UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ṢI CU

FRECVENŢĂ REDUSĂ

Specializarea : Asistenţă Socială

Conf.dr. ADINA REBELEANU

Lector univ. dr. CRISTINA FALUDI

SISTEMUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI

PRACTICĂ DE SPECIALITATE

ANUL I
C.F.C.I.D

Cluj-Napoca
2019
Universitatea „Babeș-Bolyai”
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Departamentul Asistență Socială
Învățământ la distanță

SISTEMUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI

PRACTICĂ DE SPECIALITATE

ANUL I

Conf. univ. dr. Adina Rebeleanu

Lector univ. dr. Cristina Faludi

- 2019 -

2
 INFORMAȚII GENERALE

Date de identificare a cursului

Titular curs: Lector univ. dr. Cristina Faludi
Tutore: Lector univ. dr. Cristina Faludi
Birou tutore: 313, sediul Facultății de Sociologie și Asistență Socială,
B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 128
Consultații: luni, 18-20
Telefon/fax: 0264-424674
Email: cristina.faludi@socasis.ubbcluj.ro

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Nu sunt impuse condiţionări pentru participarea la acest curs.

Descrierea cursului
Cursul își propune să faciliteze înţelegerea rolului asistentului social şi a posibilităţilor sale de
intervenţie în cadrul legislativ şi administrativ actual. Pe durata practicii, studentul urmează: să
se familiarizeze cu modul de funcţionare a reţelei de organizaţii şi instituţii care oferă asistenţă
socială; să utilizeze metoda observaţiei; să conștientizeze nevoile şi valorile diferitelor
categorii de beneficiari ai asistenţei sociale; să coreleze principiile codului deontologic al
profesiei de asistent social cu situaţiile de intervenţie practică; să interiorizeze valorile,
principiile şi normele specifice codului deontologic al profesiei de asistent social; să observe
realităţile socio-umane cu care vine în contact pe durata practicii (persoane, grupuri,
comunităţi etc.); să conştientizeze caracterul umanist şi responsabilitatea pe care le presupun
profesia de asistent social; să înceapă procesul de autocunoaştere şi autodezvoltare
profesională; să coreleze cunoştinţele teoretice şi metodologice cu situaţiile de învăţare
practică; să întocmească raportul de practică conform structurii prestabilite și să îl susțină
public.

Organizarea temelor în cadrul cursului

Pe parcursul semestrului, se va face referire la conținuturi, cum ar fi familiarizarea studentului
cu instrumentele de lucru din cadrul practicii: fişa de lucru pentru utilizarea observaţiei, grila
pentru analiza agenţiei, fişa de lucru cu valorile şi nevoile în asistenţa socială, respectiv
raportul de practică ca element al evaluării; diferențierea servicii publice versus servicii
private de asistenţă socială, respectiv servicii primare versus servicii de specialitate;
prezentarea contextului legislativ şi organizatoric al reţelei serviciilor de asistenţă socială;
problematizarea rolurilor asistentului social în diverse situații practice; discutarea unor aspecte

3
de natură etică, conform cu prevederile Codului deontologic al profesiei de asistent social.
Printre subiectele abordate în cursul practicii se mai numără sursele de finanțare a serviciilor
de asistenţă socială; parteneriatul public-privat; asistența socială a unor categorii diverse de
beneficiari (copilul și familia; persoanele vârstnice; persoanele private de libertate; persoanele
cu disabilități etc.). Vor fi expuse și aspectele generale privind metodele de intervenţie ale
asistentului social cu diferite sisteme-client ale asistenţei sociale: indivizi, familii, grupuri,
organizaţii, comunităţi. Aceste tematici vor fi urmărite și discutate în cadrul practicii de teren,
în contextul vizitării unor organizații sau instituții care oferă servicii de asistare socială sau,
unde nu este posibil, a prezentării acestora de către reprezentanți ai agenției, care să aibă
formare și să desfășoare activități de asistență socială.

