Probleme sociale

Curs 1, 2
Lect. Dr. Florina Pop
pop.florina@ymail.com
 Conținutul cursului
• Curs 1 și 2. Prezentarea conținutului disciplinei și a modului de
evaluare. Definirea problemelor sociale. Perspective teoretice în
studierea problemelor sociale
• Curs 3. Socialismul de stat în România. Politici sociale şi viaţa de zi
cu zi. Probleme sociale specifice tranziţiei post-socialiste
• C4-5. Sărăcie: conceptualizare, dinamica sărăciei în lume şi în
România; Sărăcie şi excluziune socială. Sărăcia în rândul celor care
muncesc; aspecte specifice privind situaţia persoanelor fără
adăpost
• C7-8. Probleme sociale ale vârstei a treia
• C9-10. Diviziuni sociale, etnie şi discriminare. Reproducerea socială
a inegalităţilor. Situaţia etnicilor romi în România
• C11-12. Sănătatea, ca problemă socială.
• C13. Gender şi egalitate de şanse. Violenţa domestică
• C14. Recapitulare, sinteze, clarificări.
 CURS 1, 2
Definirea problemelor sociale. Perspective
teoretice în studierea problemelor sociale
Ce este o problemă socială?
 Definiția problemei sociale
Definiţia sociologică a problemei sociale cuprinde următoarele elemente:
• Situaţia presupusă a fi problematică. Existenţa situaţiei este probată de faptul că oamenii vorbesc
despre ea, este prezentată în mass-media.

• Incompatibilitatea acestei situaţii cu anumite valori şi interese. Orice situaţie este definită ca
problematică în termenii anumitor valori (ex. poluarea este o problemă pentru că oamenii
valorizează sănătatea). În societăţile contemporane există o mare diversitate de valori şi interese.

• Existenţa unui număr semnificativ de oameni care definesc situaţia respectivă ca problemă. Nu este
neapărat vorba despre cât de mulţi sunt acei oameni, ci şi despre cât de bine organizaţi sunt sau
despre poziţiile pe care le ocupă în societate. Cei care au funcţii de conducere sau deţin puterea
economică, socială sau politică au un rol mai „semnificativ” decât cetăţenii obişnuiţi în definirea
problemelor sociale.

• Chemarea la acţiuni pentru remedierea situaţiei problematice. Oamenii lezaţi în valorile şi

interesele lor de situaţia respectivă îşi spun unii altora şi transmit opiniei publice că sunt necesare
măsuri pentru corectarea situaţiei problematice sau deranjante (Rubington and Weinberg, 1989, p.
4-6).
• Preocuparea pentru înţelegerea problemelor sociale şi
pentru studierea lor îşi are originile în secolul IXX. Ea a
fost o reacţie la schimbările sociale extraordinare
produse de industrializare şi a apărut în ţările care s-au
confruntat primele cu aceste schimbari: Anglia, SUA şi
Europa continentală. Afirmarea sociologiei ca ştiinţă a
coincis în timp cu accentuarea interesului pentru
problemele sociale. Se poate spune că dezvoltarea
sociologei este strâns legată de studierea problemelor
sociale, în sensul în care și-a propus să înțeleagă
condițiile și fenomenele sociale și prin înțelegerea lor
să contribuie la îmbunătățirea vieții indivizilor.
• În anii 1800 societatea a trecut prin schimbări
importante ca rezultat al industrializarii, urbanizarii și
migrației. Probleme ca violența, alcoolismul sau
tulburări mentale au rate tot mai crescute.
Rubington şi Weinberg (1989) au identificat mai multe
abordari în studierea problemelor sociale. Ele s-au
succedat în istorie, dar au şi coexistat în diferite
perioade. Principalele abordări sau perspective
teoretice sunt:
• patologia socială (1905)
• dezorganizarea socială ( 1918)
• conflictul valorilor/intereselor (1935)
• comportament deviant (1954)
• etichetarea (1954)
Fiecare abordare sau perspectivă conţine
explicit sau implicit o definiţie, o anumită
viziune despre cauzele problemei sociale,
despre condiţiile în care apar problemele
sociale, consecinţele lor precum şi soluţiile de
remediere propuse.
 Perspectiva patologiei sociale
Conceptul de problemă socială apare în SUA,
unde urbanizarea şi industrializarea, migraţia
de la sat la oraș, din statele din sud spre cele
din nord, imigraţia europenilor, dezvoltarea
marilor aglomerări urbane sunt asociate cu
apariţia unor condiţii considerate critice,
cauzatoare de dificultăţi, de proastă
funcţionare a societăţii. Politicienii,
planificatorii urbani, asistenţii sociali şi apoi
sociologii îşi afirmă dorinţa de a le remedia.
 Perspectiva patologiei sociale

