Notiuni introductive

Una dintre cele mai mari provocări ale omenirii de care depinde deyvolarea societatilor
umane este eradicarea sărăciei.Principalul obiectival Strategiei Europa 2020 este scoaterea
până in anul 2020 a cel putin 20 mil de persoane din categria celor expuşi sărăciei şi excluziunii
sociale.

La nivelul UE, în anul 2008 erau 118 mil. Persoane expuse sărăciei şi excluziunii sociale.
La nivel global 1 din 5 persoane traieste cu mai putin de 1 dolar pe zi, iar 1 din 7 persoane sufera
de foame cronica. Cele mai afectate categorii sociale sunt femeile, copii, batrânii.

Extinderea sărăciei şi lipsa de control asupra fenomenului poate determina criye

umanitate si deterioarea conditiilor de viata pentru cei saraci. S-au accentuat tot mai mult
diferentele dintre nivelul veniturilor si bunastare, determinnd accentuarea ingelitatilor dintre
saraci si bogati.

Saracia, ca fenomen social, caracterizeaza o anumita stare a unei comunitati prin

agravarea sau amplicarea starii prezente fata de cea anterioara. Studiul saraciei este de actualitate
in proiectele si programele internationale, desi inceputurile s-au conturat cu mult timp in urma.

Dpdv social, definirea saraciei reprezinta expresia unui dezechilibru accentuat, pe o

anumita perioada cu implicatii profunde in viata grupurilor sociale. Consecintele pot fi si
indirecte, respectic asupra categoriilor sociale mai putin sau deloc sarace , dar care intervin
in aceasta problema.

Concepte la nivel mondial.

În 1901, S. Rowntree defininea pentru prima data saracia si subzistenta. Din perspectiva
acestuia, saracia reprezinta insuficienta veniturlor pentru a obtine necesarul minim de mentinere
e randamentului fizic, iar conceptul de subzistenta ca fiind starea in care o familie obtine cel
putin veniturile necesare pentru ca membrii ei sa-si mentina sanatatea si eficienta fizica.

Conceptul de saracie a fost definit initial mai mult din perspectiva economica, ulterior
fiind invocata si perspectiva socio-culturala.

În documentele UE de regaseste definirea saraciei din abele perspective inca din 1984:
„vor fi considerate sarace persoanele, familiile sau grupurile de persoane ale caror resurse
materiale, culturale si sociale sunt atat de limitate incat le exlud de la modul de viata minim
accpetabil in tara in care traiesc.”

Pentru a intelege conceptul de saracie, se impune delimitarea aceea ce semnifica „trai

corespunzator”. Anumite stardarde socile se modifica de-a lngul timpului in sensul cresterii
nivelului de trai al categoriilor evaluate, care atrage dupa sine actualizarea unui trai
corespunzator, dar si a standardelor specifice care pot fi diferite de la o societate la alta.
 Preocupsrile de combatere a saraciei la nivel european au prins contur prin programele
antisaracie. In acest context s-a oferit o abordare mai complexa a fenomenelor care decurg din
existenta saraciei, si anume noua saraciei denumita si definita drept excluziune sociala.

Definirea saraciei in Romania

In anul 1989 Elena Zamfir vorbea despre saracia absoluta vs saracia relativa, evidentiind un
aspect mai putin acceptat in acele vremuri. Din aceasta perspectiva, autoarea costatata ca saracul
american are mai multe resurse economice si o cantitate mai mare de bunuri decat saracul
indian...deci calitaea vietii celor mai saraci americani va fi de 10 ori mai mare decat a celor mai
saraci indieni.

Pe de alta parte saracii indieni sunt mai bogati decat saracii americani, ei se simt datorita
aspiratiilor de doua ori mai putin saraci decat se simt saracii americani.