Bibliografie

ABRAHAM, P. (2000). Legislaţie în asistenţa socială, vol. II, Reglementări interne,

Bucureşti: Editura Naţional.
ADAMS, R., DOMINELLI, L. (1998). Social Work.Themes, Issues and Critical Debates, Ed.
Aardvark,UK.
COJOCARU, Ştefan (2006). Proiectul de intervenţie în asistenţa socială. Iaşi: Editura
Polirom.
COUSHELD, Veronica (1993) Practica asistenţei sociale. Bucureşti: Editura Alternative.
DAVIES, M. (1985). The Essential Social Worker - a guide to pozitive practice
EGAN, G. (1986). The Skilled Helper, Books Cole Publishing Company, Pacific Grove,
California.
LIEBERMAN, A. (1998). The Social Workout Book, Ed. Pine Forge Press.
MILEY, K.K., O’MELIA, M., DuBOIS, B. (2006). Practica asistenţei sociale. Iaşi: Editura
Polirom.
ROTH-SZAMOSKOZI, Maria, 2003. Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale,
Presa Univesitară Clujeană, Cluj-Napoca.
SAVEDRA, Mike; Hawthorn (1996). Supervizarea (trad. Trif A., Trif. M., Anisescu C.).
Bucureşti: Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA.
STROM-GOTTFRIED, K. (1999). Social Work Practice, Pine Forge Press, London.
TURNER, J.F. (coord.) (1986). Social Work Treatment. Interlocking Theoretical Approaches,
The Free Press, New York.
ZAMFIR, Cătălin; STOICA, Laura G.; STĂNCULESCU, Manuela S. (coord.) (2007).
Proiectarea dezvoltării sociale – Ghid metodologic. Bucureşti: Institutul de
Cercetare a Calităţii Vieţii, Universitatea din Bucureşti: Institutul social român.
ZAMFIR, Cătălin, STĂNESCU, Simona (2007). Enciclopedia dezvoltării sociale. Iaşi:
Editura Polirom.
ZASTROW, C. (1986). Social Welfare Institutions, Ed. The Dorsey Press.
*** 1995 - Encyclopedia of Social Work, NASW.

4
Materiale şi instrumente necesare cursului
Pentru parcurgerea în bune condiţii a pregătirii necesare promovării cursului este necesar
accesul la următoarele resurse:
 Calculator conectat la internet (pentru a accesa resurse electronice suplimentare, dar şi
pentru a participa la secvenţele de formare interactivă) și prevăzut cu videoproiector,
pentru ca studentul să poată vizualiza prezentările în Power Point folosite ca suport în
prezentările titularului de curs și ale invitaților din practică.
 O tablă pe care să se poată nota figuri și scheme utile în înțelegerea unor concepte și
teorii și a legăturii lor cu experiențele concrete din activitatea practică de asistență
socială.
 Coli albe și hârtie colorată, post-it-uri, carioci și markere necesare rezolvării eficiente a
unor sarcini și aplicații practice destinate lucrului individual sau pe mici echipe.

Notarea studenţilor

Criterii de evaluare Metoda de evaluare Ponderea în notare (%)

1. Realizarea raportului de practică -
lucrare practică individuală LP 70%

2. Susținerea raportului de practică -

colocviu LP 30%

Elemente de deontologie academică

Realizarea raportului de practică reprezintă o lucrare practică individuală, așadar studentul își
va pregăti printr-un efort personal această temă. Studentul va trebui să prelucreze și să treacă
prin filtrul propriu materialul bibliografic studiat și experiențele personale din practica de teren
în vederea documentării raportului de practică, evitând copierea fără trimiterile bibliografice
corespunzătoare sau preluarea informațiilor colectate de către alți colegi. Nerespectarea
acestui principiu ridică problema plagiatului, care se sancționează în conformitate cu
reglementările în vigoare. În cuprinsul raportului de practică scris, acolo unde vor face referire
la beneficiarii diverselor organizații din domeniul asistenței sociale, studenții vor proceda în
conformitate cu reglementările Codului etic al profesiei de asistent social legate de protejarea
intimității clienților, evitând dezvăluirea oricărei informații care ar putea conduce la
identificarea acestora. Altfel spus, studenții vor respecta confidențialitatea asupra datelor
despre clienți, ori de câte ori situațiile din practică îi vor confrunta cu gestionarea acestui
principiu de bază al unei bune practici în asistența socială.

