relaţii patrimoniale, efectele divorţului, etc.

Funcţiile familiei reprezintă o temă dezbătută de foarte mulţi autori, însă teza prof.
Maria Voinea ,Sociologia familiei, 1993 pare cea mai indicată în a fi amintită aici.
Autoarea concentrează aceste funcţii în următoarele grupe:

1. Funcţii biologice şi sanitare care constau în satisfacerea nevoilor şi


necesitaţilor sexuale ale partenerilor din cuplu, conceperea copiilor şi asigurarea
necesităţilor de dezvoltare biologică a membrilor familiei. Această funcţie certifică
înmulţirea populaţiei, deoarece fără perpetuarea speciei umane, societatea un are niciun
sens. Atracţia către sexul opus ţine de instictul primar al speciei umane, după cum este şi
nevoia de a avea copii. Copiii constituie, în cadrul familiei, un puternic factor de
apropiere, de echilibru şi entuzism..

2. Funcţii economice, realizate prin însumarea unor venituri pentru organizarea


vieţii familiale, bazându-se pe un buget comun.

5
3. Funcţii de solidaritate familială, ce presupun o bază de sentimente de
dragoste şi respect între părinţi şi copii, între fraţi şi surori, faţa de bătrâni şi bolnavi. Între
dragoste şi familie ar trebui să existe o legătură de interdependenţa.

4. Funcţia pedagogico – educaţională şi morală , vizează asigurarea educaţiei


şi a socializării . Dintotdeauna, familia a avut un rol important în educaţia copiilor.
Familia este cea, în sânul căreia, ar trebui să se dezvolte aptitudini şi predispoziţia copiilor
către anumite lucruri, căci ea este mediul în care se schiţează personalitatea copilului în
primii ani de viaţă. Funcţia educaţională a familiei a suferit schimbări major, acestea fiind
determinate de evoluţia socială. ( În conformitate cu Articolul 29 punctul 6 din
Constituţie, părinţii au dreptul de a asigura potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor
minori a căror răspundere le revine. Există o unitate între educaţia în familie şi educaţia
din societate. Statul edictează norme juridice şi stabileşte atribuţii anumitor organe de stat
in vederea asigurårii desfåşurårii corespunzătoare a procesului educaţional activ in familie.

Datoria părinţilor este aceea de a creşte copilul, de a se îngriji de sănătatea şi dezvoltarea


lui fizică şi psihică, de educaţia şi pregătirea profesională a acestuia în concordantă cu
aptitudinile copilului.

Socializarea este procesul exclusiv prin care o societate realizează un model normativ
şi cultural. Robert E.Park afirma in Introduction to the Science of Sociology 1921 ca omul
nu se naşte uman, ci devine în procesul educaţiei. Socializarea îl determină pe individ să
fie activ şi dispus la viaţa socială, îl invaţå så înţeleagă cultura, tradiţia, şi îl face apt să
joace roluri sociale.

Familia, ca factor ce exercită influenţe asupra personalităţii copiilor, are capacitatea de a


ghida din punct de vedere moral conduitele acestora. În aceeaşi măsură, asigură copiilor
securitate, protecţie şi subzistenţa.

În mediul familial, omul trebuie să-şi satisfacă propriile aspiraţii şi dorinţe, însă
acestea ar trebui să fie în concordanţă şi cu cele ale partenerului său. Familiile cu
probleme de ordin socializator dezvoltă pe parcurs numeroase carenţe funcţionale.

6
În familiile în care există dificultăţi create de divorţ, de abandonul unui părinte, de
relaţiile tensionate între parteneri, pot apărea manifestări nedorite la minori, manifestări ce
conduc la acte de violenţă. Toate acestea sunt considerate a fi ratări sociale.
Numeroasele studii efectuate asupra delicvenţei juvenile, au arătat că în mare măsură ,
atmosfera din familiile cu probleme şi lipsa autorităţii părinteşti, i-au determinat pe copii
la adoptarea unor comportamente antisociale. De asemenea, un lucru îngrijorător este
creşterea criminalităţii în general şi a violenţei în special.

Violenţa constituie o problemă globală extremă de sănătate publică. Violenţa


reprezintă recurgerea la forţa fizică având drept scop prejudecierea integrităţii bunurilor
sau persoanelor (Gilles Ferreol , Philippe Couche , Jean-Marie Duprez , Nicole Gadrey ,
Michel Simon (1991,1995) ,Dictionar de Sociologie , Editura Armond Colin ,Paris ,
Franta, pag 226)

În majoritatea statelor lumii, violenţa este endemică şi reprezintă a treia cauză de deces la
persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 ani. În afara efectelor menţionate, violenţa
poate declanşa tulburări ale sănătăţii mentale, maladii transmisibile sexual, sarcini nedorite
şi tulburări ale comportamentului alimentar şi ale somnului.

Violenţa poate lua diverse forme  de manifestare: fizică , economică , morală , calomnie ,
hărţuire sexuală , indiferenţă, prin modă , atmosferă tensionată , ameninţare , etc.

Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de
către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o
suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Violenţa domestică este inclusă în fenomenul mai amplu al violenţei în familie:

7
Violenţa domestică reprezintă un şir de acţiuni repetate în mod susţinut, de atac
fizic, agresivitate verbală şi psihologică, sexuală şi economică, pe care un partener le
manifestă în privinţa celuilalt, în mediul familial sau în relaţia de convieţuire. Aceste
violenţe sunt adesea ascunse de ochii lumii, victimele încercând să le mascheze. Copiii
rămân cu traume şi devin inhibaţi , exprimându-se în moduri tulburări greu de interpretat.
Chiar dacă violenţa domestică este prezentă în multe cupluri, aceasta pare legată, în
special, de frustrările ce caracterizează vârsta mijlocie.

Numărul extreme de mare al victimelor violenţei domestice reprezintă ,la


momentul vorbirii, una dintre cele mai acute probleme ale societăţii în care trăim. Vorbind
de toate formele de agresiune care se exercită în cadrul căminului, precum maltratarea
partenerei / partenerului, incestul sau violul marital, această formă de violenţă contribuie
la generalizarea unui climat social conflictual de frică şi anxietate.

Prezenţa unei altercaţii în interiorul cuplului este un lucru firesc ce nu poate fi evitat, însă
manifestările depind de diferenţele de temperament ale soţilor, de lipsa împărtăşirii
comune a unor doleanţe sau de existenţa unor situaţii tensionate cu caracter minor. Unele
conflicte pot avea chiar un rol benefic în pentru menţinerea interesului faţă de căsnicie şi
faţă de partener, cât şi pentru soluţionarea unor greutăţi provocate de convieţuire.

8
Cu toate acestea, fiecare caz de violenţă familială se desfăşoară în condiţii specifice şi are
cauze mai mult sau mai puţin asemănătoare; recunoaştem însă existent şi frecvenţa unor
factori comuni, care definesc fenomenul la nivelul întregii societăţi.

Aceşti factori vizează atitudinile şi stereotipurile sociale cu privire la rolul “dominant” al


acesteia, inegalităţile dintre sexe, adică organizarea “patriarhală” a familiei şi a societăţii
în funcţie de poziţia de autoritate a bărbatului.

O mare parte a conflictelor ce apar într-o familie sunt cauzate de modul în care este
administrat şi cheltuit venitul de către parteneri. Alcoolul reprezintă , de asemenea, un
factor agravant şi, totodată, favorizant al violenţei din cadrul familiei. O altă cauză
important o reprezintă gelozia. Aceste căuşe sunt deosebit de complexe, implicând
elemente de ordin cultural, social, economic şi individual; unii dintre aceşti factori au o
pondere mărită: trăsăturile de personalitate ale individlui agresator, viciile precum
consumul de alcool şi droguri, starea depresivă a persoanei molestate etc.

Scuza primordială pentru manifestarea agresivităţii este aceeaşi în majoritatea cazurilor, şi


anume frustarea, un fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul
personalităţii în chip tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a nerealizării unei dorinţe,
a obstrucţionării satisfacerii unei trebuinţe, a deprivării subiectului de ceva ce îi
aparţinea anterior, în ordinea materială sau în plan proiectiv şi afectiv.

Termenul a fost introdus de Freud ca denumire a stărilor de privaţiune pe care le resimte


subiectul în condiţiile nerealizării libidourilor sale; apoi frustraţia a fost extrapolată în cele
mai diverse domenii, inclusiv cele psihosociale şi interpretată ca un fenomen central al
vieţii şi relaţiilor afective.

Frustarea este o stare psihică disfuncţională apărută ca urmare a interpunerii unui obstacol
major între subiect şi scopurile, trebuinţele sale, sau ca urmare a deprivării de ceea ce i-a
aparţinut sau consideră că i se cuvine de drept, determină frecvent reacţii compulsive care,
în anumite condiţii, capătă forma violenţei.