Catalin Zamfir subliniaza ca saracia nu reprezinta doar lipsa veniturilor, acestea fiind o
cauza a ei...saracia este un complex socio-psihologic-cultural. In acelasi context Elena Zamfir in
1997sublinia faptul ca accentul cadea pe lipsa resurselor pentru ca saracia este o stare de lipsa
permanenta a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viata considerat decent,
acceptabil la nivelul comunitatii date. Ca si in primul caz evaluarea tine de aprecirea comunitatii
si apoi de faptul in sine. Esential este ca o societate normala poate fi perceputa in mod diferit si
este mai important ca in interiorul acesteia fiecare persoana sa aiba posibilitatea de functiona.

Dupa Maria moldovanu (1997), factorul economic este nu numai o cauza a saraciei dar si o
consecinta a acesteia, contribuind la o largire sferei de abordare a conceptului, abordari
referitoare la saracia spirituala, morala, sufleteasca...

Dupa Maria Molnar, saracia este definita din perspectiva bunastarii, fiind considerata o stare de
lipsa a acesteia. Conceptul de bunastare ii confera un sens mult mai larg si mai multe
dimensiuni. Sustine trecerea de la abordarea unidimensionala la cea multidimensionala a
saraciei.

Tipuri de saracie (relativa, absoluta, extrema, structurala,distributionala, subiectiva, de

lunga durata, sociala, severa, consensuala, comunitara, tipuri noi de saracie).

Saracia relativa

 Caracterizeaza o colectivitate, deoarece aceasta urmareste din interiorul ei starea ce

profileaza un anumit nivel de trai.
 Desi se refera la un standard de viata in parametrii decentei, raportat la aspiratiile
colective de viata, saracia, nu doar ce relativa creeaza disconfort, frustrare.
 Se defineste in raport cu standardele social-culturaleale unei societatisi cu complexul de
nevoi specific vietii in contextul socio-economic dat.
  Desi persoana supravietueiste biologic, aceasta nu poate participa la viata comunitatii din
care face parte.

Saracia absoluta
Studiile publicate in 1901 de catre Rowntree evaluau de fat saracia absoluta, deoarece se
facea referire la nivelul minim necesar supravietuirii.
Saracia absoluta reprezinta:
 lipsa mijloacelor necesare mentinerii vietii umane.
 Posibilitaea de a aigura doar cosul zilnic, necesar supravietuirii
 Si in acest caz e necesara rapotarea la un anumit standard, atat pt neceitatile
umane de baza cat si pt cele culturale
 Acest model a fost preferat de specialistii romani
 Saracia absoluta se poate identifica sau suprapune cu cea relativa in societatile
mai putin dezvoltate, unde segmentul sarac este putin reprezentativ, se incadreaza
in tipul de saracie absoluta cu posibilitatea de identificare cu cea relativa.
 Avantajul alegerii evaluarii saraciei absolute este claritatea in evaluarea
progresului social, suport in elaborarea unor politici sociale de combatere a
saraciei.

Saracia extrema

 O lipsa atat de grava a resurselor financiare, incat conditiile de viata sunt inacceptabile pt
o societate civilizata
 Altereaza grav demnitatea fiintei umane, producand alterari rapide ale sociale normale
 Produce consecinte grave asupra copiilor, blocand dezvoltarea normala a personalitatii
 Reduce la zero sansele unei evolutii adulte normale.
 Saracia extrema se fixeaza cronic in marginalizare si excluziune social

Saracia structurala
Saracia nu va fi eliminata din societate nici daca ar exista suficienta bogatie pentru
atingerea acestui scop, pentru ca ea exista din alte motive decat lipsa de resurse, considera
Holman in 1978.
Acesta a identificat trei functii indeplinite de saracie:
1. Cea de legitimare a structurii sociale existente.
Daca saracia justifica existenta unui strat de jos al societatii, atunci este legitimata si
pozitia straturilor superioare.
2. Cea de-a doua functie este scaderea dorintei de schimbare sociala.
Dupa Holman, existenta unei minoritati sarace reprezinta un cadru de referinta pentru
clasa muncitoare care se raporteaza la aceasta minoritate si astfel se considera ca avand un
statut superior, vor fi multumiti cu pozitia lor si nu vor dori sa schimbe aceasta ordine sociala.
Lipsa unei minoritati sarace ar conduce la raportarea clasei muncitoare la grupuri cu pozitie
superioara , fapt care ar duce la nemultumiri si dorinta de schimbare.
 Explicatiile lui Hofman nu sunt impartasite si de alti cercetatori.
3. Cea de-a reia functie este cea de furnizare de forta de mnca pentru munci
murdare.
Din aceasta perspectiva, saracii sunt necesari societatii deoarece ei accepta munci
dezonorante, murdare, nesanatoase si salarii mici.

