Teoria Reţelelor Sociale

 analiza reţelelor din cadrul sistemelor de suport social

 analiza sprijinului formal şi informal oferit

persoanelor aflate în dificultate

 orice persoană convieţuieşte în

cadrul unor reţele sociale

 gradul de conectivitate la aceste

reţele asigură socializare, adaptabilitate, integrare şi
funcţionare socială la parametrii optimi.
 Reţea socială
Un ansamblu de relaţii sociale ce variază de-a lungul
vieţii în funcţie diverse statusuri şi roluri sociale,
contexte socio-culturale, obiceiuri şi tradiţii, zonă de
existenţă, tipul şi caracterul persoanei, migraţie,
evenimente de viaţă, etc.
 Reţeaua de suport social

Reprezintă o parte a reţelei sociale

a persoanei ce corespunde şi satisface
unele nevoi psihosociale ale acesteia
în cursul vieţii zilnice s-au în situaţii
de criză.
 Componenţa reţelei de sprijin social

 Nucleul reţelei

 Reţeaua primară

 Reţeaua secundară

 Reţeaua terţiară
 Reţeaua primară - formată din acele persoane
care au contacte şi legături directe şi repetate,
implicând de obicei un ataşament (rude,
prieteni, vecini, parteneri de muncă).

 Nucleul reţelei cuprinde persoanele aflate în

legătură intimă cu subiectul.
 Reţea secundară se referă la legăturile indirecte,
realizate prin intermediul reţelei primare (ex. prietenii
prietenilor),

 Reţeaua terţiară cuprinde o reţea extinsă care leagă

membri reţelei secundare într-o relaţie mai largă.
 Pentru un om obişnuit, reţeaua de sprijin social
cuprinde 25 - 40 persoane, dintre care doar 6 - 10
persoane se cunosc intim şi constant, având legături
de durată.

 O reţea puternică este protectivă iar una slabă sau

absentă vulnerabilizează persoana la evenimente de
viaţă negative.
 Funcţiile reţelei de sprijin social

 funcţia de suport psihologic sau afectiv care asigură

comunicare intimă, încredere, confidenţă, apreciere şi
acceptare.

 funcţia de suport instrumental care asigură

rezolvarea unor probleme concrete, practice în viaţa de
zi cu zi sau în situaţii de criză (boli cronice, pierderi,
schimbări, divorţ, abandon).
 Structura reţelei de sprijin social

 numărul total al persoanelor prezente în reţea,

 caracteristicile demografice ale membrilor reţelei,
 pregnanţa contactelor (frecvenţa întâlnirilor şi a
comunicărilor),
 modalitatea legăturilor (simetrice, asimetrice),
 intensitatea legăturilor reciproce,
 gradul de accesibilitate al persoanei aflate în relaţie,
 tipul de relaţie (prietenie, vecinătate, profesională),
 stabilitatea şi durata legăturilor,
 proporţia legăturilor multiple (economice, religioase,
sexuale),
 contextul în care se realizează legăturile.
 Niveluri de interveţie în consiliere

 la nivel personal (sprijin psihologic, dezvoltarea

deprinderilor, dezvoltarea competenţei şi a abilităţilor
în rezolvarea propriilor probleme),

 la nivel social (educaţie şi informare pentru a stimula

sistemele de sprijin ale beneficiarului).
 Rolul asistentului social

 intermediar între oameni, de a realiza o

interdependenţă între beneficiar şi alte persoane şi mai
puţin de a realiza independenţa beneficiarului.

 mai degraba consultant decât clinician, să realizeze mai

degrabă abilitarea indivizilor decât o simplă acordare de
servicii.