Urbanizarea şi industrializarea sunt surse ale unor

condiţii indezirabile.

Viziunea individualistă asupra vieții sociale îşi pune

amprenta asupra modului în care sunt explicate
problemele sociale. Individul aparţine grupului,
dar ceea ce determină comportamentul unei
persoane sunt motivele, interesele şi caractersticile
individuale (Rubington, E., Weinberg, MS., 1989).
 Perspectiva patologiei sociale
• Ideea de patologie socială a apărut prin analogie cu patologia
organică. Ideile lui H. Spencer despre societate ca organism au fost
foarte influente în acea periaodă. Cei care analizau societatea din
aceasta perspectivă considerau că persoanele sau situaţiile care
interferau cu funcţionarea normală a organismului social
constituiau probleme sociale. Prin analogie cu lumea organică
aceste situaţii erau văzute ca o formă de boală, de patologie.
• Sociologii americani priveau astfel lumea ca un organism care putea
suferi de boli, iar asimilate acestor boli erau comportamentele
indezirabile cum ar fi criminalitatea sau dizabilitățile/tulburările
mentale. Sociologii care aderau la această perspectivă coniderau că
responsabilitatea pentru aceste probleme era una individuală:
defecte personale, faptul de a fi inadaptat, inadecvat din punct de
vedere psihologic.
 Perspectiva patologiei sociale
• Distincția între Indivizii „normali”- Indivizii
inadecvați/deficienți, unde cei din urmă sunt
considerați inferiori din punct de vedere
genetic sau biologic
• Samuel Smith (1911): defective people
created more defective people
 Perspectiva patologiei sociale
• Deși începe să se discute despre influența mediului, a contextului
social, patologia socială consideră că problemele sociale rezidă în
„Weakness of the individual mind or will, the lack of deleopment
and the lack of self control among certain groups of people in
society”.
• Istorii de familie (selectate pentru a deminstra teoria) sunt folosite
de către teoreticienii patologiei sociale. Una dintre ele, foarte
populară în acea vreme este a familiei Juke (Dugdale, 1877): Max
Jukes (back-woodsman), născut în 1720 este descris ca un individ
foarte ignorant, care la rândul lui s-a căsătorit cu o femeie la fel de
ignorantă. Conform istoricului prezentat de Dugdale (1720), toți
descendenții lor născuți între anii 1740-1874 au fost infractori,
foarte săraci sau cu probleme de sănătate mentală.
 Perspectiva patologiei sociale
Cea mai importantă critică adusă acestei abordări este
faptul că nu au luat în considerare factorii sociali, culturali
și economici și modul în care aceștia îi influențeează pe
indivizi.

Adepții acestei abordări au folosit rezultatele studiilor

realizate pentru a propune soluții: în funcție de problema
individuală identificată, soluțiile propuse pot fi educare,
consiliere, disciplinare, îndrumare morală, pedepse
disciplinare sau muncă forțată, în unele cazuri chiar
detenție/privare de libertate.
 Perspectiva patologiei sociale
Teoreticienii perspectivei patologiei sociale considerau că
multe dintre problemele sociale sunt cauzate de către
populație tot mai mare de imigranți, prin urmare deseori
au sugerat interzicerea accesului în SUA anumitor
grupuri etnice inferioare („deffective”).
Această idee a influențat de fapt și legislația, respectiv
Immigration Act din 1924, care prin conținutul lui
considera populația de evrei, italieni, ruși, polonezi,
maghiari, greci, alte populații sud și est-europene, dar și
persoanele de culoare ca fiind inferioare din punct de
vedere rasial („racial deffectives”).
 Perspectiva patologiei sociale
Prin ideile enunțate, patologia socială emite judecăți morale,
politice cu referire la cine sau ce anume este o problemă
socială. În cea mai mare parte, aceste judecăți au la bază
considerente de clasă socială sau coduri morale rigide în
cadrul cărora orice depășea categoria native-born white,
Protestant, middle class era considerat inferior.

