”A educa înseamnă a fi

un artizan al personalităţii,
un poet al inteligentei,
un semănător de idei.”

Augusto Curry

ARGUMENT

În contextul finalizării studiilor universitare în domeniul asistenţei sociale, alegerea

ca temă de licenţă referirea la tinerii de 18 ani ce părăsesc sistemul de protecţie îşi are
fundamentul pe asemănarea propriei vieţi cu cea a acestor tineri.
Deţi nu sunt orfan de părinţi, pot spune că am avut aceleaţi probleme ale tinerilor
postinstituţionalizaţi iar faptul că la o vârstă înaintată finalizez aceste studii superioare de
scurtă durată confirmă atât necesitatea facilitării învăţării pentru toţi tinerii unui ţări cât şi
existenţa reuşitei unui program de învăţare/dezvoltare a deprinderilor de viaţă
independentă pentru o mai bună integrare socială şi profesională.
Fiind o problemă a întregii Comunităţi Europene, integrarea sociopropfesională e
tinerilor şi în special a tinerilor de 18 ani ce părăsesc sistemul de protecţie, am considerat
această abordare în lucrarea de licenţă ca fiind o modalitate de a arăta, domnilor profesori
care mi-au facilitat accesul la cunoaştere şi asimilare prin practică, că am învăţat să
abordez în mod profesionist o problemă socială.
Sper şi doresc ca această diplomă de licenţă să-mi permită să lucrez în domeniul
asistenţei sociale şi să contribui, alături de toţi specialiştii din sistem, la dezvoltarea
acesteia pentru a construi generaţiilor viitoare de tineri o societate deschisă, pliată pe
nevoile tuturor tinerilor cu părinţi sau fără.

3
 CAPITOLUL I – GRUPURI VULNERABILE - TINERII DE 18 ANI CE
PĂRĂSESC SISTEMUL DE PROTECŢIE

Incluziunea socială şi integrarea profesională a tinerilor este o temă de maxim

interes la nivel european cât şi naţional. Prin semnarea Pactului European pentru Tineret,
în martie 2005 la Bruxelles, şefii de stat şi de guvern se angajează pentru îmbunătăţirea
educaţiei şi a formării lor profesionale, pentru creşterea mobilităţii, pentru facilitarea
concilierii între viaţa familială şi viaţa profesională. Se consideră că integrarea tinerilor în
viaţa activă şi în societate, precum şi folosirea optimă a potenţialului lor reprezintă
elemente esenţiale pentru ajungerea la o creştere durabilă în Europa.
O atenţie deosebită şi măsuri sporite de protecţie socială, în vederea incluziunii
sociale şi profesionale, trebuie acordate tinerilor aflaţi în situaţii de vulnerabilitate, care
riscă să fie marginalizaţi la intrarea lor în viaţa socială şi profesională, datorită lipsei unui
sprijin din partea familiei. O astfel de categorie de tineri o reprezintă tinerii
instituţionalizaţi care la împlinirea vârstei de 18 ani părăsesc sistemul de ocrotire şi
totodată statutul de „copil” trecând în viaţa adultă. Aceasta presupune asumarea unor
responsabilităţi legate de propria lor viaţă, dar şi sprijin care să le faciliteze integrarea lor
socială şi profesională. (Muga, 2005)

1.1. Vulnerabilitate şi intervenţie socială

Făcând o sinteză a teoriilor sociale ce stau la baza explicării vulnerabilităţii sociale

din perspectiva acţiunii sociale şi pornind de la ideea că vulnerabilitatea este o formă de
pasivitate socială, Ştefan Cojocaru prezintă cinci tipuri de vulnerabilităţi:
1. vulnerabilitate utilitaristă – este situaţia în care individul/grupul nu sesizează
propriul interes sau acţiunile pe care le întreprinde nu sunt adaptate acestuia;
2. vulnerabilitate teleologică – este situaţia generată fie de faptul că mijloacele nu
sunt adecvate atingerii scopului propus, fie de faptul că scopul propus este
inadecvat resurselor disponibile;
3. vulnerabilitate axiologică – este situaţia ce caracterizează individul/grupul care
nu poate desfăşura o acţiune deoarece principiul normativ nu este adecvat
credinţelor proprii sau sistemul de valori personale nu este compatibil cu cel al
sistemului societal;
4
 4. vulnerabilitate tradiţională – este cazul în care individul/grupul acţionează în
virtutea obişnuinţei sau starea de pasivitate socială se transmite din cauza
influenţei mediului;
5. vulnerabilitate cognitivă – este situaţia în care se găseşte individul/grupul
generată de inexistenţa unei teorii eficiente sau de faptul că individul nu crede
într-o teorie deja verificată. (Cojocaru, apud Neamţu, 2003, pag. 535)
Aceste tipuri de vulnerabilităţi caracterizează clienţii serviciilor sociale, iar
intervenţia corectă se poate face identificând corect tipul de vulnerabilitate dominant.

Este foarte important ca specialiştii din domeniul social să cunoască care sunt
grupurile/categoriile vulnerabile recunoscute la nivel naţional şi politicile sociale care
susţin incluziunea socială a acestora. Un exemplu de document programatic şi categoriile
recunoscute ca fiind vulnerabile poate fi sintetizat astfel:
Documente Memorandumul comun în Domeniul Incluziunii Sociale (Join Inclision
Memorandum – JIM)
Scopul Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei în Europa în
perspectiva îndeplinirii obiectivelor de la Lisabona
Categorii/grupuri Copilul în situaţie de risc ridicat
vulnerabile Tinerii de 18 ani care nu mai sunt cuprinşi în sistemul de ocrotire a
copiilor fără familie
Persoane cu handicap
Persoane aparţinând populaţiei de etnie rromă aflate în situaţie de risc
ridicat
Informaţii utile Pentru implementarea obiectivelor JIM, Comisia Europeană şi
pentru România au căzut de acord că investiţia în capacitatea administrativă a
profesioniştii din autorităţilor naţionale, regionale şi locale, este o prioritate. Este
domeniul social important să fie îmbunătăţit dialogul social şi cooperarea între
structurile publice, între cele publice şi societatea civilă, partenerii
sociali şi ONG-uri.
Modelul participării este integrat în procesul de elaborare şi
implementare a politicilor, planurilor, strategiilor de acţiune, etc., iar
rolul profesioniştilor din domeniul social este să susţină funcţionarea
mecanismului naţional şi local de incluziune socială.
(Vladu, 2010, pag. 41)

5
 Vulnerabilitatea socială conduce la marginalizare, excludere socială şi chiar
stigmatizare. Pentru reducerea acestor consecinţe, poate chiar eliminarea lor, se impune „o
intervenţie din partea unui actor social care acţionează şi influenţează sistemul altui actor
social.[…] Întotdeauna, intervenţia presupune existenţa şi manifestarea agentului
intervenţiei asupra mediului de intervenţie.” (Neamţu, 2003, pag.542)
Tot Ștefan Cojocaru, pe baza teoriilor lui Pfeffer(1981), Bourgeois și Nizet(1995),
identifică următoarele tipuri/forme de intervenţie :
- Intervenţia personalizată – presupune modificarea situaţiei clientului prin
acţiuni astfel încât să se obţină cel mai mare grad de participare a
clientului la propria sa schimbare
- Intervenţia structurală – presupune modificare structurilor din care fac
parte indivizii prin crearea condiţiilor de acces la poziţii mai bine
apreciate social
- Intervenţia sistemică – presupune intervenţia asistentului social, ca un
catalizator, pentru echilibrarea sistemului client atunci când apare
dezechilibrul
- Dezvoltarea socială locală – presupune o intervenţie de tip comunitar prin
responsabilizarea comunităţii din care face parte individul
- Intervenţia la nivelul mediului de origine – presupune activarea reţelei de
sprijin a familiei lărgite sau a mediului social din care provine individul
- Intervenţia participativă – presupune diminuarea distanţelor sociale
motivând clientul de a participa la noi relaţii sociale care se construiesc în
grupurile de suport devenind astfel purtători de cuvânt ai problemei care i-
a unit în cadrul grupului de suport
- Intervenţia planificată – presupune realizarea unui plan de către asistentul
social împreună cu clientul pentru depăşirea problemei prin intermediul
unor activităţi planificate şi încurajarea acestuia de a-şi construi propriul
plan pentru depăşirea situaţiei
- Intervenţia oportunistă – presupune construirea împreună cu clientul a
unei imagini reale, adecvată a şanselor/oportunităţilor pe care acesta le
are
- Intervenţia globală – presupune rezolvarea tuturor problemelor clientului
cu accent pe educare, modificare a felului de a gândi al clientului

6
 - Intervenţia parţială – presupune intervenţia asistentului social în
ierarhizarea problemelor clientului după importanţa rezolvării acestora.
(Cojocaru, apud Neamţu, 2003, pag. 543-546)

Sintetizând, intervenţia socială presupune acţiuni convergente ce urmăresc

schimbarea contextului în care se află persoana vulnerabilă sau invers, plasarea actorului
social în alt context pe care-l poate manipula.

1.2. Nevoile tinerilor aflaţi în dificultate

Nevoile de bază ale copilului/tânărului sunt de fapt o particularizare, la vârsta

copilăriei/adolescenţei, a eternelor nevoi umane formulate de Maslow şi alţi autori. Ele
sunt clasificate de Ana Muntean, în „Tratat de Asistenţă Socială”( coordonat de George
Neamţu), astfel :
 Nevoia de dragoste şi de securitate - Este cea mai importantă nevoie la vârstele mici
(ea nu dispare însă nici la vârsta preadolescenţei şi a adolescenţei). Ea oferă baza
viitoarelor relaţii pe care le are copilul cu părinţii şi fraţii, cu prietenii, cu colegii, cu
propria sa familie mai târziu . Pentru cei mai mulţi copii (până la 8,5-10 ani) problema
cea mai importantă este aceea de a fi iubiţi, a fi iubiţi pentru ceea ce sunt. Iubit de cei
din jurul său, el învaţă să se iubească pe sine, să se respecte, să se considere un om
important.
 Nevoia de noi experienţe, de stimulare - Aşa cum hrana bună, dată la timp şi în
cantitate suficientă, este valoroasă pentru creşterea fizică, experienţele sunt esenţiale
pentru dezvoltarea cognitivă a copilului. Pentru evoluţia lui intelectuală, cele mai
importante sunt jocul şi dezvoltarea limbajului. Jocul creează experienţe noi şi
atractive, iar prin limbaj copilul îşi dezvăluie şi înţelege lumea în care a intrat, află
semnificaţia lucrurilor şi a fenomenelor înconjurătoare, reuşind să se raporteze din ce
în ce mai adecvat la ele
 Nevoia de recunoaştere a capacităţilor şi nevoia de a fi apreciat - Mai mic sau mai
mare, copilul are nevoie de încurajare şi de răsplată, pentru ca să depăşească
dificultăţile şi conflictele inerente dezvoltării şi inter-relaţionării. Încurajările şi cererile
rezonabile îl stimulează să încerce, să caute; îl ajută la formarea stimei de sine şi îi dă
încredere în forţele proprii. Un copil care este respectat de adulţii din jur va creşte cu

7
 sentimentul valorii şi a respectului de sine şi conduita lui în viaţă va fi în limitele
acestui respect.
 Nevoia de responsabilităţi - Copilul nu poate depinde de ceilalţi la nesfârşit.
Responsabilităţile sale cresc odată cu vârsta. Ele sunt importante pentru că dau
sentimentul de libertate în desfăşurarea propriilor acţiuni. Dacă fiecare stadiu pe care îl
parcurge copilul, cu responsabilităţile sale specifice, este bine valorificat de către
părinţi (sau fraţi, bunici), atunci la maturitate există premisele ca individul să fie
capabil să-şi asume responsabilităţi şi pentru sine, dar şi pentru ceilalţi.
 Nevoile de bază, fiziologice ale copilului – Aceste nevoi sunt garanţia supravieţuirii şi a
dezvoltării copilului. Este vorba de a ţine seama de nevoile sale fiziologice, de bază
(hrană, apă, căldură, odihnă, îngrijire şi igienă), de cele de securitate (ocrotire de
primejdii, mediu predictibil, respectarea unor reguli elementare, îngrijire constantă,
unitatea şi stabilitatea familiei, armonia grupului, control permanent, atent şi flexibil).

După conştientizarea unor evenimente deosebite, aparent fără legătură, apărute în

viaţa copiilor şi tinerilor, care nu puteau fi asociate unor aspecte caracteristice etapelor
psihologice clasice de dezvoltare, Nico van Oudenhoven şi Rekha Wazir – membri
fondatori ai organizaţiei International Child Development Initiatives ICDI - au început un
studiu exploratoriu care s-a finalizat prin publicarea unei cărţi pe tema nevoilor emergente:
„Newly Emerging Needs of Children - an Exploration”.
Conceptul de nevoi emergente ale copiilor, în România, a fost abordat de Fundaţia
pentru Dezvoltarea Societăţii Civile printr-un STUDIU EXPLORATORIU (2009) -realizat
în cadrul proiectului „Abordări inovatoare în profesionalizarea lucrului cu copiii”, ca
urmare a cercetării efectuate de organizaţia International Child Development Initiatives
(ICDI )pe mai multe ţări de pe diferite continente.
Studiul nevoilor emergente ale copiilor şi tinerilor din România a fost şi este o
provocare pentru orice specialist sau cercetător, cât şi pentru orice organizaţie sau instituţie
care are preocupări în ceea ce priveşte dezvoltarea copiilor şi tinerilor din România, dar
mai ales prin doza de noutate şi interes ce o poate stârni în rândul celor direct implicaţi,
copii şi tineri, dar mai ales al celor cointeresaţi, părinţi, educatori, specialişti, mass-media,
societatea civilă.
Nevoile emergente ale copiilor şi tinerilor reprezintă acele noi nevoi ce decurg
dintr-un ansamblu de provocări, oportunităţi, evenimente, probleme şi ameninţări relevante

8
în dezvoltarea generală a copiilor şi tinerilor şi care generează sau au potenţial să genereze
o serie de efecte cu impact major la nivelul acestora. Particularitatea acestor nevoi este că
nu au mai fost întâlnite la generaţiile anterioare de copii şi tineri sau, dacă au mai fost
întâlnite, se manifestă o creştere în incidenţa lor.
Astfel, definim nevoile emergente ale copiilor şi tinerilor, cu o etichetă elastică,
care cuprinde un ansamblu conectat de provocări, oportunităţi, evenimente, probleme şi
ameninţări relevante pentru dezvoltarea generală a copiilor şi tinerilor. Acest ansamblu de
situaţii poate genera o serie de efecte cu impact major asupra vieţii acestora.
Nevoile emergente au o cauzalitate multiplă şi complexă, fiind rezultatul a diferite
caracteristici de moment ale societăţii, din punct de vedere tehnic, ştiinţific, social,
educaţional, al sistemului de sănătate, al sistemului legislativ, al modului de concepere a
relaţiilor şi a comunicării dintre oameni.
Conceptul de „nevoi emergente” este şi el în continuă definire şi redimensionare, ca
însăşi realitatea pe care o semnifică. Cauzele noilor nevoi emergente se diferenţiază şi se
pot extinde de la nivel local la nivel internațional, şi invers, devenind o preocupare
concretă şi specifică pentru specialişti, care au acum o denumire specifică pentru multiple
tipuri de situaţii, evenimente, provocări şi oportunităţi care caracterizează societatea la un
moment dat şi au efecte asupra dezvoltării copiilor şi tinerilor.
Cele trei domenii subliniate de studiul exploratoriu din România sunt:
 Real vs. Virtual
 Totul precoce
 Modele şi valori contemporane

Principalele mesaje ale lui Nico van Oudenhoven, respectiv Rekha Wazir, autorii
conceptului de „nevoi emergente” pot fi sintetizate astfel:
„ […]Considerăm că:
 Este important pentru copii să le fie date responsabilităţi sociale; sarcini pe
care să le poată îndeplini, să-şi îmbunătăţească abilitățile şi pentru care ei pot fi consideraţi
responsabili.
 Este esenţial ca băieţii şi fetele să aibă acces uşor şi să poată relaţiona cu
un adult interesat, previzibil şi stabil, căruia să-i împărtăşească sentimentele şi gândurile.
În mod normal, această persoană ar trebui să fie unul dintre părinţi, dar la fel de bine poate
fi un vecin, un profesor sau un comerciant.

9
  Este esenţial ca copiii să dezvolte o relaţie intensivă şi regulată cu natură:
copaci, apa, nisip, pământ, animale, nu numai cu hamsterul din dormitor sau pisica din
bucătărie.
Cum am afirmat, avem convingerea că aceste trei condiţii îi vor ajuta pe copii să
treacă cu bine peste problemele pe care NEN le-ar putea crea, evitând riscurile cele mai
dăunătoare şi profitând de oportunităţile cele mai promiţătoare. Astfel, ce urmează? Nu ne
rămâne decât să sperăm că cel puţin unii dintre noi vor purta torţa mai departe şi se vor
angaja în cercetările descrise mai sus, ajutând la crearea unui mediu în care credem că
copiii noştri ar trebui să crească. Poate ar trebui să spunem, având în vedere rezultatele
obţinute până în acest moment, că suntem încrezători când privim spre viitor.”
Nico van Oudenhoven (Popescu, 2010, pag. 56)

„ […] Principala noastră provocare în acest moment este să depăşim retorica şi să

ne asigurăm că dezbaterea privind nevoile copiilor rămâne de actualitate, în derulare şi de
viitor. În acest demers, aş dori să atrag atenţia asupra unei dimensiuni importante, în opinia
mea. Este vital să nu alunecăm într-un cadru unde NEN sunt percepute exclusiv ca semne
negative – ameninţări, riscuri sau pericole. Multe dintre noile schimbări cu care ne
confruntăm au două faţete, riscuri şi pericole pe o parte, şi oportunităţi de dezvoltare pe
cealaltă. Ca profesionişti care lucrează cu copiii, avem responsabilitatea să nu cădem în
capcana negativismului, ci să identificăm potenţialul care are cele mai mari şanse să
sporească capacităţile emoţionale, intelectuale şi de dezvoltare ale copiilor. Aş vrea să
închei prin a vă ura tuturor succes în acest demers. Sunt convinsă că proiectul NEN va
continua mult timp după încheierea acestui proiect!”
Rekha Wazir (Popescu, 2010, pag. 58)

1.3. Drepturile tinerilor aflaţi în dificultate conform legislaţiei în vigoare

În funcţie de nevoile tinerilor, s-au stabilit drepturile acestora. Statul Român acordă
o importantă deosebită protecţiei copiilor şi tinerilor, fapt garantat prin Constituţie, care la
Articolul 49-Protecţia copiilor şi a tinerilor, prevede:
1. copii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă in
realizarea drepturilor lor.

10
 2. statul acordă alocaţii pentru copii şi pentru ajutoare pentru îngrijirea
copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a
tinerilor se stabilesc prin lege.

Potrivit Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi

potrivit Convenţiei ONU, cu privire la drepturile copilului, copiii şi tinerii au următoarele
drepturi:
 dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii;
 dreptul de a menţine relaţii personale cu familia şi cu alte persoane faţă de care
copilul a dezvoltat legături de ataşament;
 dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate, de servicii medicale şi
recuperare;
 dreptul de a primi o educaţie care să permită dezvoltarea în condiţii
nediscriminatorii a aptitudinilor şi personalităţii sale;
 dreptul de discernământ, de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme
care îl priveşte;
 dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi religie;
 dreptul la informare;
 dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică,
mentală, spirituală, morală şi socială;
 dreptul la recunoaştere şi la alegere;
 dreptul la odihnă şi vacanţă, de a practica activităţi recreative, de a participa
liber la viaţa culturală şi artistică;
 dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice, sexuale şi
oricăror forme de exploatare.

În ceea ce priveşte tinerii care părăsesc centrele de plasament şi sunt in dificultate,

au fost adoptate o serie de acte normative care în mod direct sau indirect fac referire la
modul in care Statul, prin instituţiile sale poate interveni sau sprijini integrarea socio-
profesională.
Astfel, conform Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, protecţia specială se acordă la cerere, tânărului care îşi continuă studiile într-o

11
formă de învăţământ la zi, până la vârsta de 26 de ani (prin Hotărârea emisă de Comisia
pentru Protecţia Copilului sau Sentinţă Civilă după caz).
Tânărul care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură
de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile, fiind confruntat cu riscul excluderii
sociale, beneficiază la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în
scopul facilitării integrării sale în societate. În cazul în care se face dovada că tânărului i s-
au oferit un loc de muncă şi /sau locuinţă, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive
imputabile lui, cele prezentate mai sus nu mai sunt aplicabile.
Potrivit Legii nr. 116/2002, privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale,
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, are obligaţia de a realiza un
acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani
aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării
accesului la un loc de muncă. Tinerii au dreptul la consiliere profesională şi mediere din
partea personalului specializat al Agenţiei prin întocmirea unui plan de mediere, astfel în
cadrul angajării tinerilor proveniţi din sistemul de protecţie, Agenţia oferă până la 75%
salariul mediu net pe economie, angajatorului.
Un alt drept al tinerilor proveniţi din sistemul de protecţie al copilului (tinerii până
la 35 de ani) este facilitarea accesului la o locuinţă prin dobândirea unei locuinţe,
construirea unei locuinţe sau cumpărarea unei locuinţe. Tinerii pot beneficia lunar de bursă
pentru continuarea studiilor. Consiliile Locale au obligaţia de a întocmi şi de a aproba
anual programe privind măsurile pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale.
Tinerii absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani şi care
într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit
pregătirii profesionale au dreptul la stabilirea indemnizaţiei de şomaj conform legii nr.
107 / 2004. La fel şi absolvenţii şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de
minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Potrivit ordonanţei nr. 68 din august 2003 privind serviciile sociale, tinerii au
dreptul la servicii specializate ce au scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea
capacităţilor individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii unei situaţii de nevoie
specială. Serviciile şi instituţii care le acordă au drept obiectiv:
a) suport şi asistenţă pentru copii şi familiile in dificultate;
b) găzduirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului pe o
perioadă determinată, in conformitate cu legislaţia in vigoare;

12
 c) inserţia socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de
protecţie a copilului;
Alte drepturi rezultă din legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, legea 416/2001 privind
venitul minim garantat şi Hotărârea Guvernului nr. 829 privind aprobarea Planului
Naţional Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale.