Cea mai bună sistematizare a conflictelor este şi azi considerată cea a lui Kurt Lewin ,
1931, care face următoarea diferenţiere:

· conflicte de apropiere – apropiere

9
· conflicte de evitare – evitare

· conflicte de apropiere – evitare

Frustraţia - susţine J.Dollard  şi colaboratorii săi - tinde să provoace o agresiune


directă asupra sursei frustrării. Agresiunea este cu atât mai mare cu cât frustrarea este
mai accentuată. Provocarea directă, verbală sau fizică, a agresorului poate conduce la
un comportament violent, mai ales dacă acesta este impulsiv sau se află într-o stare
afectivă tensionată( "Frustration and aggression", Yale Univ. Press, New Haven, 1939 )

Cu toate acestea, agresivitatea este o noţiune ce derivă din latinescul  agressio care

înseamnă a ataca. Este deci, o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana


răspunde printr-un ansamblu de condiţii ostile în plan conştient, inconştient şi
fantasmatic, cu scopul distrugerii, degradării, constrângerii, negării sau umilirii unei
fiinţe pe care agresorul le simte ca atare şi reprezintă pentru el o provocare (Paunescu C. -
"Agresivitatea umana", Editura Trei, 1995)

Felul în care este utilizată şi redirecţionata agresivitatea depinde de experienţa de


viaţă a individului şi de gradul acestuia de maturitate morală. Judecata morală se bazează
pe capacităţile cognitive ale persoanei în cauză. Tot acest lanţ de mecanisme psihologice –
istoria personală – ce determină toleranţă la frustrare precum şi eficienţa tiparelor de
adaptare, capacitatea cognitivă, maturitatea morală, creionează portretul individului cu un
comportament violent în familie. Când situaţiile frustrante conduc la creşterea agresivităţii
şi nu sunt soluţionate, individul nu este capabil să facă faţă situaţiei, nu se mai simte
responsabil faţă de ceilalţi membri ai familiei, afectaţi de situaţie, iar tensiunea rezultată
va genera descărcări violente şi distructive, găsind astfel o satisfacţie în suferinţa celor
din familie. În acelaşi timp, situaţia problematică rămâne nesoluţionata şi va continua.

Agresivitatea domestică conduce la executarea unui raport de forţe. Când avem de-
a face cu nişte cupluri bicefale, în care puterea de decizie aparţine ambilor parteneri, riscul
de violenţă este foarte scăzut.

Distingem astfel câteva forme principale de agresivitate:

10
· Agresiunea directă, atunci când actul agresiv este un scop în sine, urmărind în mod
explicit provocarea unui rău;

· Agresiunea indirectă, unde suferinţa este folosită ca mijloc pentru atingerea unui
anumit scop (de exemplu, sancţionarea prin violenţă a unui comportament indezirabil).

· Agresiunea activă, în care răul este rezultatul intervenţiei nemijlocite a agresorului


(ca în cazul lovirii unei persoane);

· Agresiunea pasivă, în care răul este provocat prin neintervenţie ( un „spectator” care
nu intervine pentru protejarea unei victime supuse violenţei, deşi ar putea să o facă ).

· Agresiunea psihică, fizică, sexuală sau verbală, diferenţiate după natura actului
provocator de suferinţa. De cele mai multe ori, un act agresiv produce suferinţă în mai
multe planuri, componenţa afectivă fiind întotdeauna prezentă.

· -Agresiunea spontană, declanşată de un şoc emoţional conjunctural sau de un


concurs de împrejurări;

· Agresiunea premeditată.

· Agresiunea provocată, în care victima a oferit un pretext agresorului;

· Agresiune neprovocată în nici un fel de către victimă.

· Agresivitatea manifestă, consumată într-un act provocator de suferinţă;

· Agresivitatea latentă, în care există numai potenţial agresiv, agresorul virtual


căutându-şi un pretext pentru a se manifesta în act.

· Agresivitate intenţionată, declanşata în mod conştient şi voit de către agresor asupra


victimei sale;

· Agresivitate neintenţionată, provocată de factori circumstanţiali, independent de


voinţa agresorului.

11
· Agresivitate autoprovocată, interpersonală, familială, grupară sau publică, după
numărul persoanelor implicate, locul şi contextul social în care se produce.

Fiecare dintre formele de agresivitate menţionate mai sus prezintă multiple


modalităţi de manifestare concretă, având conotaţii psihice, psihosociale, culturale, morale
şi juridice dintre cele mai diferite.

Se afirmă faptul că nu există semne marcante ale personalităţilor victimelor şi ale


agresorilor, în cazul violenţei în familie. Violenţa domestică, manifestarea ei cronică, îşi
pun însă amprenta numai asupra celor doi participant la conflict.

Agresorii au avut, în trei sferturi din cazuri, copilării violente, în care au fost victimele
unor abuzuri provocate de adulţii care aveau responsabilitatea de a le răspunde nevoilor.
Nu sunt persoane sigure de sine; sunt incapabile să-şi identifice cu claritate sentimentele şi
astfel manifestă instabilitate în atitudine.

Femeia victimă dezvoltă trăsături de personalitate defensive pentru a face faţă situaţiilor;
îşi pierde încrederea în sine, va deveni neglijentă, iar stresul şi anxietatea îi vor crea boli
de natură psihică; astfel poate avea tentative de suicid sau poate dezvolta comportamente
agresive asupra copiilor, devenind , la rândul ei, o mamă agresivă.

Vom urmări acum câteva tipuri de violenţa domestică reprezentate cu precizie de Roata
puterii.

12
· Violenţa fizică este cea mai frecventă formă de abuz împotriva unei femei.
Include lovirea cu pumnul, cu piciorul, pălmuire, tras de păr, muşcat, ars, încercări de
ştrangulare, vătămări interne. S-a constatat că la o durată mai mare a relaţiei de cuplu
creşte şi gravitatea abuzului.

· Violenţa sexuală este una din formele de violenţa domestică greu de abordat
în discuţiile cu o persoană abuzată. Include actul sexual fără acordul celeilalte persoane şi
umilire sexuală. Multe femei nu au conceptul de alegere în ceea ce priveşte relaţia sexuală
cu partenerul şi de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol.

13
· Violenţa psihologică se referă la folosirea ameninţărilor şi a oricăror
comportamente menite să producă teamă: ridicarea vocii, tăcere prelungită, cuvinte şi
acţiuni care distrug imaginea de sine a femeii şi a încrederii în sine.

· Violenţa economică manifestată asupra femeii limitează accesul la finanţele


familiei, devenind astfel dependentă de partener. Controlul financiar generează
dependenţă, izolare şi neputinţa de a alege, de a lua decizii şi de a-şi păstra stima de sine.
Adesea, nevoile familiei sunt nesatisfăcute, în cazurile în care partenerul abuziv deţine
controlul financiar.

· Violenţa socială include izolarea socială forţată sau controlul contactelor


sociale pe care le are femeia, controlarea strictă a contactelor sociale cu prieteni şi / sau
rude, restricţionări ale activităţilor partenerei, cu cine se întâlneşte, ce citeşte, unde merge,
etc.

În funcţie de tipul de abuz exercitat asupra lor, femeile rămân cu unele sechele la nivel
psihic, fizic şi social. Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele,
dar şi prin supravegherea atentă a comportamentului lor. Efectele psihologice au fost
identificate ca aparţinând sindromului femeii bătute, tratat ca şi categorie separată sub
numele de stres post-traumatic. În literatura de specialitate "stresul posttraumatic" sau
"sindromul tulburarilor de stres posttraumatic" (TSPT) este descris ca fiind un stres
întârziat si care poate fi declansat de dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri
si alte evenimente critice cu impact traumatizant, atât fizic dar mai ales psihic.

Factorul de stres care produce acest sindrom este experimentat cu o frică imensă, teroare
şi lipsa de sprijin. Majoritatea cazurilor implică o ameninţare serioasă, fie a vieţii, fie a
integrităţii corporale sau poate apărea ca o ameninţare la adresa propriilor copii. Trauma
poate fi retrăită prin moduri varietate. De regulă, persoană are amintiri recurente şi
intrusive ale evenimentului sau vise terifiante în timpul cărora evenimentul reînvie.

14
Diminuarea reactivităţii la mediul exterior, denumită "insensibilitate psihică" sau
"anestezie emoţională" începe la scurtă vreme după episodul traumatic. Indicaţii clare ar fi
detaşarea sau înstrăinarea de oameni, pierderea capacităţii de interés asupra activităţilor
plăcute anterior sau reducerea considerabilă a capacităţii de a simţi emoţii, în special pe
cele asociate cu intimitatea şi sexualitatea.

Într-un studiu făcut pe femeile-victime ale violenţei domestice , un sfert au


declarat că şi-au abuzat copiii în timpul convieţurii cu agresorul. Acest procent s-a redus
cu 5% când femeile convieţuiau cu un partener non-violent.

O consecinţă a episoadelor de agresiune este aceea că victimele dezvoltă anumite


modele comportamentale, precum:

· Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care,
în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu
răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teamă de violen ță. Micile semne de bunătate
venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa
perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute
ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să
fie afectat și rănit. Drept consecință, victima devine hiper-vigilență în privința nevoilor
răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai
grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura rela ție pozitivă formată - cea cu răpitorul.
Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoţional foarte
mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obi șnuită de supraviețuire
pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul
divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase,
prizonieri de război și tabere de concentrare.

Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, caz în
care jefuitorii au ținut captivi angajații băncii pentru 6 zile (între 23 și 28 august 1973). În
acest caz victimele s-au atașat emoțional de răpitori și chiar le-au luat apărarea ulterior
eliberării). Termenul a fost avansat de către criminologul și psihiatrul Nils Bejerot, cel
care a asistat poliția în timpul jafului și care s-a referit la acest sindrom în cadrul unei
emisiuni de știri din acele zile.

