UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ, ID, ROMÂNĂ

Metode de asistență socială: consilierea individului și

familiei

Chira Paul-Florin

Ianuarie 2019
Capitolul I

1
 1.La admiterea unui beneficiar în cadrul unui centru rezidențial cu cazare, echipa
multidisciplinară formată din asistent social, psiholog, medic și asistent medical realizează o
evaluare inițială a beneficiarului nou admis. Pe parte socială se verifică actele de la dosar, iar
apoi asistentul social adresează întrebări atât beneficiarului, cât și aparținătorilor pentru a
culege cât mai multe informații despre relațiile familiale, ocupație, preferințe, activități în care
se implica, etc. pentru a-și putea face o imagine de ansamblu asupra stabilirii obiectivelor și
activităților.
În faza intermediară asistentul social observă progresul făcut cu beneficiarul, poartă
discuții referitoare la cum se simte beneficiarul pus în situația de a întreprinde o activitate și
dacă aceea activitate îi crează disconfort este eliminată și adăugată alta care să se plieze pe
nevoile și preferințele beneficiarului.
În faza finală, asistentul social își face o imagine asupra potențialului de dezvoltare și
rezolvare a unei probleme identificate la beneficiar (ex. Relație conflictuală cu băiatul) și
menționează resursele de care dispune persoana pentru rezolvarea problemei. De asemenea,
asistentul social trebuie să fie conștient de faptul că uneori problemele nu dispar în totalitate,
fiind necesare alte metode și tehnici pe care trebuie să le testeze pentru rezolvarea problemei
beneficiarului.

2. Pe lângă faptul că evaluarea urmărește identificarea problemelor unui

individ/familie, evaluarea trebuie să urmărească și identificarea resurselor unui individ sau a
unei familii deoarece:
-resursele de care dispune un individ pot eficientiza procesul de rezolvare a problemelor
-cu cât sunt identificate mai multe resurse disponibile, cu atât se pot crea mai multe
oportunități de dezvoltare personală și implicit rezolvarea problemei cu care se confruntă
individul
-cu cât individul are mai multe resurse, cu atât asistentul social poate propune metode, tehnici
și activități țintite pentru rezolvarea problemei

Capitolul II
1. Într-un cuplu, soțul îi spune soției că vor merge o săptămână la mare, însă înainte cu o
zi de plecare acesta o anunță că trebuie să amâne plecarea deoarece trebuie să plece cu
colegii la un team-building la care nu se poate lipsi. Soția se supără însă știe cât de
importantă este munca și înțelege faptul că soțul ei trebuie să plece în interes de
serviciu. Dar, după trei zile de la plecarea soțului se întâlnește cu un coleg de birou
2
 care i-a zis că nu s-a organizat nici un team-building și că este plecat în concediu. La
întoarcerea soțului acasă, soția nu ia zis nici un cuvânt, se purta ca și cum totul era
normal, însă la o săptămână de la întoarcerea soțului a plecat la mare fără el, acesta
făcându-i un scandal monstru, la care ea a zis că a procedat la fel ca el. Se poate
observa din acest exemplu cum un comportament al soțului, la preluat soția ca răspuns
la faptul că a mințit-o în legătură cu plecarea la mare.
2. Trasături caracteristice pentru un sistem familial închis:
-izolare față de restul comunității
-inflexibilitate
-dependență față de părinți/familie
-țin la tradiții și la convenționalitățile trecutului
-schimbările nu sunt apreciate
-liberul arbitru nu este promovat
-există reguli stricte
-au o structură puternic ierarhizată, în care bărbatul conduce
-loialitatea reprezintă o caracteristică importantă între membrii
-control rigid al copiilor asupra a tot ce fac
-investigarea străinilor

Capitolul III
1. Funcțiile necesare în cadrul propriei familii:
- Asigurarea resurselor materiale
- Suportul între membrii familiei
- Oferire de suport pentru dezvoltarea unor membrii (a merge la facultate)
- Asigurarea lidership-ului

2. Comunicare clară: Îmi doresc ca tu să mă ajuți la strânsul vaselor și copilul să își

strângă jucăriile măcar de două ori pe săptămână. Vreau să ieșim la film împreună cu
prietenii sâmbătă seara.
Comunicare transmisă direct: M-am simțit prost când ai plecat de la ziua fratelui meu
pentru a-ți duce prietenul la lucru.
Comunicare suficientă: Serbarea nepotului are loc în data de 01.06.2019 și așteptăm
bunicii să se bucure împreună cu noi.
3
3. Neimplicare: Mă simt singură în relația actuală pe care o am. Simt că soțul meu este
un străin cu care nu am nici o direcție de mers.
Implicare lipsită de sentimente: Rămân în relația asta până copilul va crește mai mare
pentru a nu-i strica copilăria. Nu simt nimic pentru partener, dar vreau sa aflu mai
multe despre el.
Implicare narcisistă: Mă simt bine când prietenii mă apreciază pentru cum arată soția
mea. Vreau ca la petrecerea de ziua mea să mă simt bine cu toți colegii și prietenii
invitați, așa că ai putea să servești oamenii și apoi să te retragi.
Implicare empatică: Pot împărtăși partenerului meu sentimentele mele deoarece știu că
el mă va asculta. Consider că pot conta pe partenerul meu când mă confrunt cu temeri.
Supraimplicare: Mama mă întreabă mereu când ies în oraș, cu cine ies, cu ce mă
îmbrac și cât stau chiar dacă am 30 de ani. Soțul îmi trimite mesaje din două în două
ore cu conținutul „ce faci? Cum ești?” cu toate că știe că sunt la lucru.
Implicare simbiotică: Vedem în partener calități pe care nu le are, creând o iluzie. Îmi
doresc să fiu acceptat și iubit de către partener cu orice preț.