Am putea spune de asemenea că ceea ce în prezent numim

rasism stă de asemenea la baza perspectivei patologiei
sociale, ca și credințele Darwinismului social: clasa socială a
indivizilor este în legătură/determinată de calitatea lor
biologică. Indivizii aflați la capătul inferior al scalei socio-
economice erau considerați ca fiind mai puțin capabili (fit) să
supraviețuiască.
 Perspectiva patologiei sociale
Teoria patologiei sociale a informat intervenții
în care societatea capitalistă americană era
considerată sănătoasă, descrisă de ordine
socială și reguli sănătoase, iar probleme sociale
erau constituite de anumite grupuri de indivizi
considerați inferiori (defective). Din acest motiv,
analizele respective erau impregnate de
judecăţi morale (Rubington si Weinberg, 1989).
• Definiţia problemei sociale. Persoanele şi situaţiile care se abăteau de la
aşteptările morale erau privite ca bolnave, patologice, rele prin opoziţie
cu cele dezirabile care erau cosiderate sănătoase. Problema socială
însemna violarea aşteptărilor morale.
• Cauzele problemei sociale rezidă în eşecul socializării. Societatea transmite
generaţiei următoare normele morale, prin agenţii de socializare. Procesul
este uneori ineficient. Cei care nu se conformau erau văzuţi ca deficienţi.
Ideea centrală: persoana sau situaţia este imorală.
• Condiţiile. Unele persoane sunt deficiente din motive care le sunt
inerente, (caracteristică rasială, de clasă etc). Mai tarziu s-a vorbit despre
mediul „rău” sau patologic şi s-a trecut de la viziunea axată pe patologia
individuală la cea bazată pe patologia socială.
• Consecinţele. Problemele sociale cresc costurile societale, dar binele va
învinge. Adepţii de astăzi ai patologiei sociale sunt mai puţin optimişti şi
văd patologia socială ca fiind foarte răspândită.
• Soluţiile în versiunea timpurie a patologiei sociale plecau de la cauzele
individuale biologice şi ereditare ale problemei sociale. Din acest motiv
soluţiile inspirate de eugenism au prevalat. Ulterior accentul a căzut pe
remedierea problemelor prin educaţia în spiritul valorilor clasei mijlocii şi
pe educaţia morală (Rubington şi Weinberg, 1989, p. 15-21).
 Perspectiva dezorganizării sociale
• La sfârșitul primului Război Mondial, un număr tot mai mare de
sociologi au început să critice abordarea patologiei sociale. La
începutul secolului XX se face simţită o schimbare de abordare în
sociologie, schimbare evidentă mai ales pe continentul american. Se
dorește recunoașterea sociologiei ca știință care să analizeze
obiectiv, științific și fără judecăți de valoare procesele sociale și
astfel se impune distanțarea de abordarea moralizatoare a
patologiei sociale.
• Societatea este considerată un sistem complex de organizare, ale
cărui părți sunt interdependente și interrelaționate. Organizarea
societății se realizează printr-un set de norme sociale generate și
impuse de către grupul dominant (cultura dominantă). În situația în
care toți membrii societății acceptă și respectă aceste norme ei
reușesc să își îndeplinească cu succes rolurile sociale, în cadrul unui
sistem social caracterizat prin echilibru.
 Perspectiva dezorganizării sociale
• Comportamentele deviante, problemele sociale
identificate nu mai sunt considerate „vina” indivizilor.
Teoria dezorganizării sociale înțelege comportamentul
indivizilor în mediul lor de viață, influențat de condițiile
sociale.
• Abordarea se impune prin grupul de la Universitatea
din Chicago. Cercetătorii cunoscuţi sub numele de
Şcoala de la Chicago au pus accentul pe relaţia dintre
individ şi societate. Punând accentul pe cauzalitatea
socială, Şcoala de la Chicago s-a distanţat de viziunea
individualistă din teoriile patologice.
 Perspectiva dezorganizării sociale