15
 Ataşament traumatic - Ca o consecinţă a izolării, victimele se îndreaptă, de fiecare dată,
către singura relaţie pe care o cunosc: aceea cu agresorul. Sub impactul acestui "ataşament
traumatic", propriile interese ale femeilor, nevoile şi părerile lor ajung să fie influenţate şi
controlate de agresor. Supunerea victimei poate ajunge la un nivel de anihilare ale
propriilor dorinţe.

Femeile au tendinţa de a nu lua în consideraţie anumite comportamente drept


violenţe, dacă acestea un sunt destul de serioase; pentru acest motic este imperios necesar
să analizăm în ce măsură femeile definesc tipurile de comportament, în cadrul familiei, că
violenţă împotriva lor. 

Un rezultat surprinzător al acestui sondaj arată că anumite comportamente precum


controlul economic al femeilor în cadrul familiei şi abuzurile verbale tind să fie
considerate violenţă domestică împotriva femeilor de către un număr mai mic de subiecţi
(peste 66%) decât abuzurile fizice sau sexuale, care sunt considerate cea mai serioasă
formă de violenţă domestică (peste 90% dintre femei au această credinţă).

Mai mult de jumătate dintre femeile din capitală au experimentat abuzuri verbale
sau emoţionale în cadrul familial la un momento dat, iar un sfert au fost victime ale unor
astfel de abuzuri mai mult de o dată în ultimele 12 luni; aproape un sfert din femei au fost
victime ale abuzurilor fizice, iar aproape o zecime au fost victime ale abuzurilor sexuale în
cadrul familiei cel puţin o dată în viaţa lor; 6% din femeile din Bucureşti au suferit
abuzuri fizice iar 3% abuzuri sexuale de mai multe ori în ultimul an.

Incidenţa violenţei domestice împotriva femeilor în Bucureşti.

16
Vorbim, bineînţeles, de anumite variabile socio-economice care sunt asóciate cu
apariţia violenţei domestice împotriva femeilor, şi anume: femeile cu un nivel mai scăzut
de educaţie, cele din familii cu venituri mici şi cu mai mulţi copii au o probabilitate mai
mare de a fi fost victime ale acestui tip de violenţă. Acest lucru nu înseamnă însă că nu
există victime ale violenţei domestice în clasele sociale superioare: 8% din femeile care au
fost abuzate fizic de mai multe ori în ultimul an au studii superioare ,iar 6% din femeile
abuzate sexual mai mult de o dată în ultímele 12 luni provin din familii cu un venit net
superior.

Din zece femei,victime ale violenţei domestice în ultimul an, aproape jumătate au
fost hărţuite de către actualul soţ sau concubin. 
Un procent de 35% dintre femeile care au trecut printr- o experienţă de acest gen, a avut
curajul de a vorbi cu cineva despre acesta întâmplare şi doar 17% au mers la organe
abilitate sau au chemat poliţia pentru a depune o plângere.

De asemenea, o treime din femeile intervievate au cunoştinţă de o altă persoană care a


fost victima violenţei domestice ; 42% din femei ssunt constiente de faptul că violenţa

17
domestică împotriva femeilor este un fenomen extrem de răspandit ; 68% au părerea că
violenţa domestică împotriva femeilor este inacceptabilă sub orice formă ar apărea şi
trebuie pedepsită de legea statului ; acelaşi procent cunosc faptul că în România există
numeroase agenţii şi organizaţii ce ajută victimele violenţei domestice.

Siguranţa persoanei interogate şi a cercetătorului reprezintă o primă necesitate şi


trebuie să stea în centrul tuturor deciziilor ulterioare. Pentru femeia agresată, participarea
la un astfel de studiu poate să o expună la noi violenţe, motiv pentru care femeia
interogată trebuie să-şi dea consimţământul asuppra celor ce vor urma în deplinătatea
facultăţilor. Asaadar, din motive morale şi de siguranţă, este important că studiul să fie
văzut ca unul asupra sănătăţii şi condiţiilor de viaţă.

Pentru că familia este o unitate etanşă, victímele sunt interogate pe rând. Pentru
anchetele ce se desfăşoară în cadruli familie, anchetatorii trebuie să ştie să schimbe
subiectul sau să înceteze conversaţia dacă intervine o persoană din exterior sau copii. O
modalitate des utilizată este schimbarea întrebării cu una de diversiune, precum
întrebările referitoare la sănătatea femeii etc.
Studiile care vizează magnitudinea fenomenului trebuie să fie realizate printr-o
metodologie bine stabilită şi să se fondeze pe cercetări actúale, urmărind să găsească cea
mai efectivă modalitate de a determina creşterea plângerile femeilor ce au fost victime. .
Impactul unor informaţii greşit prelevate riscă să fie unul mai negativ decât lipsa de
informaţii în sine , căci un nivel inferior de prelevare al datelor poate fi utilizat pentru a
contesta importanţa acestui tip de violenţă.

Cercetările de actualitate sugerează existenţe unei posibilităţi de a obţine


răspunsuri exacte prin maniera în care întrebarea este pregătită şi adresată victimei. Ca
regulă generală, ar trebui evitaţi termenii de "viol", "violenţa"; întrebările cu
carácter general şi izolat asupra violenţei nu permit, de regulă, obţinerea unor niveluri
exacte ale amplorii fenomenului ( Center for Health and Gender Equity, 1995 ).
Exactitatea răspunsurilor depinde de natură şi lungimea întrebărilor, de posibilitatea
dată femeilor de a se confesa, de prezenţa / absenţa unei a treia persoane pe tot parcursul
interviului ( Ellsberg M., 2001 ).

18
Confidenţialitatea este esenţială pentru asigurarea securităţii victime; pentru că cea mai
mare parte a informaţiilor culese sunt personale, menţinerea actului de confidenţialitate
este o condiţie imperios necesară şi poate fi realizabilă numai prin adoptarea unor măsuri,
precum:

· toate studiile trebuie să conţină instrucţiuni clare în ceea ce priveşte respectarea


confidenţialităţii, iar echipa de anchetatori trebuie instruită în acest sens, înainte de
începerea studiului.

· numele real al persoanei intervievate nu trebuie menţionat pe chestionar, ci trebuie


înlocuit cu un cod sau pseudonim

Anchetatorii trebuie să fie conştienţi de rolul pe care îl au în realizarea acestui


studiu şi trebuie să aibă pegatirea necsara pentru a putea să ajute victimile dacă acestea cer
acest lucru, dar fără să-şi asume rolul de "salvator" sau de consilier. De asemenea,
anchetatorii trebuie să reacţioneze în funcţie de starea emoţionala a persoanei intervievate
deoarece amintirea experienţelor violente şi jenante poate provoca un şoc emoţional.
Discuţia ar trebui încheiată într-un mod pozitiv, care să întărească capacitatea de apărare a
femeii prin faptul că informaţiile furnizate sunt extrem de importante în ajutorarea altor
femei-victime.

19
Cap 2. Aspecte concrete ale problematicii studiate

La momentul vorbirii, violenţa conjugală constituie una ditre cele mai problematice
situaţii cu care se confruntă femeile în societatea contemporană.

În România se merge încă pe ideă că problemele familiale au un caracter personal şi


secret, sau mai bine zis că „hainele murdare se spală în familie”. Astfel adoptarea unei
măsuri mai severe, cu scopul de a micşora numărului situaţiilor violente, se confruntă cu
o mare dilemă. Familia este un spaţiu privat şi orice societate democratică bazată pe
principii şi reguli, “protejează” familia de orice intervenţie externă, de orice amestec al
autorităţilor în problemele conjugale.

În acelaşi timp, violenţa comisă în cadrul familiei, reprezintă un gen de infracţiune cu


urmări sociale profunde şi nu poate fi ignorată de autorităţi. Aşadar, pe de-o parte
reglementările juridice interzic amestecul autorităţilor în viaţa de familie, iar pe de altă
parte, încearcă să protejeze victimele acestui tip de violenţă . Asistăm la o dilemă ce nu
poate fi soluţionată, amestecul autorităţilor în viaţa de familie fiind o problemă extrem de
delicată.

Familia nu este un spaţiu complet liber şi nu se desfăşoară în funcţie de constrângerile


sociale; vorbim de constrângeri cu privire la :

· modul de formare a familiei


· măsuri ce determină statutul social al femeii
· constrângeri ce vizează educaţia copiilor
· politica de stimulare a accesului familiei la proprietate
· influenţa canalelor media care impugn o anumită imagine a familiei
· controalele sociale care se realizează în circumstanţe variabile asupra familiei.

20
Acestor constrângeri li se supun, în general, toate familiile, cu excepţia celor ce
întâmpină probleme sociale, motiv pentru care statul îşi rezervă dreptul de a nu interveni
în modul lor de funcţionare. Aceste familii nu se pot adapta normelor societăţii în care se
desfăşoară, nu au un serviciu stabil, sunt înglodate de datorii, nu acoda sufi cient timp
educaţiei copiilor, etc.

Singurele căi de prevenire a acestor fenomene sociale sunt promovarea mai fermă a
sancţionării agresiunilor şi intervenţia mai succintă a organelor de poliţie . Cu alte cuvinte
putem spune cå prevenirea sau reducerea cazurilor de violenţă domestică nu este posibilă
decât dacă se diminuează violenţa manifestată la nivelul întregii societăţi.

