Familia – grup social (perspectiva juridica)

Familia – grup social

Familia este printre cele mai răspândite grupuri sociale existente. Orice persoană (dacă ar fi întrebată)
ar răspunde cu uşurinţă la întrebarea:
Ce este familia? Pentru că fiecare a intrat în contact cu familii, fie că este vorba de propria sa familie,
fie că este vorba de familii existente în comunitatea din care face parte.
O familie reprezintă un grup de persoane care trăieşte după anumite obiceiuri, tradiţii, reguli, care
creează o atmosferă de grup.
Elisabeta Stănciulescu consideră familia ca o unitate socială constituită din adulţi şi copii, între care
există relaţii de filiaţie – naturală sau socială – indiferent de orice alte considerente1
Cu privire la noțiunea sociologică a familiei, sociologii definesc familia în mod diferit, fiecare punând
accentul pe unul sau mai multe aspecte privind structura, funcțiile și caracteristicile familiei.
Familia ca fenomen social reprezintă o formă de relații sociale dintre oamenii legați între ei prin
căsătorie sau rudenie. Din familie fac parte soții, părinții și copiii, precum și alte persoane între care
există relații de rudenie. Și soții singuri, fără copii formează o familie.
Definirea noțiunii de familie ridică dificultăți, putând fi privită atât din punct de vedere sociologic, cât
și juridic.
În sens sociologic, familia ca și comunitate umană, desemnează acel grup de indivizi unite prin
căsătorie, filiație sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viață, interese și întrajutorare.2
Noțiunea de familie a fost intersul primordial în acest domeniu și nu numai. Astfel o găsim definită
într-un domeniu și altfel într-altul. Cu toate acestea îmbinate la un loc, ne dau ideea în ansamblu a
rolului și rostului ei în conviețuirea în relație cu alte grupuri de indivizi.
Câteva exemple în acest sens consider că ar fi elocvente: familia ca „formă primară de comunitate
umană care cuprinde un grup de oameni legați prin consanguinitate și înrudire“3, sau „forma de
comunitate umană întemeiată prin căsătorie, care unește pe soți și pe descendenții acestora prin
relații strânse de ordin biologic, economic, psihologic și spiritual“4.
Acești din urmă autori, după ce analizează diferitele definiții date familiei din punct de vedere
sociologic, sunt de părere că familia este „un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane
care trăiesc împreună, au gospodărie casnică în comun, sunt legați prin anumite relații natural
biologice, psihologice, morale și juridice și care răspund unul pentru altul în fața societății“5.
În acest înțeles se poate afirma faptul că familia este o realitate socială prin comunitatea de viață dintre
soți, părinți și copii, precum și dintre alte rude6
În cadrul relațiilor de familie apar aspecte morale, psihologice, fiziologice și economice între cei care
formează comunitatea de viață și interese.
Relațiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu îl găsim la alte categorii de relații
sociale. Avându-se în vedere un anumit aspect al relațiilor de familie, s-a spus că familia este o
realitate biologică prin unirea dintre bărbat și femeie și procreație. Luând naștere prin căsătorie, familia
începe prin a fi formată din soți. Familia tipică aceea formată din părinți și copii. În mod obișnuit,
familia dă naștere următoarelor raporturi:

1
Elisabeta, Stănciulescu, Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997, vol 1, p. 26
2
Andrei Stănoiu, Monica Voinea, Sociologia familiei, Editura Univers, Bucureşti, 1983, p.5 şi urm.
3
Dicționar de filosofie, București, Edit. Politică, 1978, p. 238.
4
Dicționarul U.N.E.S.C.O., cf. A. Stănoiu, M. Voinea, op. cit., p. 6
5
Ibidem, p. 16.
6
A. Ionașcu, M. Mureșan, M. Costin, V. Ursa, Familia și rolul ei în societate, Cluj, Editura Dacia, 1975, p. 5.
a) de căsătorie, care constituie baza familiei;
b) cele dintre soți, care constituie efectele căsătoriei;
c) cele dintre părinți și copii, care sunt rezultatul raporturilor dintre soți;
d) cele dintre alte persoane care mai fac parte din familie.
Caracterul istoric al relaților de familie
Familia – fiind un fenomen social – se dezvoltă odată cu dezvoltarea societății și se modifică în raport
de acestea. Familia are deci un caracter istoric. În această privință, K. Marx observa:
„Luați anumite trepte de dezvoltare a producției, a schimbului, a consumației și veți avea o formă
corespunzătoare de orânduire socială, de organizare a familiei“7. De aceea, o anumită formă de
organizare a familiei dispare îndată ce sunt înlăturate relațiile de producție pe care ea se întemeiază.