5
Solicitarea de ajutor prin e-mail
Pentru o comunicare eficientă, este nevoie să figureze numele complet al studentului și a
disciplinei pentru care acesta adresează întrebări sau solicită clarificări la subiectul fiecărui e-
mail trimis conducătorului de curs sau tutorelui. Studentul va trebui să utilizeze în primul rând
adresa tutorelui de curs de pe Portalul ID, iar doar în caz că aceasta nu funcționează, să
utilizeze adresa de e-mail cristina.faludi@socasis.ubbcluj.ro.

Studenţi cu nevoi speciale

Tutorele cursului îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice şi de timp, de a
adapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor, precum şi a modalităţilor de
evaluare (de pildă, examen oral pentru studenţii cu probleme de vedere) în funcţie de tipul
dizabilităţii studentului. Pentru facilitarea unei evaluări adecvate, este de preferat ca stabilirea
acestor modalități specifice dizabilității studentului să fie discutate și clarificate între titularul/
tutorele de curs și studenții în cauză încă de la începutul semestrului.

Strategii de studiu recomandate

Cursul este structurat pe două axe: cea teoretică, care urmărește să transfere studentului
conceptele și noțiunile de bază cu care se operează în exercitarea profesiei de asistent social,
astfel încât acesta să poată analiza și trece prin filtrul propriu diferitele experiențe de învățare din
practica de teren. A doua axă este una practică, constând în deplasări efective pe teren, în cadrul
unor organizații publice sau non-profit care oferă servicii sau desfășoară activități de asistență
socială, sub îndrumarea coordonatorului de curs. Deoarece vizitele la diversele instituții de profil
produc un impact deosebit asupra formării pentru profesia de asistent social și totodată oferă
studentului posibilitatea de a culege informații valoroase pentru întocmirea raportului de practică,
recomandăm participarea studentului la deplasările de teren din cadrul practicii. Acestea se vor
desfășura pe raza municipiului Cluj-Napoca, iar calendarul lor va fi transmis din timp studentului.

6
CUPRINS

Partea I. Conţinutul practicii

1. Prezentare generală
2. Obiectivele practicii
2.1 Obiective generale
2.2 Obiective specifice
3. Capacităţi care se aşteaptă a fi formate pe parcursul instruirii practice
4. Recomandări şi sarcini de lucru ale studentului
5. Raportul de practică
5.1 Ce este raportul de practică
5.2 Scopul întocmirii
5.3 Conţinutul raportului
6. Consideraţii finale asupra practicii

Partea a II-a. Repere teoretice ale practicii

1. Nivele de intervenție socială
2. Nevoi și probleme care reclamă intervenția socială
3. Domenii ale asistenței sociale
4. Rolurile asistentului social
5. Tipuri și sisteme de servicii în asistența socială
Anexe
Grilă pentru analiza agenției
Fișă de lucru pentru utilizarea observației
Fișă pentru lucrul cu valorile și nevoile în asistența socială
Pagina de jurnal
Evaluarea practicii de către student
Precizări suplimentare privind întocmirea raportului de practică

7
CONŢINUTUL PRACTICII

1. Prezentare generală

Practica profesională aferentă anului I de studiu este concepută astfel încât să permită
cursanţilor familiarizarea cu domeniul asistenţei sociale şi cu ceea ce incumbă acest domeniu
sub aspectul formării profesionale. Prin urmare, studenţii vor vizita câteva dintre instituţiile
care alcătuiesc reţeaua de asistenţă socială.
În cadrul fiecăreia dintre instituţiile vizitate studenţii vor avea ocazia să discute cu
persoane angajate în domeniul asistenţei sociale (care pot sau nu să fie de profesie asistenţi
sociali şi formaţi sau nu pentru această profesie).
Corelând informaţiile obţinute la nivelul instituţiilor prin prezentarea directă de către
ceea ce numim „persoană de contact” (angajat al instituţiei respective) cu propriile observaţii
şi cu cunoştinţele teoretice dobândite la diferite discipline, studenţii vor fi capabili ca, la
sfârşitul practicii, să exemplifice:
 domenii ale asistenţei sociale;
 clienţi potenţiali;
 nevoi care reclamă intervenţia socială;
 rolurile asistentului social;
 servicii prestate de către asistenţii sociali;
 situaţia reţelei de asistenţă socială de la nivelul municipiului Cluj-Napoca sau, după
caz, a altor oraşe.