1.4. Politici, strategii şi instituţii/organizaţii responsabile de integrarea în

societate a tinerilor aflaţi în dificultate

Prin Strategia de la Lisabona revizuită, incluziunea socială nu se referă numai la

asigurarea de resurse financiare suficiente, ci şi la promovarea participării active a
persoanei la viaţa socială prin asigurarea accesului egal la locuire, educaţie, sănătate şi
servicii.
Începând cu 2002, prin noua metodă de lucru introdusă de Comisia Europeană şi
anume, Metoda Deschisă de Coordonare, conceptul de incluziune socială a fost relansat în
toate politicile Uniunii Europene care reglementează drepturile sociale, schemele de venit
minim, dezvoltarea locală, măsurile anti-discriminare.
În calitatea sa de Stat Membru, România trebuie să se alăture acestor procese
demarate de Uniunea Europeană în sfera politicilor sociale. Mai exact, România trebuie să
se alăture Statelor membre în Metoda Deschisă de Coordonare în domeniul protecţiei şi
incluziunii sociale.
Analizele naţionale au evidenţiat situaţia precară a infrastructurii serviciilor sociale
şi necesitatea realizării de investiţii în construcţia amplasamentelor sociale, reabilitarea,
modernizarea şi dotarea clădirilor în care se desfăşoară acestea. Totodată, necesitatea
investiţiilor apare şi ca urmare a stabilirii unor standarde minime de calitate pentru
serviciile sociale ce trebuie să fie îndeplinite de amplasamentele sociale existente, precum
şi de cele ce urmează a fi construite, în funcţie de tipul beneficiarilor.
Programul de Incluziune Socială (PIS) îşi propune susţinerea financiară a
autorităţilor locale în dezvoltarea de servicii sociale pentru cele mai dezavantajate /
vulnerabile categorii de persoane prin:
 creşterea calităţii serviciilor de îngrijire pentru persoanele cu handicap, precum şi
creşterea accesului la serviciile comunitare;

13
  integrarea socială a tinerilor ieşiţi din sistemul de protecţie a copilului după
împlinirea vârstei de 18 ani;
 acordarea de servicii sociale specializate victimelor violenţei în familie;

 îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi promovarea incluziunii sociale a populaţiei rome

care trăieşte în comunităţile cele mai sărace.
Programul de Incluziune Socială este structurat pe patru componente (părţi):
1) Programul de Intervenţii Prioritare (PIP), implementat de către Fondul Român
de Dezvoltare Socială (FRDS);
2) Programul pentru educaţie timpurie a copiilor (preşcolari), implementat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI);
3) Programe de asistenţă socială adresate persoanelor cu handicap, tinerilor cu
vârsta peste 18 ani care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, precum şi
victimelor violenţei în familie, implementate de Ministerul Muncii Familiei şi
Protecţiei Sociale (MMFPS);
4) Programul de dezvoltare a capacităţii instituţionale pentru realizarea incluziunii
sociale a romilor, implementat de Agenţia Naţională pentru Romi (ANR).

Programele de asistenţă socială

Obiectiv general
Programul contribuie la creşterea gradului de incluziune socială a persoanelor din
grupurile ţintă prin dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale adresate acestor
categorii de populaţie vulnerabilă şi cuprinde trei subcomponente după cum urmează:
a) Programul pentru persoane cu dizabilităţi (Componenta 1)
b) Programul pentru tinerii aflaţi în situaţii de risc (Componenta 2)
Sprijinirea MMFPS pentru o mai mare integrare socială a tinerilor ieşiţi din sistemul
instituţionalizat de protecţie a copilului după împlinirea vârstei de 18 ani prin:
(i) finanţarea de sub-proiecte pentru tinerii aflaţi în situaţii de risc acordate
competitiv;
(ii) desfăşurarea de activităţi de monitorizare şi evaluare, precum şi elaborarea de
metodologii specifice;

14
 (iii) pregătirea personalului centrelor sociale ce vor fi înfiinţate prin sub-proiectele
pentru tineri în situaţii de risc, precum şi a personalului MMFPS care va
supraveghea funcţionarea acestor centre sociale;
(iv) desfăşurarea de activităţi de informare publică.
c) Programul pentru victimele violenţei în familie (Componenta 3) (MMFPS, 2010,
pag.8-10)

Obiective specifice ale Programului „Tineri aflaţi în situaţii de risc”

 Asigurarea unor măsuri adecvate de prevenire a excluziunii sociale a tinerilor care
părăsesc sistemul de protecţie a copilului şi de intervenţie pentru protecţia lor în
scopul integrării sociale şi profesionale a acestora;
 Diminuarea numărului de tineri aflaţi în situaţia de a nu avea un adăpost sigur, prin
crearea de centre sociale cu destinaţie multifuncţională care să asigure găzduirea
beneficiarilor pe perioadă determinată, precum şi servicii pentru dezvoltarea
deprinderilor de viaţă independentă şi servicii de reinserţie socio-profesională;
 Creşterea capacităţii instituţionale la nivelul autorităţilor publice locale privind
dezvoltarea de servicii sociale, în funcţie de profilul beneficiarilor şi nevoile reale
ale acestora;
 Creşterea calităţii serviciilor prin utilizarea unui personal calificat într-un domeniu
specific de intervenţie;
 Creşterea calităţii vieţii tinerilor din grupul ţintă. (MMFPS, 2010, pag.52)

Planul Regionl de Acţiune pentru Ocupare şi Incluziune Socială al Regiunii Nord–

Est este parte a Programului Naţional de Reformare şi reprezintă contribuţia naţională a
României la Strategia Lisabona (2000-2010), punând în aplicare liniile directoare ale
acesteia. Fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare din România elaborează câte un Plan
Regional pentru Ocupare şi Incluziune Socială, planuri care îndeplinesc rolul de:
 instrumente de evaluare şi diagnoză regională (identificînd nevoi/probleme);

 cadru de planificare strategică pe termen mediu (stabilind priorităţi/obiective);

 instrumente de corelare a politicilor economice cu politicile educaţionale şi cu

politicile privind ocuparea/piaţa muncii.

15
 Pentru aplicarea strategiei europene şi naţionale din domeniul ocupării şi incluziunii
sociale este nevoie de implicarea activă a actorilor la nivel regional şi local. Planul
Regional de Acţiune pentru Ocupare şi Incluziune Socială furnizează cadrul de planificare
strategică pe termen mediu pentru promovarea ocupării în interiorul regiunii. Acest
document strategic porneşte de la analiza contextului socio- economic al regiunii în scopul
identificării nevoilor şi problemelor regionale în vederea stabilirii priorităţilor de acţiune în
promovarea ocupării şi pentru dezvoltarea resurselor umane, ţinând seama de Liniile
directoare integrate.
Astfel, analiza inserţiei pe piaţa muncii a categoriilor defavorizate la nivel regional
arată că există un număr redus de persoane care accesează serviciile agenţiilor de ocupare
cu precădere în rândul tinerilor care provin din Centrele de Plasament.

Sursa: preluare din Planul Regional de Acţiune pentru Ocupare şi Incluziune Socială al
Regiunii Nord–Est 2009-2011

Un document important, care îşi propune să coordoneze eforturile instituţiilor

responsabile şi persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor
copilului este Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor
copilului 2008-2013, pentru care ANPDC are rol de coordonare şi monitorizare. Printre
grupurile ţintă ale strategiei se numără şi tinerii beneficiari ai unei măsuri de protecţie.
Strategia are câteva domenii principale de interes şi direcţii de acţiune, prin
realizarea cărora se aşteaptă, printre altele:
16
  creşterea capacităţii copiilor/ tinerilor de a lua decizii cu privire la orientarea
şcolară şi profesională şi dezvoltarea unei cariere corespunzător calităţilor şi
preferinţelor exprimate de aceştia;
 diversificarea şi adaptarea modalităţilor de petrecere a timpului liber pentru
copii şi tineri;
 direcţionarea educaţiei către dezvoltarea la potenţial maxim a personalităţii
copilului/tânărului, a talentelor şi abilităţilor sale fizice şi mentale;
 definirea ariei ocupaţionale, a calificărilor şi ocupaţiilor specifice, precum şi
a standardelor ocupaţionale din domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului;
 promovarea sistemului de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite
în contexte nonformale şi informale de învăţare;
 existenţa unui sistem naţional de formare iniţială şi continuă a
profesioniştilor care interacţionează cu copilul.
Această strategia naţională face referiri la importanţa organizaţiilor
neguvernamentale, care pot avea un rol esenţial în promovarea inovaţiei şi a bunelor
practici. În acest sens, se urmăreşte facilitarea obţinerii statutului de utilitate publică de
către acestea şi clarificarea aspectelor care ţin de drepturile conferite de acest statut, care
le-ar permite accesul transparent la contractarea de servicii cu autorităţile responsabile. Se
urmăreşte promovarea parteneriatului şi cu alţi parteneri importanţi din domeniul protecţiei
copilului, precum Biserica Ortodoxă Română şi celelalte culte religioase recunoscute de
lege. Pentru implementarea acestei strategii, s-au avut în vedere trei etape, care se vor
concretiza în tot atâtea planuri operaţionale pentru următoarele perioade de timp: 2008-
2009, 2010-2011 şi 2012-2013.

De asemenea, există o Strategie natională de incluziune socială a tinerilor care

părăsesc sistemul de protecţie a copilului, HG nr. 699/2006, prin care se încearcă atingerea
a trei obiectivele generale:
1. Crearea unui sistem coerent şi coordonat de măsuri şi acţiuni care să asigure
incluziunea socială a tinerilor definiţi în grupul-ţintă.
2. Reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială a tinerilor definiţi în
grupul-ţintă.
3. Integrarea şi participarea activă în comunitate a tinerilor definiţi în grupul-ţintă.

17
Obiectivele operationale ale strategiei se referă la:
 Îmbunătăţirea cadrului administrativ şi instituţional la nivel central şi local.
 Îmbunătăţirea, adaptarea şi armonizarea cadrului legislativ cu incidenţa în domeniu.
 Stabilirea unui sistem de finanţare pentru dezvoltarea măsurilor de asistenţă socială
a tinerilor.
 Dezvoltarea resurselor umane în domeniu.
 Pregătirea tinerilor în sistemul educaţiei formale şi nonformale pentru viaţa socială
activă în comunitate.
 Asigurarea accesului la forme de pregătire profesională adaptate cerinţelor pieţei
forţei de muncă.
 Asigurarea accesului nediscriminatoriu la pachetul minim de servicii de îngrijire a
sănătăţii, conform legii.
 Promovarea acţiunilor de combatere a formelor de violenţă, abuz şi trafic de
persoane.
 Facilitarea accesului la locuinţă.
 Facilitarea accesului la un loc de muncă.
 Întărirea capacităţii autorităţilor locale pentru integrarea socială a tinerilor definiţi
în grupul-ţintă.
.
Parlamentul European prin Decizia 1719 a adoptat pe data de 15 noiembrie 2006
programul Tineret în Acţiune.
Strategia de includere a tinerilor cu oportunităţi reduse în contextual programului
Tineret în Acţiune, 2010 – 2013, se bazează pe două obiective convergente:
 să asigure accesibilitatea programului Tineret în Acţiune pentru tinerii cu
oportunităţi reduse (atât pentru cei organizaţi formal în organizaţii de tineret,
consilii de tineret etc, precum şi cei care nu sunt organizaţi în mod formal)
 să stimuleze utilizarea programului Tineret în Acţiune, ca instrument de sporire a
includerii sociale, a cetăţeniei active şi şanselor de angajare a tinerilor cu
oportunităţi reduse şi de a contribui astfel la coeziunea socială în general.
Programul sprijină activităţile de învăţare non-formală pentru tineri cu vârste între
15 şi 28 de ani (şi, în anumite cazuri, de la 13 la 30 de ani), punând un accent puternic pe
includerea tinerilor cu oportunităţi reduse. Obiectivele generale ale programului trebuie să
18
contribuie la dezvoltarea politicilor Uniunii Europene, în special cu privire la recunoaşterea
culturală, multiculturală şi diversitatea lingvistică în Europa, la încurajarea coeziunii
sociale şi combaterea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau
convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, şi cu privire la dezvoltarea durabilă.
Obiectivele specifice includ:
 promovarea valorilor fundamentale ale UE în rândul tinerilor, în special cele legate
de demnitatea umană, egalitate, respectarea drepturilor omului, toleranţă şi
nediscriminare
 facilitarea participării la program a tinerilor cu oportunităţi reduse, inclusiv a
tinerilor cu handicap
 asigurarea că principiul de egalitate între bărbaţi şi femei este respectat la
participarea în program şi că egalitatea de gen este încurajată în acţiuni
 contribuţia la îmbunătăţirea nivelului de informare pentru tineri, acordând o
deosebită atenţie asupra accesului tinerilor cu handicap
 facilitarea recunoaşterii competenţelor nonformale ale tinerilor dobândite prin
participarea la program.

Programul Tineret în Acţiune este un instrument, nu o soluţie în sine. Astfel, unele

dintre situaţiile şi nevoile de includere a tinerilor cu oportunităţi reduse pot fi abordate şi
îmbunătăţite prin accesarea programulului. Programul fiind gândit ca un instrument pentru
toţi, este deasemenea gândit şi pentru cei cu oportunităţi reduse iar participarea lor în
cadrul programului trebuie încontinuu încurajată.
În anul 2007, dintr-un total de 137 de proiecte aprobate în cadrul programului
Tineret în Acţiune în Romania, 62 din acestea au avut şi o sectiune de includere a tinerilor
cu oportunităţi reduse, iar numărul de tineri cu oportunităţi reduse implicaţi în proiectele de
includere a fost de 4075 .
În anul 2008, dintr-un total de 234 de proiecte aprobate în cadrul programului
Tineret în Actiune în Romania, 92 din acestea au avut şi o sectiune de includere a tinerilor
cu oportunităţi reduse, iar numărul de tineri cu oportunităţi reduse implicaţi în proiectele de
includere a fost de 3115 .
În anul 2009, dintr-un total de 257 de proiecte aprobate în cadrul programului
Tineret în Actiune în Romania, 147 din acestea au avut şi o sectiune de includere a tinerilor

19
cu oportunităţi reduse, iar numărul de tineri cu oportunităţi reduse implicaţi în proiectele de
includere a fost de 2082.
Se observă astfel un trend ascendent al statisticilor legate de includerea tinerilor cu
oportunităţi reduse, însă valorile menţionate nu sunt suficiente pentru a demonstra că
programul este un instrument real de includere. Astfel, eforturile la nivel european realizate
pentru îmbunătăţirea acestui aspect se vor coordona cu eforturile realizate la nivel naţional,
urmând ca la acest nivel să se adauge specificităţi şi nevoi locale.
Programul Tineret în Acţiune însă nu poate să vină în întâmpinarea tuturor nevoilor
de includere a tuturor tinerilor cu oportunităţi reduse, deci el se prezintă o alternativă care
ar putea ajuta la rezolvarea sau îmbunătţăirea unor situaţii punctuale de excludere a
tinerilor. Programul nu este deci o politică publică ci doar un intrument.
Ţinând cont de toate considerentele menţionate anterior, Agenţia Naţională pentru
Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale(ANPCDEFP) îşi
propune propria strategie de includere, ca parte integrantă a celei europene. Obiectivele
sale generale sunt:
 promovarea programului Tineret în Acţiune ca instrument de includere a tinerilor
cu oportunitpţi reduse;
 menţinerea constantă sau creşterea numărului de proiecte care să implice tineri cu
oportunităţi reduse în cadrul programului Tineret în Acţiune;
 creşterea calităţii proiectelor care să implice tineri cu oportunităţi reduse în cadrul
programului Tineret în Acţiune;
 menţinerea constantă sau creşterea numărului de participanţi cu oportunităţi reduse
în cadrul proiectelor finanţate în cadrul programului Tineret în Acţiune;
 implicarea lucrătorilor de tineret care lucrează cu tineri cu oportunităţi reduse în a
dezvolta şi implementa proiecte care să vină în întâmpinarea nevoilor acestor tineri;
 dezvoltarea unor instrumente de sprijin specializate pentru lucrătorii de tineret şi
pentru tinerii cu oportunităţi reduse. (www.ec.europa.eu)

Esenţa managementului de caz, în asistenţa socială, presupune funcţionarea/

realizarea acestuia într-o reţea de instituţii. Astfel, responsabilitatea integrării în societate a
tinerilor, revine unor instituţii ca :
 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) care asigură
respectarea, pe teritoriul României, a drepturilor copilului, prin intervenţia, în

20
 condiţiile legii, în procedurile administrative şi judiciare privind respectarea şi
promovarea drepturilor copilului.
 Secretariatul General al Guvernului şi instituţiile subordonate acestuia
 Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;
 Autoritătea Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
 Organizaţii nonguvernamentale;
 Inspectorate şcolare;
 Biserici, alte organizaţii religioase.
 Alte instituţii

Este important ca DGASPC să întreţină relaţii structurale cu partenerii din reţea,

atât pe plan naţional, cât şi pe plan judeţean şi orăşenesc. Aceste relaţii au fost între timp
parţial definite şi consemnate într-un număr de parteneriate sau protocoale de colaborare.

1.5. Studii privind situaţia tinerilor ce părăsesc sistemul de protecţie

Un studiu al Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul muncii şi

protecţiei sociale realizat sub patronajul grupului interministerial pe problematica tinerilor
care părăsesc sistemul de protecţie a copilului - Studiu privind situaţia tinerilor care
părăsesc sistemul de protecţie a copilului coordonator d-na Maria Muga, aduce în atenţia
specialiştilor situaţia acestor tineri la nivel naţional, defalcată pe regiuni şi scoate în
evidenţă deficienţe ale sistemului nostrum de protecţie socială la nivelul anului 2005.
Principalele obiective urmărite în politica guvernului privind tinerii care părăsesc
sistemul de protecţie socială la împlinirea vârstei de 18 ani se axează pe:
 crearea unui sistem coerent şi coordonat de incluziune socială;
 reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială;
 integrarea şi participarea activă în comunitate.
Problematica copilului instituţionalizat ridică o multitudine de aspecte care pretind
o atenţie specială nu numai din partea Guvernului ci şi a comunităţilor locale. În principal,
acestea sunt legate de organizarea instituţională, de administrarea sistemului de protecţie,
de natura şi de nivelul de competenţe ale resurselor umane alocate, de supravegherea
sistemului de educaţie pe care îl primesc aceşti copii, precum şi de formarea lor
profesională.
21
 De modul în care sunt pregătiţi şi formaţi aceşti tineri în instituţiile de ocrotire, pe
care la vârsta de 18 ani le părăsesc, depinde în mare parte reuşita inserţiei lor sociale şi
profesionale.
Conform acestui studiu :
 doar 31,4% dintre tinerii care au părăsit sistemul de protecţie beneficiază de
sprijin familial
 doar 12,6% au loc de muncă
 48,8% dintre tineri beneficiază de locuinţă
 63,2 % dintre tineri beneficiază de locuinţă temporară
 4,57% învaţământ primar
 50,5% învaţământ gimnazial
 26,08 învaţământ professional
 13,17 învaţământ liceal
 5,38% neşcolarizaţi
 0,27% abandon şcolar
 0,02% învaţământ universitar
 cei mai mulţi dintre tinerii din sistemul de protecţie, cu vârste cuprinse între
14 şi 18 ani, sunt orientaţi cu precădere spre domenii precum:
 confecţii
 tâmplărie
 mecanică
 construcţii
 alimentaţie publică

22
 Din analiza dispersiei programelor de servicii sociale pe cele opt regiuni de
dezvoltare rezultă o repartizare inegală a acestora care nu este în concordanţă, în cele mai
multe cazuri, cu numărul tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie. Astfel, în regiunea
NE, în care se înregistrează numărul cel mai mare de tineri care urmează să părăsească
instituţiile de ocrotire, numărul serviciilor sociale este destul de redus, excepţie făcând
judeţul Suceava care a dezvoltat servicii pentru tinerii cu handicap de tipul apartamentelor
protejate. Alte tipuri de servicii sociale pentru grupul ţintă sunt ca număr nesemnificative
în raport cu amploarea fenomenului. În judeţul Botoşani, la nivelul anului 2005, deşi
urmează să părăsească sistemul de protecţie mai mult de 300 de tineri, nu apare în
evidenţele ANPDC nici un tip de serviciu social. O situaţie similară se remarcă în regiunile
Sud, SV, NV, precum şi în Centru (cu excepţia judeţului Mureş), unde într-o serie de
judeţe, Alba, Braşov, Harghita, serviciile sociale pentru aceşti tineri lipsesc cu desăvârşire.
Dimpotrivă, în regiunea SE, numărul serviciilor sociale şi de integrare socioprofesională
este mai mare şi mai diversificat cu toate că numărul tinerilor care urmează să părăsească
sistemul de protecţie este mult mai mic.