Perspective disciplinare

În încercările de definire a familiei, putem decupa două categorii de perspective: una sociologică și alta
juridică. Din perspectivă sociologică, familia poate fi definită ca un grup social constituit pe baza
relațiilor de căsătorie, consaguinitate și rudenie, membrii grupului împărtășind sentimente, aspirații și
valori comune. Din această perspectivă, familia este un grup primar în care predomină relațiile directe,
informale, nemediate. Calitatea de grup primar nu semnifică absența normelor și reglementărilor.
Dimpotrivă, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai mare încărcătură normativă.
Din perspectivă juridică, familia este un grup de persoane între care s-a instituit un set de drepturi și
obligații, reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă la modul de încheiere a căsătoriei,
stabilirea paternității, drepturile și obligațiile soțiilor, relațiile dintre părinți și copii, modul de
transmitere a moștenirii, etc.. Din perspectivă juridică, familia este un grup formal, reglementat prin
legi și alte acte normative.
Cele două perspective se suprapun parțial. În unele situații, sensul sociologic al noțiunii de familie este
mult mai larg decât sensul juridic. De exemplu, cuplurile consensuale, care au luat un mare avânt în
societățile contemporane, sunt considerate de către sociologi familii întrucât îndeplinesc majoritatea
funcțiilor unei familii.
Din punct de vedere juridic, cuplul consensual nu este o familie, deoarece raporturile dintre parteneri
nu sunt sancționate prin căsătorie legală. În alte situații, sensul juridic poate fi mai larg decât sensul
sociologic. De pildă, „un cuplu separat prin divorț nu mai este o familie, întrucât nu mai îndeplinește
funcțiile definitorii esențiale ale familiei“87. Totuși, separarea celor doi parteneri în menajuri diferite nu
semnifică încetarea oricăror raporturi juridice între ei. În cazul în care partenerii care divorțează au
copii, între ei continuă să existe anumite raporturi juridice privind încredințarea copiilor unuia dintre
soți, obligațiile celuilalt soț pentru sprijinul financiar al copiilor minori, dreptul de vizită, etc..
Lingvistic, provenit din latinescul „familia”, dicționare din multe limbi raportează acest termen în
primul rând la modul de organizare și evoluție a ființelor umane în societate încă de la începutul
istoriei umanității9
Perspectiva sociologică și juridică se completează reciproc; în unele situații, perspectiva sociologică
poate conduce la modificarea perspectivei juridice și, implicit, la schimbarea reglementărilor legale
privind familia.
Definită ca ansamblu de relații sociale reglementate, familia este un complex de roluri și statusuri
sociale. Partenerii cuplului familial se raportează unul la altul prin rolurile și statusurile de soț și soție.
Aceiași parteneri îndeplinesc în raporturile cu descendenții lor rolul de părinți. Descendenții

