TEMA 2

-- COMPORTAMENT ȘI MEDIU SOCIAL --

a) Analizaţi câteva din sursele de eroare în atribuirea cauzală într-o situaţie trăită de
dumneavostră.

Atribuirea cauzală reprezintă procesul de estimare, la nivelul conştiinţei comune, a

cauzelor comportamentului propriu şi al celorlalţi.
Sursele de eroare posibile sunt:
 eroarea fundamentală de atribuire
 explicarea succesului și eșecului
 diferențele culturale
Eroarea fundamentală reprezintă, conform lui Lee Ross, “Tendinţa observatorilor de a
subestima influenţele situaţionale şi de a supraestima influenţele dispoziţionale atunci când
explică comportamentul celorlalţi.”
Eroarea explicării succesului și a eșecului afirmă faptul că eşecul propriu este atribuit
cauzelor circumstanţiale, iar succesul propriu, cauzelor dispoziţionale; când explicăm
comportamentul celorlalţi, succesul este atribuit unor circumstanţe situaţionale, iar eşecul
unor cauze dispoziţionale.1
Eroarea diferențelor culturale explică faptul că există modele culturale (de regulă, culturile
occidentale) ce tind să accentueze o atribuire dispoziţională şi culturi (de exemplu,
modele hinduse, japoneze) centrate pe atribuiri circumstanţiale. 2
Astfel, drept exemplu, avem o situație în care am reușit să primesc un post titularizabil la o
grădiniță bună, în baza notei pe care am luat-o la examenul de titularizare. Acest fapt l-am pus
pe seama erorii succesului și eșecului, deoarece, am analizat acesta reușită ca fiind un success
format pe seama cauzelor dispoziționale, meritul fiind numai al meu. Totodată, în opoziție s-a
regăsit eșecul colegei mele care nu a promovat examenul, fapt pe care l-am pus pe seama
cauzelor dispoziționale. Prin urmare, desi conștientă că aceste lucruri duc la eroarea succesul
și eșecului în atribuirea cauzală, acest lucru se întâmplă inconștient, fără o intenție clară.
De asemenea, eroarea diferențelor culturale a fost prezentă în momentul în care am abordat
drept model, o personalitate din învățământul occidental, ignorând părțile rele ale acelei
modalități de predare, axându-mă pe faptul că atribuirile dispoziționale erau bune.
În concluzie, sursele de eroare în atribuirea cauzală sunt des întâlnite în experiențele
oricărui individ.

1
Suport de curs- CMS- Conf. dr. Gheorghița Nistor
2
Suport de curs- CMS- Conf. dr. Gheorghița Nistor
 TEMA 2
-- COMPORTAMENT ȘI MEDIU SOCIAL --
b) Care sunt factorii care influenţează comportamentul prosocial al unui tânăr din
societatea românească?

Comportamentul prosocial poate fi învățat, dar există și o componentă biologică. Totodată,

reprezintă un comportament care are urmări pozitive asupra indivdului în sine sau asupra
celorlalți indivizi din comunitatea unde are loc acțiunea.
Deși sunt o multitudine de factori care influențează comportamentul prosocial al uni tânăr,
societatea românească are la baza factori precum: cei individuali, de mediu sau variabilele
situaționale.
Factorii individuali, precum vârsta și experiența personală sunt indispensabili în formarea
unui comportament prosocial. Spre exemplu, un copil de 3-5 ani nu va putea distinge atât de
ușor dacă ceea ce face este bine sau rău. În opoziție avem un adolescent de 16 ani care este
conștient de ceea ce este un comportament pozitiv și ceea ce este un comportament negativ.
Totodată, experiența personală provoacă subiectivitate asupra unor comportamente
desfășurare de un individ. De exemplu, un individ care a fost învățat de mic să ofere din ceea
ce are el și să facă fapte bune pentru cei care nu au posibilități, va proceda la fel și la
maturitate considerând acest comportament ca fiind ceva normal.
Factorii de mediu precum zgomotul sau spațiul de locuit reprezintă o parte foarte
importantă în influențarea comportamentului prosocial al unui tânăr. Astfel, drept exemplu,
putem face referire la un individ căruia i se cere un lucru pe un ton ridicat, într-o încăpere în
care toată lumea discută în același timp. Acesta va fi recalcitrant, iar comportamentul
prosocial va fi afectat de zgomot. În opoziție, putem să ne referim la un individ căruia i se
cere un favor pe un ton calm și cald, într-o încăpere liniștită. Acesta va răspunde frumos și
calm, comportamentul prosocial fiind favorizat.
În concluzie, orice factor care poate părea neînsemnat contribie la formarea și influențarea
unui comportament prosocial al unui tânăr în societatea românească.
 TEMA 2
-- COMPORTAMENT ȘI MEDIU SOCIAL --
c) Răspundeţi la următoarea întrebare şi argumentaţi răspunsul: Comportamentul
influenţează formarea atitudinilor sau atitudinile influenţează formarea
comportamentului?