Datele a numeroase cercetări indică , aşa cum am menţionat şi la capitolul anterior,


faptul că violenţa familială este strâns legată de caracteristicile structurale ale familiei, şi
anume :

· modul acesteia de organizare

· relaţiile dintre membrii componenţi

· venitul familiei

· statutul şi servicul părinţilor

· diferenţele de gen al părinţilor, dar şi al copiilor

· nivelul de educaţie

· modelul de autoritate parentală

Constantin Păunescu abserva că legăturile incestuoase apar adesea în mediile


familiale unde predomină promiscuitatea, gradul scåzut de educaţie al părintelui incestuos,
alcoolismul, nevrozele obsesionale şi imoralitatea parentală. „Nu-i mai puţin adevărat că
şi în interiorul familiilor bogate existş legături incestuoase, dar sistemul de apărare şi de
păstrare a acestui secret este aşa de bine pus la punct încât nu este posilă o informare în
aceastå direcţie”.( Agresivitatea şi condiţia umană, Ed. Tehnică, Bucureşti 1994, p. 35)

21
Cea mai răspândită formă de violenţă conjugală o reprezintă maltratarea partenerului,
adică lovirea soţiei de către soţ, dar, după caz, şi a soţului de către soţie; cu toate acestea,
cea întreprinsă de soţ este mult mai gravă şi mai periculoasă din următoarele motive:

· puterea fizică a bărbatului poate determina răni mai grave;


· actul de violenţă comis de bărbat se poate repeta până la un sfârşit tragic;
· majoritatea agresiunile întreprinse de femei sunt doar acte de legitimă
apărare;
· o pondere mai mare a actelor de maltratare întreprinse de soţ au loc în
perioada în care femeia este gravidă;
· spre deosebire de bărbaţi, mai multe femei au un serviciu stabil, deţin o
oarecare independenţa economică şi au mai puţine şanse de a recurge la violenţå.

Un studiu global a relevat faptul că o treime din femeile investigate au raportat faptul că
au fost sau sunt molestate de fostul /actualul partener. O mare parte dintre acestea susţin că
au fost iniţial supuse abuzului emoţional care, de asemenea, este o formă de violenţă
considerată de către ele mai rea decât violenţa fizică.
Prejudecăţile despre familie, ca fiind un refugiu susţinut de iubire, siguranţă şi spijin
mutual, sunt dărâmate de ultimele date ale cercetărilor ce demonstrează faptul că femeile
victime ale abuzul domestic sunt în număr mai mare decât victimele unor atacatori străini;
în concluzie, violenţa exercitată asupra partenerei de viaţă este mai dezvoltată, dar şi mai
periculoasă decât violenţa de stradă.
Femeile din medii sociale inferioare au mai puţine resurse în a evita situaţiile de agresare
şi de a se refugia în alte locuri decât propriul cămin. Spre deosebire de acestea, femeile din
mediile favorizate nu au curajul să recunoască faptul că au fost cândva victime şi nu
recurg la alte locuri în afara casele de protecţie specifice.

Aşadar, sintagma de violenţă conjugală nu implică numai maltratarea fizică, ci oricare alt
act de abuz cu scopul de intimidare, rănire, umilire, jignire, izolare socială sau alungare.
Deşi un asemenea termen pare a se limita la cadrul căsătoriei, unii specialişti sunt de

22
părere că ar trebui extinsă ,pentru a include şi actele de violenţă dintre partenerii divorţaţi
sau necăsătoriţi.

Prin primă judiciară, violenţa domestică este supusă aceloraşi reglementări ca şi


violenţa în general, legea nefăcând distincţie între intrafamilial şi extrafamilial.

Faptele penale din cadrul familial ce pot face obiectul unei cauze de judecată sunt
următoarele:

· omorul (art. 174, Cod Penal);


· omorul asupra soţului sau unei rude apropiate (art. 175, lit.e, Cod Penal);
· omorul deosebit de grav (art. 176, Cod Penal);
· uciderea din culpă (art. 178, Cod Penal);
· determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 179, Cod Penal);
· lovirea sau orice alte violenţe cauzatoare de suferinţe fizice (art. 180, Cod Penal);
· vătămarea corporală (art. 181, Cod Penal);
· vătămarea corporală gravă (art. 182, Cod Penal);
· loviri sau vătămåri cauzatoare de moarte (art. 183, Cod Penal);
· incestul (art.203, Cod Penal);
· relele tratamente aplicate minorului (art. 306, Cod Penal).

Organele abilitate au constatat cu stupoare că un segment destul de important al


fenomenului de violenţă se produce tocmai acolo unde ar trebui să existe înţelegere,
armonie, dragoste, linişte, adică în mediul familial. Acest lucru pare concludent pentru a
se afirma că violenţa este un fenomen sensibil atât la nivel de individ, cât şi la nivel de
cuplu, grup, popor.

Studiile amănunţite au scos la iveală faptul că jumătate din cazurile ce implică


violenţa domestică au fost comise sub influenţa alcoolului, unele în stare de beţie
avansată; la aceste procente trebuie adăugate altele care nu presupun o intenţie calificată,
dar au un rol preponderent în sinucidere.

23
Privind familia ca pe o instituţie, observăm că acesta a fost atinsă în mod inevitabil de
schimbările din exterior, înregistrând modificări esenţiale pe toate planurile, de la cadrul
social pană la funcţiile ei intime, producându-se o mutaţie socio – genetică.

Analizând aceste schimbări, s-au tras următoarele concluzii :

· O nouă ambiantă socială a familiei moderne, marcată de tranziţia cuplului marital din
mediul rural în care au fost crescuţi şi educaţi către un mediu nou, unde calitatea
intercunoaşterii se reduce vehement.

· Dispariţia lentă a unui factor exterior de refacere a integrităţii familiale, anume vocea
statului;

· Modificarea individuală, structurală şi funcţională a locuinţei, aceasta neputând


suplini funcţiile vechiului tip de locuinţă ce se constituia ca unitate productivă şi
educativă, oferind familiei resorturi viabile în echilibrarea situaţiilor conflictuale;

· Exogruparea maritală care se referă la constituirea familiei din persoane cu diferite


grade de educaţie, lucru ce poate determina stări conflictuale. Spre deosebire de
exogruparea prin endogrupare, membrii familiei proveneau din aceeaşi comunitate
limitată, lucru care-i asigură omogenizare, dar şi coeziune culturală.

· Structura familiei actuale diferă extrem de mult de cea tradiţională, sub aspectul
generaţiilor ce locuiau împreună, lucru ce constituia o garanţie a stabilităţii deoarece
generaţia mai veche avea rolul de a elimina din start declanşarea unui conflict. Actuala
familie este compusă de regulă din părinţi şi un număr redus de copii.

· Reducerea considerabilă a obligaţiilor familiei moderne, prin transferul acestora către


unele instituţii sociale. Familia modernă amână funcţia productivă, activităţile

24
rezumându-se astfel la unele de menaj şi consum. Anihilarea funcţiei de a da educaţie,
ce nu se mai află exclusiv în mâna părinţilor ci este predată instituţiilor.

· Dezvoltarea unor porniri educative cu tendinţe violente, privind rolul familiei că bază
a tulburărilor de comportament, minusurile de afectivitate conducând la o carenţă morală
ce va constitui ulterior o anticameră a pornirilor delicvente.

· Abandonul. Fie el moral, afectiv, educaţional sau fizic, al copilului transformă


imaginea parintior în ceva perceput ca „monstru”de către copilul cu pricina;

· Educaţia prin violenţă, ce distruge caracterul copilului. Frica, teama ,groaza fiind
cele mai teribile metode de schilodire a curajului copilului de a-şi exprima propriile
parereri;

Dar să revenim la violenţa din cuplu şi să menţionăm aici cazurile posibile de


exprimare al actului violent, dar şi motivele care stau la baza agresivităţii.

Bărbatul bătut de soţie este un caz izolat al violenţei domestice şi se produce adesea în
situaţii de încăierare, surprindere, impunere, etc., situaţii care determină unele femei să îşi
iasă din fire şi să se comporte agresiv.

Sindromul femeii bătute a fost descris în Manualul pentru diagnosticul şi statistică


tulburărilor mentale, editat de Asociaţia Psihiatrilor Americani, publicat în 1981 şi se
referă la persoana care a primit o injurie demonstrabilă, fizică sau psihologică, deliberată,
severă şi repetabilă de la partenerul marital (soţ sau concubin).

Aportul cuplului la crearea de situaţii violente scoate la iveală tendinţa victimei de a


trece la consumarea unui act agresiv, unul dintre parteneri devenind astfel victimă sau
agresor.

25
Ceea ce generează conflictele specifice vieţii conjugale se regăseşte în cauzele menţionate
mai jos :

· Conflicte legate de felul în care este administrat bugetul familiei.