7
K. Marx, Fr. Engles, Opere alese în două volume, ed. a 3-a, vol. II, București, Edit. Politică, 1967, p. 414
8
I. Mihăilescu, Sociologie Generală, Editura Polirom, București 2003, p. 158
9
Eranaut, A., Meillat, A., Dicționare étimologique de la langue latine, Libraise Klincksieck, Paris, 1959.
îndeplinesc rolul de copii în relațiile cu părinții lor și rolul de frați, surori în raporturile cu colateralii
lor sau de nepoți în raporturile cu părinții părinților lor10
Pentru fiecare rol în parte, societatea a configurat un set de comportamente de rol. Aceste
comportamente sunt socializate în familia de origine, iar îndeplinirea lor este controlată social atât de
familia de origine, cât și de comunitatea în care trăiește individul. „Autoritățiile publice respectă și
ocrotesc viața intimă, familială și privată“11
Nerespectarea comportamentelor de rol familial este sancționată la nivel familial și comunitar.
Exercitarea adecvată a rolurilor familiale pretinde un îndelungat proces de învățare socială. În cazul în
care acest proces se realizează în mod eficient, persoanele își vor exercita în mod adecvat rolurile
familiale; în caz contrar, vor apărea eșecuri în exercitarea rolurilor. Pregătirea pentru exercitarea
rolurilor familiale se face pe baza unor norme și modele sociale difuze. Nu toate familiile au aceeași
capacitate de socializare a rolurilor. În unele familii, învățarea rolurilor familiale nu se face în mod
adecvat, se realizează doar parțial sau se face contrar așteptărilor de rol. în a doua jumătate a secolului
XX, socializarea rolurilor familiale a început să fie sprijinită și prin intermediul unor instituții care
oferă asistență familiei (consilierat familial, asistență socială specializată, publicații de specialitate
„școala mamelor“12.
Cercetând pe această latură constatăm faptul că în decursul istoriei, familia a cunoscut o mare
diversitate de forme, dintre care unele s-au pierdut, altele din contră persistă, până astăzi.
Cercetătorii etnologi, în studiile lor de antropologie au pus în evidență existența familiei de tip
poligamic13, poliandric14 și monogamic15. Existența poligamiei într-o familie de genul a fost probată în
puține cazuri de societăți primitive. Nu același lucru putem spune de pildă despre familiile poligamice,
care au luat o amploare uluitoare în societățiile primitive mai ales. Anumite forme de poligamie se
întâlnesc și în prezent în unele țări de religie islamică, în care atât reglementările religioase, cât și cele
juridice permit unui bărbat să se căsătorească cu mai multe femei. Monogamia este forma cea mai
răspândită de familie și cea mai persistentă de-a lungul istoriei16.

Căsatoria din punct de vedere juridic ș religios

Principalul mecanism de constiture a familiei este căsăoria. Aceasta poate avea două aspecte: unul
legal și altul religios. „Condițile de încheiere, de desfacere ș de nulitate a căsăoriei se stabilesc prin
lege. Căsăoria religioasă poate fi celebrată numai după căsăoria civilă17. În reglementăile juridice ș
sociale contemporane, căăoria are ca scop promordial întemeierea unei familii.
Funcțile familiei au fost clasificate în diverse moduri: G.P: Murdock distinge patru funcți: sexuală
reproductivă economic și socializatoare. Iar un alt cercetător de seamă pe nume J. Sabran îi atribuie
familiei două orientări indispensabile una de cealaltă și anume: funcții fizice (cu subtipurile: funcții de
reproducere, economice și de protecție) și funcții culturale (cu subtipurile: funcța de educare și de
asigurare a bunăstării membrilor familiei).
În doctrina juridică sunt menționate trei funcții ale familiei: cea de perpetuare a speciei, cea economică
și cea educativă
Concluzionând asupra acestui subiect (familia ca grup social) se cuvine să subliniem rolul acesteia
pentru fiecare dintre noi, indiferent de religie ori statut social, astfel:
1. Familia tipică este aceea formată din părinți și copii. În mod obișuit, familia dă nașere
urmăoarelor raporturi:

10
Ibidem, p. 156
11
Constituția României, art. 26, alin. 1
12
I. Mihăilescu, Sociologie Generală, Editura Polirom, București 2003, p. 159
13
În cazul poligamiei, un bărbat are mai multe soții; descendența se stabilește pe cale paternă
14
În poliandrie, o femeie are mai mulți soți; descendența este stabilită pe linie maternă
15
Monogamia este conviețuirea în cuplu și se întemeiază pe relațiile socio-afective dintre doi parteneri.
16
Tudor Baron, Constantin Anghelache, Emilia Țițan, Statistică, Editura Economica, p. 27
17
Constituția României, art. 48, alin. 2
 a) de căsăorie, care constituie baza familiei;
b) cele dintre soți, care constituie efectele căsăoriei;
c) cele dintre păinți și copii, care sunt rezultatul raporturilor dintre soți;
d) cele dintre alte persoane care mai fac parte din familie.
Iubirea și schimbul sunt două extreme ale unei linii continue de-a lungul căeia pot fi reprezentate toate
relațile umane18
2. „Familia se întemeiază pe căsăoria liber consimțită între soț, pe egalitatea acestora și pe
dreptul și îndatorirea păinților de a asigura creșerea, educația și instruirea copiilor”19.
3. Familia este una dintre principalele instituții socializatoare ale societăți. În cadrul familei,
copilul își însușește normele și valorile sociale și devine apt să relațoneze cu ceilalți membri ai
societății;
4. Socializarea în cadrul familiei este esențală pentru integrarea social a copiilor. Eșecurile
socializăii în familie au consecințe negative la nivelul comunităților și a societății;
5. În chip firesc, familia trebuie să îndeplinească toate funcțiile care îi sunt proprii. În realitate
însă familiile îndeplinesc în moduri diferite aceste funcții.
Disfuncțile din cadrul familiei au consecințe asupra soților, asupra copiilor, asupra relaților familiei
cu exteriorul20.
Climatul familial variază de la o familie la alta, însă importanţa ei datorită influenţei continue
exercitate asupra copilului,este considerabilă21.
În 1930, Mary Richmond a dat o definiţe interesantă a familiei în condiţile în care societatea din zilele
noastre a pierdut din semnificaţa cuvântului „familie” şi anume: „familia este alcăuită din toţi cei care
împart aceeaşi masă22.
Deoarece în structura şi rolurile pe care le avea familia au survenit modificări de-a lungul timpului, s-a
ajuns ca forma matriarhală a familiei să fie înlocuită de cea patriarhală aceasta din urmă ajungând într-
o formă individualizată.
Ceea ce este cert însă este faptul că„familia conjugal va continua să existe ca cea mai important verigă
a dezvoltării societăţi”23.
Indiferent de ce definițe am aborda trebuie să acceptăm un punct de început în recunoașerea familiei ca
grup legitim în societate și ca formă instituțonală fundamental a evoluței societății. Asemenea punct îl
constituie căsăoria care ca și familia, este înțeleasă în funcțe de tipul și nivelul de dezvoltare, ca și de
alte instituții și forme de organizare ale societății24.
Hartman şi Laird definesc familia astfel: „ familie devine familie când doi sau mai mulţi indivizi decid
că ei formează o familie şi asta înseamnă că în momentul respectiv pe care îl trăiesc împreună ei
dezvoltă o intimitate în care îşi împătăşesc nevoile emoţonale de apropiere, de a trăi într-un spaţu
numit «căminul lor» şi în care se definesc roluri şi sarcini necesare pentru a satisface nevoile biologice,
sociale şi psihologice ale indivizilor implicaţi”25.
Familia româească modern are datoria, important am putea spune, de creşere şi educare a copiilor care
de cele mai multe ori nu este îndeplinită26.
Aşadar, familia este determinată şi condiţonată în organizarea şi evoluţa sa, de modul în care,
societatea pe care o reflect este organizată27.

18
Zygmunt, Bauman, Tim May, Gâdirea sociologică, Editura Humanitas, 2008, p. 131.
19
Constituția României, art. 48, alin. 1
20
I. Mihăilescu, Sociologie Generală, Editura Polirom, București 2003, p. 165
21
R. Vincent, Cunoaşerea copilului,Bucureşi, Editura didacticăş pedagogică 1972, p.179.
22
George Neamţ (coord), Tratat de asistenţă social Iaşi, Editura Polirom, 2003, p. 669
23
Iolanda Mitrofan, Cuplul conjugal. Armonie şi dizarmonie,Bucureşti, Editura Ştiinţfică şi Enciclopedică
1989, p.14.
24
D., Batâ, Instituțonalitatea modelelor culturale, Editura Universități „ucian Blaga”din Sibiu, Sibiu, 113
25
George Neamţ (coord), Tratat de asistenţă social Iaşi, Editura Polirom, 2003, p. 669
26
Elisabeta Stăciulescu, Sociologia educaţei familiale,Iaşi, Editura Polirom, 1998, vol.II, p.57
Bineînțeles trebuie să arătăm și influențele societății asupra individului prin educație în afara familiei,
creșerea ponderii comunicării cu alți membri ai societății, profesii individuale sau și dincolo de
granițele familiei, pierderea unor simboluri familiale pe seama creșerii influenței altora, participarea la
activități spirituale, culturale, sportive care a atras membrii, slăbind participarea la activitățle
tradițonale28.