• Înțelegerea comportamentelor deviante în continuă creștere în
SUA: unele segmente de populație sunt copleștite de schimbările
sociale rapide, în special în mediul urban. Viața în mediul urban
însemna contactul zilnic cu străini, condiții de viață noi și stresante.
Devianța era astfel văzută ca absență a normelor (normlessness):
absența normelor bine definite, dificultatea de a asimila normele
poate conduce la comportamente deviante.
• Sociologii au început să analizeze empiric problemele sociale.
Robert Park a elaborat un plan de cercetări care aveau în vedere
oraşul ca „laborator social”. Schimbările produse în tehnologie,
organizare şi compoziţia populaţiei într-un timp foarte scurt au
dislocat ordinea normativă a societăţii americane. Într-una din
scrierile sale, acest autor susţine ideea că industrializarea a cauzat
dislocarea legăturilor din grupurile primare tradiţionale (legături
dintre membrii de familie, de vecinătate etc).
 Perspectiva dezorganizării sociale
• Exemplu: studiul The Polish Peasant in Europe and America
(Thomas și Znaniecki, 1927), analiză a scrisorilor prin care
au documentat dificultățile întâmpinate de imigranții
polonezi în adaptarea la cultura dominantă: accentul pe
individualism, competiție, câștiguri materiale erau în
contradicție cu valorile comunale poloneze. Stresul generat
de dificultățile de adaptare la o noua cultură și la norme noi
conducea frecvent la probleme maritale, instabilitate
familială, conflicte intergeneraționale.
• Şcoala de la Chicago a susţinut că procesul prin care
autoritatea, influenţa culturii şi a sistemului de control
social anterioare sunt „subminate şi eventual distruse” este
„dezorganizarea socială” (R. Park et al, The City).
• Definiţia: Problema socială reprezintă un eşec al regulilor.
Pricipalele forme ale dezorganizării sociale sunt lipsa de norme,
conflictul cultural şi dezagregarea (conformarea nu produce efectul
scontat).
• Cauza problemelor sociale este în general schimbarea socială.
Aceasta produce dezarticularea sistemului social.
• Condiţiile problemei sociale: orice condiţie care afectează
echilibrul, care declaşează sau accelerează dezorganizarea socială.
Acestea sunt condiţii tehnologice, demografice şi culturale care
generează schimbări la nivelul al relaţiilor.
• Consecinţele: Dezorganizarea socială are efecte asupra societăţii şi
individului. La nivel individual dezorganizarea socială se traduce prin
stres, boală psihică, alcoolism. La nivelul sistemului social au loc
schimbări şi ajustări care restabilesc echilibrul. Menţinerea şi
funcţionarea în situaţia problematică duce la efecte total negative.
• Soluţile: Se bazează pe diagnoză socială. Unele condiţii pot fi
modificate prin încetinirea schimbărilor tehnologice (Rubington şi
Weinberg, 1989, pp. 57-61).
Perspectiva comportamentului deviant
• Conceptul de dezorganizare socială a generat în continuare
în domeniul sociologiei nevoia de a înțelege și analiza
structura de oportunități a societății americane și rolul ei în
adoptarea comportamentelor deviante.
• Teoria comportamentului deviant a fost dezvoltată de R. K.
Merton care a adaptat conceptul durkheimian de anomie la
analiza societăţii americane de la sfîrşitul anilor 30. Merton
a înţeles anomia ca decalaj structural între scopurile
culturale (reuşita materială, de ex.) şi ocaziile sau
mijloacele legitime de a realizare a acestor scopuri.
Sociologul a elaborat o tipologie a adaptărilor individuale la
anomie, una dintre ele fiind inovarea prin devianţă.
Perspectiva comportamentului deviant
Cultura dominantă, conform lui Merton (1938) este cea care
promovează scopuri de ex. Reușita materială, faptul de a
avea o poziției socială superioară, însă mijloacele pentru
atingerea acestor scopuri nu sunt distribuite egal în cadrul
populației.