· Consumul de alcool şi problema alcoolismul în general. Alcoolul, în sine, nu
reprezintă o cauză propriu-zisă, ci o variabilă ce agravează situaţia deja tenionata din
cuplu, fiind asociat cu un val de atitudini negative
· Gelozia, de asemenea, constituie un alt factor major ce determină un act de violenţa
conjugală, mai ales în cazurile în care soţul solicită fidelitate absolută. C. Păunescu
afirma în Agresivitatea şi condiţia umană (1994) că „suntem geloşi pe ceea ce posedăm şi
ceea ce posedă alţii, dar adevărata gelozie este cea amoroasă”. Cu toate acestea, gelozia
excesivă şi agresivă se numără printre cele mai frecvente motive invocate la divorţ .
· Problemele de natură sexuală ale cuplului. În majoritatea cazurilor, comportamentul
violent al soţului rezidă în existenţa unor probleme precum impotenţa sau frigiditatea
soţiei. Neînţelegerile sexuale dintre parteneri au o pondere foarte mare dacă acestea s-au
derulat încă de la început, din perioada închegării cuplului.
· Dorinţa soţiei de a fi independentă din punct de vedere economic. Apare în acele
familii în care soţul este văzut a unic întreţinător de familie, refuzând categoric că soţia să
aibă un serviciu în afara căminului. O schimbare a rolului de cap de familie al soţului
atrage după sine o gamă de frustrări ce determină degradări ale altor roluri pe care le are
bărbatul. S-a confirmat faptul că femeile dependente economic de soţ, sunt mai des
maltratate de către acesta.
· Certurile cu privire la copiii rezultaţi din convieţuirea comună sau din relaţii
anterioare, aceştia fiind priviţi ca pe o ameninţare a relaţiei actuale. Sigur că actul violent
mai poate apărea şi în cazurile în care părinţii nu se pun de acord în legătură cu mijloacele
optime de creştere şi educare a copiilor. Bărbaţii au pejudecata că cel mai bun mod de
disciplinare al copiilor, o constituie bătaia, idee contrazisă categoric de concepţia mamei.
Astfel apar numeroase certuri care degenerează lent în acte de violenţă.

26
Factorii favorizatori ai violenţei conjugale sunt mult mai numeroşi decât cei menţionaţi
şi mai amintim sărăcia, adesea asociată cu un sentiment de eşec, şomajul asociat cu un
sentiment de nesiguranţă, dar şi stresul asociat cu diferite evenimente familiale negative
precum decesul , o sarcină nedorită, concedierea de la locul de muncă, etc.

Probabilitatea de a avea o căsnicie în care vor apărea cazuri de violenţă conjugală este
mult mai mare dacă soţul a fost el însuşi crescut într-un mediu în care părinţii erau angajaţi
adesea în astfel de acte violente şi unde soluţionarea acelor acte avea loc prin mijloace
agresive.
Abuzul soţiei începe ,de regulă, chiar din primii ani ai convieturii partenerilor, iar primul
incident mai grav se produce ,adesea, în perioada în care femeia este însărcinată. Fiecare
abuz permis va determina o probabilitate mai mare a comiterii altor abuzuri din ce în ce
mai grave.

Cel mai bun mod de a evita conflictele între soţi este de a coopera în vederea unei
înţelegeri reciproce. O bună cooperare a partenerilor conduce către o trecere mai de
succes peste acele episoade de criză care determină violenţa domestică.

Magnitudinea violenţei domestice constituie la ora actuală una dintre cele mai grave
probleme sociale cu care se confruntă umanitatea. Aceasta în cauză nu este altceva decât
produsul unei violenţe existente la scară socială generală. Dată fiind vocea vizibil crescută
a acestor cazuri de violenţă ,s-a apreciat de care specialişti că familia s-a transformat din
leagăn al siguranţei într-unul al violenţei.

27
Cap 3. Metodologia Cercetării

3.1. Obiectivele cercetării

· Descoperirea nivelului de dominanţă şi nervozitate a persoanelor vătămate


· Descoperirea nivelului de neîncredere în propria persoană sau în alte persoane
· Revelarea nivelului privind spiritul critic sau autocritic al victimei
· Surprinderea factorilor care favorizează dezintegrarea mediului familial
· Aflarea stării partenerului în momentul care îl împinge la violenţă
· Aflarea acelor motive care generează acele comportamente agresive
· Găsirea unei modalităţi de diminuare a conflictelor
· Aflarea opiniilor acelor persoane care nu fac parte din familii violente despre
aceste acte de violenţă

3.2. Ipotezele cercetării

· Vom afla dacă gradului de dependentă şi nervozitate este mai mare dacă persoana
este din ce în mai expusă la aceste acte aggressive; de asemenea, vom putea sesiza dacă
gradului de neîncredere în sine sau în alţii creşte o dată cu amplificare actelor de violenţă
domestic şi dacă gradul de spirit critic sau autocritic se diminuează în acest tip de
conjunctură
· Vom putea stabili dacă impulsul violent al agresorului este unu moştenit

28
· Vom cunoaşte părerile persoanelor ce nu au fost agresate cu privire la afirmaţia
conform căreia „ în familie bărbatul este agresorul, cu femeia ”

3.3. Prezentarea lotului de subiecţi supus cercetării

Lotul de cercetare este alcătuit din 40 de indivizi de sex diferit, dintre care
jumătate sunt persoane care nu fac parte din familii violente, iar restul sunt victime ale
tipului de violenţă investigat .

3.4. Metode şi tehnici utilizate

Pe aceşti subiecţi a fost aplicat un chestionar numit „ Violenţa Conjugală ” , un


chestionar realizat cu scopul precis de a fi aplicat pe două categorii de persoane . Prima
categorie este formată din persoane care nu au fost agresate de către partener , iar a doua
categorie este formată din victime ale violenţei conjugale. (Vezi anexele 1 şi 1.1)

3.5. Analiza datelor, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor

Primul lot este format din 20 de persoane şi a inclus 10 femei şi 10 bărbaţi ce nu au fost
victime ale violenţei domestice. Acestea au vârste cuprinse între 18 şi 59 ani şi sunt
domiciliaţi în Bucureşti . Familiile lor conţin 1-6 persoane. Nivelul educaţional al acestui
lot este de : 70 % - Studii medii , 30 % - Studii superioare ( vezi anexa 2) şi profesează în

29
diverse domenii precum : inginerie , tâmplărie, bucătărie , instalaţii ,electrică , logistică ,
comerţ .

· Răspunsul la întrebarea „ Cum definiţi starea dumneavoastră materială? “


a fost următorul: în procent de 60% , subiecţii au spus că venitul lor este satisfăcător, iar
40% că nu este ( vezi anexa 3 )

· La întrebarea „ Sunteţi căsătorit/ă? “ jumătate au răspuns că sunt şi


cealaltă jumătate că nu sunt căsătoriţi legal .( vezi anexa 4 )

· La întrebarea „Sunteţi angajaţi într-o relaţie de concubinaj? ” cei care au


răspuns iniţial că nu sunt căsătoriţi , au răspuns că dă în roportie de 10% ,şi nu în
proporţie de 90% . (vezi anexa 5 )

· La următoarea întrebare „ Aveţi copii? ” în procent de 60 % au


menţionat că nu au , iar 40% că da (din acest procentaj , jumătate a răspuns că au un copil
şi cealaltă jumătate că au 3 copii( vezi anexa 6 ).

· Răspunsul la întrebarea „Aţi mai fost căsătorit/ă?” a fost că nu în


proporţie de 90% , iar restul de 10 % au spus că da, însă au ajuns la divorţ invocând
nepotrivirea de caracter.

· De asemenea, la întrebarea „Copii sunt rezultaţi dintr-o relaţie anterioară


sau actuală? “ , toţi subiecţii au afirmat că îi au din căsnicia prezentă.

30
· La întrebarea „În care din următoarele cazuri credeţi că se poate vorbi
despre violenţă: fizică, psihologică , sexuală ,economică , socială ? ” în proporţie de 80
% , subiecţii au răspuns că putem vorbi despre violenţă în toate cazurile menţionate , 10
% au spus că doar violenţă fizică este un act de violenţă , 5 % au optat doar pentru
violenţa psihologică şi restul doar pentru cea economică (Vezi anexa 7)

· Răspunsul la întrebarea „ Dumneavoastră cu ce tip de violenţă v-aţi


confruntat? ” a fost : jumătate au amintit de violenţa fizică , 20 % violenţă fizică ,violenţă
psihologică , violenţă economică , 10 % : violenţă fizică , violenţă psihologică , violenţă
economică , violenţă socială ,10% violenţă psihologică , violenţă economică şi restul de
violenţa socială (vezi anexa 8 ).

· La întrebarea „ În ce circumstanţe şi care a fost cauza ce a determinat


violenţa? ” s-a răspuns unanim : comportamentul agresiv.

· La întrebarea „ La care dintre aceste feluri de violenţă aţi apelat în


calitate de agresor? ” , indivizii au spus că jumătate sinter ei au apelat la violenţa fizică ,
20% la violenţă fizică şi psihologică , 10 % violenţă fizică , psihologică şi economică ,
restul au referat să nu răspundă ( vezi anexa 9 )

· Răspunsul la întrebarea „ Care este frecvenţa cu care s-a întâmplat acest


lucru? “, a fost : 20 % -de multe ori , un alt procent de 20 %- uneori , 40 %- rareori ,
restul - deloc.

· La întrebarea „Credeţi că alcoolul a avut un rol în determinarea actului


de violenţă?“ s-a răspuns : 80% -de multe ori , 20 %- numai uneori

31
· La întrebarea „Credeţi că violenţa este promovată de către ambele sexe?
“, subiecţii au răspuns că la sexul masculin de multe ori în proporţie de 90%, şi rareori în
proporţie de 10%(vezi anexa 10) ; la sexul feminine, s-a răspuns că de multe ori -30% ,
uneori -30 % , rareori - 30 %, deloc-10%. ( vezi anexa 11 )

· La punctul „ Menţionaţi cauzele violenţei după opinia dumneavoastră! ” ,


subiecţii au amintit : lipsa de comunicăre , alcoolul , venitul , dorită de impunere ,
atitudinea de superioritate, lipsa educaţiei , gradul de incultură .