BIBLIOGRAFIE
1. Bacaci, Alexandru, Dumitrache, Viorica, Hageanu, Codruț, Dreptul Familiei, Editura Augusta,
Timișoara, 1998.
2. Bauman, Zygmunt, Tim May,Gâdirea sociologică, Editura Humanitas, 2008,
3. Baron Tudor; Constantin Anghelache; Emilia Țțn;,Statistică, Editura Economica.
4. Batâ, Dumitru, Familia în dinamica societăți, Editura Universități „ucian Blaga” din Sibiu, Sibiu,
2004.
5. Batâ, Dumitru, Instituțonalitatea modelelor culturale, Editura Universități „Lucian Blaga” din Sibiu,
Sibiu.
6.Constituța României
7. Dicțonarul de filosofie, Bucureși, Edit. Politică 1978.
8. Dicțonarul U.N.E.S.C.O.
9. Eranaut, A., Meillat, A.,Dicțonare éimologique de la langue latine, Libraise Klincksieck, Paris,
1959.
11. Iolanda, Mitrofan; Nicolae, Mitrofan, Familia de a la A…, Bucureşi, Editura Şiinţfică 1991.
11. Ionașu, A., Mureșn, M., Costin, M., Ursa, V., Familia ș rolul ei î societate, Cluj, Editura Dacia,
1975.
12. Mihălescu, Ioan, Sociologie Generală, Editura Polirom, Bucureși 2003.
13. Marx, K., Engles, Fr., Opere alese în două volume, ed. a 3-a, vol. II, Bucureși, Edit. Politică 1967.
14. Neamţ, George, (coord), Tratat de asistenţăsocială Iaş, Editura Polirom, 2003.
16. Stăciulescu, Elisabeta, Sociologia educaţei familiale, Iaş, Editura. Polirom, 1998, vol. II.
17. Vincent, Rose, Cunoaşerea copilului, Bucureşti, Editura didacticăş pedagogică 1972

https://rasvanremus.wordpress.com/2011/05/24/familia-grup-social-perspectiva-juridica/

27
Iolanda, Mitrofan ; Nicolae, Mitrofan, Familia de a la A…, Bucureşi, Editura Şiinţfică 1991, p.141
28
Dumitru, Batâ, Familia în dinamica societăți, Editura Universități „Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2004, p.
70
Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influenţează şi
modelează persoana umană. Unii merg chiar mai departe şi susţin că acţiunea ei asupra persoanei e
atâtde mare, încât ea egalează acţiunea celorlalte grupuri sociale. Aceasta este cu deosebire cazul
cercetărilor care vin dinspre psihanaliză, psihologia socială şi sociologie susţinând că familia este:
adevăratul laborator de formare a persoanei.
În sens larg: grup social ai cărui membri sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţiune şi
care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic şi au grijă de copii (Murdock,1949).
În sens restrâns: grup social format dintr-un cuplu căsătorit şi copiii acestuia.
Transformarea individului în persoană adică în individ cu status social este întâi de toate opera
familiei. Sunt două cauze care explică această influență a familiei asupra persoanei; una este legată de
faptul că acţiunea familiei se exercită mai de timpuriu iar a doua de acela că multă vreme familia e
calea prin care se canalizează oricare altă acţiune de socializare, ea fiind identică cu întreaga lume
socială a copilului. Una dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de învăţare este că toate urcă