Indivizii nu au aceleași resurse familiale, acces la oportunități

educaționale sau relații sociale care să genereze la rândul lor
resurse. De asemenea, unii indivizi sunt discriminați din cauza
apartenenței etnice, a statului lor social sau sunt și indivizi
care nu au internalizat normele care guvernează o anumită
societate, norme care stau la baza succesului material.
Conform acestei teorii, dacă individul deține mijloacele culturale necesare
și dacă a internalizat norme sociale acceptate, este puțin probabil să apară
comportamentul deviant. În accepțiunea lui Merton (1938), acest individ
este caracterizat de conformism. În caz contrar, pot să apară situațiile de
anomie socială (absența normelor), iar individul poate să adopte alte
norme și comportamente. Indivizii caracterziați prin anomie pot să
răspundă în patru moduri (Merton, 1938):
•Inovare: individul urmărește scopuri culturale și succes prin mijloace
neacceptate social. Comportamentele deviante în această categorie pot fi
crime delicte împotriva proprietății, îndreptate împotriva celor cu o poziție
socială superioară (white- collar offenses by government and corporate
executives)
•Ritualism: individul amână obținerea succesului material prin reducerea
aspirațiilor și respingerea presiunii pentru competiție și pentru evoluție pe
scara mobilității sociale, dar acceptă mijloacele și regulile impuse de
societate.
•Retragere: individul respinge și renunță la scopuri și la mijloacele pentru
atingerea scopurilor, retrăgându-se din „joc”. Exemple sunt situațiile de
tulburăți mentale, alcoolism cronic, dependența de droguri.
•Rebeliune: individul încearcă să schimbe atât scopurile culturale cât și
mijloacele pentru atingerea scopurilor. Exemple sunt indivizii care luptă
pentru schimbări în valorile și structura vieții sociale.
• Definiţia: Problema socială reprezintă o violare a aştepărilor
normative ale societăţii. Comportamentul sau situaţia care se abate
de la norme constituie devianţa.
• Cauze: Socializarea inadecvată în grupurile primare sau învăţarea
comportamentului deviant.
• Condiţii: Ocaziile limitate de a învăţa modurile şi căile convenţionale
de a acţiona, existenţa ocaziilor favorabile pentru învăţarea
comportamentelor deviante. Blocarea căilor legitime de realizare a
scopurilor culturale.
• Consecinţe: Comportamentele deviante sunt costisitoare pentru
societate. Ele pot evolua spre formarea unor grupuri şi medii
deviante.
• Soluţii: resocializarea. Crearea unor contexte favorabile pentru ca
tânărul cu comportament deviant să stabilească contacte cu grupuri
primare semnificative ce oferă modele non-deviante de viaţă.
Reducerea contactelor cu mediile deviante. Crearea unei structurii
de ocazii legitime pentru realizarea scopurilor societale (Rubington
şi Weinberg, 1989, pp. 131-136).
 Perspectiva etichetării
Viziunea specifică teoriilor etichetării este
exprimată în următoarea afirmaţie: „ (..) Nu există
nimic inerent deviant într-un act uman, ceva este
deviant numai pentru că unii oameni au reuşit să-l
eticheteze în felul acesta” (J. L. Simmons, 1969,
p.4). La rândul lui, H. Becker (1963) spune că
„devianţa nu este o caracteristică a actului pe care
l-a comis persoana”, ci o consecinţă a aplicării unor
reguli şi sancţiuni celor care le încalcă de către
grupurile sociale care au puterea de a face acele
reguli.
 Perspectiva etichetării
Teoria etichetării afirmă că indivizii ajung să se
identifice și să își asume eticheta atribuită.
Etichetarea unui individ ca deviant (infractor) îi
poate determina pe alți indivizi să adopte un
comportament negativ în legătură cu acest
individ, iar răspunsul din partea individului
etichetat poate fi adoptarea unui
comportament deviant.
 Perspectiva etichetării
Prin urmare, devianța nu constă într-un set de
caracteristici ale grupurilor sau indivizilor, este un
proces de interacțiune între cei considerați devianți și
cei considerați ne-devianți și contextul în care este
interpretată criminalitatea/devianța.
Pentru a înțelege devianța, este necesar ca mai întâi să
înțelegem de ce unii indivizi sunt etichetați ca fiind
devianți, iar alții nu. Din acest punct de vedere,
principala sursă de etichetare o constituie cei care
reprezintă autoritatea, reprezentanți ai „legii” și ai
autorității. Prin aplicarea acestor etichete și procesul
prin care etichete sunt construite reproduc structura de