· La punctul „Credeţi că în relaţia dintre parteneri , vina


comportamentului agresiv aparţine : exclusiv bărbatului , exclusiv femeii , în egală
măsură la ambele sexe sau alte situaţii ” s- răspuns : 50% în egală măsură , 30% alte
situaţii , 20% au spus că exclusiv vina bărbatului .

· Răspunsul la întrebarea „De-a lungul timpului, aţi fost provocat de sexul


opus? ” a fost următorul : 90% -Da , 10 % - Nu .

· La întrebarea „ În mediul dumneavoastră social, credeţi că violenţa este


prezentă în relaţia celorlalte cupluri? ” , subiecţii au răspuns : 30 % - Nu , 70 % - Da

· Răspunsul la întrebarea „Ce credeţi că are putere în aplanarea


situaţiilor conflictuale în relaţia conjugală? ” a fost : comunicarea, consilierea psihologică
, separarea

32
· La întrebarea „Credeţi violenţa de la un moment dat, are consecinţe ce
vor afecta relaţia conjugală pe tot parcursul aceteia? ” subiectiii au răspuns : că Da în
proporţie de 90% , iar restul că Nu

Al doilea lot este format din persoane- victime ale violetei conjugale .

Acestea au vârste cuprinse între 21 şi 69 ani şi , de asemenea, locuiesc în Bucureşti .


Familiile lor conţin 2-7 membri.

Pregătirea educaţional a lotului se subînţelege din următoarele procente : 45 % - liceu ,10


% postliceală , 45 % - Studii superioare ( vezi anexa 11 ) şi au următoarele meserii:
contabil ,informatician , casnică , asistent manager, agent comercial , infirmier , agent de
turism , bibliotecară.

· Răspunsul la întrebarea „ Cum definiţi starea dumneavoastră materială? “ a


fost următorul: în procent de 80% , subiecţii au spus că venitul lor este satisfăcător, iar
20% că nu este

· La întrebarea „ Sunteţi căsătorit/ă? “ jumătate au răspuns că sunt şi cealaltă


jumătate că nu sunt căsătoriţi legal (vezi anexa 12 )

· La întrebarea „Sunteţi angajaţi într-o relaţie de concubinaj? ” cei care au


răspuns iniţial că nu sunt căsătoriţi , au răspuns că dă în roportie de 40% ,şi nu în
proporţie de 60% (vezi anexa 13 )

· La următoarea întrebare „ Aveţi copii? ” în procent de 50 % au menţionat că


nu au , iar 50% că da (din cei 50 % care au răspuns că au copii 20 % au răspuns că au 1
copil , 20% au răspuns că au 3 copii şi 10% au răspuns că au 4 copii( vezi anexa 14).

33
· Răspunsul la întrebarea „Aţi mai fost căsătorit/ă?” a fost că nu în proporţie de
90% , iar restul de 10 % au spus că da, însă au ajuns la divorţ invocând nepotrivirea de
caracter.

· De asemenea, la întrebarea „Copii sunt rezultaţi dintr-o relaţie anterioară sau


actuală? “ , toţi subiecţii au afirmat că îi au din căsnicia prezentă.

· La întrebarea „În care din următoarele cazuri credeţi că se poate vorbi despre
violenţă: fizică, psihologică , sexuală ,economică , socială ? ” în proporţie de 75 % ,
subiecţii au răspuns că putem vorbi despre violenţă în toate cazurile menţionate , 5 % au
răspuns că se poate vorbi doar despre violenţă socială , 5 % au răspuns că se poate vorbi
doar despre violenţă fizică şi sexuală , 15 % au răspuns că se poate vorbi despre violenţă
fizică , sexuală , psihologică şi socială.

· Răspunsul la întrebarea „ Dumneavoastră cu ce tip de violenţă v-aţi confruntat?


” a fost : 5 % violenţă fizică, 5 % violenţă economică ,violenţă socială , 5% violenţă
socială, violenţă psihologică , violenţă economică , 10 % violenţă fizică , 15% violenţă
psihologică , violenţă economică , 15 % violenţă psihologică , violenţă fizică 20 % :
violenţă fizică , violenţă psihologică , violenţă economică , violenţă socială ,restul nu a
dat un răspuns ( vezi anexa 15 ).

· La întrebarea „ În ce circumstanţe şi care a fost cauza ce a determinat violenţa?


” s-a răspuns unanim : comportamentul agresiv motivând neântelegeri în familie , gelozie
sau alte motive .

· La întrebarea „ La care dintre aceste feluri de violenţă aţi apelat în calitate de


agresor? ” , indivizii au spus că 10 % au apelat la violenţa fizică , 10% la violenţă fizică

34
şi psihologică , 15 % doar violenţă psihologică, 10% violenţă socială , 10 % violenţă
psihologică , violenţă economică ,45 % fără răspuns

· Răspunsul la întrebarea „ Care este frecvenţa cu care s-a întâmplat acest lucru?
“, a fost : 5 % -de multe ori , un alt procent de 30 %- uneori , 15 %- rareori , nu au
răspuns 40 %

· La întrebarea „Credeţi că alcoolul a avut un rol în determinarea actului de


violenţă?“ s-a răspuns 100% de multe ori

· La întrebarea „Credeţi că violenţa este promovată de către ambele sexe? “,


subiecţii au răspuns că la sexul masculin de multe ori în proporţie de 90%, şi uneori în
proporţie de 10%( vezi anexa16); la sexul feminin, s-a răspuns că de multe ori -30% ,
uneori -55 % , rareori - 15 %,

· La punctul „ Menţionaţi cauzele violenţei după opinia dumneavoastră! ” ,


subiecţii au amintit : lipsa de comunicăre , alcoolul , venitul , dorită de impunere ,
atitudinea de superioritate, lipsa educaţiei , gradul de incultură, autoapărare , lipsa altor
metode de convingere , lipsa de încredere , autocontrol scăzut.

· La punctul „Credeţi că în relaţia dintre parteneri , vina comportamentului


agresiv aparţine : exclusiv bărbatului , exclusiv femeii , în egală măsură la ambele sexe
sau alte situaţii ” s- răspuns : 35 % în egală măsură , 10% alte situaţii , 55% au spus că
exclusiv vina bărbatului .

· Răspunsul la întrebarea „De-a lungul timpului, aţi fost provocat de sexul opus? ”
a fost următorul : 95% -Da , 5 % - Nu .

35
· La întrebarea „ În mediul dumneavoastră social, credeţi că violenţa este
prezentă în relaţia celorlalte cupluri? ” , subiecţii au răspuns : 5 % - Nu , 95 % - Da

· Răspunsul la întrebarea „Ce credeţi că are putere în aplanarea situaţiilor


conflictuale în relaţia conjugală? ” a fost : comunicarea,ajutorul specializat, analiza
obiectivă a situaţiei , compromisuri , ascultare activă , înţelegerea partenerului , încredere
mutuală .

· La întrebarea „Credeţi violenţa de la un moment dat, are consecinţe ce vor


afecta relaţia conjugală pe tot parcursul aceteia? ” subiecţii au răspuns 100% - Da

Obiectivele chestionarului „Violenţă Conjugală ” au fost atinse, iar ipoteză conform


căreia în familie bărbatul este cel violent s-a adeverit în proporţie de 80%.

La următoarele seturi de întrebări a participat întreg lotul de 40 de personae.

· Răspunsul la întrebarea „Dacă aţi parte de agresiuni fizice, aţi reclamat


incidentul? ” răspunsul a fost : 80% - Nu , 20% - Da

· La punctul „În cazul în care nu aţi făcut-o ,menţionaţi motivul! ”


subiecţii au răspuns : „ Am crezut că se va schimba ! ” , „ Mi-a promis că a fost prima şi
ultima dată ! ” , „ Nu mi-a trecut prin cap ! ” , „ De teamă ! ”

· La întrebarea „ În cazul în care aţi reclamat incidentul ,cui v-aţi adresat?


” s-a răspuns unanim - Poliţiei

36
· La întrebarea „Care a fost atitudinea celor din Poliţie la momentul
reclamării? ” s-a răspuns : 55% - Ostilă , 45% - Neutră

· La punctul „ Menţionaţi ce fel de agresiune aţi suportat ? ” subiecţii au


răspuns : păruieli ,lovituri de pumni şi de picioare , arsuri cu ţigarea .

· La întrebarea „V-aţi gândit să-l/o părăsiţi? ” s-a răspuns : 65 % - Nu , 35


% - Da .

· La punctul „În cazul în care nu v-aţi gândit, menţionaţi motivul!”


răspunsurile au fost : teama , din cauza copilului , lipsa unui loc de refugiu, am tot sperat
că nu se va mai întâmpla

· La întrebarea „Aţi încercat să rezolvaţi problema discutând cu partenerul


dumneavoastră pentru a înţelege motivul sau de a recurge la astfel violenţă? ” au răspuns
unanim că - Da

· La întrebarea „Ce a afirmat acesta? ” subiecţii au răspuns: că nu este


adevărat , promite că nu se va mai întâmpla etc

· La întrebarea „În ziua de salariu, partenerul vă cere banii? ”, persoanele


au răspuns că da în proporţie de 90%, restul că nu.