Comportamentul reprezintă conduita unui individ luat în considerare într-un mediu și

într-o unitate de timp dată.3
Atitudinile sunt reprezentate de o organizare durabilă de motive, emoţii, percepţii în
raport cu un anumit aspect al universului individual.4
În opinia mea, comportamentul și formarea de atitudini sunt în relație de reciprocitate,
fiind indispensabile una de cealaltă.
Pe de o parte, comportamentul este factorul principal în formarea atitudinilor, deoarece
indiferent de comportamentul pe care îl abordăm din acesta rezultă o atitudine față de ceva
sau cineva. Astfel, dacă încercăm să facem un lucru nou, simulăm un comportament care va
avea ca rezultat formarea unei atitudini. Spre exemplu, o persoană care nu știe să înoate are o
atitudine neagativă față de acest sport. Dacă această persoană încercă să învețe să înoate,
dobândind un nou comportament, totodată, își va schimba atitudinea negativă într-una
pozitivă față de înot.
Pe de altă parte, atitudinile influențează formarea comportamentului, pentru că modalitatea
în care abordăm un lucru, cauzează formarea unui comportament. Astfel, dacă avem o
atitudine de respingere a persoanelor de etnie rromă, vom dobândi un comportament negativ/
agresiv față de aceste persoane. Drep exemplu concret, putem face referire la faptul că există
concepția că persoanele de etnie nu sunt niște persoane corecte, iar pornind de la această
atitudine de respingere și acuzare, în mod inconștient comportamentul față de aceste persoane
va fi unul negativ.
În concluzie, relația de reciprocitate dintre comportament și formarea de atitudini este
prezentă zilnic în viața fiecăruia dintre noi, fiind indispensabilă în interacțiunea dintre oameni.

3
Suport de curs- CMS- Conf. dr. Gheorghița Nistor
4
Krech & Crutchfield, 1948
 TEMA 2
-- COMPORTAMENT ȘI MEDIU SOCIAL --
d) Analizaţi schimbarea atitudinii doar prin modificarea unei componente.

Atitudinea este o predispoziţie a individului faţă de aprecierea unui obiect, persoane, idei
(pozitivă sau negativă); se poate exprima şi în comportamentul non-verbal.5
Componentele atitudinii sunt:
 componenta afectivă
 componenta cognitivă
 componenta comportamentală sau conativă.
Componenta afectivă a atitudinii reprezintă sentimentele și răspunsurile emoționale la
anumite obiecte și la anumite situații.
Componenta cognitivă se referă la cunoștințele despre obiectul atitudinii, percepţiile
obiectelor şi evenimentelor, credinţele pe baza cărora se fac evaluări.
Componenta conativă reprezintă intenţiile şi predicţiile asupra modurilor de acţiune sau
raportare la un obiect sau situaţie.
Raportându-mă la importanța componentei afective în formarea de atitudini, pot afirma
faptul că orice experiență emoțională își pune amprenta asupra atitudinii pe care o avem față
de un obiect sau față de o persoană. Astfel, putem face referire la un obiect din copilărie, spre
exemplu, păpușa preferată cu care obișnuiam să dormim. Plecând de la simpatia pentru acea
păpușă, la revederea unei păpuși asemănătoarea sau a unei situații asemănătoare (un copil care
este foarte atașat de jucăria sa) vom aborda o atitudine drăgăstoasă, plină de empatie și
emoție. În opoziție, drept exemplu, situația în care un individ trăiește într-o familie în care
este prezentă violența domestică, la revederea unei persoane care agresează verbal sau fizic pe
altcineva acesta va avea o atitudine de repulsie și de revoltă, aducându-și aminte de ceea ce l-a
afectat în trecut.
În concluzie, pot avea loc schimbări pozitive sau negative în atitudinea unei personae doar
prin modificare unei singure componente.

5
Suport de curs- CMS- Conf. dr. Gheorghița Nistor
 TEMA 2
-- COMPORTAMENT ȘI MEDIU SOCIAL --
e) Definiţi prejudecăţile şi discriminarea. Analizaţi două exemple.

Prejudecățile reprezintă atitudinea ce trădează sentimente de profundă antipatie și dispreț

față de membri unui alt grup sau ai unei categorii de persoane. Se bazează pe zvonuri și nu pe
cunoșterea directă a persoanelor față de care există stereotipuri.
Discriminarea reprezintă tratamentul diferențiat aplicat unei persoane în virtutea
apartenenței, reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social.
Pentru a exemplifica ceea ce semnifică prejudecata, ne raportăm la exemplul
gerontofobiei. Astfel, un individ care are atitudini de repulsie sau ostilitate față de bătrâni
fiind gerontofob, prezintă o prejudecată față de aceștia. Pentru a ne raporta la discriminare,
individul trebuie să aibă acțiuni reale împotriva bătrânilor, precum tratarea cu răutate a
acestora.
Un alt exemplu poate fi atunci când o persoană deține gânduri și atitudini de teamă față de
o persoană străină, ducând la xenofobie, fiind o prejudecată față de persoanele care aparțin
altor culturi sau grupuri etnice. Dacă un creștin ortodox stă în autobuz cu un musulman și are
prejudecăți față de acesta din cauza relegiei sale, acest fapt reprezintă xenofobia. Pe de altă
parte, discriminarea ar putea fi identificată în xenofobie dacă indivdul creștin ar dezvolta
acțiuni reale împotriva individului musulman, precum înjosirea verbală sau agresiunea fizică a
acestuia.i
ii
i
https://www.scribd.com/doc/222413485/Prejudecati-Si-Discriminare
ii
https://ro.411answers.com/a/care-este-diferenta-dintre-discriminare-si-prejudecati.html