putere a societății.
 Perspectiva etichetării
Teoria reacției societale își are originea în paradigma
construcționismului social, respectiv interacționismul
simbolic. Este una dintre cele mai relevante teorii
pentru înțelegerea devianței și a comportamentului
infracțional.
Pornește de la asumpția că niciun act nu este în mod
intrinsec/per se o infracțiune; definirea devianței, a
ceea ce este comportament infracționalitate este
stabilit de către cei aflați în poziții de putere, prin
intermediul legilor și a interpretărilor asupra acestora
oferite de către diferite instituții sau actori sociali.
 Perspectiva etichetării
Grupurile dominante, care dețin puterea în societate construiesc ideea
de devianță și etichetează devianța în ceea ce privește grupurile
minoritare, cei care se abat de la norme.
• Bogați-Săraci
• Bărbați – Femei
• Vârstnici- Tineri
• Majoritari- Minoritari
• Ex. Etichetarea jocului în cazul populației sărace și bogate
• Ex. Studiile arată că profesorii și personalul școlii disciplinează mai
aspru elevii de culoare, cu toate că nu există date care să susțină
ideea că sunt mai multe acte care contravin regulamentului școlar
în cazul acestei categorii de populație
 Perspectiva etichetării
Odată ce persoana este etichetată ca fiind deviant, devine
extreme de dificil să schimbe această etichetă.
Intervine procesul de stigmatizare, respective
pierderea încrederii în caracteristicile positive și
potențialul acestei persoane. Ca urmare individual își
poate asuma eticheta atribuită.
Critică a teoriei etichetării: accentuează importanșa
proceselor de etichetare și ignoră procesele și
structurile care influenzează actele de devianță. Aceste
procese pot incude diferențe în procesul de socializare,
atitudini, oportunități și modul în care acestea sunt
influențate de structurile sociale și economice
 Perspectiva etichetării
Charles Lemert: identitatea de sine și
comportamentul sunt determinate sau
influențate de modul în care individul este
descries, clasificat, etichetat, ceea ce poate
explica și profețiile care se auto-împlinesc și
stereotipurile (self-fulfilling prophecies).
În cadrul perspective reacției societale se face
distincția între devianță primară (indivizii nu se
auto-percep ca fiind devianți) și secundară
(asumarea statului de deviant).
 Perspectiva etichetării
• Definiţia: Problema socială sau devianţa socială este definită de reacţiile sociale
faţă de o presupusă violare a regulilor sau aşteptărilor sociale.
• Cauze. Cauza finală este atenţia pe care o primeşte un anumit comportament sau
situaţie din partea publicului sau agenţilor de control social. Reacţiile sociale nu
apar decât atunci când presupusul comportament deviant este recunoscut ca
atare.
• Condiţii. Etichetarea unei persoane sau situaţii ca problematică sau deviantă. Cei
care sunt în poziţia de putere (poliţiştii, asistenţii sociali, jurnaliştii etc) atribuie
etichete celorlalti. Eticheta nu este neutră , ci negativă.
• Consecinţe. Etichetarea conduce la o altă abatere (devianţă) pentru că cei
etichetaţi sunt împiedicaţi prin marginalizare sa revină la stilul de viaţă
convenţional. Societatea se aşteaptă ca ei să repete actele deviante. Persoana
acceptă identitatea deviantă la capatul unei succesiuni de etichetări şi se asociază
cu cei aflaţi în situaţii similare formând grupuri deviante.
• Soluţii. În logica perspectivei etichetării, reducerea devianţei /problemei sociale se
poate realiza prin adoptarea unor definiţii mai tolerante ale diverselor
comportamente, prin renunţarea la etichetare. Prin scaderea numarului celor care
sunt etichetati sau se autoeticheteaza, se vor diminua si problemele sociale
(Rubington şi Weinberg, 1989, pp. 187-190).
 Perspectiva etichetării
https://www.youtube.com/watch?v=onKVeZaDz
Wg
 Perspectiva conflictului de valori
Teoria (teoriile) conflictului afirmă că tensiunea
apare atunci când resursele, statusul sau pozițiile
sociale sunt inegal distribuite între diferite
grupuri în societate, iar aceste conflicte c pot
constitui catalizatori ai schimbării sociale. În acest
context, putem înțelege puterea din prisma
controlului asupra resurselor materiale și a
bunăstării materiale în general, controlului politic
și asupra instituțiilor din cadrul societății, și nu în
ultimul rând din prisma statutului social
(influențat de gen, clasă scoială, religie, etc.).
 Perspectiva conflictului de valori