· La întrebarea „Lipsa banilor a împins partenerul să recurgă la violenţă?”


s-a răspuns : 80 % Da , 20 % Nu

37
· Răspunsul la întrebarea „De cât timp nu aţi mers în vizită la prieteni? ” a
fost: 40% cam de 2 ani jumate , 40 % cam de 1 an , 20 % cam de jumătate de an..

· La punctul „Menţionaţi motivul partenerului dumneavoastră de a începe


să vă controleze relaţia cu prietenii!” s-a răspuns : 70 % susţin că îl cunosc, 30 % spun
că gelozia

· La întrebarea „Sunteţi ţinut/a în casă împotriva voinţei dumneavoastră? ”


răspunsul a fost : 20 % da , 80 % nici nu au încercat să iasă din casă ca să nu mai creeze
situaţii conflictuale.

· La punctul „Menţionaţi starea partenerului atunci când acesta recurgea


la acte de violenţă ! ” s-a răspuns : 60 % ebrietate , 30 % nervozitate , 10 % normalitate
( vezi anexa 16 )

· La punctul „Descrieţi-vă partenerul în câteva cuvinte! ” subiecţii au scris


: când nu bea, este un om blând; gelos ; un om cu suflet mare ; la început nu avea atâtea
defecte ; un om comunicativ cu alţii; un tip înalt şi slab; şaten cu ochi albaştri ;
chiţibuşar ; posesiv , etc

· La întrebarea „ Cunoaşteţi dacă în familia partenerului s-a practicat


actul de violenţă? ” subiecţii au răspuns : 10 % nu , 70 % nu ştiu, 20 % da . Ipoteza
„Starea violentă a agresorului este inclusiv una genetică “ s-a adeverit în proporţie de 20
%.

38
· Răspunsul la întrebarea „Cine a încercat să-l stopeze pe partener atunci
când a fost violent ? “ s-a răspuns : 20% victima , 20% restul familiei , 60 % nimeni.

· La întrebarea „Ce metode aveţi pentru a vă domoli partenerul atunci


când devine violent? “ răspunsul a fost unanim : cu vorba

· La întrebarea „Partenerul dumneavoastră este agresiv şi cu copii? “


subiecţii au răspuns că Nu în proporţie de 10 %, 90% au spus că Da

Cap.4. Concluzii şi recomandări

Nu putem vorbi la un asemenea nivel de un fenomen de minimă importanţă


deoarece am descoperit că violenţa conjgală este răspândită global , luând forme subtile
dar şi pregnant, fenomenul fiind adânc înrădăcinat în practica socio-culturală .

Lucrarea de fată se inscribe ca fiind un instrument practic de conştientizare şi abordare a


acestui tip de violenţă ca problemă  cu existență obiectivă şi independentă , ce ţine de
responsabilitatea tuturor.

Într-o societate în care acest fenomen nu este suficient băgat în seamă de autorităţile
competenţe şi ascunsă de ochii tuturor, sunt imperios necesare acţiuni întreprinse cu
scopul de a aborda violenţa domestică în tot spectrul sau de polisemii . Ascunderea
modurilor de manifestare, dar şi al consecinţelor acestui tip de violenţa, va avea o
contribuţie nedorită la creşterea unui dezinteres public în ceea ce priveşte această
problemă .

39
La nivel mondial, violenţa – fie că vorbim de cea din spaţiul public sau de cea de acasă ,se
manifestă în moduri care produc multă suferinţă celor victimizaţi. Chiar dacă în ultimul
timp s-au depus numeroase eforturi la nivel interstatal pentru a restrânge această problemă
şi cauzele sale , violenţa conjugal se înscrie ca fiind una dintre cele mai grave forme de
încălcare a drepturilor omului .

Pentru a atinge un nivel însemnat în diminuarea violenţei conjugale sunt necesare strategii
atent gândite, de prevenţie, dar şi de intervenţie din partea organelor statului. Adoptarea
unor legi noi în privinţa combaterii violenţei domestice este o chetiune abolut necesară,
însă nu suficientă pentru a diminua magnitudinea acestui fenomen .

Anexe

ANEXA 1

CHESTIONAR - VIOLENŢA CONJUGALĂ

1. Genul?
2. Ce vârstă aveţi?
3. Localitatea unde aveţi adresa stabilă:
4. Ce pregătire şcolară aveţi?
5. Ce pregătire profesională aveţi?
6. Cum definiţi starea dumneavoastră materială?
7. Sunteţi căsătorit/ă ?
8. Sunteţi angajaţi într-o relaţie de concubinaj?
9. Din câte persoane este alcătuită familia dumneavoastră?
10. Aveţi copii?
11. Aţi mai fost căsătorit/ă?

40
12. Copii sunt rezultaţi dintr-o relaţie anterioară sau actuală?
13. Care au fost cauzele divorţului?
14. În care din următoarele cazuri credeţi că se poate vorbi despre violenţă: fizică,
psihologică , sexuală ,economică , socială ?
15. Dumneavoastră cu ce tip de violenţă v-aţi confruntat??
16. În ce circumstanţe şi care a fost cauza ce a determinat violenţa?
17. La care dintre aceste feluri de violenţă aţi apelat în calitate de agesor?
18. Care este frecvenţa cu care s-a întâmplat acest lucru?
19. Credeţi că alcoolul a avut un rol în determinarea actului de violenţă?“
20. Credeţi că violenţa este promovată de către ambele sexe?
21. Menţionaţi cauzele violenţei după opinia dumneavoastră!
22. Credeţi că în relaţia dintre parteneri , vina comportamentului agresiv aparţine :
exclusiv bărbatului

exclusiv femeii

în egală măsură la ambele sexe

alte situaţii

23. De-a lungul timpului, aţi fost provocat de sexul opus??


24. În mediul dumneavoastră social, credeţi că violenţa este prezentă în relaţia celorlalte
cupluri?
25. Ce credeţi că are putere în aplanarea situaţiilor conflictuale în relaţia conjugală??
26. Credeţi violenţa de la un moment dat, are consecinţe ce vor afecta relaţia conjugală pe
tot parcursul aceteia?
27. Dacă aţi avut parte de agresiuni fizice, aţi reclamat incidentul?
28. În cazul în care nu aţi făcut-o ,menţionaţi motivul!
29. În cazul în care aţi reclamat incidentul ,cui v-aţi adresat?
30. „Care a fost atitudinea celor din Poliţie la momentul reclamării?
31. Menţionaţi ce fel de agresiune aţi suportat !”
32. V-aţi gândit să-l/o părăsiţi?
33. În cazul în care nu v-aţi gândit, menţionaţi motivul!”
34. Aţi încercat să rezolvaţi problema discutând cu partenerul dumneavoastră pentru a
înţelege motivul sau de a recurge la astfel violenţă?

41
35. În ziua de salariu, partenerul vă cere banii?
36. Lipsa banilor a împins partenerul să recurgă la violenţă?”?
37. De cât timp nu aţi mers în vizită la prieteni?
38. Menţionaţi motivul partenerului dumneavoastră de a începe să vă controleze relaţia cu
prietenii!
39. Sunteţi ţinut/a în casă împotriva voinţei dumneavoastră? ”
40. Menţionaţi starea partenerului atunci când acesta recurgea la acte de violenţă !
41. Descsrieti-vă partenerul în câteva cuvinte!
42. Cunoaşteţi dacă în familia partenerului s-a practicat actul de volenta?
43. Cine a încercat să-l stopeze pe partener atunci când a fost violent ?
44. Ce metode aveţi pentru a vă domoli partenerul atunci când devine violent?
45. Partenerul dumneavoastră este agresiv şi cu copii?
ANEXA 1.1

VIOLENŢĂ CONJUGALĂ

-Foaie de răspuns-

1. M….. F……..

2. …...ani

3. ….....................................

4. Şcoala generală…….. , Post liceală ……. ,Studii medii…....... , Şcoală profesională


…….. , Studii superioare ………

5. …………………………

6. Nesatisfăcătoare (………… ) ,Satisfăcătoare (……….. )

7. Da …. Nu ….

8. Da …. Nu ….

9. ……………………

42
10 . ………………….

11. ………………….

12. …………………..

13. …………………..

14.

TIP Fizică Sexuală Psihologică Economică Socială

15. . ……………………

16…………………………….

17………………………………

18.

VARIANTE De multe ori Uneori Rareori Deloc

19 . Da … Nu. …..

20…Da…… Nu……

21……………………………………………………………………………………………
………………………………………………

22……………………………………………………………………………………………
………………………………………………

23 Da … Nu. …..

24 Da … Nu. …..

25……………………………………………………………………………………………
………………………………………………

26. Da … Nu. …..

27. Da … Nu. …..

43
28…………………………………………………………………..

29…………………………………………

30…………………………………………….

31…………………………………………………

32. Da … Nu. …..

33……………………………………………………………….

34. Da … Nu. …..

35. Da … Nu. …..

36. Da … Nu. …..

37……………………………………………………………………………………………
………………………………………………

38……………………………………………………………………………………………
………………………………………………

39. Da … Nu. ….

40. ebrietate ….sedaj …. nervozitate ….. normalitate…………


41. ………………………………………………………………
42. ………………………………………………………………
43. ………………………………………………………………………
44. ………………………………………………………………
45. Da … Nu. ….