 Observaţie:
Studenţii care provin din alte localităţi şi au ocazia să viziteze minimum 3 instituţii cu profil
de asistenţă socială îşi vor putea desfăşura practica în oraşul de rezidenţă, având însă obligaţia
de a se consulta cu supervizorul de practică din partea facultății şi de a respecta indicaţiile din
acest document.

8
 2. Obiective ale practicii

2.1. Obiective generale

 Cunoaşterea şi familiarizarea studentului cu reţeaua de asistenţă socială

 Dezvoltarea competenţei personale şi profesionale
 Conştientizarea cunoştinţelor teoretice dobândite

2.2. Obiective specifice

 Cunoaşterea unor domenii ale asistenţei sociale şi ale instituţiilor care le deservesc
 Familiarizarea cu diferitele categorii de clienţi ai asistentului social
 Coştientizarea şi cunoaşterea nevoilor care generează necesitatea intervenţiei sociale
 Cunoaşterea diferitelor roluri ale asistentului social
 Dezvoltarea capacităţii de observare, analiză şi sinteză
 Formarea abilităţii de a îmbina cunoştinţele teoretice cu deprinderile practice

3. Capacităţi care se aşteaptă a fi formate pe parcursul instruirii practice

3.1. Capacităţi cognitive

 Capacitatea de a observa dirijat, planificat, ştiinţific
 Capacitatea de a analiza şi clasifica informaţiile obţinute
 Capacitatea de a structura şi valorifica cunoştinţele dobândite în practică şi integrarea
lor în cadrele conceptuale şi teoretice specifice asistenţei sociale
 Capacitatea de a analiza şi evalua propria experienţă profesională

3.2. Capacităţi interpersonale

 Observarea comportamentelor, atitudinilor, motivaţiei diferitelor categorii de clienţi
 Recunoaşterea deosebirilor personale, sociale şi culturale
9
  Identificarea nevoilor şi valorilor specifice fiecărei categorii de populaţie cu care
studenţii vin în contact
 Reflectarea sentimentelor clienţilor şi a impactului lor asupra propriilor trăiri

3.3. Capacităţi administrative

 Să ia notiţe precise, succinte, relevante
 Să întocmească documentaţia necesară valorificării experienţei practice
 Să se integreze în programele şi grupurile de lucru şi să respecte exigenţele acestora

4. Recomandări şi sarcini ale studentului

 Când aveţi o întrebare pentru îndrumătorul de practică sau persoane de contact din
instituţia vizitată, adresați-o!

 Cereţi un exemplu dacă nu vă este clar un anumit aspect prezentat!

 Fiţi sceptici - nu acceptaţi toate lucrurile pe care le auziţi! Folosiţi-vă şi capacitatea de

observare!

 Nu vă imaginaţi că toate informaţiile primite vor fi relevante în egală măsură pentru

formarea dvs. practică!

 Nu vă mulţumiţi cu informaţiile primite la nivelul fiecărei instituţii vizitate! Citiţi

bibliografie suplimentară şi fiţi autodidacţi! Asistenţa socială este un domeniu care cere
creativitate şi perfecţionare continuă!

 Nu vă aşteptaţi să vă fie prezentate instuţiile la modul în care urmează să vă valorificaţi

dvs. informaţiile! Folosiţi-vă capacitatea de analiză şi sinteză pentru a îmbina cunoştinţele
teoretice cu cele practice!