Karl Marx: "A house may be large or small; as

long as the neighboring houses are likewise
small, it satisfies all social requirement for a
residence. But let there arise next to the little
house a palace, and the little house shrinks to
a hut." Wage Labour and Capital (1847)
 Perspectiva conflictului de valori
Marx (1847): cauze și consecințe ale conflictului de
clasă între burghezie și pătura săracă, proletariat.
În contextul expansiunii capitalismului, Marx
evidențiază existența unei clase minoritare
puternice-burghezia (cei care dețin mijloacele de
producție, capitaliștii) și a unei clase minoritare
oprimate, proletariatul (clasa muncitoare,
săracă). Conflictul de clasă se descrie prin
interesele aflate în conflict și resursele distribuite
inegal între cele două clase.
 Perspectiva conflictului de valori
În cadrul acestui sistem, ordinea socială este
menținută prin coerciție ideologică- consens
(acceptarea valorilor, așteptărilor și condițiile
determinate și impuse de către burghezie.
Consensul este realizat prin suprastructura
societății, respectiv instituții ale societății,
structuri politice și de cultură. Acest consens
stă la baza relațiilor de producție.
 Perspectiva conflictului de valori
Pe măsură ce condițiile socio-economice se
înrăutățesc se dezvoltă o conștiință de clasă
care poate conduce la revoltă împotriva
burgheziei exploatatoare, cerând schimbare.
Schimbarea, conform lui Marx, reprezintă
crearea unui sistem nou, cum este socialismul,
care aduce pace și stabilitate. În cazul în care
nu se produce schimbarea și este menținut
sistemul capitalist, ciculul conflictului se va
repeta.
 Perspectiva conflictului de valori
Numeroși teoreticienii au construit pe teoria lui
Marx, de ex. Antonio Gramsci și mai recent C.
Wright Mills, care a descris dezvoltarea unui elite
a puterii (din domeniul economic, militar, politic)
care a condus America începând cu mijlocul
secolului XX.
Teoria conflictului s-a dezvoltat de la conflicte de
clasă și a abordat și alte tipuri de conflicte legate
de: rasă, gen, sexualitate, religie, cultură.
Alte tipuri de teorii care au la bază teoria
conflictului: teoriile feministe, teoriile critice cu
privire la rasă, teorii ale globalizării.
 Perspectiva conflictului de valori
• Definiţia: Problemele sociale sunt situaţii sociale incompatibile cu valorile unui
anumit grup ai cărui membri se manifestă în spaţiul public şi cer acţiune pentru
remedierea acelor situaţii.
• Cauza: La originea problemelor sunt conflictele dintre valori sau interese. Grupuri cu
valori diferite se pot afla în opoziţie. Dacă opoziţia evoluează până la conflict, apare
problema socială.
• Condiţiile care afecteaza apariţia, frecvenţa, durata şi consecinţele problemelor sociale
sunt competiţia şi contactele dintre grupuri. Unii cercetători disting între condiţii
obiective şi definirea subiectivă a acestora. Condiţiile obiective constau din competiţia
şi contactele dintre grupuri, iar definiţia subiectivă reflectă modalitaţile diferite de
definire şi evaluare a contactului, a competiţiei, distribuţia bunurilor şi drepturilor. În
consecinţă problemele sociale apar din aceasta combinaţie a factorilor obiectivi şi
subiectivi.
• Consecinţele. Conflictele costă. Pot conduce la sacrificarea unor valori în favoarea
altora. Produc o istorie sau o tradiţie a sentimentelor negative între grupuri. Ele pot
avea însă şi consecinţe pozitive, de exemplu clarificarea diferenţelor de valori.
• Soluţii. Problemele generate de conflicte pot fi rezolvate prin trei modalităţi: consens
(identificarea unor valori esenţiale comune), negociere (găsirea unei soluţii prin
negocierea valorilor/intereselor în spirit democratic) şi impunerea puterii unei parţi
(grupul cel mai puternic învinge) (Rubington şi Weinberg, 1989, pp. 92-93).
 Perspectiva conflictului de valori