44
Anexa 2

Pregătire şcolară Bărbaţi

Liceu
Studii Superioare

45
Pregătire şcolară Femei

Liceu
Studii Superioare
Postliceală

Anexa 3

Starea Materială Bărbaţi


40%

Nesatisfăcătoare
60%

Satisfăcătoare

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

Series1

Starea Materială Femei


20%

Nesatisfăcătoare
80%

Satisfăcătoare

46
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Series1
Anexa 4

Căsătoriţi Legal Bărbaţi - Femei

Nu Da
50% 50%

47
Anexa 5

Trăiţi în concubinaj Barbaţi

100%

80%

60%
Series2
40%

20%

0%
Da Nu

Trăiţi in concubinaj Femei

70%
60%
50%
40%
Series2
30%
20%
10% 48
0%
Da Nu
Anexa 6

Aveţi copii ? Câţi ? Bărbaţi

60%
50%
40%
30%
20% Series1
10%
0%
S1
Nu
1 Copil
3 Copii

Aveţi copii ? Câti ? Femei

50%
40%
30%
20%
Series1
10%
0%
Nu
49 S1
1 Copil
3 Copii
4 Copii
ANEXA 7

În ce masură se poate vorbi despre violenţa Bărbaţi

Violenţă
economica
5%

Violenţă
psihologică
5%
Series1
Violenţă fizică 10%

În toate
situaţiile
80%

50
ANEXA 8

Dumneavoastră cu ce tip de violenţă v-aţi întâlnit ? Bărbaţi

Violenta fizica

Violenţă fizică , economică


,psihologică
Violenţă fizică , psihologică
, economică , socială
Violenţă socială

Dumneavoastră cu ce tip de violenţăViolenţă


v-aţi întâlnit?
psihologica
Femei ,economică

Violenta fizica

Violenţă fizică , economică


,psihologică
Violenţă fizică , psihologică ,
economică , socială
Violenţă socială

Violenţă psihologică ,economică

Violenţă psihologică

Violenţă economică ,socială

51 Violenţă fizică , psihologică


Nu au răspuns
ANEXA 9

ANEXA 9

Care din aceste tipuri le-aţi practicat ? Bărbaţi

Violenta fizica

Violenţă fizică ,psihologică

Violenţă fizică ,
psihologică , economică
Nu au răspuns

Care din aceste tipuri de violenţă le-aţi practicat ?


Femei
Violenta fizica

Violenţă fizică
,psihologică
Violenţă psihologică ,
economică
Nu au răspuns

Violenţă sociala
52

Violenţă psihologică
ANEXA 10

Anexa 10

In ce măsură se întâlneste violenta la bărbaţi ?


Bărbaţi

Rareori
10%

De multe ori
90%

In ce măsură se întâlneşte violenţa la bărbaţi?


Femei

Uneori
10%

De multe ori
53
90%
ANEXA 11

Pregatirea şcolară a victimelor

60%
50%
40%
30%
Series1
20%
10%
0%
Profesională Liceu Studii
superioare

Pregătirea şcolară a agresorilor-soţi

60%
50%
40%
30%
Series1
20%
10%
0%
Postliceală Liceu
54
ANEXA 12

Căsătorite legal ? Victime

70%
60%
50%
40%
Series2
30%
20%
10%
0%
Da Nu

ANEXA 13

Trăiţi în concubinaj ? Victime

120%
100%
80%
60% Series2
40%
20%
55
0%
Da Nu
ANEXA 14

Aveţi copii ? Câţi ? Victime

40%

30%

20% Series1

10%

0%
Nu 1 copil 2 copii 3 copii

Tipurile de violenţă la care au fost supuse victimele

ANEXA 15

Violenţă fizică
Violenţă sexuală
Violenţă psihologică
Violenţă socială
Violenţă economică

56
ANEXA 16

Starea în care se aflau agresorii - soţi

60%
50%

40%

30%
Series1
20%

10%

0%
Normalitate Nervozitate Ebrietate
S1

57
Bibliografie

A) Articole , carti

1. Alexandru Balaseanu ,Reproducerea dominantei masculine sau “De ce sa-ti bati


nevasta fara urme ?”, Revista de studii feministe “AnaLIZE” numarul 11, editura
Centrul Ana
2. Anthony Giddens (2000) ,Sociologie ,Editura All , Bucuresti
3. Andrea Dworkin (2001) , Razboiul impotriva tacerii ,Editura Polirom , Iasi
4. Adina Baran Pescaru, Familia Azi. O perspectiva sociopedagogica, Editura Aramis
5. Barometru de Gen (2000),Fundatia pentru O Socitate deschisa, Bucuresti
6. Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi , Violenţa Domestică –Ghid de
Recunoaştere şi Asistare, Iaşi, 2002
7. Calina Mare ,Cornel Popa , Ion Tudosescu ,Radu Tomoiaga (1978) Dictionar de
filozofie , Editura Politica , Bucuresti
8. Die psychologische Situation bei Lohn und Strafe. Leipzig: Hirzel, 1931. Reprinted
in Kurt-Lewin-Werkausgabe, vol. 6, pp. 113–168.
9. Dollard P.A. - "Frustration and aggression", Yale Univ. Press, New Haven, 1939.

58
10. Evan Stark and Anne Flitcraft. 1996. Women at Risk: Domestic Violence and
Women's Health. London: Sage.
11. Florian Gheorghe(2006-2007), Note din curs “Psihologie Judiciara ” Specializarea :
Psihologie –Sociologie Facultatea de Psihologie –Sociologie Universitatea Hyperion
12. Gilles Ferreol , Philippe Couche , Jean-Marie Duprez , Nicole Gadrey , Michel Simon
(1991,1995) ,Dictionar de Sociologie , Editura Armond Colin ,Paris , Franta
13. Guritencu (2003) , Amploarea fenomenului de violenta indreptata impotriva femeii
,Romanian Jurnal of Legal Medicine , volumul XI , numarul 1
14. Ioan Mihailescu (2000) , Sociologie generala , Editura Universitatea Bucuresti
15. I. Titulescu ,E. Derdesan ,P. Avraham , I.Ranete (1997) , Dictionar juridic , Editura
National , Bucuresti
16. Iulia Hasdeu , De ce merita schimbate povestile si denuntata violenta domestica
,Revista de studii feministe “AnaLIZE” numarul 11, editura Centrul Ana
17. Ina Curic , Lorena Vaetisi (2005) Inegalitatea de gen : Violenta invizibila , Editura
Eikon

18. Incursiune in psihosociologie si psihosexologia familiei ,Editura Press Miharla S.R.L.


,Bucuresti , 1998
19. J. T. Tedeschi, & R. B. Felson(1994) Violence, aggression, and coercive actions -
American Psychological Association, Washington D.C.
20. Larousse (2000) , Dictionar de Psihologie , Editura Univers Enciclopedic , Bucuresti
21. Mihai Albu (2004-2005), Note din curs “Psihologia Genului” Specializarea :
Psihologie –Sociologie Facultatea de Psihologie –Sociologie , Universitatea
Hyperion
22. M. Paymar ,Violent no more: Helping men and domestic abuse, Editura Hunter
House Inc. , Alameda
23. Mihăilescu Ioan (1995), Familia în societăţile moderne, T.U.B.
24. Pasti Vladimir (2003), Ultima inelegalitate, Polirom , Iasi
25. Paunescu C. - "Agresivitatea umana", Editura Trei, 1995.
26. Rotariu T.,Ilut P. , (1996) , Sociologie , Edituea Mesagerul , Cluj –Napoca
27. Rădulescu S., Repere teoretice şi metodologice ale sociologiei problemelor sociale
în Revista Română de Sociologie, Nr.3-4, Bucureşti, 1996

59
28. Raport National privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, 2002,Ministerul
Muncii si Solidaritatii Sociale , Bucuresti
29. R.E.Park, Introduction to the Science of Sociology (with Ernest Burgess) Chicago:
University of Chicago Press,1921
30. Sondaj Gallup – Violenta impotriva femeilor , Bucuresti , 2003
31. Stoltz Gabriela (2005-2006), Note din curs “Psihologia Familiei” Specializarea :
Psihologie –Sociologie Facultatea de Psihologie –Sociologie Universitatea Hyperion
32. Social structure. Author, George Peter Murdock. Edition, 6. Publisher, Macmillan
33. Toch H.( 1969 ,1992 ), Violent man ,Aldine Press , Chicago
34. Voinea, M., Sociologia familiei, Ed. Universităţii Bucureşti, 1993

B) Legi

1. Codul Familiei – Articolul 1


2. Constitutia Romaniei – Articolul 29 punctul 6
3. Constitutia Romaniei – Articolul 44
4. Codul Penal – Articolul 20
5. Codul Penal – Articolul 113
6. Codul Penal – Articolul 114
7. Codul Penal – Articolul 174
8. Codul Penal – Articolul 175 litera E
9. Codul Penal – Articolul 176
10. Codul Penal – Articolul 178
11. Codul Penal – Articolul 179
12. Codul Penal – Articolul 180
13. Codul Penal – Articolul 181
14. Codul Penal – Articolul 182
15. Codul Penal – Articolul 183
16. Codul Penal – Articolul 203
17. Codul Penal – Articolul 306

C) webografie:

60
1. www.fundatiasensiblu.ro/ fundatia_violenta
2. www.patrir.ro
3. www.proiectns.org/16zile
4. www.awid.org
5. www.anasaf.ro
6. www.stiri24.ro
7. www.unifem.org
8. www.dawn.org.fi
9. www.stoptrafic.as.ro
10. www.politiaromana.ro/
11. www.psychologies.ro

61