Raportul Riscuri şi inechităţi sociale în România, septembrie 2009, este asumat de

Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. Comisia reuneşte
o serie de experţi în politici sociale, asistenţă socială, demografie, statistică socială şi alte
domenii conexe, care au avut ca scop, pe de o parte realizarea unei diagnoze a politicilor
sociale, demografice şi a situaţiei distribuirii şi redistribuirii resurselor şi, pe de altă parte,
formularea de propuneri pentru reducerea riscurilor şi promovarea incluziunii sociale în
contextul apartenenţei României la UE şi al crizei economice mondiale. În acest context,
Comisia nu şi-a propus realizarea unor cercetări de teren noi, ci utilizarea studiilor actuale
şi a expertizei din lumea academică pentru a elabora un raport independent.
Pentru domeniul de interes al acestei lucrări de licenţă este relevant capitolul V-
Grupuri sociale cu risc ridicat de excluziune socială care întăreşte concluziile studiului
prezentat mai sus. Astfel, Practica instituţională referitoare la integrarea socioprofesională
a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie este relativ ambiguă, deoarece dincolo de
datele statistice furnizate de către DGASPC, care ne arată că există tineri integraţi
profesional, nu au fost identificate compartimente sau departamente specializate în cadrul
structurii DGASPC care să aibă standarde, metodologii de lucru şi personal specializat
pentru integrarea socioprofesională a tinerilor. Mai mult decât atât, în multe dintre situaţii,
ieşirea tinerilor din sistem este un rezultat natural şi nu unul direcţionat, orientat şi
organizat. Chiar dacă în unele judeţe au fost realizate proiecte pilot pentru integrarea
socioprofesională a tinerilor de peste 18 ani, acestea nu s-au concretizat în formarea unei
structuri specializate pentru acest tip de serviciu social. La nivel naţional, există 36 de
direcţii generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului care nu au angajaţi asistenţi
sociali pentru realizarea integrării socioprofesionale a tinerilor care părăsesc sistemul de
protecţie şi, de aceea, după o perioadă lungă de şedere într-o formă de protecţie, aceştia
sunt vulnerabili în ceea ce priveşte integrarea lor socială.

Există alte cateva studii, dar la nivel de judeţ, de program, care pot spune că scot în
evidenţă aceleaşi concluzii: tinerii post instituţionalizaţi reprezintă în continuare o
categorie de personae marginalizate, defavorizate din diferite motive, iar progresul de
incluziune al acestora este în creştere lentă faţă de obiectivele propuse la nivel naţional.
 CAPITOLUL II – PREGĂTIREA TINERILOR POSTINSTITUŢIONALIZAŢI
PENTRU O VIAŢĂ INDEPENDENTĂ

Eşecurile integrării sociale şi profesionale a tinerilor care au părăsit, de-a lungul

anilor, centrele de plasament din România au început să preocupe factorii de decizie din
sistem, astfel că s-a dezvoltat tot mai mult un cadru legal care să reglementeze dezvoltarea
şi diversificarea serviciilor care să conducă la pregătirea tinerilor pentru o viaţă
independentă
Prin Ordinul nr. 14 din 15 ianuarie 2007 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă şi a
ghidului metodologic de implementare a acestor standarde s-a dispus înfiinţarea Serviciul
pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă (SDDVI), care are drept misiune
crearea, dezvoltarea şi aplicarea unui ansamblu de măsuri şi proceduri menite să ducă la
formarea, dezvoltarea şi îmbunătăţirea deprinderilor de viaţă independentă pentru copiii şi
tinerii aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie a copilului. Funcţiile esenţiale ale SDDVI
sunt următoarele:
 evaluarea deprinderilor, aptitudinilor şi resurselor înnăscute şi/sau dobândite ale
copilului/tânărului;
 elaborarea şi monitorizarea implementării programului de intervenţie specifică,
denumit în continuare PIS, pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă;
 consultanţă în domeniul dezvoltării deprinderilor de viaţă independentă pentru
persoanele fizice şi juridice interesate, cu precădere la cererea furnizorilor de
servicii pentru activităţile de dezvoltare a deprinderilor de viaţă, care se derulează
în cadrul altor servicii pentru protecţia copilului.
Acelaşi document prevede standarde legate de recrutarea, angajarea şi ponderea
personalului din instituţiile de ocrotire, precum şi de formarea iniţială şi continuă a
acestuia, astfel încât să se asigure servicii de calitate si personalizate din partea unor
profesionişti bine pregătiţi. Spre exemplu, la angajare, fiecare profesionist beneficiază de
minimum 60 de ore de formare în domeniul dezvoltării deprinderilor de viaţă independentă
şi al managementului de caz, precum şi de cel puţin 60 de ore pe an de formare continuă,
toate asigurate din bugetul angajatorului. În plus, specialiştii din cadrul SDDVI sunt
încurajaţi să participe la diverse cursuri de formare, care îi pot ajuta în optimizarea muncii
lor, inclusiv seminarii şi conferinţe. De asemenea personalul poate beneficia de
supervizare, care să îi permită funcţionarea sa la randament optim.
În concluzie, cadrul legislativ este mult îmbunătăţit faţă de anii precedenţi şi
permite asigurarea unor servicii care să conducă la crearea unor deprinderi de viaţă utile
tinerilor, care să le permită un trai independent. Din păcate, din diverse motive,
modalitatea de aplicare a prevederilor legale lasă încă mult de dorit.

2.1. Categorii de deprinderi şi principii de lucru pentru SDDVI

Sintagma abilităţi de viaţă se autodefineşte ca set de deprinderi, atitudini,

competenţe, calităţi, comportamente, valori care asigură adaptarea creativă la viaţa de zi cu
zi. Abilităţile de viaţă permit ca oamenii să se cunoască, să dezvolte potenţialul pentru a
face faţă cu succes provocărilor vieţii de zi cu zi şi să poată gestiona eficient situaţiile de
criză. Fiecare copil şi tanăr are, în funcţie de vârstă sau mediul din care provine, nevoi
specifice, care necesită o abordare diferenţiată. Fiecare abilitate dobandită, generează o alta
şi, împreună, susţin procesul de autorealizare a fiinţei umane. Fiecare etapă de vârstă vine
cu nevoi diferite de dezvoltare şi de realizare a scopurilor specifice acelei perioade de
viaţă. Copiii şi tinerii au nevoie de oportunităţi diverse de descoperire, exersare şi
dezvoltare a calităţilor, înclinaţiilor, talentelor, aptitudinilor, capacităţilor personale şi
compenţelor sociale care să îi ajute să aibă o viaţă de calitate. Pentru dezvoltarea
abilităţilor de viaţă a copiilor şi tinerilor dezavantajaţi nu este suficient să se realizeze
acţiuni dispersate, adresate uneia sau alteia dintre nevoi, ci bazate pe o idee sau metodă de
lucru. Este nevoie de programe complexe, structurate, desfăşurate pe o durată de timp
suficientă ca să permită dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor vizate. (Ghebuţă, 2010, pag.
5)
Pregătirea pentru viaţa independentă este o formă de educaţie nonformală,
participativă, de stimulare şi dezvoltare personală. Serviciul pentru dezvoltarea
deprinderilor de viaţă independentă este responsabil de asigurarea tuturor condiţiilor de
dezvoltare armonioasă a personalităţii tinerilor, în sfera deprinderilor de viaţă
independentă.
Deprinderile pentru viaţa independentă sunt acele abilităţi tehnice şi psihosociale,
insuşite pană la automatism, care ii permit individului să ducă o existenţă normală, fără a
depinde de asistenţă din partea societăţii şi folosind oportunităţile pe care societatea i le
oferă.
Conform Ghidului metodologic de implementare a Standardelor minime obligatorii
pentru Serviciul de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă există mai multe
domenii de deprinderi care se formează pe parcursul socializării tânărului, instalându-se
treptat şi contribuind la formarea unei personalităţi adaptate din punct de vedere social şi
cultural:
 Domeniul deprinderilor de viaţă zilnică – se referă la nutriţie, planificarea meniului,
cumpărarea alimentelor, prepararea mancării, comportamentul correct la masă,
curăţenia bucătăriei şi depozitarea mancării, managementul şi siguranţa casei.
 Domeniul deprinderilor privind gestiunea locuinţei şi folosirea resurselor comunitare -
se referă la acele arii de deprinderi necesare pentru ca un tânăr să facă o tranziţie
pozitivă către comunitate. Sunt incluse gestiunea locuirii, transportul şi resursele
comunitare.
 Deprinderi privind managementul banilor - se concentrează pe arii de deprinderi care îi
ajută pe tineri să ia decizii financiare inţelepte; noţiuni despre bani, economii, venituri
şi impozite, operaţiuni bancare, obţinerea de credite, plan de venituri şi cheltuieli
(buget personal), abilităţi de consummator.
 Deprinderi privitoare la îngrijirea personală - promovează dezvoltarea fizcă şi
emoţională armonioasă a tânărului prin igiena personală, stil de viaţă sănătos,
sexualitate corectă.
 Deprinderi vizând dezvoltarea socială - se concentrează asupra modului in care tanărul
relaţionează cu ceilalţi prin dezvoltare personală, conştiinţă culturală, comunicare,
relaţii sociale.
 Deprinderi pentru integrare profesioanlă - se referă la ariile de deprinderi care îi ajută
pe tineri să işi finalizeze programele educaţionale şi să urmeze o carieră conform
interesului lor. Acest domeniu include deprinderi privitoare la planificarea carierei,
angajare, luarea deciziilor şi pregătire prin studiu.

În activitatea serviciilor pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă

trebuie respectate o serie de principii care asigură concordanţa acestor servicii cu valorile
recunoscute privind educaţia şi asistenţa socială şi cu activitatea celorlalte servicii şi
activităţi din sistemul de protecţie socială. Aceste principii sunt :
1) În toate acţiunile care se realizează în cadrul serviciului pentru formarea
deprinderilor de viaţă primează interesul superior al copilului. ….. (Principiul
interesului superior al copilului )

2) Serviciul pentru formarea deprinderilor de viaţă se adresează copiilor indiferent

de rasa, religie, limba, sex sau orice alta apartenenţă etnică, socială sau
cultură….. (Principiul nondiscriminării şi egalităţii şanselor)

3) Relaţia profesioniştilor cu copilul şi cu familia sa pe durata formării şi

dezvoltării de deprinderi de viaţă trebuie să ţină seama de :

 Exprimarea liberă a sentimentelor, gândurilor si temerilor copilului şi ale

familiei în relaţia cu profesioniştii;

 Receptivitatea profesionistului faţă de problemele copilului si familiei,

dublată de capacitatea sa de a formula un răspuns adecvat;

 Acceptarea şi atitudinea non-acuzatoare a profesioniştilor faţă de

slăbiciunile şi greşelile familiei şi ale copilului;

 Autodeterminarea persoanei, recunoaşterea dreptului si nevoilor copilului şi

familiei de a alege o anumită soluţie, în funcţie de capacitatea lor de a lua
decizii pozitive;

 Asigurarea confidenţialităţii informaţiilor cu caracter personal, dezvăluite în

timpul relaţiei profesionale cu copilul şi familia acestuia.

4) Serviciul pentru formarea deprinderilor de viaţă se bazează pe implicarea

comunităţilor locale şi ptecolaborarea instituţiilor şi organizaţiilor de la nivel
local şi judeţean pentru rezolvarea situaţiei copiilor. Se acordă o importanţă
specială responsabilizării comunităţii în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor
copiilor (Principiul descentralizării şi responsabilităţii comunităţii )

5) Activităţile din cadrul serviciului pentru formarea deprinderilor de viaţă se

desfăşoară în spiritul demnităţii, libertăţii şi respectului faţă de semeni,
acordându-se o atenţie prioritară întăririi coeziunii sociale în abordarea
problematicii referitoare la copil, cu referire specială la grupurile cele mai
vulnerabile - copiii în dificultate. … (Principiul solidarităţii).
 6) Fiecare caz este tratat individual urmărindu-se un plan individual de
intervenţie…. Individualizarea metodelor de lucru, adaptate la nevoile copilului,
în funcţie de diferenţele personale: bio-psihice, educaţionale, culturale etc.;
(Principiul intervenţiei personalizate )

7) Coordonarea serviciilor si resurselor se realizează la nivel local, cat mai aproape

de clienţii, copiii, adolescenţii si familia care are nevoie de sprijin si
asistenta….. (Principiul proximităţii / subsidiaritate)

8) Activităţile de deprinderi de viaţă sunt coordonate de către un responsabil de

caz şi au drept scop atingerea situaţiei de permanenţă şi siguranţă pentru copil.
(Principiul permanenţei şi continuităţii )

9) Toate activităţile din cadrul serviciului se realizează pe baza de contracte de

colaborare şi parteneriat între instituţii, ministere, autorităţi locale, organizaţii
neguvernamentale, etc…. (Principiul contractului multiparti )

10) Respectarea elementelor minime de bună practică şi a standardelor în vigoare)

(Principiul intervenţiei standardizate )

2.2. Etape de intervenţie în SDDVI

Pe baza standardelor minime obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea
deprinderilor de viata independenta si a ghidului metodologic de implementare a acestor
standarde, echipa de profesionişti din cadrul fundaţiei COTE a elaborate un ghid de bune
practice în care care prezintă etapele de intervenţie în dezvoltarea deprinderilor de viaţă
independentă. Aceste etape de intervenţie au la bază experienţa practică în lucrul cu tinerii
posinstituţionalizaţi şi se mulează foarte bine pe nevoile acestor tineri. Putem vorbi astfel
de :
1) CONTACTUL INIŢIAL
 Accesarea serviciului / cererea de ajuto prin:
 solicitare directă din partea tânărului
 referire din partea unui alt serviciu/instituţii publice sau ong
 semnalare/sesizare scrisă sau telefonică din partea unor alte persoane.
 Eligibilitatea tînărului care solicită sprijin
Un aspect important in stabilirea eligibilităţii este dorinţa tanărului provenit din
centrul de plasament de a se implica în soluţionarea dificultăţilor cu care se confruntă, de a
participa activ la demersul de integrare socială şi profesională. Se evită astfel cei a căror
dependenţă pasivă de furnizorii de servicii sociale este profund înrădăcinată şi care doresc
doar beneficii materiale şi ajutoare umanitare.
 Prezentarea ofertei de servicii
După clarificarea eligibilităţii şi înregistrarea cererii de ajutor aşa cum este formulată de
tanăr, asistentul social îi prezintă oferta de servicii şi condiţiile în care un tânăr poate
beneficia de acestea. Încă din această etapă se accentuează responsabilitatea care revine
tânărului ca actor cu rol activ în procesul de rezolvare a situaţiei sale. Serviciile oferite nu
sunt descrise ca implicite, „obligatorii” sau „furnizate la pachet”. Ele constituie o
modalitate de răspuns la o nevoie reală pentru care tânărul nu are o altă alternativă, la o
situaţie pentru care tânărul nu reuşeşte să găsească soluţii de unul singur.
 Luarea în evidenţă a tânărului solicitant ca viitor beneficiar sau orientarea acestuia
către alţi furnizori de servicii sociale publici sau privaţi - iniţiază parteneriatul cu tânărul şi
angajarea în acţiuni care au ca scop final integrarea lui socio-profesională. Orientarea către
alţi furnizori de servicii presupune informare însoţită de un minim de pregătire (adresă,
condiţii de accesare, modalitatea de auto -prezentare şi formulare a cererii, formularea de
aşteptări realiste ş.a).
2) EVALUARE NEVOILOR
Evaluarea nevoilor este o fază importantă atât pentru stabilirea relaţiei cu
beneficiarul cât şi pentru identificarea acţiunilor necesare pentru realizarea intervenţiei.
Conţinutul evaluării este orientat spre cunoaşterea beneficiarului, pe înţelegerea acestuia şi
a situaţiei sale, dar nu este un proces unidirecţionat de observaţie, culegere de informaţii şi
de sistematizarea a acestora. Evaluarea are valenţe de intervenţie şi formare, este un proces
în care beneficiarul este susţinut să facă paşi importanţi in procesul de autocunoaştere, de
identificare şi clarificare a nevoilor şi dorinţelor sale.
Rezultatele evaluării sunt importante în măsura în care la sfirşitul acestui proces
tânărul se simte antrenat într-o relaţie în care se simte ascultat, iînţeles, tratat ca
individualitate, o relaţie care îi oferă sentimentul de siguranţă, încredere şi motivaţie pentru
schimbare. Este o etapă în care tânărul observă, evaluează, cunoaşte, testează limite, îşi
conturează aşteptări şi atitudini legate de relaţia cu asistentul social manger de caz, cu
ceilalţi profesionişti implicaţi.
Din perspectiva integrării sociale şi profesionale a tinerilor postinstituţionalizaţi
evaluarea nevoilor vizează următoarele domenii:
 Educaţie, Formare Profesională și Angajare
  Abilităţi de bază
o Abilităţi in domeniile citit, scris şi calcul matematic
o Abilităţi de limbaj şi de comunicare
o Implicaţiile dificultăţilor in procesul de invăţare
o Noţiuni de cultură generala
 Abilitati profesionale
o Nivelul de educaţie şcolară
o Nivelul de pregătire şi calificare profesională
o Aspiraţii vocaţionale
o Atitudinea faţă de invăţare şi muncă
o Alte abilităţi
 Reţeaua de Suport Social
 Relaţia cu familia
o Tipuri de interacţiuni şi relaţia cu familia
o Trăirile, sentimentele faţă de membrii familiei
o Nevoile familiei vs. aşteptările tanărului
o Aşteptările tanărului faţă de membrii familiei vs capacitatea familiei
de a oferi suport afectiv
o Existenţa unei persoane sau familii de referinţă şi suport (atunci
cand familia este necunoscută sau nu există relaţii construite cu
aceasta)
 Prieteni
o Relaţii bune/disfuncţionale cu ceilalţi
o Socializare regulată sau normală
o Dificultăţi in iniţierea şi/sau menţinerea relaţiilor
o Dependenţă relaţională
o Comportament violent
o Prieteni de aceeaşi varstă sau cu varste diferite
o Legături romantice/amoroase
 Identitate
 Stima de sine
o Imaginea de sine,
 o Respectul de sine
o Increderea şi siguranţa de sine
o Sentimentul de a fi apreciat
o Sentimentul apartenenţei
o Anxietate/depresie
 Motivaţie
o Factori motivaţionali
o Perseverenţa
o Atitudinea faţă de viitor
o Conduita in caz de eşec
 Emoţii
 Probleme emoţionale
 Managementul agresivităţii
 Traume, abuzuri
 Tentative/ganduri suicidare
 Experienţa pierderii
 Abilităţi Sociale
 Abilităţi de autoprezentare
 Bune maniere
 Abilităţi de comunicare
 Empatie
 Asertivitate
 Strategii de luare a deciziilor, cu accent pe autonomie in gandire
 Strategii de negociere a conflictelor
 Cunoştinţe şi abilităţi pentru orientare in mediul fizic şi social
 Abilităţi Casnice și de Autoîngrijire
 Aspectul fizic şi igiena corporală
o Deprinderi de autoingrijire
o Igienă personală
o Cunoştinţe despre produse de igienă personală
o Informaţii despre propriile măsuri la haine, imbrăcăminte
o Vestimentaţie corespunzătoare situaţiilor sociale, adecvată sezonului
 o Ingrijiri specializate (cosmetică)
 Abilităţi casnice
o Deprinderi de gătit
o Cunoştinţe şi deprinderi de folosire a aparaturii electrocasnice
o Cunoştinţe şi deprinderi de curăţenie, aprovizionare
o Cunoştinţe şi desprinderi pentru a face faţă problemelor casnice
(achitarea facturilor, contactarea persoanelor avizate pentru reparaţii
s.a.)
o Sănătatea şi siguranţa
o Relaţii cu vecinii
 Finanţe
 Cunoaşterea valorii banilor
 Inţelegerea problemelor financiare
 Abilităţi de planificare şi administrare a bugetului personal
 Economii
 Schimb valutar
 Sănătate
 Starea de sănătate prezentă
 Grija faţă de sănătate
 Cunoştinţe şi deprinderi de prevenirea a imbolnăvirilor
 Nevoi medicale
 Probleme legate de anumite dizabilităţi
 Stilul de alimentaţie, stilul de viaţă general
 Cunoştinţe de prim ajutor
 Inregistrarea la medic de familie
 Cunoştinţe despre medicii specialişti
 Educaţie sexuală
 Informaţii despre efectele consumului de alcool şi droguri, conduita de risc
 Timp Liber
 Activităţi ce vizează petrecerea timpului liber
 Participarea la activităţi
 Comportamentul in cadrul activităţilor de grup
  Motivele refuzului de a participa la activităţi de grup
 Capacitatea de a-şi planifica timpul liber

3) PLAN DE INTERVENŢIE
Pornind de la nevoile identificate şi „negociate” împreună cu tânărul în fiecare
domeniu de evaluare, se stabilesc priorităţile de intervenţie, se formulează obiective
concrete şi măsurabile, se identifică acţiunile şi resursele necesare, se fixează limite de
timp şi responsabilităţi. Opiniile, ipotezele, obiectivele, alternativele de acţiune se
împărtăşesc şi se negociază cu tânărul, nu sunt impuse acestuia. Astfel, tanărul se simte
valorizat şi investit cu încrederea că işi poate organiza singur viaţa, are sentimentul că nu i
se impugn nevoi pe care el nu şi le recunoaşte sau schimbări pe care nu le doreşte ori nu le
consideră necesare. Dependenţa de un sistem sau de servicii a tânărului instituţionalizat are
drept cauză faptul că altcineva a luat decizii privind viaţa lui, altcineva şi-a asumat
responsabilităţi în locul lui. Delimitarea clară a rolurilor şi responsabilităţilor în relaţia
dintre profesionist, ca reprezentant al furnizorului de servicii şi beneficiar constituie o
provocare şi o oportunitate pentru tânăr de a face paşi importanţi in dezvoltarea sa.
Un plan de intervenţie bazat pe nevoile individuale ale tânărului provenit din
centrul de plasament se construieşte pornind de la următoarele întrebări:
 Care sunt nevoile mele?
 Ce vreau să realizez?
 Care sunt calităţile / punctele forte care mă pot ajuta?
 Care sunt obstacolele care pot apărea?
 Ce pot să fac pentru a realiza ce mi-am propus?
 De ce resurse am nevoie?/Cine ar putea să mă ajute şi ce ar fi nevoie să
facă?
 Când se vor întâmpla toate aceste lucruri?

