5-Oct-18

Asistență Socială bazata pe evidente

-Curs-
Nota:
- examen (grilă): 7 pct;
- seminar: 2 pct;
- prezență + activitate: 1 pct.

practica de vară: 2 săptămâni: 6 ore/zi

Definirea domeniului Asistenței Sociale

Asistența Socială a fost desprinsă ca disciplină aplicativă practică din sociologie în a doua jumătate a
secolului XIX, odată cu acceptarea condiției de dependență socială a persoanei, familiei, grupului sau
comunității, care se pot afla la un moment dat în situație de dificultate.

Valoare = idealuri către care se tinde și pe care și-l propune asistența socială să-l realizeze.
Valorile asistenței sociale sunt cuprinse în întreaga lume în codurile etice ale deontologiei
profesionale.
Valorile fundamentale ale asistenței sociale = respectarea principiilor, drepturilor și justiției sociale.

Teoria pune la îndemâna asistenței sociale mijloacele, metodele de realizare/punerea în aplicare a

demersului de asistență socială.

Practica = activitate activ operativă prin care se urmărește prevenirea și intervenția în situațiile de
dificultate cu care o persoană/familie se poate confrunta la un moment dat

Asistența socială mai poate fi definită ca o profesie, știință și artă.

Profesie: îndeplinește toate caracteristiciile prin care o activitate se impune ca profesie (are instituții
academice; este o ocupație pe termen lung; funcționează pe baza unui cadru legislativ);
Știință: în timp a dezvoltat idei, principii, teorii și concepte operaționale proprii;
Artă: asistentul social trebuie să aibă aptitudini deosebite pentru exercitarea profesiei și de îndeplinit o
serie de roluri.

Asistența socială poate fi definită ca un ansamblu de măsuri, programe, instituții, activități și servici
specializate pentru protejarea persoanelor aflate temporar în dificultate, care, din cauza unor motive de
natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică, nu au posibilitatea de a realiza prin
mijloace și eforturi proprii un mod decent de trăi.
beneficiar/client/persoană aflată în dificultate
D.G.A.S.P.C. (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului)

Practica bazată pe evidențe a apărut în zona medicală ca o modalitate de a incorpora noutățile din
cercetarea practică, în deciziile profesionale ale medicilor.
Dovezile bazate pe practică = încercarea de a reduce decalajul dintre cercetare și practică.

În România ar trebui ca serviciile de asistență socială să fie mai puțin dependente de intervențiile
bazate pe opinie și mai mult îndreptate către intervențiile bazate pe dovezi.
Literatura de specialitate vorbește despre lucrul în echipa multidisciplinară, folosind practici bazate pe
dovezi și aplicarea standardelor de calitate pentru seviciile oferite.