10
 Exemplu: Din prezentarea instituţiei puteţi deduce singuri care sunt valorile care
funcţionează în acea instituţie sau căror nevoi sociale răspunde o anumită agenţie prin
serviciile prestate etc.

Puteţi folosi ca modalitate de prezentare a instituţiilor vizitate prezentarea grupată pe

domenii de asistenţă socială. Dacă optaţi pentru această alternativă, puteţi utiliza următoarele
repere în abordare:
 Prezentarea generală şi definirea domeniului
 Care sunt agenţiile cuprinse în acest domeniu (vizitate sau cunoscute)
 Prezentarea misiunii acestor agenţii (cu referire doar la instuţiile prezentate)
 Identificarea cadrului legislativ care circumscrie domeniul respectiv
 Identificarea tipurilor de clienți şi prezentarea lor
 Identificarea nevoilor clienţilor
 Tipuri de servicii pentru clienţi
 Rolurile şi atribuţiile asistentului social per ansamblul domeniului (cu
exemplificări)

5. Raportul de practică

5.1. Ce este rapotul de practică?

 Este un instrument de lucru realizat de către student în urma finalizării activităţii de

practică aferentă fiecărui an universitar

5.2. Scopul întocmirii

 Valorificarea de către student a informaţiilor teoretice dobândite pe teren

 Deprinderea studenţilor de a grupa informaţiile şi a le prezenta sintetic şi academic

11
5.3. Conţinutul raportului

1. Introducere

 Se vor prezenta aspecte generale privind modalitatea de desfăşurare a practicii, aşteptările

studentului.

2. Obiectivele practicii

 Studentul îşi va formula obiectivele plecând de la cele menţionate în actualul ghid, însă în
mod personalizat, ţinând cont şi de expectanţele lui iniţiale.
 Este indicat ca studentul să-şi formuleze şi obiective personale de practică.
 Modul în care obiectivele propuse au fost atinse sau nu se va reflecta în partea finală a
raportului de practică.

3. Prezentarea sintetică a instituţiilor vizitate

 Se va realiza după următorii itemi:

 scopul şi misiunea instituţiei vizitate
 obiectivele instituţiei
 personalul angajat (se va acorda atenţie mai ales prezenţei asistenţilor sociali)
 beneficiarii sau clienţii instituţiei
 nevoile care sunt acoperite prin serviciile prestate (eventual dacă rămân descoperite
şi motivarea acestui aspect)
 rolurile asistentului social
 valori promovate şi valori respectate în instituţiile sociale vizitate
 surse de finanţare (importantă precizarea lor pentru a putea aprecia resursele de care
dispune instituţia pentru a acoperi nevoile clienţilor)
 legislaţia în baza căreia se desfăşoară activitatea fiecărei instituţii (acest aspect este
important, deoarece unul dintre obiectivele asistenţei sociale este influenţarea politicilor
sociale, iar asistenţa socială se desfăşoară într-un cadru legislativ dat pentru un context

12
naţional; prin urmare, studentul va putea evidenţia eventualele limite legislative şi îşi poate
exersa pe parcursul anilor de studiu care vor urma abilitatea de a face propuneri de
îmbunătăţire şi o analiză pertinentă a unui domeniu al asistenţei sociale).

4. Concluzii şi observaţii personale

 Studentul îşi va formula propriile opinii asupra desfăşurării practicii menţionând aspecte
referitoare la:
 măsura în care au fost realizate obiectivele propuse
 va relua pe scurt domeniile de asistenţă socială, clienţii, nevoile, roluri ale
asistentului social, valori evidenţiate pe parcursul vizitelor în diferite instituţii
 impresii personale asupra instituţiilor vizitate
 modalităţi de colaborare cu îndrumătorul de practică şi cu persoanele de contact din
cadrul instuţiilor vizitate
 orice alte aspecte consideră că sunt importante de relevat pentru oferirea unui feed-
back asupra practicii