Aceasta etapă se finalizează cu semnarea contractului de sprijin. Contractul de

sprijin reprezintă o „oficializare” a angajamentului pe care şi-l asumă atat beneficiarul cât
şi reprezentantul furnizorului de servii, asistentul social - manager de caz.
4) IMPLEMENTAREA PLANULUI DE INTERVENŢIE
Această etapă constă în punerea în acţiune a acţiunilor stabilite de comun acord, în
limitele de timp şi cu resursele prevăzute.
 5) MONITORIZAREA POSTINTERVENŢIE
Această etapă are rolul de a consolida rezultatele obţinute prin realizarea
obiectivelor din planul de acţiune. Este o perioadă în care sprijinul financiar scade treptat,
frecvenţa întrevederilor scade. Suportul afectiv acordat rămane sursă esenţială de
securizare şi de motivare a tânărului. În măsura în care el işi doreşte acest lucru, are acces
la oferta de activităţi de timp liber şi de educaţie non-formală suţinute în cadrul
furnizorului de servicii. El este valorizat pentru reuşita sa, încurajat să pună în practică
abilităţile dobândite, să îşi menţină reţeaua de suport dezvoltată.
Managerul de caz pregăteşte tânărul în vederea închiderii cazului pe tot parcursul
derulării intervenţiei. Totodată şi ceilalţi profesionişti implicaţi în derularea intervenţiei,
încurajează autonomia tânărului, pentru a nu crea dependenţa acestuia faţă de serviciile
sociale.
6) ÎNCHIDEREA CAZULUI
Închiderea cazului are loc în momentul în care procesul de asistenţă nu se mai
dovedeşte a fi necesar. În cazul tinerilor postinstituţionalizaţi acest moment este greu de
conceptualizat în criterii exacte. În general, dacă un tânăr este suţinut pentru inserţie pe
piaţa muncii, angajarea şi menţinerea locului de muncă pe o perioadă de 2 luni, mutarea la
gazdă şi deţinerea unui venit constant, sunt repere pentru decizia de încheiere a cazului.
Cazul mai poate fi închis:
 La cererea tânărului, situaţie în care managerul de caz se asigură că tânărul a luat o
decizie
 În urma deciziei managerului de caz, în situaţiile în care se constată că:
 tânărul nu îşi asumă responsabilităţile şi nu îşi respectă obligaţiile asumate
prin contractul de sprijin
 tânarul nu se implică în realizarea acţiunilor prevăzute
 tânărul nu respectă sau încalcă în mod repetat regulamentul de ordine
interioară
Chiar şi după închiderea cazului, relaţia beneficiarilor cu furnizorul de servicii şi cu
membrii echipei rămane deschisă. Ei ştiu că pot oricând reveni pentru a împărtăşi din
reuşitele lor, pentru suport emoţional şi îndrumare şi pentru a primi sprijin în situaţii de
criză care sunt declanşate din motive independente de voinţa lor. Pentru mulţi dintre tineri
această „uşă deschisă” oferă sentimentul că există personae cărora le pasă de ei, se
interesează de soarta lor. (Ghebuţă, 2010, pag. 13-21)
 2.3. Metode şi instrumente de lucru în formarea/dezvoltarea deprinderilor de viaţă
independentă

Pregătirea pentru viaţa independentă este o formă particulară de educaţie

nonformală, participativă, de stimulare şi dezvoltare personală. Formatorul de deprinderi
de viaţă independentă trebuie să caute şi să îmbine metode şi atitudini specifice mai multor
feluri de profesionişti: profesor, instructor, consilier, mentor. Formatorii de deprinderi de
viaţă independentă trebuie sa fie atenţi la motivaţia tinerilor de a lua parte la un asemenea
program. Capacitatea de a-i motiva pe tineri este una dintre condiţiile principale de reuşită
ale unui program de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă. Se evită să se
vorbească de "predare" în legatură cu deprinderile, tocmai datorită conotaţiei predării
clasice ca metodă de învăţare pasivă. Se preferă termenul de "facilitare a învăţării"
deprinderilor de viaţă. Rolul formatorului de deprinderi de viaţă independentă
(instructorului de educaţie) nu numai de a preda, ci mai ales de a acţiona ca un facilitator
într-un process dinamic de predare şi învatare.(ordin nr 14/2007)
Ca metode şi instrumente de lucru în formarea deprinderilor de viaţă independentă,
manualul editat de fundaţia Pro Women în cadrul proiectului ”Clubul Abilităţilor de Viaţă
Independentă a Adolescenţilor”, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Facilitatea
de Tranziţie 2007 – Integrarea în societate a tinerilor aparţinând minorităţilor şi grupurilor
dezavantajate, face referire la:

 BRAINSTORMING (ASALT DE IDEI) - este o metodă simplă şi eficientă de

generare a ideilor. Prin intermediul acestei metode participanţii vor găsi cât mai
multe soluţii pentru o problemă, vor defini domenii noi pentru ei.
 ACTIVITATEA DE GRUP - este procedeul cel mai indicat în realizarea metodelor
interactive. Oferă participanţilor posibilitatea unei implicări mai responsabile şi a
unei cooperări mai strânse, dezvoltă abilităţi de comunicare interpersonală
(participantul învaţă nu numai să vorbească, ci şi să asculte). Îi ajută pe participanţi
să înţeleagă şi să rezolve unele diferenţe dintre ei.
 DISCUŢIA - discuţia este o tehnică prin intermediul căreia se realizează
majoritatea metodelor interactive şi care îi stimulează atât pe participanţi, cât şi pe
facilitatori. Este un procedeu foarte eficient prin care tinerii se pot informa în
domeniu, îşi pot exersa deprinderile de ascultare şi de exprimare şi îşi pot manifesta
atitudinea faţă de problemele ce-i preocupă.
 DEZBATEREA - această metodă îi poate ajuta pe tineri să-şi dezvolte capacitatea
de exprimare clară, concisă, coerentă şi convingătoare; îi ajută să gândească critic şi
să ia decizii într-o problemă controversată; prin caracterul ei competitiv îi ajută pe
participanţi să câştige încredere în forţele proprii, stimulând spiritul de concurenţă
în sensul bun al cuvântului; abordarea de tip PRO-CONTRA, mai des folosită în
cadrul activităţilor îi ajută pe participanţi să privească o problemă într-un mod mai
deschis, mai flexibil.
 JOCUL PE ROLURI - îi ajută pe copii şi tineri să înţeleagă mai bine propriul rol şi
rolurile celor din jur, dezvoltându-şi capacitatea empatică, gândirea critică şi
capacitatea de decizie; dezvoltă la participanţi capacitatea de a-şi planifica strategii
alternative de acţiune, foarte utile şi probabile în viaţa lor de fiecare zi; pune în
valoare legătura dintre atitudinea, opiniile şi valorile copiilor şi tinerilor.
 GÂNDEŞTE / PERECHI / PREZINTĂ - este o activitate de învăţare prin
cooperare. Îi stimulează pe participanţi să reflecteze asupra unui text sau a unei
probleme, le creează participanţilor condiţii bune pentru împărtăşirea propriilor
idei, le oferă posibilitatea unei participări responsabile şi a unei cooperări mai
strânse.
 TEHNICA CUBULUI - Este o strategie de învăţare care facilitează examinarea
unei teme/probleme din diferite puncte de vedere.
 ECHIPE-JOCURI-TURNEE - presupune învăţarea prin colaborare şi apoi aplicarea
individuală a celor învăţate într-un joc competitiv.
 ZIG-ZAG – permite participanţilor să studieze împreună un volum mare de
informaţii în timp scurt. Se pot ajuta reciproc şi pot învăţa mai eficient, având
oportunităţile de predare. (Pro Womwn, 2010)

2.4. Sugestii pentru practică

 Musckie School of Public Service, University of Southern Maine and National
Resource Center for Youth Services, College of Continuing Education University of
Oklahoma au identificat patru principii fundamentale şi 13 criterii sugerate pentru practică
care reflectă tendinţele actuale în literatura de specialitate şi cuprind experienţele experţilor
în domeniu. Cele patru principii se referă la : dezvoltarea tânăruluim colaborare,
competenţă culturală şi legături permanente. Cele 13 criterii sunt:
1) Un plan de tranziţie pentru fiecare tânăr care:
 Se bazează pe evaluarea nevoilor,
 Este dezvoltat cu implicarea activă a tânărului,
 Este revizuit periodic.

2) Instrucţiuni clar definite privind deprinderile de viaţă care dau posibilitatea tânărului
să:
 Să cunoască şi să înţeleagă un set fundamental de deprinderi de viaţă
 Să practice deprinderile într-un “mediu real de viaţă”

3) Sprijin educaţional pentru:

 Completarea studiilor,
 Creşterea gradului de alfabetizare,
 Alegerea carierei,
 Dezvoltarea unui plan educaţional şi de carieră
 Începerea unui program post educaţional/profesional
 Completarea unui program posteducaţional/profesional.

4) Componenta privind locul de munca

 Furnizează oportunităţi pentru explorarea carierei
 Furnizează asistenţă în dezvoltarea planului educational şi de carieră,
 Furnizează experienţe legate de carieră,
 Furnizează modele de carieră,
 Explorarea carierei,
 Stabileste şi coordonează parteneriate cu instituţii educaţionale locale, firme şi
programa de ocupare.
5) Legaturi comunitare stabile care:
 Fac legatura tânărului cu resursele comunitare,
 Fac legatura tânărului cu mentorii adulţi,
 Crează oportunităţti de carieră pentru tineri,
 Stimulează calitatea de leader a tinerilor.

6) Componenta supervizata de viata independenta care permite tinerilor sa:

 Aleagă propria locuinţă,
 Plătească cheltuielile şi să-şi menţină bugetul,
 Rezolve conflictele cu colegii şi vecinii,
 Să preia sau să-şi asume cheltuielile legete de chirie la închiderea programului.

7) Servicii medicale care:

  Să pregătească tânărul să-şi satisfacă nevoile legate de sănătate,
 Conectează tânărul la resurse adecvate privind serviciile de sănătate
comunitare,
 Asigură asistenţa în caz de abuz de substante.

8) Servicii pentru atingerea identitatii culturale si maturitatii emotionale care ajuta tanarul
sa:
 “Facă pace cu trecutul”( de ex.,consiliere de trauma),
 Depasirea etapelor emotionale ale tranzitiei,
 Promoveaza dezvoltarea identitatii culturale,
 Identificarea si angajarea in activitati adecvate de petrecere a timpului liber.

9) Activitati de permanentizare a relatiilor care ajuta tanarul pentru:

 Reunificarea familiei,
 Intoarcerea in comunitate,
 Considerarea si pregatirea pentru adoptie sau alte laegaturi permanente,
 Dezvoltarea/extinderea retelei personale de sprijin.

10) Activitati de dezvoltare care furnizeaza oportunitati pentru cresterea deprinderilor de

“advocacy”:
 Participarea directa la planificarea activitatilor din program,
 Participarea la servicii comunitare ( consiliere, educatie).

11) Sevicii dupa terminarea programului

 Informatii si referinte
 Asistenta financiara temporara,
 Ajutor pentru stabilirea si mentinerea conditiilor de viata,
 Oportunitati de sprijin in grup,
 Oportunitati de impartasire a experientelor de tranzitie cu alti tineri,
 Sprijin personal in perioada de tranzitie catre autonomie.

12) Componenta de instruire permanenta care:

 Orienteaza personalul nou venit catre filosofia vietii independente si
dezvoltarii tinerilor,
 Furnizeaza pregatire permanenta pentru peronalul cu experienta,
 Incurajeaza personalul in dobandirea de noi cunostinte si deprinderi,
 Contribuie la educarea comunitatii scoala/angajatori etc. despre nevoile
tinerilor aflati in tranzitie.

13) Componenta permanenta de evaluare care masoara rezultatele immediate ale

programului (rezultatele la inchiderea programului):
 Rezultatele pe termen scurt legate de tineri (6-12 luni de la incheierea
programului),
 Rezultatele pe termen lung legate de tineri (la un an dupa inchiderea
programului)

(preluare Ordin nr. 14/2007, standard 4)

 CAPITOLUL III - MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ

Noțiunea de management este folosită destul de des în România, mai ales în context
organizațional, cu variații ale definirii acesteia. Dacă pentru unii autori cuvântul
management folosit ca și substantiv desemnează acei oameni care au autoritatea de a stabili
politici, standarde și scopuri organizaționale, pentru alți autori managementul definește un
proces cu finalitate certă, prin care se realizează ceva.
Pentru zona serviciilor sociale Nicoleta Neamțu se referă la management, prin
sinteza a mai multor teorii contemporane, ca fiind un proces cu următoarele caracteristici :
 managementul reprezintă o serii de activități continue și relaționate între ele
 acest proces se concentrează asupra realizării scopurilor organizaționale
  scopurile sunt îndeplinite cu ajutorul oamenilor și a altor resurse
organizaționale pentru oameni. (Neamțu, 2003, pag. 368)

Managementul de caz în asistența socială este o practică impusă prin lege prin
stabilirea unor standarde minime obligatorii privind managementul de caz doar în
domeniul protecției copilului – ordin nr. 69 din 10 iunie 2004(abrogat prin ordin
288/2006), practică ce articulează toate tipurile de intervenție (sociale, medicale,
psihologice, etc.) pe care le realizează diferite categorii de specialiști în vederea
maximizării acestor intervenții specifice. (Cojocaru, 2005, pag. 161)

3.1. Definiții
În cartea sa, Metode apreciative în ASISTENŢA SOCIALĂ - ancheta, supervizarea
şi managementul de caz, Ștefan Cojocaru prezintă o succesiune de definiții ale
managementului de caz (pag.162-165) după cum urmează:
 managementul de caz este ” o metodă de a oferi servicii, prin care asistenții
sociali profesioniști evaluează nevoile clientului și ale familiei sale în colaborare cu el,
coordonează, monitorizează, evaluează și susține clientul pentru a accesa servicii sociale
care să corespundă acestor nevoi”(NASW, 1992)
 managementul de caz este “un set logic de paşi şi un proces de interacţiune
în cadrul reţelei de servicii prin care se asigură că beneficiarii primesc serviciile de care au
nevoie într-o formă de sprijin eficace, eficientă şi la un cost acceptabil”( Weil şi
Karls,1985)
 managementul de caz este ” probabil, cea mai bună tehnologie pentru a
asista organizațiile pentru a răspunde cererilor de servicii moderne venite din partea
clienților… Este, de asemenea, cea mai operativă strategie de a împuternici clienții să
negocieze pentru dezvoltarea complexă a sistemului de servicii”(Moore, 1992)
 managementul de caz ”este viabil numai numai în măsura în care resursele
comunității sunt disponibile să susțină un nivel de viață acceptabil pentru clienți. Fără
resurse financiare și servicii de sprijin, managementul de caz poate deveni o proiectare a
unei iluzii a responsabilului de caz care, în timp, se transformă într-o presiune asupra
politicienilor și liderilor comunității pentru a răspunde nevoilor membrilor
comunității”( Rothman, 1991)
  managementul de caz este ” un proces creativ și colaborativ ce necesită
abilități pentru realizarea evaluării, consiliere, educație, modelare și advocacy, al cărui
scop e de a dezvolta funcționarea socială optimă a clientului deservit” (Sullivan, 1992).
 ca abordare comuna şi contemporană de organizare a serviciilor de sănătate
şi a serviciilor sociale, managementul de caz se ocupă de coordonarea resurselor relevante
implicate într-un anumit sistem-client. Trecerea la politicile sociale şi la protocoalele de
finaţare care susţin strategiile de management de caz garantează menţinerea rolului său
central în furnizarea de servicii. (Rose şi Moore, 1995, apud Miley, 2003, pag. 411)
În esenţă, managementul de caz face legătura dintre clienţi şi servicii, conectează
între ei furnnizorii de servicii şi “repară defecţiunile” în furnizarea serviciilor.
Conform ordinului nr. 288 din 6 iulie 2006, pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecției drepturilor copilului,
managementul de caz reprezintă ” o metodă de coordonare a tuturor activităților de
asistență sociala și protecție specială desfășurate în interesul superior al copilului de către
profesioniști din diferite servicii sau instituții publice și private”.

Concluzionând, definițiile managementului de caz se referă la: modul cum este

văzută intervenția și coordonarea sa, modul de implicarea al beneficiarilor, răspunsurile
clienților la modificarea situației în care se găsesc, modelele promovate în practica
asistenței sociale.

3.2. Tipologie
Formele managementului de caz, în domeniul serviciilor sociale, au fost stabilite de
unii autori pornind de la scopurile acestora: scopuri sociale - având ca principii faptul că
oamenii trebuie să rămână şi să trăiască în comunitate, în special să nu fie izolaţi de
grupurile primare cărora le aparţin, fapt pentru care managementul de caz are caracter
temporar, serviciile fiind oferite pe o perioadă scurtă de timp; scopuri de îngrijire primară
- înfluenţate de abordarea medicală a îngrijirii, iar mangementul de caz este văzut ca o
formă de coordonare a serviciilor medicale oferite diferitelor categorii de clienţi și scopuri
medico sociale - stabilite pentru a urmări echilibrul persoanelor defavorizate şi totodată
pentru a preveni alte probleme care ar putea să apară la populaţiile vulnerabile. Alți autori
au plecat de la analiza SWOT(strengths - punte tari, weaknesses - puncte slabe,
opportunities - oportunităță, threats - amanințări) folosită des în analiza organizațiilor cu
scop lucrativ. (Cojocaru, 2005, pag. 163-171)
În asistența socială, metoda SWOT este utilizată pentru a analiza sistemul client la
un moment dat și constituie punctul de plecare în stabilirea unui set de intervenții. Astfel se
vorbeşte despre patru tipuri de management :
Management de caz
centrat pe RESURSE

Managem Puncte tari Puncte slabe Management de

ent caz centrat pe
de caz PROBLEME
Oportunități Amenințări
APRECIATIV

Management de caz
centrat pe REZULTATE
Fig. 1 – Forme ale managementului de caz din perspectiva analizei SWOT

1. managementul de caz centrat pe resurse - se referă la utilizarea resurselor

beneficiarului dar şi a resurselor serviciilor sociale. Acest tip de management vizează
suplimentarea resurselor lipsă a beneficiarului;
2. managementul de caz centrat pe rezultate – are în vedere atingerea
obiectivelor stabilite prin activarea celei mai importante resurse a beneficiarului. Constă în
stimularea şi motivarea beneficiarului sau reducerea/îndepărtarea barierelor care ar putea
împiedica atingerea obiectivelor;
3. managementul de caz centrat pe problemă – se referă la analiza problemei,
la identificarea punctelor slabe ale problemei clientului, a disfuncţionalităţilor şi a
barierelor în rezolvarea situaţiei sale. Această abordare urmăreşte diminuarea sau anularea
cauzelor ce au generat problema sau reducerea efectelor pe care le are aceasta asupra
cleintului;
4. managementul de caz apreciativ – este un management centrat pe utilizarea
punctelor forte şi a oportunităţilor clientului, ce porneşte de la idea că fiecare client al
serviciilor sociale are punte tari şi este capabil să exploateze oportunităţile pe care le are.
(Cojocaru, 2005, pag.165-171)
 În practică, putem întâlnim combinaţii între aceste tipuri de management de caz, cel
mai des fiind centrarea pe problemă cu variaţii ale modului în care se pune accent pe
resurse sau pe rezultate.

3.3. Funcțiile managementului de caz în asistenţa socială

Deoarece serviciile sociale tratează direct cu oamenii şi intervin asupra acestora,

efectele unor astfel de servicii sunt întotdeauna judecate în termenii valorilor umane, nu
doar în termeni instrumentali, pentru că au consecinţe morale asupra indivizilor, familiilor,
şi comunităţilor.(Austin, 1995, apud Neamţu, 2003, pag.376)
Cele mai multe definiţii şi caracteristici ale managementului serviciilor sociale sunt
focalizate pe echilibrul dintre persoană şi mediul înconjurător, pe practica serviciilor
directe şi a celor comunitare astfel încât funcţiile managementului de caz sunt descrise din
mai multe perspective.
Punând accent pe abilitatea personală şi facilitarea accesului la serviciile oferite de
furnizorii de servicii sociale, Moore(1990) evidenţiază zece funcţii ale managementului de
caz:
1. Evaluarea abilităţii individuale de a răspunde provocărilor din mediu – care
urmăreşte creşterea ccapacităţilor individului de a se adapta la noile condiţii ale mediului
său înconjurător;
2. Evaluarea capacităţii ffamiliei şi a grupului primar de a oferi îngrijire – care
urmăreşte identificarea posibilităţilor şi disponibilităţilor familiei/grupului de apartenenţă
al clientului;
3. Evaluarea resurselor din sistemul formal dde îngrijire – care identifică
resursele în sistemul guvernamental şi nonguvernamental, măsurarea accestora, aprecierea
nivelului de răspuns la problemele clientului;
4. Abilitarea indivizilor în utilizarea resurselor personale pentru a răspunde
provocărilor mediuluui – care pune accent pe resursele clientului pentru a asigura
durabilitatea intervenţiei;
5. Abilitarea familiilor şi a grupurilor primare pentru a îmbunnătăţi capacitatea
acestora de a oferi îngrijire – care dezvoltă abilităţile şi încurajează aceste structure ăentru
a se implica în înggrijirea clientului;
 6. Facilitarea negocierii inndivizilor pentru resursele existente în familie, în
grupul primar sau în instituţii care ofeeră servicii – care urmăreşte creşterea acccesului
clientului la resursele informale şi formale;
7. Facilitarea schimburilor între familie şi grupul primar, pe de o parte, şi
sistemul formal, pe de altă parte – care urmăreşte existenţa unor tranzacţii, schimburi
reciprocce între cele două sisteme, orientate către satisfacerea nevoilor clienţilor
( contractul înttre client şi furnizorul de servicii sociale) pentru creşterea responsabilităţii
familiei şi instituţiei în oferirea unor servicii controlabile prin schimb reciproc de
informaţii;
8. Evaluarea continnuă a nevoilor clienţilor – care asigură flexibilitatea
serviciilor oferite;
9. Evaluarea fradului în carre indivizii sunt sprijiniţi de families au de grupul
primar şi de furnnnizorii de seervicii – care presupune monitorizarea modului în care
clienţii serviciilor au beneficiat de spijin, cum s-au adaptat serviciile la nevoile clientului şi
cum sunt utilizate acccestea pentru abiliatarea clientului;
10. Evaluarea modului în care eforturile familiei sau ale grupului primar sunt
integrate celor ale sistemului formal – care urmăreşte să măsoare calitativ şi cantitativ,
compatibilitatea şi coerenţadintre intervenţis fsmiliei şi cea a instituţiei.(Cojocaru, 2005,
pag.173-174)

Aceste funcţii se referă în principal la modul de implementare a planului de

intervenţie, mai puţin la efectele pe care le are intervenţia asupra situaţiei clientului.