4. Control rigid: Soțul ia toate deciziile cu privire la modul de cheltuire a banilor intrați
în casă.
Control flexibil: Ne sprijim reciproc când ne confruntăm cu dificultăți și căutăm
modalități de tolerare a discrepanțelor apărute în luarea deciziilor.
Stil laissez-fair: Nu mă pot decide cu privire la deschiderea unui cont de economii
pentru facultatea copilului.
Stil haotic: Poți lua orice decizie vrei în legătură cu banii, că pentru mine tot bine va fi.

Capitolul IV
1. Subsistemul soț-soție: angajament și respect reciproc la începutul relației. Planuri de
viitor privind cumpărarea unei locuințe. Probleme legate de comunicare, conflicte din
cauza banilor, intervenția în relație a părinților ambilor soți.
Subsistemul părinte-copii: Unul dintre copii este țap ispășitor, iar celălalt este lăudat.
Se fac diferențe între oferirea sprijinului. Intervin și bunicii care uneori aplanează
conflictele apărute între copii și părinți. Rebeliunea manifestată prin consum de alcool

4
 și cheltuirea banilor inutil provoacă destabilizare și conficte repetate în familie. Se
evidențiază un pattern de ajutorare între frați.
Alte subsisteme: mamă – fiică – pattern de cooperare și ajutorare; tată – fiu: conflicte
datorate impunerii de către tată a unor reguli rigide;

2. Prioritizarea cheltuirii resurselor materiale în favoarea alimentației și îmbrăcămintei

pentru copii
Asigurarea accesului la formare educațională
Menținerea curățeniei în casă de către mamă
Consider că cele trei scopuri enunțate sunt cele mai importante pe care le-am observat
în cadrul familiei. Consider că aceste scopuri au fost definite clar și au dus la o mai bună
organizare a familiei, astfel că banii erau folosiți specific pentru anumite nevoi ale copiilor.
Mai mult a existat un consens din partea ambilor părinți în ceea ce privește cheltuirea banilor
și asigurarea accesului copiilor la formare educațională. Au apărut conflicte în ceea ce
privește cheltuirea mai multor bani pe unul din cei doi copii ai familiei, care în ziua de azi are
repercursiuni asupra patternurilor de interacțiune, fiind destul de tensionată atmosfera. După
ce mama a suferit o intervenție chirugicală s-a simțit neputincioasă deoarece nu avea voie să
facă nici o treabă casnică, aceste sarcini preluându-le pentru o perioadă fiica acesteia. După ce
mama s-a făcut bine și doctorul ia dat voie să lucreze, aceasta ca să compenseze situația de
neputință a început să devină obsesivă în ceea ce privește curățenia și mâncarea din casă,
acest lucru generându-i insomnii și tulburări alimentare și digestive.

3. Soțul nu se ocupă de treburile casnice.

În majoritatea cazurilor, tata a avut ultimul cuvânt în privința alegerii facultății.
Nu este un lucru permis și normal să vorbim deschis despre sex cu oricare din membrii
familiei.
Nu s-a vorbit niciodată în familie despre exprimarea sentimentelor.
Este inadmisibil să nu iei note mari la școală.
Nu accept ca prieteni decât persoane care îmi plac mie și care au bani pentru copii
mei.
Copii mei sunt datori că i-am crescut, iar acum când au un venit au obligația de a-mi
da și mie.
Ideile mamei nu contează pentru tata, doar cum vrea el se face la noi în casă.

5
 După cum se poate observa, aceste reguli sunt disfuncționale care au repercursiuni
asupra membrilor familiei și relațiilor care s-au stabilit între aceștia.

Capitolul V
1. Consiliere acordată unei persoane care a rămas fără loc de muncă ca urmare a
închiderii fabricii. Este necesar ca asistentul social să formeze o relație terapeutică de
încredere cu persoana, apoi să realizeze evaluarea cazului și să stabilească scopuri. De
asemenea asistentul social va oferi toate informațiile necesare cu privire la
oportunitatea accesării unor cursuri de formare profesională, oferă îndrumare către
agențiile de muncă, acordă ajutor în completarea actelor de șomaj și a altor acte care
se impun. Consilierea în acest caz va ajuta persoana în cauză, stabilind scopuri și
evaluând resursele disponibile. Pe lângă componenta informațională, aceasta se va axa
și pe evaluarea emoțiilor și gândurilor cu care se confruntă persoana care și-a pierdut
locul de muncă.

2. A asculta activ
A nu întrerupe
A te pune în situația celuilalt
A fi atent la nevoile celuilalt
Parafrazare, sumarizare, feedback
Acceptare fără a critica
Manifestare încredere și disponibilitate de a-l asculta
Oferire de laude când realizează un obiectiv important pentru sine

3. Îl accept și îl respect pe pacientul meu cu toate calitățile și defectele pe care le are,

chiar dacă nu accept faptul că și-a lovit soția.
Consilierul trebuie să manifeste congruență între ceea ce îi spune verbal clientului și
ceea ce îi transmite non-verbal (îi spune că este de acord cu faptul că înțelege clientul
că simte că își neglijează copii când pleacă la serviciu, dar de fapt ce exprimă non-
verbal indică exact opusul)
Empatie – Clientul: M-am simțit umilit și pus la zid când o angajată a râs în timp ce
țineam ședința cu personalul. Terapeut: Dacă aș fi fost în locul tău și eu m-aș fi simțit
la fel.
6
Onestitate și sinceritate