https://www.thoughtco.com/pay-inequality-
based-on-gender-3026092
 Abordarea critică a problemelor
sociale: the ideal society
Teoreticienii perspectivelor discutate posedă o viziune asupra modului în care
o societate ar trebui să funcționeze, în mod ideal, o societatea ideală:
• Relația cu țările sărace, slab dezvoltate nu se bazează pe exploatare și este
suportivă, în sensul în care respectă și asigură drepturile omului.
• Membrii societății sunt capabili/au dreptul să participe activ și să
influențeze deciziile economice și politice care au legătură cu ei.
• Guvernul „nostru” oferă leadership internațional și oferă un exemplu bun
celorlalte state în ceea ce privește nefolosirea armelor (nucleare) și
rezolvarea non-violentă, prin colaborare a conflictelor.
• Resursele sunt folosite în sensul conservării habitatelor naturale, iar
deciziile tehnologice iau în considerare bunăstarea generațiilor viitoare.
• Accesul la muncă este neîngrădit. Munca este organizată prin colaborare,
cu atenție în ceea ce privește oferirea de sens, demnitate și satisfacție.
 Abordarea critică a problemelor
sociale: the ideal society
• Diferențele în ceea ce privește nivelul de bunăstare/venituri sunt
reduse, astfel încât șansele la viață pentru toți cetățenii SUA sunt
relativ egale, toți membri beneficiază de pe urma bunăstării create.
• Toți indivizii au acces liber și continuu la educațiea și formarea de
care au nevoie pentru a-și atinge potențialul, prin dezvoltarea
intereselor și aptitudinilor.
• Nu este permisă discriminarea instituțională sau individuală pe bază
de rasă, gen, vărstă, apartenență etnică, etc.)
• Accesul la servicii de sănătate adecvate este considerat printre
drepturile omului.
• Atenție specială și suport sunt oferite familiilor aflate în dificultate
pentru a preveni abuzurile și violența.
• Membrii societății americane trăiesc în pace, lipsa condițiilor și a
recompenselor pentru comportamente deviante determină absența
lor.
 Ciclul de viață al problemelor sociale
• Indivizii devin conștienți de existența unei
probleme și comunică cu alți indivizi despre
problema socială identificată
• Dezbaterea publică, pot să apară idei aflate în
conflict, grupuri diferite de interese își fac
cunoscută poziția și soluțiile identificate
• Stadiul reformelor
Care este rolul puterii în ciclul de viață al
problemelor sociale?
 Rolul puterii
Puterea determină modul în care sunt definite
problemele sociale și implicit găsirea soluțiilor și
implementarea acestora.
Indivizii și grupurile care dețin puterea pot să:
• Determine dacă o problemă recunoscută privat va
deveni o problemă publică (dezbătută public)
• Să își urmărească propriile interese atunci când
identifică cauzele problemei sociale și potențiale soluții
• Controleze modul în care este definită o problemă
socială
• Determine dacă vor fi întreprinse acțiuni pentru
soluționarea problemei sociale
Exemple de probleme sociale în RO?