Acelaşi Moore(1990) a construit un model al managementului de caz pornind de la

cele două funcţii de bază ale managementului de caz, cea de abilitator şi cea de facilitator.
Acesta consider că asistenţii sociali sunt abilitatori pentru că maximizează potenţialul
indivizilor pentru a dezvolta independenţa acetora şi facilitatori pentru că negociază şi
îmbunătăţesc legăturile dintre instituţii, organizaţii şi oamenii care au probleme.

ridicată C

B
 ABILITARE

A
FACILITAR
scăzută ridicată
E
Fig. 2 Managementul de caz - graficul modelului O`Connor (Moore, 1990, apud
Cojocaru, 2005, pag. 180)

Acest grafic ne ajută să vizualizăm situaţia iniţială a beneficiarului, să proiectăm un

plan de intervenţie şi să monitorizăm progresele înregistrate.
Astffel, luând ca exemplu un bătrân văduv şi cu probleme medicale care nu are
resurse familial, principal preocupare a managerului de caz este de a-l ajuta să acceseze
serviciile comunitare la domiciliu. Deci, abilitarea pentru maximizarea potenţialului
grupului primar este redusă, minimă, iar facilitarea se reduce doar la accesul la servicii de
îngrijire la domiciliu – cazul A pe grafic.
Un alt exemplu se poate referi la un copil din mediul rural care neglijează şcoala
din cauza muncilor din gospodărie. Aici este vorba despre prevenirea abandonului şcolar
în care managerul de caz lucrează atât cu individual, familia cât şi cu instituţia principal
care este responsabilă de rezolvarea cazului, intervenţia acestuia având o intensitate medie
– cazul B pe grafic.
Un al treilea exemplu poate fi un copil abandonat în maternitate care trebuie
integrat în familie. Managerul de caz se implică atât în abiliatrea familiei copilului, a
rudelor, cât şi la nivelul instituţiilor ce pot oferi aasistenţă, abilitarea şi facilitarea fiind
foarte ridicate - cazul C pe grafic.

Alţi autori, care au studiat practica asistenţei sociale, cu accent pe participare,

vorbesc despre funcţii ale managementului de caz cu referire strict la client, şi funcţii cu
referire la întreg sistemul de furnizare a serviciilor.
Astfel, din perspectiva participării clienţilor, managementul de caz are următoarele
funcţii principale:
1. Extinderea serviciilor - se referă la activităţi de sporire a vizibilităţii
programelor şi a serviciilor prin educarea publicului larg şi a celorlalţi furnizori de servicii
cu privire la disponibilitatea programelor (discursuri publice, broşuri, articole de ziar,
campanii de colectare de fonduri, etc.). Managerii de caz speră că identificând la timp
cazurile de asistenţă socială, prin această extindere a serviciilor, munca lor cu clienţii să
prevină apariţia problemelor majore;
2. Planificarea privind personalul care preia cazurile – se referă la asigurarea
personalului interdisciplinar, ce asigură clientului un rol activ în procesul de asistare pentru
ca acesta să deţină un control real asupra a ceea ce i se întâmplă în viaţă, astfel încât să
existe o sincronizare a serviciilor fără o suprapunere inutilă a acestora;
3. Crearea unor legături între clienţi şi resurse – se referă la activităţi de
informare a clienţilor în ceea ce priveşte disponibilitatea, beneficiile, eligibilitatea,
ceerinţele, procedurile de aplicare şi alte informaţii vitale despre resurse. Aceste informaţii
ghidează clienţii prin labirintul reţelelor de servicii, ajutându-i să beneficieze de resursele
corespunzătoare;
4. Apărarea/Advocacy – se referă la acţivităţi de apărare a drepturilor clienţilor
conduse chiar de aceştia dar ghidaţi de managerul de caz. Ca iniţiatori, clienţii îşi definesc
propriile trebuinţe şi aleg activităţile ce li se potrivesc. În calitate de mentori, asistenţii
sociali prezintă moduri de abordare a instituţiilor şi a birocraţiei, le sugerează metode de
creeare de legături cu ceilalţi. Deci clienţii acţionează în nume propriu în timp ce asistenţii
sociali acţionează ca îndrumători, asistă clienţii şi îi susţin în acţiunile lor de refacere a
capacităţilor. (Miley, 2006, pag. 414-417)

Din perspectiva sistemului de furnizare a serviciilor, managementul de caz are

următoarele funcţii:
1. Coordonarea serviciilor – se referă la acele activităţi prin care se asigură
furnizarea de servicii în mod armonios şi compatibil cu nevoile clienţilor. Managerul de
caz trece în revistă ofertele de servicii disponibile pentru a se asigura de congruenţa
obiectivelor lor, de conformitatea serviciilor furnizate cu planul stabilit în prealabil şi de
existenţa oportunităţilor de comunicare între furnizotii de servicii;
2. Raportarea la alţi profesionnişti - se referă la legăturile bazate pe respect
dintre clienţi şi potenţialele sisteme de resurse, în care asistenţii îşi folosesc abilităţile
pentru ameliorarea acestor relaţii şi încearcă redistribuirea sarcinilor. Când îşi renegociază
legăturile cu sisteme mari de ajutor, clienţii pot schimba distribuirea puterii, facând
sistemele să lucreze pentru ei şi nu cu ei;
3. Construirea unor reţele receptive de servicii – se referă la procesul de
schimbare în cadrul sistemului de furnizare de servicii, astfel încât acestea să fie
corespunzătoare, mai adecvate şi mai accesibile. Schimbarea presupune crearea de reţele
de servicii sociale prin actualizarea permanentă a resurselor care fie sunt nedisponibile la
momentul solicitării fie sunt inaccesibile. Astfel pot fi înlăturate barierele şi obstacolele
care apar la nivel de sistem şi se poate consolida reţeaua de resurse comunitare pantru ca
aceasta să fie receptivă la potenţialii viitori clienţi. (Miley, 2006, pag. 417-419)
În viziunea altor autori, prin comparaţie cu managementul clasic ce se
caracterizează prin eficacitate şi eficienţă, pentru managementul serviciilor sociale care
lucrează cu valori umane, în acord cu respectarea drepturilor omului, se impune calitatea
serviciilor şi nu cantitatea acestora. Funcţia de bază a managementului de caz este aşadar
centrată pe furnizarea unui serviciu de calitate. În domeniul serviciilor sociale, pentru
beneficiar, calitatea înseamnă:
 Timpul si disponibilitatea - cât de mult trebuie să aştepte beneficiarul
pentru furnizarea unui serviciu şi dacă accesta este furnizat la timp;
 Stabilitatea serviciilor, conform contractului stabilit – dacă nivelul
serviciului furnnizat este acelaşi la toate vizitele effectuate;
 Deferenţa – atitudinea personalului faţă de beneficiar, cât de bine este tratat
acesta de furnizorul de servicii;
 Finalitatea- obtinerea rezultatelor aşteptate de beneficiar, nivelul de
realizare a serviciului.(Bodi,2007, pag. 42)

3.4. Etapele managementului de caz

Managementul de caz este un proces care implică parcurgerea unor etape
interdependente, care sunt aceleaşi pentru fiecare caz în parte.
Modelele clasice, prezintă treisprezece etape ale managementului de caz : 1.cererea
de ajutor, 2.admiterea, 3.evaluarea iniţială, 4.stabilirea obiectivelor, 5.planificarea
intervenţiei, 6.identificarea resurselor, 7.consilierea şi terapia, 8.coordonarea interegenţii,
9.conectarea resurselor la alte resurse, 10.monitorizarea, 11.reevaluarea situaţiei clientului,
12.evaluarea rezultatelor şi 13.advocacy de caz (Rothman,1991, apud Cojocaru, 2005,
pag.177-179)
Managementul de caz în asistenţă socială este utilizat pentru toate categoriile de
beneficiari, dar principiile managementului calităţii au fost definite în România prin
standarde obligatorii doar pentru domeniul protecţiei drepturilor copilului .
 Conform standard.2 din ordin nr. 288/2006, managementul de caz, aplicat în
domeniul protecţiei drepturilor copilului, implică parcurgerea urmatoarelor şase etape
principale:

a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;

b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului;
c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în
legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare
socială, PS;
d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant
legal şi alte persoane importante pentru copil;
e) Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor
şi intervenţiilor specializate;
f) Închiderea cazului.

a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor

Identificarea cazurilor se realizează prin: solicitare directă din partea
beneficiarului(copil/familie/reprezentant legal); referire din partea unei instituţii publice
sau private; semnalare/sesizare scrisă sau telefonică din partea altor persoane decât ele din
familie/reprezentant legal; autosesizare.
Evaluarea iniţială se referă la:
 Confirmarea /infirmarea cazului;
 Cine?,când?,cum? Se realizează avaluarea;
 Instrumente de evaluare, documente;
 Factori de decizie;
 Termene;
 Relaţii între instituţii/servicii;
 Responsabili.
Raportul de evaluare iniţială, este întocmit în maxim 24 ore de la efectuarea
evaluarii şi este înaintat şefului ierarhic pentru confirmare sau infirmarea a cazului.
Cazul confirmat este înregistrat la SEI /Primărie şi raportat directorului cu atribuţii
în domeniul protecţiei copilului care desemnează un Manager de caz (MC) sau un
Responsabil de caz(RC)
 Pentru cazurile infirmate şi înregistrate la DGASPC se fac referiri catre alte
instituţii pe baza unor adrese scrise şi telefonice.
Conţinurul raportului de evaluare precum şi decizia de confirmare/infirmare va fi
transmisă în maxim trei zile clienţilor, consemnându-se acest lucru.

b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului;

Prin utilizarea detaliată/complexă în cadrul managementului de caz clientul
beneficiază de o evaluare comprehensivă şi multidimensională a nevoilor sale speciale şi
individuale.
Acest tip de evaluare se realizează de Mangerul de caz(MC)/responsabilul de
caz(RC) împreună cu o echipă multidisciplinară din cadrul Serviciului de Evaluare
Complexă(SEC). În procesul evaluarii sunt implicaţi atât profesioniştii cât şi beneficiarii.
Informaţiile necesare evaluării detaliate sunt obţinute de la beneficiari, familiile acestora,
persoane apropiate/implicate, instituţii, prin intermediul vizitelor/întâlnirilor. Aceste
informaţii sunt consemnate în rapoarte de vizită/întâlnire care se referă la : Sinteza
discuţiilor, Data,Locul, Scopul vizitei.

Rapoartele sunt prezentate în termen de trei zile şefului ierarhic de la data efectuării
vizitelor. Evaluarea detaliată finală apare în raportul de evaluare întocmit pe baza
rapoartelor tuturor specialiştilor implicaţi în evaluare, în 24 de ore de la ultima evaluare.
Acesta este transmis în termen de trei zile sefului ierarhic spre avizare,
familiei/beneficiarului şi membrilor echipei.

c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut

în legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare
socială, PS;
Planificarea este un proces şi nu un rezultat final al activităţii profesionistului.
Planurile de intervenţie sunt instrumente de planificare, organizare şi structurare a
activităţii cu scopul de a produce schimbări în situaţia beneficiarului.(Cojocaru,2008, pag.
30)
Planul de intervenţie reprezintă un consens al negocierii aşteptărilor şi acţiunilor
dintre beneficiar şi profesionişti. Este importantă participarea beneficiarului la realizarea
planurilor pentru responsabilizarea şi motivarea acestora în luarea deciziilor.
 Planul de Servicii(PS) cuprinde informaţii despre prestaţiile, serviciile şi tipurile de
intervenţii atribuite beneficiarului, în scopul prevenirii separării copilului de părinţi, şi este
întocmit de responsabilul de caz prevenire(RC)care a instrumentat/preluat cazul în maxim
30 zile de la înregistrarea cazului.
Planul Individualizat de Protecţie(PIP) este documentul prin care se planifică
măsura specială de protecţie pentru copilul separat de familia sa, precum şi a prestaţiilor ,
serviciilor şi intervenţiilor. Pentru protecţia copilului în dificultate, PIP poate avea ca
finalitate :
a)reintegrarea familială a copilului;
b)adopţia;
c)integrarea socio-profesională;
PIP este un rezultat al evaluării detaliate a copilului şi cuprinde planurile de
intervenţie valabile pentru perioada cât copilul este scos din familie. Acesta este realizat de
managerul de caz împreună cu echipa multidisciplinară.
Managerul de caz şi echipa multidisciplinară realizează PIP împreună cu
beneficiarul/reprezentantul legal al acestuia în maxim 30 de zile de la înregistrarea cazului
şi este prezentat Comisiei pentru Protecţia Copilului/instanţei judecătoreşti.

Programele de Intervenţie Specifică(PIS), reprezintă activităţile realizate pe un

domeniu particular de intervenţie ce au în vedere următoarele aspecte: nevoi de sănătate;
nevoi de îngrijire şi securitate; nevoi fizice şi emoţionale; nevoi educaţionale formale şi
informale; nevoi de petrecere a timpului liber; nevoi de socializare; dezvoltare a
deprinderilor de viaţă independentă; menţinerea legăturii cu familia; reintegrarea în
familie.

Planul de Recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, se realizează de către Managerul

de caz din cadrul serviciului de evaluare complexă(SEC) pentru copiii cu dizabilităţi din
familie dar şi pentru cei care necesită orientare şcolară şi profesională. Pentru copiii cu
dizabilităţi aflaţi în protecţie specială/ familie lărgită/familie substitutivă/servicii
rezidenţiale PIP conţine Planul de Recuperare şi este realizat tot de MC.
Planul de reabilitare/ reintegrare pentru copii abuzaţi, neglijaţi/exploataţi, victime
ale traficului, care rămân în familie , este realizat de MC din Compartimentul de
intervenţie în situaţii de abuz, iar pentru cei care beneficiază de o măsură specială de
intervenţie, PIP conţine şi Planul de Reabilitare/Reintegrare.
 d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant
legal şi alte persoane importante pentru copil;
Furnizorii de servicii pentru copiii aflaţi în dificultate sunt instituţiile de asistenţă
socială acreditate care utilizează metoda managementului de caz pentru toţi copiii aflaţi în
evidenţa lor.
Prin furnizorii de servicii se asigură resursele umane, financiare, materiale necesare
desfăşurării optime a managementului de caz. Împreună cu coordonatorii serviciilor,
furnizorii de servicii stabilesc criteriile de admitere a clienţilor precum şi metodologiile şi
procedurile de lucru caracteristic fiecărui tip de serviciu.
Furnizorul de servicii asigură efectuarea demersurilor necesare pentru munca în
echipă multidisciplinară dar şi interinstituţională, precum şi a unor specialişti colaboratori.
Furnizarea prestaţiilor, serviciilor şi a intervenţiilor cuprinse in planurile de
intervenţie pentru copil se face în baza contractului cu familia/reprezentantul legal,
conform Ord.73/2005, privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de
servicii sociale de către furnizorii acreditaţi şi beneficiarii de servicii sociale .
Serviciile oferite de furnizorii de servicii sunt servicii primare care se referă la toate
serviciile de prevenire şi sunt asigurate de autorităţile publice locale şi ONG, iar serviciile
specializate sunt acele servicii destinate protecţiei copilului şi sunt asigurate de DGASPC
şi ONG.(Cojocaru, 2008, pag.33)
Echipa multidisciplinară în asistenţa socială se referă la totalitatea profesioniştilor
implicaţi în managementul de caz al unui beneficiar.
Echipa multidisciplinară reuneşte “persoane care au un obiectiv comun , care
contribuie la muncă prin competenţa pe care o au şi colaborează pentru a ajunge la un
rezultat convenit”.(Miley, 2006, pag.427)
Brill şi Levin,(2002) punctează câteva etape care eficientizează munca în echipă:
 identificarea problemei şi a limitelor acestora;
 stabilirea obiectivului echipei în scopul definirii problemei;
 stabilirea scopurilor;
 împărţirea şi atribuirea sarcinilor;
 evaluarea rezultatelor din prisma atingerii scopului şi a realizării obeictivelor(apud
Miley, 2006, pag. 427)
 Managerul de caz (MC) este profesionistul care asigură implicarea şi conlucrarea
unei echipe de specialişti multidisciplinară şi/sau interinstituţională pe tot parcursul
managementului de caz, coordonarea activităţilor de asistenţă socială, având drept scop
elaborarea şi implementarea:
 PIP, pentru copiii separaţi de familie;
 Planul de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, orientare şcolară şi
profesională din familie ;PIP şi Plan de recuperare pentru aceleaşi categorii
de copii dar care beneficiază de o măsură de protecţie specială;
 Planul de reabilitare/ reintegrare pentru situaţii de abuz, neglijare,
exploatare, victime ale traficului pentru copiii care rămân în familie ; PIP şi
planul de reabilitare pentru aceleaşi categoriide beneficiari dar care
beneficiază de o măsură de protecţie specială;

Ca să fie eficienţi managerii de caz trebuie:

 să deţină informaţii sigure şi corecte despre serviciile şi resursele pe care le
poate utiliza
 să deţină abilităţi de anticipare a unor situaţii sau crize pe care le pot avea
clienţii;
 să poată crea şi modifica resursele în funcţie de situaţia clientului;
 să coordoneze resursele oferite de alţi furnizori.(Miley, 2006, pag. 416)

Atribuţiile Managerului de caz(MC), conform standardului 10/Ord. nr.288/2006,

sunt:
a) coordonează eforturile, demersurile şi activităţile de asistenţă socială şi protecţie
specială ;
b) elaborează PIP/celelalte planuri prevăzute în legislaţie şi alcătuieşte echipa
multidisciplinară şi după caz interinstituţională şi organizează întâlnirile cu echipa
precum şi cele individuale cu profesioniştii implicaţi în rezolvarea cazului;
c) asigură colaborarea şi implicarea activă a familiei/reprezentantului legal şi a
copilului şi îi sprijină pe aceştia în toate demersurile întreprinse pe tot parcursul
managementului de caz(ex.organizarea de întâlniri periodice sau la solicitarea
acestora, acompaniere, sprijin emoţional, consiliere;
d) asigură comunicarea între toate părţile implicate în rezolvarea cazului;
 e) asigură respectarea etapelor managementului de caz;
f) întocmeşte şi reactualizează dosarul copilului;
g) coordonează metodologic responsabilii de caz prevenire;
h) comunică cu avizul superiorului ierarhic, la SEI, cazurile pentru care a fost luată
decizia de închidere.

Responsabilii de caz din protecţia specială(RC) sunt profesioniştii din cadrul

serviciilor rezidenţiale(cu excepţia centrelor maternale) care prin delegarea atribuţiilor de
către MC asigură coordonarea activităţilor legate de elaborarea şi implementarea tuturor
progaramelor de intervenţie specifică(PIS). Aceştia colaborează cu responsabilii de PIS,
angajaţi ai serviciilor aflate în protecţia copilului (dezvoltarea deprinderilor, consiliere,etc)
sau în alte domenii(sănătate, educaţie).
Responsabilii de caz din centrele maternale sunt profesioniştii din cadrul acestor
centre care prin delegarea atribuţiilor de către MC asigură coordonarea activităţilor legate
de elaborarea şi implementarea programelor personalizate de intervenţie.
Atribuţiile responsabilului de caz prevenire(RCP) sunt:
a) coordonarea eforturilor, demersurilor şi activităţilor de prevenire a separării
copilului de familia sa;
b) elaborează PS;
c) asigură comunicarea între toate părţile implicate în rezolvarea cazului;
d) asigură respectarea etapelor managementului de caz;
e) întocmeşte şi reactualizează dosarul copilului (standar 10, ordin nr. 288/2006)

e) Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate,

deciziilor şi intervenţiilor specializate;
Monitorizarea se realizează asupra intervenţiilor dar şi asupra modurilor de
realizarea a acestora.(Cojocaru,,2008, pag. 33)
Monitorizarea intervenţiilor este procesul de evaluarea a gradului de implementare
a planurilor elaborate după realizarea evaluării detaliate, a coerenţei şi succesiunii
activităţilor specialiştilor care lucrează la caz. Monitorizarea intervenţiilor specifice se
realizează de către managerul de caz prin întâlniri cu echipa multidisciplinară , prin discuţii
individuale cu profesioniştii implicaţi dar şi prin întâlniri cu beneficiarii sau alte persoane
reprezentative.
 În această etapă a managementului de caz, pentru protecţia copilului în dificultate,
se are în vedere monitorizarea planului individual de protecţie sau a celorlalte planuri
prevăzute în legislaţie, dar şi a progreselelor obţinute de beneficiar.
Monitorizarea intervenţiilor presupune realizarea unor rapoarte lunare din partea
responsabililor intervenţiilor specifice:
 rapoarte statistice(se referă la imaginea de ansamblu a activităţilor);
 rapoarte narative(se referă la descrierea aspectelor particulare cu care s-au
confruntat participanţii).