Tot Holman considera ca perpetuarea saraciei este generata de institutiile de invatamant,

mass-media, serviciile sociale.
Confor opiniei lui Holman, educatia sta la baza formarii individului, si implicit a
categoriilor socilae din care face parte. Evitarea starii de saracie se poate realiza doar prin
educatie. Dar chiar institutiile educative sunt cele care favorizeaza acceul la educatie pt anumiti
indivizi sau grupuri prin propriul sistem de functionare. Ex accesul la institutiile de invatamant
de elita – Cambridge, Oxford etc.
Rolul serviciilor sociale este de a elimina deprivarea de orice tip de societate, dar in
opinia lui Holman, acetea la perpetuarea saraciei prin trei mecanisme:
 Furnizarea de beneficii si servicii la un nivel atat de scazut incat problmele sunt doar
controlate nu rezolvate.
 Functionarea serviciilor intr-un mod care reflecta pozitia dezavantajata a celor saraci
 Furnizarea de servicii este insotita de practici si atitudini care blameaza si condamna pe
cei saraci.

Saracia distributionala

 provine din mecanismele de distributie si redistributie a bogatiei produse

 in acest caz evaluarea saraciei este corelata cu nivelul de dezvoltare economica si implicit
distributia bunastarii
 corelatia este urmatoarea: daca economia este prospera, atunci distributia de resurse va fi
mai numeroasa
 in situatia opusa, resursele sunt scazute, insuficiente, iar nivelul de trai propus de
colectivitate este unul scazut. In acest caz responabil de saraciei nu este doar individul ci
si comunitatea.

Saracia subiectiva
Abodarea subiectiva a saraciei este determinata de persoanele in cauza care se simt mai
mult sau mai putin sarace, dar si de membrii colectivitatii din care fac parte. Cu alte cuvinte
individul este cel care se apreciaza cat de sarac este, in functie de ceea ce simte fata de resursele
pe care le are la dispozitie astfel incat necesitatile sale sa fie satisfacute.
Deoarece estimarea efectuata doar la nivel individual s-a considerat a fi insuficienta, s-a
creat necesitatea evaluarii de carte specialisti, care au in vedere un anumit standard, nivel de
trai.
 Pornind de la acest obiectiv, efectele subiectivitatii saraciei pot avea si consecinte
favorabile. Libertatea colectivitatilor de a stabili care este standardul optim pune in valoare
dorinta de progres, bunastare.

Saracia de lunga durata

Reprezinta starea de nesatisfacere a nevoilor de baza care se intinde pe o durata lunga
de timp, fapt care are repercursiuni asupra starii fizice si psihice a persoanei, impiedicand
participarea deplina a acesteia in societate.
Studiile evidentiaza trei ipoteze cu privire la caile de intrare si iesire din aceasta situatie:
1. ipoteza persistentei

Aceasta ipoteza afirma caracterul de durata al saraciei si are la baza teoria cu privire la
cultura saraciei. Conform acestei teorii, viata in saracie creeaza o cultura a carei caracteristici
sunt transferate de la o generatie la alta prin procesul de socializare in cadrul famliei.

2. ipoteza ciclurilor vietii

Aceasta ipoteza sustine faptul ca pe tot parcursul vietii riscul de intrare si iesire din
saracie nu este egal. Ex. : odata cu aparitia copiilor in familie creste riscul saraciei.

3. ipoteza individualizarii
profilul saraciei difera de la un individ la altul, cunoscand manifestari diferite.