foarte repede la început şi apoi tot mai încet mai târziu, având deci o accelerare negativă. Aceasta
înseamnă că eficacitatea acţiunii mediului e foarte mare în primii ani, mică mai târziu şi foarte mică
după 25-30 ani când totul devine fix şi imuabil; deci familiei îi revine astfel privilegiul de a-şi exercita
influența de la început. Acest privilegiu este dublat de un al doilea; acţiunea familiei nu e numai cea
mai timpurie dar multă vreme e şi singură având pe deplin monopolul fiind singurul factor de
socializare a copilului din perioada preşcolară.
Sociologia reprezintă studiul sistematic al societăţii, al grupurilor sociale şi al comportamentului uman.
Într-o exprimare apropiată, sociologia studiază realitatea socială în întregul ei, dar se preocupă şi de
anumite părţi, fenomene şi procese ale acestei realităţi, în multiplele şi variatele lor relaţii cu întregul.
Sociologia, în general, este o ştiinţă relativ tânără, ale cărei începuturi se regăsesc în prima jumătate a
secolului al XIX-lea şi sunt strâns legate de prefacerile de ordin economic, politic şi social. Sociologia
este ştiinţa formelor de asociere umană, de la cele mai simple (cum este familia) la cele care îmbracă
forme complexe (statul, naţiunea). Societatea este un sistem, care înglobează comunităţi sociale,
instituţii şi grupuri sociale.
Grupul social este un termen care acoperă o realitate diversă. S-a menţionat în literatura de specialitate
că grupul este genul proxim pentru desemnarea unor formaţii de diferite mărimi: familie, grupă de
studenţi, clasă de elevi, grup religios, comunitate etnică etc. Nota comună a tuturor grupurilor este
interacţiunea şi comunicarea dintre membrii lor. De altfel, grupurile nu există în afara relaţionării între
indivizi. Din acest punct de vedere, facem diferenţa între grupurile sociale, care cunosc o minimă
organizare şi simplele agregări umane, care pot uneori să interacţioneze fără regularitate (de pildă,
grupul de oameni care se pregăteşte să traverseze strada are un scop comun, dar odată acţiunea
îndeplinită, fiecare merge în altă parte). În interiorul grupurilor sociale, indivizii deţin anumite
statusuri şi joacă anumite roluri. Grupurile de apartenenţă şi grupurile de referinţă. Apartenenţa la grup
se dobândeşte prin naştere (familie); alegere (grupuri profesionale, politice); repartiţie efectuată de
persoane care au putere de decizie (grupuri formale).
Dintre grupurile sociale, o atenţie specială merită familia, căreia legiuitorul român i-a rezervat
dispoziţii distincte în cadrul Codului familiei şi în legi speciale. Sociologic vorbind, familia este grupul
social fundamental, care asigură menţinerea continuităţii biologice a societăţii prin procreere, îngrijirea
şi educarea copiilor, precum şi menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea către descendenţi a
limbii, obiceiurilor, modelelor de conduită.