Pentru monitorizare PIP, se are în vedere:

 verificarea demarării serviciilor(în max.2 zile);
 verificarea modului de furnizare a serviciilor, cel puţin lunar;
 răspuns imediat în orice situaţie nou apărută;
 asigurarea fluxului de informaţii către toate persoanele implicate în rezolvarea
cazului;
 medierea relaţiei pe toate planurile părţilor implicate;
 reevaluarea situaţiei copilului şi a modului de implementare a planului, cel puţin o
dată la trei luni precum şi revizuirea planului respectiv dacă situaţia impune;
 înregistrarea informaţiilor, progreselor , evoluţiei cazului în dosarul beneficiarului;
 modificarea contractului cu familia atunci când se impune.
Pentru PIS, responsabilii de PIS au obligaţia de a întocmi rapoarte de implementare
lunar sau ori de câte ori este nevoie.Acestea sunt transmise în max trei zile de la întocmirea
lor către managerul de caz.
Managerul de caz/responsabilul de caz prevenire întocmeşte raportul de reevaluare
în maxim 24 de ore, de la data reevaluării. Acesta este avizat de şeful ierarhic superior şi
transmis în trei zile tuturor participanţilor .
Pentru cazurile extrem de dificile se pot organiza conferinţe de caz sau
teleconferinţe care să includă membrii echipei multidisciplinare cu experţi recunoscuţi ai
domeniului.

f) Închiderea cazului.
Monitorizarea postservicii aste perioada de menţinere a contactului cu beneficiarii
pentru o anumită perioadă de timp şi de evaluare a situaţiei lor fără însă a mai beneficia de
servicii.Închiderea cazului se realizează în general la atingerea scopului propus la începutul
intervenţiei, când procesul de asistenţă socială nu mai este necesar, iar beneficiarul îşi
dobândeşte capacitatea optimă de autonomie.Pentru cazurile de prevenire monitorizarea
serviciilor se realizează pentru o perioadă de min trei luni, iar pentru procesul de adopţie de
doi ani. Monitorizarea postservicii se realizează pe baza unui plan de monitorizare elaborat
de managerul de caz/responsabil de caz prevenire. Aceştia realizează lunar sau ori de câte
ori este nevoie câte un raport de monitorizare postservicii.Închiderea cazului se face prin
decizia autorităţilor la recomandarea managerului de caz/responsabilului de caz avizată de
şeful ierarhic.La DGASP închiderea cazului este înregistrată la SEI şi în sistemul
informatizat de monitorizare a cazurilor CMTIS.

Deşi aceste etape sunt aceleaşi pentru o anumită categorie de beneficiari ,

activităţile desfăşurate sunt supuse principiilor individualizării şi personalizării.

3.5. Evaluarea managementului de caz

Managementul de caz are ca scop eficientizarea intervenţiei sociale pentru

îmbunătăţirea calităţii serviciilor prin referirea la resursele comunitare, îndeplinirea
planificării, obţinerea rezultatelor dorite, modul de organizare şi eficienţa luccrului în
echipă, colaborarea cu toţi factorii implicaţi în rezolvarea problemei, etc.
Calitatea managementului de caz poate fi măsurată şi apreciată pe trei direcţii
principale:
1) Nivelul rezolvării problemei poate fi evaluat prin modul în care eu fost stabilite
obiective tangibile şi gradul de atingere a acestora, prin măsurarea schimbărilor
intervenite în comportamentul şi în situaţia beneficiarilor raportate la obiectivele
propuse, prin măsurarea nivelului de dependenţă faţă de serviciile oferite. Se
stabilesc indicatori cantitativi şi calitativi capabili să măsoare aceste modificări.
2) Procesul de management – calitatea acestuia poate fi măsurată prin nivelul
costurilor serviciilor oferite către beneficiar, prin nivelul de utilizare al resurselor
disponibile, prin aprecierea adecvării serviciilor oferite la nevoile clientului.
3) Satisfacţia clientului – prin evaluarea modului în care clientul/beneficiarul
caracterizează serviciile primite, gradul de satisfacţie faţă de acestea şi faţă de
rezultatele obţinute.(Cojocaru, 2005, pag. 186-187)
 În perioada mai – octombrie 2006, la nivel naţional, s-a desfăşurat un studiu cu
privire la evaluarea practicilor de implementare şi funcţionare a managementului de caz în
domeniul protecţiei copilului din România, în cadrul proiectului „Monitorizarea procesului
de elaborare şi implementare a planului individualizat de protecţie (PIP)” finanţat de
USAID şi implementat cu ajutorul ANPDC şi World Learning. Rezultatele cercetării sunt
raportate la finalităţile planurilor individualizate de protecţie. Sinteza cercetării a fost
publicată în „MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN PROTECŢIA COPILULUI – Evaluarea
serviciilor şi practicilor din România”, autori fiind Ştefan Cojocaru şi Daniela Cojocaru,
doi specialişti de seamă ai mediului academic ieşean. Această cercetare a scos în evidență
următoarele:
 În sistemul de protecție a copilului există o stare de confuzie și frustrare mai
ales în situația în care personalul din sistem nu operează cu aceleași definiții
atunci când se raportează la managementul de caz,
 În medie, un MC instrumentează aproximativ 91 de cazuri pe lună, fiind
considerat un grad foarte mare de încărcare a activității zilnice,
 Există DGASPC unde nu există MC (cum ar fi Botoșani),
 Există aproximativ 10.000 de copii din sistemul de protecție pentru care
DGASPC nu au desemnat MC,
 Există o tendință de identificare a MC în raport cu nivelul de pregătire a
persoanelor și nu cu responsabilitățile asociate acestei poziții profesionale și
cu practica managementului de caz,
 Chiar dacă în unele DGASPC au fost desemnați MC, acest lucru este doar
formal, organizarea și gestionarea intervenției nefiind structurate de un
management de caz real,
 Există diferențe semnificative între numărul maxim de zile(120) și cel
mediu (17,7) pentru realizarea evaluării detaliate, la nivelul unei DGASPC,
ceea ce reprezintă un indicator al diversității cazurilor dar și un indicator al
unor practici neuniforme,
 Elaborarea planului individualizat de protecție(PIP) se face în maniere
diferite în cadrul DGASPC, de la multiplicarea unui șablon sau a unui
formular la considerarea PIP-ului ca fiind o muncă suplimentară, un act
birocratic, o constrângere pentru completarea dosarului ce trebuie depus în
 comisie sau instanță,cu înțelegerea diferită a importanței și rolului planului
în organizarea intervenției la nivel individual,
 Dincolo de confuziile care se fac la nivel de management de caz s-a
descoperit o necunoaștere a finalităților PIP, fapt care generează multe
disfuncții și ineficiență în practica managementului de caz,
 Cele trei finalități posibile ale PIP sunt considerate de către MC și RCP ca
fiind restrictive, iar caracterul acesta restrictiv a fost susținut cu exemple,
 Înființarea unui departament al MC în structura DGASPC este apreciată de
către specialiștii DGASPC drept o formă de preofesionalizare a sistemului
de protecție a copilului. Responsabilitățile ar fi clar împărțite și asumate,
instituindu-se o formă de control intern al eficienței intervențiilor preopuse
și al stadiului de urmărire a finalităților PIP,
 Programele de formare sunt resimțite ca o necesitate și de către managerii și
responsabilii de caz, care au nevoie de sprijin pentru a obține o interpretare
comună a standardelor în domeniul protecției copilului, mai ales că de
modul în care este interpretată practica managementului de caz depind
aborsarea și practica în toate serviciile oferite beneficiarilor,
 Nivelul scăzut al salariilor, volumul mare de cazuri, accesul limitat la
mașinile cu care se fac deplasările în teren sunt considerate motive pentru
fluctuații de personal către alte sectoare din sistemul bugetar, pentru o
eficiență scăzută a intervențiilor,
 Se simte nevoia manifestării unui management de tip apreciativ, atunci când
personalul lucrează eficient și înregistrează succese.(pag. 171-194)

Conform studiului, referitor la integrarea socioprofesională a tinerilor ce părăsesc

sistemul de protecţie la nivelul anului 2005, se pot afirma următoarele:
 existau 12 manageri de caz(MC) şi 50 responsabili de caz(RC) pentru
integrarea socioprofesională a 183 de tineri,
 media cazurilor pe lună pentru un MC variază de la 62,5 cazuri (cea mai
ridicată medie fiind în Iaşi) la un caz pentru un MC (cea mai mică medie
fiind în Maramureş),
 practica managementului de caz este gestionată foarte diferit de la o
instituţie la alta, de la o zonă la alta,
  nu au fost totuşi identificate compartimente sau departamente specializate în
cadrul structurii DGASPC care să aibă obiective, standarde, metodologii de
lucru şi personal specializat pentru integrarea socioprofesională a acestor
tineri,
 chiar dacă în unele judeţe s-au realizat proiecte-pilot pentru integrarea
socioprofesională a tinerilor de peste 18 ani, ele nu s-au concretizat în
structuri specializate pentru acest tip de serviciu social,
 autorităţile locale de la nivelul primăriilor se implică foarte puţin în
sprijinirea tinerilot din sistemul de protecţie pentru integrarea lor socială –
mai ales prin offerirea de locuinţe tranzitorii, dar această nevoie de
implicare este conştientizată de autorităţile judeţene,
 în cele mai multe situaţii, ieşirea tinerilor din sistem este un rezultat natural,
şi nu unul intenţionat, orientat şi organizat pentru dezvoltarea deprinderilor
de viaţă independentă.(pag.155-170)

În urma prezentării rezultatelor cercetărilor privind managementul de caz

referitoare la protecţia copilului în România, a apărut nevoia clarificării metodologiei de
lucru privind această metodă atât de importantă în protecţia copilului.
 CAPITOLUL IV – MICROCERCETAREA

4.1. Contextul general al microcercetării

Conform Strategiei de dezvoltare economico-socială a judeţului Botoşani ,2008-

2013, unul dintre obiectivele de dezvoltare ale judeţului este Dezvoltarea Resurselor
Umane, a Serviciilor Sociale, Creşterea Ocupării şi a Incluziunii Sociale. În vederea
îndeplinirii acestui obiectiv, s-au propus mai multe măsuri, printre care Promovarea
programelor de dezvoltare socială adresate grupurilor vulnerabile, supuse riscului de
marginalizare socială.
Acest program îşi propune să desfăşoare cat mai multe acţiuni în vederea atingerii target-
ului principal. O serie din aceste acţiuni sunt prezentate mai jos:
 promovarea economiei sociale, dezvoltarea de reţele integrate pentru servicii
sociale;
 îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile la educaţie şi pe
piaţa muncii;
 promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii;
 programe pentru combaterea violenţei domestice şi a traficului de persoane;
 facilitarea integrării/reintegrării pe piaţa muncii şi la reconcilierea vieţii
profesionale cu viaţa de familie, atât prin modernizarea serviciilor sociale
existente, cât şi prin crearea de noi servicii de îngrijire pentru membrii de familie
dependenţi;
 elaborarea, îmbunătăţirea şi implementarea de instrumente şi soluţii educaţionale
pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii;
  sprijinirea şi dezvoltarea de programe pentru menţinerea elevilor în educaţie şi
prevenirea abandonului şcolar, furnizarea serviciilor integrate de orientare şi
consiliere pentru persoanele expuse acestui risc (ex. copii ai căror părinţi sunt
plecaţi temporar sau definitiv în străinătate);
 dezvoltarea de programe integrate pentru creşterea accesului şi participării în
învăţământul primar şi secundar pentru persoane aparţinând grupurilor
vulnerabile;
 facilitarea accesului la educaţia de tip “a doua şansă”;
 implementarea programelor de tip “şcoală după şcoală”, educaţie remedială şi
învăţare asistată;
 dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor între partenerii sociali şi
societatea civilă;
 campanii de informare şi conştientizare pentru schimbarea în mediile de lucru a
atitudinilor sociale faţă de grupurile vulnerabile;
 programe de formare pentru dezvoltarea abilităţilor de bază şi a calificărilor
pentru
grupurile vulnerabile;
 dezvoltarea de programe specifice pentru integrarea şi reintegrarea grupurilor
vulnerabile pe piaţa muncii;
 dezvoltarea de instrumente adecvate şi metode pentru furnizarea de servicii
sociale;
dezvoltarea de programe de formare pentru specialiştii implicaţi în serviciile sociale.

O problemă identificată de către factorii responsabili în domeniul protecţiei sociale

este cea a tinerilor care părăsesc acest sistem la împlinirea vârstei de 18 ani. Găsirea unei
locuinţe şi a unui loc de muncă reprezintă problemele esenţiale cu care aceşti tineri se
confruntă, astfel că vor trebui monitorizaţi şi găsite soluţii şi pentru această categorie care
tinde să devină una cu potenţial risc social.
În ceea ce priveşte serviciile sociale , la nivel judeţean, au fost făcute progrese
importante în soluţionarea unora dintre problemele cauzate de acest fenomen, şi anume:
 2 proiecte în parteneriat privind copiii care părăsesc sistemul de protecţie;
 1 proiect privind integrarea socială şi profesională, în parteneriat cu un ONG – 9
copii au găsit servicii.
 Unul dintre aceste proiecte îl constituie proiectul „Safe Harbour” derulat de
fundaţia „ Hand of Help” Botoşani în parteneriat cu fundaţia „ Star of Hope” Botoşani.

Tinerii de 18 ani care părăsesc sistemul de protecţie, prezintă o temă de actualitate

şi de interes public, care suscită atenţia specialiştilor în domeniu în privinţa lacunelor dar şi
a potenţialelor îmbunătăţiri ale sistemului de protecţie socială care pot fi realizate pentru
intensificarea coeziunii sociale.
Un alt aspect de luat în considerare este importanţa prezervării sănătăţii sociale a
adolescenţilor din sistemul de protecţie prin identificarea vocaţiei şi a pasiunii profesionale
în raport cu oportunităţile reale şi contextuale. Aceste elemente sunt privite ca părţi
cruciale de fundament ale etapei de tranziţie şi apoi a celei de părăsire a sistemului de
protecţie socială.

Fundaţia “Hand of Help” are sediul  în Botoşani, strada Pacea nr. 118 şi este
acreditată ca furnizor de servicii sociale.
Misiune:
Fundaţia Hand Of Help Botoşani are o misiune nobilă şi umanitară, de ajutorare
materială şi spirituală a persoanelor aflate în dificultăţi sociale temporare, indiferent de
categoria socială în care se încadrează (copii, bătrâni, persoane singure, orfane sau văduve,
persoane abandonate, persoane cu handicap, familii dezorganizate, etc.), precum şi a altor
organizaţii fără scop patrimonial recunoscute prin lege (fundaţii, asociaţii, centre de
plasament, azile bătrâni, biserici şi lăcaşe de cult, aşezăminte culturale şi istorice, etc.)
Pentru îndeplinirea acestei misiuni fundaţia Hand of Help a deschis în anul 1996 un
centru de plasament, care urmăreşte asigurarea accesului copiilor, pe o perioadă
determinată, la găzduire, îngrijire şi asistenţă medicală, socializare şi petrecere a timpului
liber, educaţie şi pregătire în vederea reintegrării sau integrării familiale şi socio-
profesionale. Centrul de plasament Hand of Help este un centru de tip rezidenţial,
reorganizat conform standardelor minime obligatorii în furnizarea serviciilor sociale şi a
normelor  legislative în vigoare.
Obiective de dezvoltare instituţională:
- Reducerea treptată a numărului de copii din centrul de plasament Hand of Help, în
vederea restructurării şi remodelării spaţiului locuibil, pentru a asigura un mediu de tip
familial.
- Reducerea duratei de şedere a copilului în cadrul centrului de plasament Hand Of  Help
Botoşani.
- Prevenirea plasamentului, responsabilizarea familiilor aflate în dificultate şi a comunităţii
cu privire la problemele propriilor copii prin consiliere şi acordarea de sprijin material,
financiar şi uman.
- Măsuri destinate tinerilor care, până la vârsta de 18 ani, beneficiază de măsura de
plasament în cadrul organizaţiei noastre, care să faciliteze dobândirea abilităţilor necesare
pentru integrarea lor educaţională, ocupaţională şi comunitară.
- Reorientarea utilizării resurselor financiare, materiale, umane şi tehnice ale fundaţiei
Hand Of Help către organizarea şi diversificarea de servicii alternative la protecţia
rezidenţială actuală.
- Atragerea de fonduri europene din cadrul programelor structurale, în vederea dezvoltării
unei alternative la protecţia rezidenţială actuală.
Beneficiarii
Fundaţia Hand of Help Botoşani furnizează servicii sociale în special copiilor care
provin din situaţii sociale deosebite, respectiv orfani, abandonaţi, familii lipsite de
posibilităţi materiale pentru creşterea, întreţinerea şi educarea lor sau cu posibilităţi reduse,
medii sociale vicioase, antisociale, familii dezorganizate şi alte cazuri similare  ce acoperă
aria geografică a judeţelor: Botoşani, Suceava, Bacău, Vrancea, Neamţ, Constanţa. 

Star of Hope Romania şi-a început activitatea în decembrie 1998, în judeţul

Botoşani având ca misiune ajutorarea copiilor aflaţi în dificultate precum şi a familiilor
acestora pentru a avea o viaţă cât mai bună, pentru a creşte şi a se dezvolta într-un climat
de demnitate şi încredere, de valorizare a fiinţei umane (www.starofhope.ro).

Prezentare SAFE HARBOUR

Proiectul „Safe Harbour” este de fapt rezultatul colaborării dintre aceste două
fundaţii. În anul 2006 Fundaţia Hand of Help a început colaborarea cu Fundaţia Star of
Hope România care s-a concretizat în închirierea unui apartament pentru tineri peste 18 ani
în scopul pregătirii inserţiei sociale a acestora .
Astfel a luat fiinţă proiectul „Safe Harbour” care oferă oportunităţi tinerilor din
centrul de tip rezidenţial al Fundaţiei “Hand of Help” Botoşani prin :
- găzduire pe o perioada de 3 ani, tinerii având posibilitatea de a-şi continua studiile ;
- dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă prin implicarea în activităţi de tip
gospodăresc (pregătirea meselor zilnice, igiena spaţiului de locuit, responsabilizare în
achitarea facturilor de întreţinere a locuinţei, etc.);
- activităţi de orientare profesională realizate în colaborare cu AJOFM Botoşani ;
- consiliere şi sprijin de specialitate în probleme de natură medicală ;
- activităţi de socializare punând în valoare modele de bună practică din viaţa de
familie.

Obiectivele principale ale proiectului „Safe Harbour”:

 Creşterea gradului de independenţă și de încredere în sine al beneficiarilor;
 Dezvoltarea unui „model de tip familial” de furnizare a serviciilor sociale tinerilor
aflați în dificultate și situații de risc social ;
 Creşte respectul de sine, încrederea în propriile forţe şi acţionează în cunoştinţă de
cauză;
 Crearea unui mediu unde tinerii pot decide şi pot să-şi asume responsabilităţi ca
membri ai societăţii în care au şanse să fie reprimiţi;
 Diminuează riscul abandonului în instituţii de plasament și riscul de a deveni
dependent de acestea;
 Îmbunătăţirea abilităţilor de a-şi gestiona propriile relaţii.
 Integrarea socio-profesională a tinerilor prin găsirea şi menţinerea unui loc de muncă.
Obiective pe termen scurt
 oferirea unui cadru de viaţă de tip rezidenţial
 refacerea echilibrului fizic şi psihic
 asigurarea unei educaţii adecvate
 asigurarea sănătăţii
Obiective pe termen mediu
 socializarea/integrarea în comunitatea primitoare a copilului protejat
 refacerea stimei de sine
 conturarea personalităţii
 refacerea aptitudinilor de inter-relaţionare şi comunicare
 asigurarea nevoilor educaţionale
 monitorizarea rezultatelor şcolare obţinute în raport cu capacităţile intelectuale
deţinute
 consilierea vocaţională
 dobândirea de competenţe şi deprinderi de viaţă
 refacerea relaţiilor cu familia lărgită până la cea de gr. IV
 depistarea unei familii substitut împreună cu autorităţile locale
Obiective pe termen lung
 continuarea studiilor şcolare
 pregătirea inserţiei socio-profesionale a tinerei ce părăseşte Centrul de plasament
„Hand of Help”
 pregătirea integrării sociale a tinerei, după ce împlineşte 18 ani, prin integrarea acesteia
în proiectul „Safe Harbour”- program de intensificare a coeziunii sociale.

Vorbind de oportunităţile care le-a creat pentru tineri trecerea prin proiectul “Safe
Harbour ”, facem referire la:
 continuarea studiilor şcolare concomitent cu responsabilizarea implicării în
activităţi de ordin familial – gătit, curăţenie, spălat rufe, plata facturilor de
întreţinere, administrarea banilor pentru aprovizionare, etc.- toate acestea fără
prezenţa continuă a unui adult ;
 consiliere vocaţională şi îndrumare în alegerea viitoarei meserii: completarea
unui CV, consultarea bursei locurilor de muncă pe plan local şi nu numai,
aspiraţia spre o profesie căreia sa-i poată face faţă tânărul provenit din centru ;
 formarea de abilităţi necesare menţinerii unui loc de muncă;
 sprijin material şi financiar în identificarea şi menţinerea unui spaţiu de locuit
post-reintegrare ;
 sprijin moral în vederea depăşirii riscului de marginalizare şi excluziune
socială cu care se confruntă .
Criteriul de selecţie al tinerilor se face de către specialiştii fundaţiei Hand of Help,
având prioritate tinerii a căror posibilitate de întoarcere în familie este imposibilă. Tinerii
sunt pregătiţi prin consiliere, punându-se accent pe independenţa faţă de serviciile sociale.
Proiectul se desfăşoară în locaţiile:
- apartament 2 camere – dotat cu toate utilităţile
- sediul fundaţiei Hand of Help

4.2. Obiectul cercetării

 Managementul de caz reprezintă un obiect de cercetare interesant atât pentru
activitatea întregului sistemul de asistenţă socială cât şi pentru clarificarea activităţii
asistentului social. În această evaluare am optat pentru referirea la etapele managementului
de caz :
a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;
b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului;
c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în
legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială,
PS;
d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant legal şi
alte persoane importante pentru copil;
e) Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi
intervenţiilor specializate;
f) Închiderea cazului.