Durata saraciei a fost corelata cu dimensiunea populatiei care ramane in aceasta stare,
care a aratat ca doar o mica parte din cei aflati in aceasta situatie nu reusesc sa iasa din aceasta
stare de saracie. Dupa unii cecetatori numarul celor care se afla intr-o stare de saracie de lunga
durata nu este chiar atat de mare pe cat se credea.
Dupa opiniile altor cecetatatori, persoanele care se confrunta cu saracie pe o durata mai
mare de timp nici nu intentioneaza sa iasa din aceasta stare datorita beneficiilor sociale si la care
nu pot sau vor sa renunte. Numarul acestora nu este foarte mare, dar datorita perioadei mari, se
perpetueaza starea de saracie de la o generatie la alta, putem vorbi chiar de cronicizare.
Probabilitatea iesirii din saracie scade odata cu cresterea perioadei acesteia, respectiv cu
cat o persoana a fost saraca mai mult timp cu atat este mai mica probabilitatea ca ea sa scape din
situatia respectiva.
Factori care contribuie la iesirea sau reintraea in starea de saracie sunt:
 categoria sociala din care face parte persoana
 nivelul de ducatie
 tipul de familie

Totusi, indiferent de masura in care acesti factori contribuie la perpetuarea starii de

saracie, o importanta si mai mare o au politicile sociale care se aplica pentru rezolvarea
situatiilor specifice.
 In elaborea politicilor sociale de combatere a saraciei este foarte importanta cunoasterea
duratei saraciei si a grupurilor expuse saraciei de lunga durata deoarece saracia temporara si cea
pe termen lung necesita masuri diferite. Pentru combaterea saraciei de luga durata sunt necesare
investitii pe termen lung, cum ai fi capitalul uman sau in infrastructura, in timp ce pentru
combaterea saraciei temporare este necesara dezvoltarea sistemelor de asisgurari, a schemelor
de stabilizare a veniturilor care sa asigure protectia indivizilor in fata socurilor economice.

Saracia sociala
Saracia sociala se raporteaza diferit de la o societate la alta. Pe parcursul timpului in
cadrul aceleasi societati nevoile se pot schimba, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ. Intr-o
societate evoluata nevoile vor trece dincolo de asigurarea unui minim trai decent, punandu-se
accent pe facilitarea participarii la viata sociala.
Despre saracia sociala a scris in 1979, autorul britanic Townsend. Acesta considera ca
„pot fi considerati saraci indivizii, grupurile si familiile atunci cand acestea nu dispunre
resursele necesare pentru a obtine hrana, a participa la activitati si a avea conditiile de trai
care sunt obisnuite pentru societea carora le apartin”.
Townsend vorbeste si despre deprivarea subiectiva, care este strans legata de stilul
personal de viata, de propriile aspiratii, de fapptul ca individul se simte deprivat.
Saracia sociala reflecta nesatisfacerea nevoilorpercepute social. Ea reprezinta o expresie
aproximativa a starii obiecttive, reale de saracie. Avand in vederea ca obiectivitatea nu poate fi
masurata, Townsend recomanda raportarea la la intreaga societate atunci masuram saracia.

Saracia severa
Dupa Lucian Pop, individul sau populatia care se afla sub pragul de 1$ SUA putere de
cumparare reprezinta saracia severa sau saracia lucie.
Saracia severa este data de un nivel atat de scazut a resurselor , incat ofera conditii foarte
modeste, pline de lipsuri sau restrictii.
Daca resursele revin la normal, acest tip nu blocheaza efortul de a iesi din aceasta stare de
saracie.

Saracie consensuala
Reprezinta o forma subiectiva de saracie, care are la baza modul colectiv de evaluare. In
acest sens la nivelul comunitatii se stabileste care sunt conditiile decente de trai, pentru a
contura conditiile care determina starea de saracie. Autorul moral al definirii acestui tip de
saracie este Townsend prin faptul ca a lansat o provocare in randul specialistilor.
Cercetatorii atrag atentia asupra a doua tipuri de consensualitate: indirecta si se bazeaza
pe aprecierea unor nivele de venit si directa care are in vedere aprecierea satisfacerii nevoilor.

Saracie comunitara