UNIVERSITATEA “ALEXANDRU I.

CUZA” IASI
FACULTATEA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCIAL POLITICE
Specializarea ASISTENTA SOCIALA – ID
Student: Diaconu (cas. Apostol) Mariana
Data : 24.01.2020

Examen

Diagnoza si solutionarea problemelor sociale

Descrieti nivelurile manifestarii saraciei ca problema sociala, avand in vedere teoremele si factorii
asociati dinamicii sociale.

Saracia inseamna o viata lipsita de sansele de a trai in cadrul unui anumit standard minim de nivel de
trai. Saracia atrage dupa sine deficiente culturale si o lipsa de calificare. Una din cauzele saraciei este
data de structura economica prin repartitia inegala a venitului de coruptie si de datoriile mari ale
statului. O alta cauza poate fi greselile facute de regimul de conducere prin incompetenta, instabilitate,
lipsa reformelor necesare cresterii economice care duc la ridicarea ratei somajului.

Saracia trebuie tratata ca o problema a inegalitatii care afecteaza o parte a populatiei. Saracia poate fi
identificata din doua aspecte : prezenta deprivarii si lipsa de control asupra resurselor. Identificarea
deprivarii este realizata prin clasificarea unor tipuri de probleme care aduc atingere bunastarii. Pentru a
identifica saracia este nevoie sa vedem factorii, cauzele si consecintele (somaj, boala, nivel scazut
educational). Venitul este vazut ca un indicator al saraciei sau ca un ghid al probabilitatii aparitiei
fenomenului. Marimea venitului este importanta pentru ca arata cum poate fi folosit in consum.

Saracia este strans legata cu angajamentul unei comunitati de a-i lua in sarcina pe cei care se gasesc sub
nivelul considerat a fi un prag al saraciei. Bunurile de valoare nu sunt si nici nu pot fi distribuite in mod
egal membrilor societatii. Inegalitatea bunurilor face ca un procent mic al populatieis sa detina un
procent mare de avutie a societatii, in timp ce la captul opus se afla un procent mai mare de oameni
care au insuficiente resurse pentru a supravietui sau supravietuiesc in conditii precare.

Inegalitatea veniturilor se datoreaza, in mod special, ocupatiei pe care o indeplineste fiecare individ,
deoarece societatea rasplateste, in mod diferentiat, ocupatiile existente, solicitand necesitatea cresterii
nivelului de instruire.
Aceasta problema sociala poate fi potentiala deoarece poate exista etichetarea/stigmatizarea persoanei
sarace (persoana cu venituri insufieciente). De asemenea, poate fi latenta deoarece atitudinea
persoanelor sarace este pasiva (nu isi cresc nivelul de instruire), resemnandu-se, manifestand anxietate.

Masurile luate de stat pentru a inlatura saracia sunt ajutoarele sociale, alocatiile acordate de stat
familiilor nevoiase, asigurarea posibilitatii unei calificari corespunzatoare. Se pare ca aceste masuri de
inlaturare a saraciei nu sunt suficiente pentru solutionarea problemei, ceea ce face ca problema sa
ramana in stare de latenta.

Starea de latenta este data de lipsa solutiilor din partea politicilor sociale pentru nevoile identificate.
Ceea ce determina ascendenta problemei sociale este lipsa schimbarii valorilor persoanelor care nu isi
cresc nivelul de instruire.

Solutiile care ar putea rezolva problema sunt nesatisfacatoare la nivelul societatii si, astfel, problema nu
este vazuta ca o prioritate, ceea ce ii da starea de latenta.

Populatia prezinta o neincredere in ceea ce priveste viitorul de natura economica (siguranta locului de
munca, somaj, venituri). De aceea problema sociala nu poate fi plasata in centralitate ci ramane in stare
de latenta. Populatia percepe situatia saraciei ca fiind rezultatul unei lipse de masuri, de interes si
empatie din partea statului. Cei ce pot lua decizii sunt vazuti ca persoane care nu inteleg realitatea vietii
de zi cu zi a persoanelor sarace.