4.3. Ipotezele şi obiectivele cercetării

Ipotezele microcercetării sunt :
(1) Se prezumă că existenţa unui compartiment de management de caz, în
cadrul fundaţiei, organizează optim activităţile echipei multidisciplinare cu
tinerii din programul Safe Harbour
(2) Se prezumă că respectarea efectuării etapelor managementului de caz
evaluează şi corelează corect nevoile tinerilor, din programul Safe Harbour,
cu resursele disponibile pentru satisfacerea acestora
(3) Se prezumă că respectarea efectuării etapelor managementului de caz
conform standardelor minime obligatorii determină atingerea finalităţilor
PIP-urilor în cadrul programului Safe Harbour

Obiectivul general al microcercetării este de a face o evaluare a programului Safe

Harbour, din cadrul Fundaţiei Hand of Help Botoşani, din perspectiva managementului de
caz prin:
 Identificarea practicilor şi principiilor folosite în instrumentarea cazurilor
 Analiza sumară a instrumentelor utilizate de asistentul social/managerul de caz
  Identificarea serviciilor pentru integrarea socio-profesională a tinerilor din
program
 Analiza mediului socio-familial al tinerilor din cadrul programului
 Analiza gradului de implicare a tinerilor în furnizarea serviciilor
 Analiza indicatorilor de ieşire din program
 Evaluarea programului de către specialiști
4.4. Eşantionul investigat şi perioada de desfăşurare a microcercetării
Pentru realizarea obiectivelor propuse am realizat următorul eşantion reprezentativ:
- 2 fete participante la program din septembrie 2011 – prezent
- 2 fete participante la program din februarie 2010 – prezent
- 2 fete participante la program din august 2009 – iulie 2011(date din
dosar)
- 2 fete participante la program din martie 2007 – februarie 2010 (date din
dosar)
- 3 fete participante la program din septembrie 2006 – iulie 2009 (date din
dosar)
- 3 specialişti din cadrul programului

Microcercetarea s-a realizat în perioada februarie – iunie 2012

4.5. Metode, tehnici şi instrumente de lucru

Pentru verificarea ipotezelor şi atingerea obiectivelor microcercetării am folosit atât

metode cantitative cât şi calitative.
Analiza statistică am realizat-o pe baza unor indicatori care surprind dinamica
programului Seif Harbour. Datele statistice sunt preluate din dosarele beneficiarilor şi din
statisticile fundaţiei.
Pentru culegerea datelor calitative am folosit tehnica documentării şi cea a
interviului. Documentarea s-a realizat prin studierea informaţiilor din documentele
fundaţiei: dosarele beneficiarilor, procedurile instituţionale care structurează instervenţia şi
coordonează relaţiile dintre diferite servicii, diverse statistici, legislaţia corespunzătoare,
diferite manuale şi documente după care se ghidează specialiştii programului Safe Harbor.
 Ca instrumente de culegere a datelor am realizat o grilă de analiză calitativă şi un
ghid de interviu pentru cei trei specialişti din cadrul programului Safe Harbour.

4.6. Interpretarea calitativă şi cantitativă a datelor

În analiza informaţiilor culese pot spune că au avut influenţă elemente ca : trecutul
şi experienţa personală, filtru propriu de observare şi ascultare şi capacitatea de care dispun
pentru a fi obiectiv în interpretarea datelor.
Analiza statistică mi-a permis atingerea următoarelor obiective:

Analiza mediului socio-familial al tinerilor din cadrul programului

Figura nr. 1 Structura mediilor sociale de provenienţă a tinerilor din programul

Safe Harbour

Analiza mediilor sociale din care provin tinerii indică că majoritatea provin din
familii sărace sau sunt orfani de ambii părinţi ceea ce confirmă vulnerabilitatea acestora la
ieşire din sistemul de protecţie.

Analiza gradului de implicare a tinerilor în furnizarea serviciilor

Luând în considerare activitatea Consiliului Copiilor din cadrul fundaţiei Hand of
Help la care pot apela şi tinerii din programul Safe Harbour am extras din statistici
activitatea tinerilor din program.
 Fig. nr.2 Evoluţia indicatorilor de implicare tineri

Există o tendinţă clară de scădere a numărului de reclamaţii/nemulţumiri şi o

creştere a numărului de sugestii rezolvate favorabil fapt ce atestă şi confirmă
importanţa şi necesitatea principiilor aplicate în relaţia cu tinerii.

Analiza indicatorilor de ieşire din program

Tabel nr. 1 Centralizator intrări/ieşiri din program
2006 2007 2008 2009 2010 2011
intrări ieşiri intrări ieşiri intrări ieşiri intrări ieşiri intrări ieşiri intrări ieşiri
Nr.
3 0 2 0 0 0 2 3 2 2 2 2
tineri
Total
3 5 5 4 4 4
tineri

Analiza centralizatorului de intrări/ieşiri din programul Safe Harbour indică o

fluctuaţie redusă a numărului de tineri ceea ce confirmă unul din principiile programului de
a menţine un număr relativ mic de tineri în apartament pentru o mai bună convieţuire.

Deoarece cele 11 cazuri instrumentate în cadrul programului sunt asemănătoare și

pentru a nu repeta redarea unor informații și prezentarea rezultatelor am optat împărțirea
tinerilor în trei categorii, funcție de noutatea în demersul de management de caz adusă de
necesitatea unei instrumentări mai adecvate.
Am realizat astfel trei grile de analiză calitativă aferente celor trei grupe de tineri.
Aceste grile de analiză se prezintă astfel:
 Grila de analiză calitativă nr. 1 - aferentă primelor trei cazuri identice din program septembrie 2006- iulie 2009

Tehnici
Servicii Echipa Observaţii
Documente Structura documentului de evaluare Timp
oferite de lucru
a cazului

-solicitare scrisă
-Cerere scrisă
din partea tinerei

24-48
Identificarea, - fişa de deschidere -Date despre beneficiar Documentare ore
evaluarea iniţială
şi preluarea a cazului -informatii generale despre Informare Informare Asistent social de la
cazurilor caz Întrevedere înregistrarea
-concluzii solicitării

-proces verbal de -scop

primire în program -continut
-recomandări
Evaluarea -contract de servicii
detaliată/complexă
- părţi contractante Prezentare Informare Asistent social Maxim 2 zile
a situaţiei tinerei
- obiectul contractului de la primirea Nu s-a efectuat o
- costuri servicii oferite în program evaluare complexă, s-a
- durata contractului preluat evaluarea
- drepturile şi obligaţiile detaliată a cazului din
furnizorului de servicii dosarul din centrul de
 - drepturile şi obligaţiile
beneficiarului
- soluţionarea reclamaţiilor
- rezilierea contractului plasament HOH

-încetarea contractului
- anexe la contract

Planificarea
-obiective
serviciilor şi -Asistent social/
intervenţiilor -activităţi 24-48 ore de la
concretizată într-un manager de caz
-prestaţii Întrevedere semnarea
plan prevăzut în -PIP -psiholog,
legislaţie: PIP, plan -personal de specialitate Discuţii în echipă Planificare contractului de Nu există PIS-uri
de recuperare, plan Psihopedagog,
desemnat Planificare furnizare a
de reabilitare şi/sau -asistent medical
reintegrare socială, -modalităţi de monitorizare serviciilor
PS
şi reeevaluare
Furnizarea -profilul psihologic:
serviciilor şi
procese cognitive implicate
intervenţiilor pentru Fişa de evaluare
copil,familie/ în învăţare, stilul de muncă, Maxim 3 zile La dosar se găsesc
psihologică a Evaluare
reprezentant legal Chestionarul Psiholog de la intrarea în diferite tipuri de
motivaţia, trăsături de psihologică
şi alte persoane tânărului
importante pentru personalitate program chestionare
copil;
-recomandări

Plan personalizat -obiective, Documentare Planificare Psiholog/ Maxim 7 zile La dosar se găsesc
de consiliere -tehnici şi metode utilizate Întrevedere asistent social/ de la intrarea în copii , pe diferite teme
-nevoi identificate de tânăr, Planificare asistent medical/ program abordate, din broşuri,
-nevoi identificate de cărţi de specialitate,
 specialist,
-resurse necesare rezolvării
dificultăţilor identificate, mape de campanii de
-puncte tari ale tânărului, informare,
-rezultate aşteptate, documente legislative
-planificarea programului
de consiliere
Interviul,Observaţia
construire a unei
, Analiza câmpului
reţele de suport
de forţe,
social,Consiliere
Discuţii de grup,
Mediere şi Psiholog/
Fişa şedinţei -obiective, Discuţii libere,
acompaniament asistent social/ 24 ore de la Dosarul conţine fişe de
de consiliere -metodologia utilizată, Brainstorming,
pe piaţa muncii: psihopedagog/ terminarea lucru aferente tuturor
(individuală/de -conţinutul şedinţei, Joc de rol, Analiza
elaborare CV, asistent medical/ şedinţei temelor abordate
grup) -concluzii, de caz, Practicarea
pregătirea pentru
-planificarea următoarei deprinderilor
interviu,și a
şedinţe însuşite Echipe-
dosarului de
jocuri-turnee
angajare
 -nr. de cazuri active,
-tipuri de caz: situaţia în
prezent, Observaţia
Monitorizarea şi
reevaluarea -Fişă de acţiuni în ultima lună, Interviul diagnostic Evaluare
periodică a Asistent social
supervizare a acţiuni pentru luna viitoare, Întrevederea specialişti
progreselor
înregistrate, soluţii/resurse Grup de suport Evaluare Supervizor De 2 ori/ lună
cazurilor
deciziilor şi
-observaţii progrese tineri
intervenţiilor
specializate; -cazuri noi deschise,
-cazuri închise,
-nr. total de cazuri deschise

pentru luna următoare

-date beneficiar,
Cazul este închis în
-data şi motivul deschiderii, Maxim 24 ore
-Fişă de închidere a Observaţia iulie 2009
Închiderea cazului. -modalitatea de închidere a Evaluarea finală de la decizia de
cazurilor Întrevederea Asistent social Nu există evidenţă de
cazului, a cazului închidere a
monitorizare după
-situaţia cazului la cazului
ieşirea din program
închidere

Grila de analiză calitativă nr 2 – aferentă tinerelor(patru) care au fost în program în perioada martie 2007- iulie 2011
 Tehnici de evaluare Observaţii
Documente Structura documentului Servicii oferite Echipa de lucru Timp
a cazului

- Solicitare scrisă
Cerere scrisă
din partea tinerelor

-Date despre 24-48

Identificarea,
evaluarea - fişa de deschidere beneficiar ore
iniţială a cazului -informatii generale Informare Asistent social
Informare de la
şi preluarea
cazurilor; despre caz Întrevedere înregistrarea
-concluzii solicitării

-proces verbal de -scop

primire în program -continut
-recomandări
Evaluarea
detaliată/
-fişa de evaluare 24 ore
complexă a
situaţiei individuală a -date beneficiar de la
tânărului; Chestionar Evaluare
nevoilor -chestionar nevoi primirea în
beneficiarului program
Asistent social
-contract de Prezentare Informare
servicii - părţi contractante
-s-a introdus un
- obiectul contractului Maxim 2 zile
instrument al activ
- costuri servicii oferite de la
de asistenţă socială
- durata contractului primirea
 - drepturile şi obligaţiile
furnizorului de servicii
- drepturile şi obligaţiile
beneficiarului
- soluţionareareclamaţiilor în program
de evaluare indivi
- rezilierea contractului
a nevoilor – pliat
-încetarea contractului
specificul tinerilor
- anexe la contract
pregătesc să părăs
sistemul de prote
Planificarea -obiective
serviciilor şi Întrevedere
-activităţi (PIS-urile) -Asistent social/
intervenţiilor Discuţii în echipa 24-48 ore de - se face referire
concretizată -prestaţii manager de caz
într-un plan multidisciplinară la semnarea întocmirea PIS-ulu
-PIP -personal de specialitate Planificarea -psiholog,
prevăzut în contractului instrument nou int
legislaţie: PIP, desemnat planului de protecţie Psihopedagog,
plan de Discuţii cu tinerii de furnizare a în instrumentar
-modalităţi de -asistent medical
recuperare, din program serviciilor cazurilor din prog
plan de monitorizare
reabilitare Planificare
şi reeevaluare
şi/sau
-PIS relaţia cu -Asistent social
reintegrare
socială, PS; familia -obiective Întrevedere Planificarea -psihopedagog
-activităţi - relaţia cu Discuţii în echipa consilierii
familia multidisciplinară familiei
-persoane importatnte naturale/
din viaţa tânărului Discuţii cu tinerii extinse
- restricţii din program
 -mijloace de comunicare
-resurse umane,
Planificare
materiale şi financiare
-monitorizare şi evaluare

-obiective -PIS-ul este un

Planificarea
-activităţi Întrevedere instrument bin
consilierii
-registru activităţi Discuţii în echipa -Asistent social, elaborat, defalca
-PIS deprinderi psihologice
formare DVI desfăşurate multidisciplinară -psihopedagog nevoi şi resurse,
de viaţă şi vocaţionale
- trăsături de personalitate -specialişti din posibilitate de
independentă
-oportunităţi de dezvoltare Discuţii cu tinerii instituţii monitorizare pr
Planificarea şcolară
identificate din program partenere înregistrarea scri
şi
-resurse umane, Planificare diferitor situaţ
profesională
materiale şi financiare Maxim 7 zile importante
-monitorizare şi evaluare de la
-PIS sănătate Întrevedere Planificarea evaluării -Medic
aprobarea
-obiective Discuţii în echipa medicale colaborator în
PIP-ului
-activităţi : consult multidisciplinară şi consilierii program
medical obligatoriu, medicale -medic de familie
examen medical de bilanţ, Discuţii cu tinerii -asistent medical
tratamente diverse, din program
cursuri de prim ajutor Planificare
în caz de fracturi, plăgi,
lipotimii, educaţie pentru
 sănătate, informare şi
asistenţă nutriţională
-resurse umane, materiale
şi financiare
- monitorizare şi evaluare
-PIS educaţie
-obiectiv
-activităţi : urmărirea
pregătirii temelor şcolare
şi sprijin pentru realizarea
acestora, , colaborare cu
unităţile de învăţământ
frecventate de tineri,
Educaţie informală
şi nonformală, de grup şi
individuală,
-atitudinea tânărului faţă
de şcoală, dificultăţi de
învăţare şi măsuri
psihopedagogice, interese
şi aspiraţii educaţional-
vocaţionale,
absenteism/abandon,
-resurse umane, materiale
Întrevedere Planificarea -Mediator şcolar,
Discuţii în echipa şcolară -Instructor de
multidisciplinară şi profesională arte plastice,
-noutatea adusă de
-Psihopedagog
instrument este c
Discuţii cu tinerii
doreşte şi se apl
din program
implicarea tineril
Planificare
elaborarea planulu
intervenţie speci
pentru o mai bu
cunoaştere a nevo
acestora şi satisfac
lor la nivel cât m
ridicat
 şi financiare
- monitorizare şi evaluare

-PIS recreere/
socializare -obiective
-activităţi: cunoaşterea
normelor de Întrevedere -Mediator şcolar,
Discuţii în echipa -Instructor de
comportament necesare
multidisciplinară arte plastice,
integrării în viaţa
-Psihopedagog
socială, familiarizarea Planificarea
Discuţii cu tinerii
cu elemente activităţii de
din program
- PIS-ul ajută l
de cultură Planificare recreere şi
evaluarea evolu
a spaţiului socializare
tânărului în cad
social în
programului
care trăieşte
-roluri îndeplinite în -
grup
-trăsături
temperamentale
dobândite
-resurse umane, materiale
şi financiare
- monitorizare şi evaluare
Furnizarea
serviciilor şi
-profilul psihologic:
intervenţiilor
pentru copil, procese cognitive
familie/ La dosar se găsesc
Fişa de evaluare implicate Interviul Maxim 3 zile
reprezentant
legal şi alte psihologică a în învăţare, stilul de diferite tipuri de
Observaţia Evaluare psihologică Psiholog de la intrarea
personae chestionare şi ghid
tânărului muncă, Chestionarul în program
importante
pentru copil; motivaţia, trăsături de de interviu

personalitate
-recomandări

Plan personalizat Documentare Planificare activităţii Psiholog/ Maxim 7 zile

de consiliere -obiective, Întrevedere de consiliere pe asistent social/ de la intrarea La dosar se găsesc
-tehnici şi metode utilizate Planificare diferite domenii asistent medical/ în program , pe diferite teme
-nevoi identificate de abordate, din broş
tânăr, cărţi de specialitate
-nevoi identificate de mape de campanii
specialist, informare,
-resurse necesare documente legislat
rezolvării
dificultăţilor identificate,
-puncte tari ale tânărului,
-paşi în procesul
consilierii,
-rezultate aşteptate,
 -planificarea programului
de consiliere

Identificare/construir
Interviul,
e a unei reţele de
Observaţia,
suport social
Analiza câmpului
de forţe,
Consiliere
Discuţii de grup,
Psiholog/
Fişa şedinţei -obiective, Discuţii libere,
Mediere şi asistent social/ 24 ore de la Dosarul conţine fi
de consiliere -metodologia utilizată, Brainstorming,
acompaniament pe psihopedagog/ terminarea lucru aferente tut
(individuală/de -conţinutul şedinţei, Joc de rol,
piaţa muncii: asistent medical/ şedinţei temelor aborda
grup) Analiza de caz,
elaborare CV şi
-concluzii, Practicarea
pregătirea pentru
-planificarea următoarei deprinderilor
interviu,pregătirea
şedinţe însuşite
dosarului de angajare
Echipe-jocuri-
turnee

Monitorizarea -Raport de -obiective iniţiale, Reevaluarea

şi reevaluarea
reeevaluare a -rezultate principale planificării consilierii
periodică a
progreselor planului -obiective revizuite, Întrevederea Psiholog/
înregistrate,
-rezultate revizuite şi echipei asistent social/
deciziilor şi personalizat de
intervenţiilor -este un instrumen
specializate;
introdus ca urma
unor eşecuri înregi
de unele tinere
ocuparea unui lo
muncă

psihopedagog/
aşteptate, multidisciplinare
consiliere asistent medical/
-paşi în procesul -în funcţie de c
Supervizor
consilierii domeniu al consil
se doreşte a fi rean
, supervizorul eval
şi activitatea
specialistului, s
revizuiesc une
obiective şi aştep

-Fişă de -nr. de cazuri active, Observaţia Evaluare specialişti Asistent social De 2 ori/ lună
supervizare a -tipuri de caz: situaţia în Interviul diagnostic Evaluare progrese Supervizor
cazurilor prezent, Întrevederea tineri
acţiuni în ultima lună, Grup de suport
acţiuni pentru luna
viitoare,
soluţii/resurse
 -observaţii
-cazuri noi deschise,
-cazuri închise,
-nr. total de cazuri
deschise pentru luna
următoare

- 2 cazuri sunt înc

-date beneficiar, în februarie 2010 ş
-data şi motivul cazuri în iulie 2011
Maxim 24 ore
-Fişă de închidere a deschiderii, Observaţia - există evidenţă de
Închiderea Evaluarea finală a de la decizia
cazului. cazurilor -modalitatea de închidere Întrevederea Asistent social monitorizare după
cazului de închidere a
a cazului, ieşirea din program
cazului
-situaţia cazului la evidenţă scrisă de 3
închidere întrevederi la sediu
fundaţiei HOH
 Grila de analiză calitativă nr 3 – aferentă tinerelor(patru) care sunt în prezent în program
Tehnici de evaluare Observaţii
Documente Structura documentului Servicii oferite Echipa de lucru Timp
a cazului
- Solicitare scrisă
din partea tinerelor Cerere scrisă

-Date despre 24-48

Identificarea,
evaluarea - fişa de deschidere beneficiar ore
iniţială a cazului -informatii generale Informare Asistent social
Informare de la
şi preluarea
cazurilor; despre caz Întrevedere înregistrarea
-concluzii solicitării

-proces verbal de -scop

primire în program -continut
-recomandări
Evaluarea -date beneficiar Chestionar Evaluare Asistent social 24 ore
detaliată/
-chestionar nevoi de la
complexă a
situaţiei -fişa de evaluare primirea în
tânărului;
individuală a program
 nevoilor
beneficiarului

- părţi contractante
- obiectul contractului
- costuri servicii oferite
- durata contractului
Maxim 2 zile
- drepturile şi obligaţiile
de la
furnizorului de servicii Prezentare Informare
-contract de servicii primirea
- drepturile şi obligaţiile
în program
beneficiarului
- soluţionareareclamaţiilor
- rezilierea contractului
-încetarea contractului
- anexe la contract
-scop -document introdus
-conținut Premergător pentru o mai bună
Raport de Întrevedere Informare
-observații -asisten social semnării înțelegere a serviciilor,
întrevedere Discuții cu familia Orientare
-concluzii contractului eferite de program, din
-recomandări partea familiei
Planificarea -PIP Întrevedere Planificarea -Asistent social/ 24-48 ore de - se face referire la
serviciilor şi
-obiective Discuţii în echipa planului de protecţie manager de caz la semnarea întocmirea PIS-ului, ca
intervenţiilor
concretizată -activităţi (PIS-urile) multidisciplinară -psiholog, contractului instrument nou introdus
într-un plan
-prestaţii Psihopedagog, de furnizare a în instrumentarea
prevăzut în -personal de specialitate
legislaţie: PIP,
desemnat Discuţii cu tinerii
plan de -asistent medical
recuperare, -modalităţi de din program serviciilor cazurilor din program
plan de
monitorizare Planificare
reabilitare
şi/sau şi reeevaluare
reintegrare
socială, PS;
-obiective
-activităţi - relaţia cu
Întrevedere
familia
Discuţii în echipa
-persoane importatnte Planificarea consilierii
-PIS relaţia cu multidisciplinară
din viaţa tânărului familiei -Asistent social
familia
- restricţii naturale/ -psihopedagog
Discuţii cu tinerii
-mijloace de comunicare extinse
din program
-resurse umane,
Planificare
materiale şi financiare
-monitorizare şi evaluare
-PIS-ul este un
-PIS deprinderi de Întrevedere Planificarea consilierii -Asistent social, instrument bine
viaţă -obiective Discuţii în echipa psihologice -psihopedagog elaborat, defalcat pe
independentă -activităţi multidisciplinară şi vocaţionale -specialişti din nevoi şi resurse, cu
-registru activităţi instituţii posibilitate de
formare DVI desfăşurate Discuţii cu tinerii Planificarea şcolară partenere monitorizare prin
- trăsături de personalitate din program şi înregistrarea scrisă a
-oportunităţi de dezvoltare Planificare profesională
 identificate diferitor situaţii
-resurse umane, importante
materiale şi financiare
-monitorizare şi evaluare Maxim 7 zile
de la
aprobarea
-obiective PIP-ului
-activităţi : consult
medical obligatoriu,
examen medical de bilanţ, Întrevedere
-Medic
tratamente diverse, Discuţii în echipa Planificarea evaluării
colaborator în
cursuri de prim ajutor multidisciplinară medicale
-PIS sănătate program
în caz de fracturi, plăgi, şi consilierii
-medic de familie
lipotimii, educaţie pentru Discuţii cu tinerii medicale
-asistent medical
sănătate, informare şi din program
asistenţă nutriţională Planificare
-resurse umane, materiale
şi financiare
- monitorizare şi evaluare -noutatea adusă de acest
instrument este că se
-PIS educaţie Întrevedere Planificarea -Mediator şcolar,
doreşte şi se aplică
-obiectiv Discuţii în echipa şcolară -Instructor de arte
-activităţi : urmărirea multidisciplinară şi profesională plastice,
implicarea tinerilor în
pregătirii temelor şcolare -Psihopedagog
 şi sprijin pentru realizarea elaborarea planului de
acestora, , colaborare cu intervenţie specific
unităţile de învăţământ pentru o mai bună
frecventate de tineri, cunoaştere a nevoilor
Educaţie informală acestora şi satisfacerea
şi nonformală, de grup şi lor la nivel cât mai
individuală, ridicat
-atitudinea tânărului faţă - PIS-ul ajută la
Discuţii cu tinerii
de şcoală, dificultăţi de evaluarea evoluţiei
din program
învăţare şi măsuri tânărului în cadrul
Planificare
psihopedagogice, interese programului
şi aspiraţii educaţional-
vocaţionale, -
absenteism/abandon,
-resurse umane, materiale
şi financiare
- monitorizare şi evaluare

