TEORIA IDENTITATII

Cu totii avem nevoie sa stim cine suntem si de unde venim, pentru ca astfel ne putem completa autobiografia si putem avea o stare coerenta despre noi insine. Asadar, toti copiii au nevoie sa-si cunoasca originea si legaturile cu trecutul. Trecutul nu trebuie sa fie ca o carte inchisa, daca dorim ca minorul sa aiba o identitate. In situatia copiilor incredintati unor familii crescatoare s-a observat ca daca li se permite: sa aiba acces la informatii privind propria origine, sa aiba legaturi cu parintii biologici, atunci este posibil sa se intareasca legaturile lor de atasament fata de familiile care-i ocrotesc. Parintii adoptivi trebuie sa iubeasca minorul intr-un mod neconditionat si destul de puternic si sa recunoasca ca el are nevoie sa stie de unde vine. In cazul in care copilului ii sunt negate sau ignorate originile de catre parintii adoptivi, atunci siguranta atasamentului este pusa la indoiala. Copilul crede ca daca parintii adoptivi il iubesc, atunci ei vor intelege curiozitatea sa naturala despre propriile origini. In concluzie, copiii au nevoie de atasamente puternice si identitati clare. Cele doua trebuinte nu ar trebui sa fie in conflict atunci cand copilul este adoptat sau incredintat. Daca noii parinti insista ca trecutul trebuie uitat si ca minorul ar trebui sa aiba un nou inceput, atunci ei neaga o parte importanta a identitatii lui si resping anumite parti din istoria copilului, pe care ei nu le vor sau nu le plac. Inseamna, deci, ca nu iubesc copilul cu adevarat iar copilul nu se va simti in intregime sigur in atasamentul sau.

***

Problema identitatii a aparut in stransa legatura cu efectele adoptiei si efectele impartirii responsabilitatilor privind cresterea si educarea unor copii in mai multe familii ( cea de origine si cea de substitut). A doua familie are, de regula, o misiune pe termen scurt si urmareste mai ales ingrijirea fizica, pentru ca apoi copilul sa se poata intoarce in familia biologica sau intr-o institutie. Copilul are nevoie la o identitate sigura si permanenta, chiar si atunci cand este crescut intr-o institutie. Solutia abandonarii definitive - prin adoptie - a identitatii copilului, ridica probleme grave, uneori cu consecinte tragice, legate de identitatea copilului; Acesta ajuns la maturitate devine foarte preocupat de trecutul sau. Eventualele descoperiri privind propria identitate provoaca situatii dramatice atat pentru tanar cat si pentru parintii care l-au crecut, acestia fiind respinsi in momentul descoperirii adevaratei identitati. Asistentul Social trebuie sa colaboreze in permanenta cu familia crescatoare sau adoptiva, aceasta trebuie sa fie sincera cu copilul, recunoscand adevaratul lui statut social si familial. Paradoxal, fiind vorba de o dragoste neconditionata, un astfel de cuplu are sanse sporite sa-l atraga pe copilul adoptat.