https://biblioteca.regielive.ro/referate/sociologie/familia-ca-grup-social-313482.html
***
Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comuniune umana, cea care asigura
perpetuarea speciei, evoluţia si continuitatea vieţii siociale . Multe abodari inteleg familia drept o
forma de comunitate umana intemeiata prin căsătorie, care uneşte soţii si descendenţii acestora prin
relaţii stanse de ordin biologic,economic,psihologic moral,afectiv si spiritual29 } „Conceptul de
familie, provine conform Dicţionarului etimologic al limbii latineţ 1959), din famulus (servitor) şi
reprezintă „ansamblul sclavilor şi servitorilor care trăiesc sub acelaşi acoperiş, iar apoi casă în
întregime, stăpânul pe de o parte, soţia, copiii, şi servitorii de pe altă parte.”30
O. Badina şi F.Mahler definesc familia ca „un grup social realizat prin căsătorie, cuprinzând oameni
care trăiesc împreună, au o gospodărie casnică comună, sunt legaţi prin anumite relaţii natural-
biologice, psihologice, morala şi juridice şi care răspund unul pentru altul în faţa societăţii.” în aceste
condiţii, menţionează cei doi autori, se poate afirma că, „prin familie se înţelege nucleul social
elementar, „celula societăţii, care uneşte pe soţi şi pe descendenţii acestora.31
Familia în accepţiunea creştină este o mică biserică, aşa cum spune Sf. Apostol Pavel: „Lui Filimon,
prea iubitului prieten şi împreună lucrător şi către biserica din casa.”(Fil. 1,2). Familia este un spaţiu de
trăire a lucrării lui Dumnezeu, spre unirea celor doi şi sfinţirea rodului lor în Iisus Hristos şi pentru
împărtăşirea luminii Sale celor din jur.32 „Potrivit învăţăturii de credinţa ortodoxa, familia este
aşezământul divin, creat de însuşi Dumnezeu in rai, pentru perpetuarea neamului omenesc, pentru
ajutorul reciproc si pentru cultivarea si dezvoltarea darurilor cu care fiecare soţ este înzestrat, in
atmosfera de comuniune si de dragoste, luminaţi si călăuziţi de harul Duhului Sfânt, care
binecuvântează si sfinţeşte legătura dintre bărbat si femeie. Familia se bazează pe dorinţa lui
Dumnezeu de a-1 crea pe om bărbat si femeie, deci pereche, pentru a se completa sau întregi reciproc.”
Din punct de vedere sociologic, famila apare ca un grup primar, caracterizat prin puternice relaţii de tip
“face-to-face”, prin asocierea si colaborarea intima a tuturor membrilor ei . Potrivit unei astfel de
viziuni, familia este un grup in care se naşte o reţea de relaţii interindividuale determinate atat de
personalităţile membrilor, cat si de unele fenomene exterioare grupului. Aceste trasaturi ne permit sa
apreciem . in consens cu sociologul francez H Mendras, ca “familia este exemplul tipic de grup primar
“33
In privinţa dreptul familiei cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile
personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite
aspecte, cu raporturile de familie .Dreptul familiei prezintă strânse legaturi cu o serie de ramuri de
drept, printre care putem aminti: dreptul civil si dreptul de procedure civila; dreptul administrativ;
dreptul proiecţiei sociale si dreptul muncii; dreptul penal si dreptul de procedure penala etc. In cele ce
urmeaza, vom puncta unele interference ale dreptului familiei si alte ramuri de drept.Faptul ca dreptul
familiei s-a desprins din ramura dreptului civil, devenind o ramura de sine statatoare relativ recent
(odata cu intrarea in vigoare a Codului căsătoriei si familiei al Republicii Moldova, adoptat la 26
decembrie 1969 si pus in aplicare de la 1 aprilie 1970), ne permite sa afirmam ca, intre aceste doua
ramuri de drept exista legaturi reciproce, in sensul ca normele de dreptul familiei se completează cu
numeroase norme ale dreptului civil, pe de o parte, iar pe de alta parte reglementările codului civil se
completează cu unele dispoziţii ale codului familiei. Astfel, in prima categorie putem include:
- calitatea de persoana fizica a subiectelor de drept familial, care este recunoscuta tuturor
fiinţelor umane privite in mod individual si care se bucura in mod egal de posibilitatea de a participa la
raporturile juridice. Identificarea persoanei fizice se face prin nume, domiciliu, stare civila. Starea
civila reprezintă un ansamblu de calitali personale de care legea leaga anumite consecinţe juridice cu
ajutorul cărora persoana fizica se individualizează. Ea cuprinde următoarele elemente: naşterea,
moartea, încheierea căsătoriei, înfierea, stabilirea patemitatii, schimbarea numelui si prenumelui.