-PIS recreere/ -obiective

socializare -activităţi: cunoaşterea
normelor de
comportament necesare Întrevedere -Mediator şcolar,
Discuţii în echipa -Instructor de arte
integrării în viaţa
multidisciplinară plastice,
socială, familiarizarea
 cu elemente
de cultură
a spaţiului
social în
care trăieşte
-roluri îndeplinite în Planificarea
-Psihopedagog
grup Discuţii cu tinerii activităţii de
-trăsături din program recreere şi
Planificare socializare
temperamentale
dobândite
-resurse umane, materiale
şi financiare
- monitorizare şi evaluare

Furnizarea Fişa de evaluare Interviul Evaluare psihologică Psiholog Maxim 3 zile La dosar se găsesc
serviciilor şi
psihologică a -profilul psihologic: Observaţia de la intrarea diferite tipuri de
intervenţiilor
pentru copil, tânărului procese cognitive Chestionarul în program chestionare şi ghiduri de
familie/
implicate interviu
reprezentant
legal şi alte în învăţare, stilul de
personae
muncă,
importante
pentru copil; motivaţia, trăsături de
personalitate
-recomandări
 -obiective,
-tehnici şi metode utilizate
-nevoi identificate de
tânăr,
-nevoi identificate de
specialist, La dosar se găsesc
Documentare
-resurse necesare Psiholog/ copii , pe diferite teme
Întrevedere Planificare activităţii Maxim 7 zile
Plan personalizat rezolvării asistent social/ abordate, din broşuri,
Planificare de consiliere pe de la intrarea
de consiliere dificultăţilor identificate, asistent medical/ cărţi de specialitate,
diferite domenii în program
-puncte tari ale tânărului, mape de campanii de
-paşi în procesul informare,
consilierii, documente legislative
-rezultate aşteptate,
-planificarea programului
de consiliere

Fişa şedinţei Psiholog/ 24 ore de la Dosarul conţine fişe de

de consiliere Interviul, Identificare/construire asistent social/ terminarea lucru aferente tuturor
(individuală/de -obiective, Observaţia, a unei reţele de suport psihopedagog/ şedinţei temelor abordate
grup) -metodologia utilizată, Analiza câmpului social asistent medical/
-conţinutul şedinţei, de forţe,
Discuţii de grup, Consiliere
-concluzii, Discuţii libere,
-planificarea următoarei Brainstorming, Mediere şi
 Joc de rol, acompaniament pe
Analiza de caz, piaţa muncii:
Practicarea elaborare CV şi
şedinţe deprinderilor pregătirea pentru
însuşite interviu,pregătirea
Echipe-jocuri- dosarului de angajare
turnee

-date despre membrii

familiei
-relațiile intra/extra
familiale
Fișa de evaluare Maxim10 zile -instrument nou introdus
-dificultăți în familie Interviu diagnostic
psihologică a Evaluare Psiholog de la intrarea pentru a întări rețeaua de
-atitudinea familiei față de Observație
familiei în program sprijin a tânărului
dificultăți
-resursele familiei
-observații
-concluzii și recomandări

Monitorizarea -Raport de -obiective iniţiale, Întrevederea Reevaluarea Psiholog/

şi reevaluarea
reeevaluare a -rezultate principale echipei planificării consilierii asistent social/
periodică a
progreselor planului -obiective revizuite, multidisciplinare psihopedagog/
înregistrate,
-rezultate revizuite şi asistent medical/ -este un instrument nou
deciziilor şi personalizat de
intervenţiilor aşteptate, Supervizor introdus ca urmare a
specializate; consiliere

-paşi în procesul consilierii
-Fişă de supervizare -nr. de cazuri active,
a cazurilor -tipuri de caz: situaţia în
prezent,
acţiuni în ultima lună,
acţiuni pentru luna
viitoare,
soluţii/resurse
-observaţii
-cazuri noi deschise,
-cazuri închise,
-nr. total de cazuri
unor eşecuri înregistrate
de unele tinere în
ocuparea unui loc de
muncă
-în funcţie de ce
domeniu al consilierii se
doreşte a fi reanalizat ,
supervizorul evaluează
şi activitatea
specialistului, se
revizuiesc unele
obiective şi aşteptări
Evaluare specialişti Asistent social De 2 ori/ lună
Observaţia Evaluare progrese Supervizor
Interviul diagnostic tineri
Întrevederea
Grup de suport
 deschise pentru luna
următoare

-Instrument nou introdus

ca necesitate de
supraveghere a
Fișă de supervizare Documentare Asistent social
-subiecte abordate Evaluare activitate activității specialistului
a activității de Informare Supervizor O dată/lună
-observații asistent social în vederea corectării
asistență socială Discuție
modului de abordare a
cazului atunci când
situația o cere

-Fişă de închidere a
Închiderea Nu este cazul
cazului. cazurilor
 Din datele acestor grile am atins următoarele obiective :

Analiza sumară a instrumentelor utilizate de asistentul social/ managerul de caz

Instrumentele de lucru la care apelează asistentul social şi care se regăsesc în
fiecare dosar al beneficiarilor din cadrul programului sunt :
 Proces verbal de primire în program
 Fişa de deschidere a cazului
 Fişa de evaluare individuală a nevoilor beneficiarului
 Raport de întrevedere
 Contract de servicii
 PIP
 PIS relaţia cu familia
 PIS deprinderi de viaţă independentă
 PIS sănătate
 PIS educaţie
 PIS recreere/socializare
 Fişa de evaluare psihologică a familiei
 Fişa de evaluare psihologică
 Plan personalizat de consiliere
 Fişa şedinţei de consiliere
 Referat de situaţie
 Fişă de supervizare a activităţii de asistenţă socială
 Raport de reeevaluare a planului personalizat de consiliere
 Fişă de supervizare a cazurilor
 Fişă de închidere a cazurilor

Aceste instrumente de lucru sunt întocmite bine şi conţin o diversitate de informaţii

despre beneficiar şi servicii. Astfel :
a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor se desfăşoară într-un timp
scurt, 24 ore, deoarece cazul vine din centru de plasament al aceleiaşi fundaţii şi
este deci cunoscut. Procesul verbal de primire în program şi fişa de deschidere a
cazului sunt instrumentele formale iniţiale care atestă intrarea în program a
tânărului beneficiar.
b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului este cunoscută deja din cadrul
centrului de plasament al fundaţiei şi se continuă doar cu un raport de
întrevedere a asistentului social cu beneficiarul şi familia acestuia şi
completarea fişei de evaluare individuală a nevoilor beneficiarului în vederea
stabilirii paşilor necesari pentru integrarea socioprofesională prin programul
Safe Harbour. Putem spune că se cere astfel implicarea tinerilor în luare unor
decizii cu privire la structura PIP-lui funcţie de nevoile acestora.
c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor se concretizează într-un plan prevăzut în
legislaţie şi anume PIP-ul. Acesta se structurează astfel:
 Obiective
o Pe termen scurt
o Pe termen mediu
o Pe termen lung
 Activităţi
o PIS menţinerea/dezvoltarea relaţiilor cu familia
o PIS dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă
o PIS pentru sănătatea copilului
o PIS pentru recreere şi socializare
o PIS pentru programe educaţionale
 Resurse alocate activităţilor
o prestaţii în bani - bani de buzunar, alocaţie de plasament, subvenţia
de stat conform Legii nr. 34/1998
o prestaţii în natură – alimente, rechizite, medicamente, echipamente,
materiale igienico-sanitare, materiale consumabile, cheltuieli
şcolarizare
 Personal de specialitate desemnat
 Modalităţi de monitorizare şi reevaluare
d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru tânăr, familie/reprezentant legal şi
alte persoane importante pentru tânăr presupune furnizarea de servicii către
tineri după un plan de intervenţie specific, PIS, pe anumite direcţii de
intervenţie. Astfel:

 PIS menţinerea/dezvoltarea relaţiilor cu familia se referă la :

 o Persoane importante din viaţa tânărului
o Regimul vizitelor
o Consilierea familiei
o Consilierea tânărului în vederea reintegrării familiale
 PIS dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă se referă la:
o Trăsături de personalitate
o Oportunităţi de dezvoltare
o Consiliere psihologică şi vocaţională
o Orientare şcolară şi profesională şi pregătirea integrării
profesionale
 PIS pentru sănătatea tânărului se referă la:
o Evaluări medicale
o Consult medical obligatoriu
o Tratamente medicale
o Consiliere medicală – educaţie pentru sănătate
o Asistenţă nutriţională
 PIS pentru recreere şi socializare se referă la:
o Cunoaşterea normelor de comportament necesare integrării în
viaţa socială
o Familiarizarea cu elemente de cultură a spaţiului social în care
trăieşte
o Roluri îndeplinite în grup
o Trăsături temperamentale dobândite
 PIS pentru programe educaţionale se referă la:
o Traseul educaţional
e) Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi
intervenţiilor specializate presupune rapoarte statistice şi narative care
înregistrează progresul sau regresul în atingerea obiectivelor planului de
intervenţie :
 asupra intervenţiei
 raport de implementare a PIS - se face lunar
  referat de situaţie – se face în momentul în care intervine o schimbare, o
problemă în existenţa copilului
 raport de re-evaluare/ progres – se face după re-evaluarea trimestrială
 raport de re-evaluare a planului personalizat de consiliere
 fişă de supervizare a cazului - cuprinde note de informare asupra
progresului
 studiu privind nivelul de satisfacţie al clientului
 asupra activităţii specialiştilor care participă la implementarea planului de
intervenţie.
 Fişă de supervizare a cazurilor
 Raport activităţi de grup profesional – pentru fiecare client
f) Închiderea cazului are loc în momentul în care procesul de asistenţă nu se mai
dovedeşte a fi necesar. În cazul tinerilor postinstituţionalizaţi acest moment este
greu de conceptualizat în criterii exacte. Închiderea a cazului.- se face în baza
unui referat întocmit de către asistentul social, directorul de program sau
consilierul de îndrumare şi orientare profesională, în funcţie de motivul pentru
care se realizează încetarea:
 integrare socio-profesională cu succes (obţinerea contactului de muncă
individual)
 reintegrarea în familia de origine sau lărgită (in cazul în care familia
manifestă interes faţă de tânăr)
 nerespectarea regulilor impuse de regulamentul de ordine interioară
(actele de indisciplină repetate pot duce la încetarea rezidenţei)
 declaraţie dată de către tanăr precum că nu doreşte să mai beneficieze de
pachetul complet de servicii oferit de program

Identificarea serviciilor pentru integrarea socio-profesională

a tinerilor din program
Integrarea socio-profesională a tinerilor se realizează cu aportul substanţial al
echipei multidisciplinară formată din specialişti ca asistent social, consilier, psiholog,
asistent medical, etc. Pregătirea tinerilor pentru o viaţă independentă urmăreşte :
 consilierea tinerilor în probleme legate de riscurile la care sunt supuşi;
  activităţi de gospodărire: pregătitul mesei, spălatul rufelor, întreţinerea
lucrurilor personale etc;
 informare cu privire la locurile de muncă;
 orientarea şi reorientarea profesională;
 pregătirea pentru susţinerea unui interviu pentru angajare;
 realizarea unui curriculum vitae şi a unei scrisori de intenţie;
 realizarea unei reţele de suport pentru integrarea socio-profesională a
tinerilor prin următoarele activităţi:
o stabilirea de contacte cu firmele care pot oferi suport acestor tineri
o realizarea de contacte telefonice cu reprezentanţii oficiali ai firmelor
potenţial angajatoare
o participarea la târgurile pentru locuri de muncă
o realizarea unor activităţi în parteneriat cu firmele contactate (vizite,
informări etc)

Identificarea practicilor şi principiilor folosite în instrumentarea cazurilor

Din interviurile cu specialiştii din cadrul programului reiese faptul că respectarea
unor principii clare, care deservesc interesul tinerilor, a devenit o regulă de bună practică în
furnizarea serviciilor programului. Astfel, am identificat următoare principii care sunt şi
practici totodată:
 Comunicarea pozitivă(empatică şi asertivă) - ce facilitează transmiterea
eficientă a informaţiilor, permite transferul de cunoştinţe şi competenţe şi
asigură cadrul necesar pentru îmbunătăţirea abilităţilor tanărului
 Orientarea pe punctele forte şi pe dezvoltarea potenţialului fiecărui tânăr –
presupune să crezi că tanărul dispune de resurse interioare care se pot
activa, şi să susţii tanărul in acest proces de explorare şi descoperire de sine
 Auto-determinarea - acest principiu este strans legat de credinţa in
demnitatea şi unicitatea persoanei şi are drept consecinţă respectul pentru
nevoile beneficiarului.
 Participarea - presupune angajarea beneficiarilor în procese de schimbare,
în care ei să înveţe să găsească soluţii creative şi adecvate în situaţii de viaţă
variate
  Respect faţă de beneficiar - Tanărul tratat cu respect, acceptat, va invăţa să
respecte şi el la randul lui pe ceilalţi. Luarea în considerarea a opiniilor şi
dorinţelor lui, interes sincer pentru nevoile lui, onestitatea şi autenticitatea
sunt atitudini ale profesionistului care vede în beneficiar o persoană demnă
de respect..

Evaluarea programului de către specialiști

Specialiștii consideră programul Safe Harbour ca fiind un prim pas important în
desprinderea tinerilor de sistemul de protecție. Acest program face trecerea treptată către
viața reală, iar atingerea obiectivelor certifică atât succesul programului cât și necesitatea
acestuia pentru cât mai mulți tineri ce se pregătesc să părăsească sistemul de protecție.
Însă succesul programului este vizibil doar pentru câteva luni după ieșirea din el,
după care nu se mai știe ce se întâmplă cu acești tineri. Un minus al programului este faptul
că nu se menține o legătură constantă cu foștii beneficiari, neavând astfel un feed-back pe o
perioadă mai lungă. O primă integrare socioprofesională nu garantează rezistența la
schimbările din piața muncii și viața socială.

4.7. Concluziile cercetării

În urma efectuării microcercetării pot concluziona:

- proiectul Safe Harbour se desfășoară din 2006 într-un apartament și are 11 beneficiari,
din care 7 au fost integrați toți socioprofesional
- vulnerabilitatea tinerilor este confirmată de analiza mediului socio-familial din care face
parte beneficiarul din program
- instrumentarea cazurilor se face conform standardelor minime obligatorii ale
managementului de caz
- implicarea tinerilor în luarea deciziilor în ceea ce-i privește este reflectată în statistică
prin creșterea numărului de sugestii și propuneri rezolvate favorabil
- centralizatorului de intrări/ieşiri din programul Safe Harbour indică o fluctuaţie redusă a
numărului de tineri ceea ce confirmă unul din principiile programului de a menţine un
număr relativ mic de tineri în apartament pentru o mai bună convieţuire
- pe parcursul anilor etapele managementului de caz au fost îmbunătățite prin realizarea de
noi instrumente care detaliază activitatea de asistență socială
- instrumente de lucru sunt întocmite bine şi conţin o diversitate de informaţii despre
beneficiar şi servicii
- se respectă cele șase etape ale managementului de caz
- pregătirea tinerilor pentru o viaţă independentă urmăreşte :
o consilierea tinerilor în probleme legate de riscurile la care sunt supuşi;
o activităţi de gospodărire: pregătitul mesei, spălatul rufelor, întreţinerea lucrurilor
personale etc;
o informare cu privire la locurile de muncă;
o orientarea şi reorientarea profesională;
o pregătirea pentru susţinerea unui interviu pentru angajare;
o realizarea unui curriculum vitae şi a unei scrisori de intenţie; realizarea unei reţele
de suport pentru integrarea socio-profesională a tinerilor
- principiile de lucru cu beneficiarii din program sunt:
o Comunicarea pozitivă(empatică şi asertivă)
o Orientarea pe punctele forte şi pe dezvoltarea potenţialului fiecărui tânăr
o Auto-determinarea
o Participarea
o Respect faţă de beneficiar
- evaluarea programului de către specialiști aduce în prim plan succesul obținut în
demersul de integrare profesională dar și unele lipsuri. Astfel, achiziționarea unui nou
apartament, pentru mai mulți tineri în program, și monitorizarea post-program pe o
perioadă cât mai lungă a foștilor beneficiari pot deveni obiective prioritare pentru
dezvoltarea proiectului.
Analiza calitativă și cantitativă a datelor confirmă ipotezele microcercetării și sunt
atinse toate obiectivele acesteia.

Bibliografie :
1) Bodi, C. ,D., 2003, Managementul calităţii serviciilor sociale, în Muntean A.,
Sagebiel, J.,(coord), Practici în Asistenţa Socială, Polirom
2) Cojocaru, Ş., 2005, Metode apreciative în ASISTENŢA SOCIALĂ - ancheta,
supervizarea şi managementul de caz, Polirom
3) Cojocaru Ș., Cojocaru D., 2008, MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN PROTECȚIA
COPILULUI – Evaluarea serviciilor și practicilor din România, Polirom
4) Comisia europeană, 2011, DG Educaţie şi Cultură, Tineret în acţiune – Ghidul
programului, www.ec.europa.eu
5) Fundaţia Pro WOMEN, 2010, Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a
adolescenţilor-Manual, Iaşi
6) Ghebuţă, A., Tuduri, R., 2010, Abilităţi de viaţă – resurse active – ghid pentru
formatori, Casa de Editură Venus, Iaşi
7) Miftodi V., 2003, Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen
8) Miley, K. K., O`Melia, M., DuBois, B., 2006, PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE,
Polirom
9) Mitulescu, S., Pârvu, D., Chirilă, D., Ionescu, O., 2004, Ghid metodologic pentru
implementarea standardelor de calitate privind dezvoltarea deprinderilor de viaţă
independentă – Word Learning , Programul Childnet
10) MMFPS, ANPH, ANPFDC, 2010, Proiectul privind incluziunea socială – Manual
Operaţional pentru Programe de asistenţă socială, Bucureşti
11) Muga, M.(coord.), 2005, Studiu privind situaţia tinerilor ce părăsesc sistemul de
protecţie a copilului, Editura Institutul Naţional de cercetare ştiinţifică în domeniul
muncii şi protecţiei sociale, Bucureşti
12) Neamţu, N., 2003, (coord.), TRATAT DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ , Polirom
13) PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ
ŞI INCLUZIUNE SOCIALĂ, 2009 – 2011, REGIUNEA NORD EST (ediţie revizuită
2010)
14) Popescu, A., Mareş, G., Andersen, Ș., Demenenco, D., Vameşu, A., co-autori, 2009,
Nevoi emergente ale copiilor din România– studiu exploratoriu, Fundaţia pentru
Dezvoltarea Societăţii Civile, Bucureşti
15) Popescu, A., Mareş, G., Andersen, Ș., Demenenco, D., Radu, S., Bran, C., Hinț, S.,
Berceanu, D., co-autori, 2010, Ghid de identificare şi adresare a nevoilor emergente
ale copiilor din România, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Bucureşti
16) Preda, M., prof.dr. – preşedinte, 2009, Riscuri şi inechităţi sociale în România,
Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice
17) Vladu, V. (coord.), 2010, Manual de bune practici sociale, Ed. Risoprint, Cluj Napoca

Documente
18) Legea 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului
19) Manual de implementare a legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, Ed. Vanemonde, 2006
20) Manual - Rolul şi responsabilităţile asistenţilor sociali în protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, Ed. Trei, 2006
21) Ordin nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul protectiei drepturilor copilului
22) Strategia Judeţeană (2009-2013) în domeniul Protecţiei şi Promovării Drepturilor
Copilului
23) Ordin nr. 14/ din 15 ianuarie 2007 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii
privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaâă independentă şi a ghidului
metodologic de implementare a acestor standarde
24) HOTARÂRE Nr. 669 din 24 mai 2006 privind aprobarea Strategiei naţionale de
incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului
25) LEGE Nr. 116 din 15 martie 2002 privind prevenirea şi combaterea marginaliăarii
sociale
26) Ordin nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului
individualizat de protecţie
27) Legea 34/1998 privind acordarea de subvenţii alocate de la bugetul local pentru
asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridicã care înfiinţează şi
administrează unităţi de asistenţă socială.

Site – uri web

28) www.ec.europa.eu
29) www.tinact.ro

30) www.anpcdefp.ro

31) www.eurodesk.ro

32) www.stiriong.ro

33) www.abilitatideviata.ro

34) www.fundatiacote.ro

35) www.economiesociala.net

36) www.ies.org.ro

37) www.starofhope.ro

38) www.handofhelp.ro