29
Maria Voina , Sociologia familei ,Curs pentru invatamantul la distanta 2005-2006 p3
30
Carmen Gabriela Mândrilă, Dinamica familiei şi elemente de asistenţei socială, Univ. Iaşi, 2003, p. 12
31
Ovidiu Bădina, Fred Mahler, Tineretul şi familia, Ed. Politică, Bucureşti, 1970, p.36
32
P.S. Ep. Moussa, Tineretul şi viaţa de familie, Teologie şi Viaţă, Nr. 5-7, 1994
33
Prof .univ.dr Maria Voina , Sociologia familei ,Curs pentru invatamantul la distanta 2005-2006 p6
- capacitatea de folosinţa a subiectelor de drept familial care reiese din prevederea dreptului
civil: “Capacitatea de a avea drepturi si obligaţii civile este recunoscuta in mod egal tuturor cetăţenilor
Republicii Moldova...”. Capacitatea de folosinţa incepe, de regula, de la data naşterii, cu excepţia
prevăzută in art. 564 C.C., cind capacitatea de folosinţa incepe de la data conceptiunii. Legislaţia civila
a Republicii Moldova stabileşte îngrădiri cu caracter de proiecţie in domeniul dobândirii proprietăţii si
dispunerea de proprietate de către copii.
Capacitatea de folosinţa inceteaza odata cu decesul persoanei fizice;
- capacitatea de exerciţiu a subiectelor de drept familial
- aptitudinea lor de a-si dobândi prin acţiunile proprii orice drept personal nepatrimonial ori
patrimonial si de a-si asuma orice obligaţie, adica de asi realiza capacitatea de folosinţa care ii
aparţine. Capacitatea de exerciţiu deplina ia naştere la momentul atingerii vârstei majoratului 18 ani.
Copiii au capacitatea de exerciţiu restrânsă, in numele minorilor pina la 15 ani actele juridice le incheie
părinţii, infietorii, tutorii. De sine stătător pol încheia mici acte juridice civile ce lin de viata de toate
zilele. Minorii intre 15 si 18 ani de regula incheie acte juridice civile cu consimţământul părinţilor,
infielorilor, curatorilor. Ca excepţie, pol de sine stătător sa: dispună de salariul si bursa lor; sa exercite
dreptul de autor si inventator; incheie mici acte juridice civile ce lin de viata de toate zilele.
In a doua categorie putem include succesiunea legala. Moştenirea reprezintă ansamblul normelor
juridice care reglementează modul de transmitere a drepturilor fi obligaţiilor decedatului la
moştenitorii acestuia. Moştenirea poate fi legala si testamentara. Legislaţia civila prevede următoarele
clase de moştenitori legali: clasa 1 (copiii, soţul, părinţii), clasa 11 (fraţii si surorile, bunicul si bunica),
clasa 111 (nepoţii si nepoatele de la frate si sore inapţi de munca), persoanele care au fost intretinute
de defunct eel puţin un an pina la deces.
Toate contractele încheiate de către soţi, inclusiv contractul matrimonial si contractul privind plata
pensiei de intretinere întocmesc in conformitate cu normele codului civil. Cu toate ca dreptul civil si
dreptul familiei au ca obiect de reglementare atat raporturi patrimoniale cit si ne patrimoniale, relaţiile
familiale au unele momente specifice.
In primul rând, daca raporturile de drept civil apar din fapte juridice obişnuite (convenţii), atunci
relaţiile de familie apar din fapte juridice speciale: de căsătorie, de rudenie si adopţie. Din aceste fapte
apar atat relaţii personale nepatrimoniale (de exemplu - de educaţie a copiilor), cil si patrimoniale, ca
urmare a căsătoriei (obligaţia de intretinere a soţilor) sau a rudeniei (obligaţia de intretinere dintre
părinţi si copii, fraţi si surori, bunei si nepoţi). Deci, relaţiile familiale apar Tntre persoane apropiate:
soli, pat imi, copii si alte rude.
In al doilea rând. in relaţiile de familie prioritare sunt relaţiile personale nepatrimoniale (încheierea si
desfacerea căsătoriei, statutul de soţi, drepturile si obligaţiile părinţilor pentru educarea copiilor etc.) si
apoi cele patrimoniale (proprietatea comuna si proprie a soţilor, obligaţia de intretinere), pe cind in
dreptul civil situaţia este alta -prevalează relaţiile patrimoniale in baza dreptului de proprietate si a
relaţiilor de marfa - bani, iar cele personale au un rol nesemnificativ. In al treilea rând, drepturile si
obligaţiile familiale sunt legate de titularii lor si nu pol fi cedate persoanelor terte. Drepturile si
obligaţiile civile, insa, pot fi transmise persoanelor terte cu întoarcere sau fara.
Dreptul familiei prezintă legaturi si cu dreptul penal. Astfel, Codul penal in partea generala cuprinde
prevederi speciale referitoare la: răspunderea minorilor; decăderea din drepturile părinteşti; aplicarea
fata de minori a masurilor de constrângere cu caracter educativ; absolvirea de răspunderea penala si
încredinţarea pe chezăşie; privaţiunea de libertate a minorului ce nu a Tmplinit 18 ani; circumstanţe
atenuante si agravante la stabilirea pedepsei pentru savarsirea infracţiunii de către un minor sau o
femeie gravida si respectiv, fata de un copil, batran, etc.
De asemenea, partea speciala a Codului penal prevede dispoziţii privitoare la: omorul premeditat
savarsit asupra unei femei care era gravida; omorul pruncului de către mama; viol; tortura; raportul
sexual cu o persoana care n-a împlinit 16 ani; pervertirea unor persoane care nu au împlinit 16 ani;
sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor; sustragerea de la acordarea
ajutorului material părinţilor si solului; abuzul de drepturile sau obligaţiile de tutore; abuzul părinţilor
si altor persoane la infiere si transmiterea ilegala a copiilor; divulgarea secretului adopţiei; scoaterea
ilegala a copiilor de pe teritoriul Republicii Moldova; rapirea sau sustragerea unui copil străin;
vinzarea si traficul de copii; traficul ilicit de fiinţe umane; atragerea minorului la beţie si la consumare
nemedicinala a medicamentelor si a altor mijloace cu efect narcotic etc.