7. Consideraţii finale asupra practicii

Practica desfăşurată în cadrul semestrului are scopul de a orienta şi informa studenţii

asupra alternativelor instituţionale în care îşi vor putea desfăşura activitatea practică aferentă
anilor următori de studiu. De asemenea, va permite studenţilor să conştientizeze şi să se
familiarizeze cu reţeaua guvernamentală şi neguvernamentală de asistenţă socială.
La finalul practicii, studenţii vor avea capacitatea de a dezvolta sub forma exemplificărilor
domeniile asistenţei sociale, rolurile asistentului social, clienţi, nevoi şi vor putea solicita în
cunoştinţă de cauză desfăşurarea practicii în anii următori. Altfel spus, studenţii vor observa şi
conştientiza activităţile care sunt incluse în sfera asistenţei sociale, ce se aşteaptă şi ce
presupune perioada de formare şi, nu în ultimul rând, exercitarea profesiei în mod competent.
Asistenţa socială este o profesie care cere multă dăruire, iar studenţii trebuie să fie pregătiţi
să-şi asume întreaga responsabilitate pe care această profesie o incumbă.

13
Partea a II-a

REPERE TEORETICE ALE ACTIVITĂȚII PRACTICE

1. Nivele de intervenţie socială

Nivelul individual. Intervenţia la nivel individual vizează sprijinul dat indivizilor în

scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Asistenţa socială la nivel individual ajută clientul să
îşi dezvolte competenţe şi capacităţi necesare rezolvării problemelor personale sau sociale cu
care acesta se confruntă. Clientul este ajutat să îşi vadă problema dintr-o altă perspectivă, să
fie capabil să-şi mobilizeze resurse proprii, să îşi mărească capacitatea de autocunoaştere
Asistenţă socială la nivel individual cuprinde:

 ajutorul dat indivizilor care se confruntă cu diferite probleme personale inclusiv

financiare
 facilitarea accesului la resurse
 consiliere personală pentru diferite categorii de clienţi (persoane cu dizabilităţi,
tineri, părinţi, vârstnici etc.)
 consiliere pentru diferite situaţii problematice cu care un individ se poate
confrunta la un moment dat (tulburări de comportament, dependenţă de anumite
substanţe, prezenţa unei dizabilităţi sau boli cronice, probleme de plasament,
adopţie, pierderea locului de muncă, etc.)

Familia. Asistenţa socială la nivelul familiei se constituie într-un sprijin dat familiilor
cu diferite probleme sau aflate într-o situaţie de criză, care sunt incapabile să îşi rezolve
singure problemele. Familiile pot beneficia de consiliere şi terapie familială din partea
asistentului social pentru probleme cum ar fi: dificultăţi de comunicare, probleme emoţionale

14
ale unuia sau mai multor membri, dificultăți de adaptare la diferite situaţii, conflicte maritale,
probleme sexuale, comportament adictiv. De asemenea, în cazul adopţiilor şi plasamentului,
familiile naturale şi potenţial adoptive beneficiază de consiliere.

Asistenţa socială de grup are drept scop sprijinirea indivizilor pentru îmbunătăţirea
funcţionării lor sociale, pentru ca ei să facă faţă mai bine problemelor personale, familiale şi
comunitare, prin intermediul experienţelor de grup.

Asistenţa socială în comunitate reprezintă un proces de stimulare și asistare a

clienţilor în vederea evaluării, planificării şi implementării unor programe care au ca şi
obiectiv rezolvarea nevoilor şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale locuitorilor comunităţii.
Asistenţa socială în comunitate este menită să stimuleze şi încurajeze participarea şi
implicarea activă a membrilor unei comunităţi în scopul creşterii standardului de viaţă.

2. Nevoi si probleme care reclamă intervenţia socială

Potrivit lui Maslow (1943), acţiunile oamenilor au toate drept scop satisfacerea unor
trebuinţe.
Nevoile umane reprezintă anumite trebuinţe care se cer satisfăcute pentru adaptarea
indivizilor la condiţii normale de viaţă.
Trebuinţele sau nevoile umane după Maslow (1943) se prezintă astfel:
 Nevoile de bază, de ordin fiziologic (ele asigurând funcţionarea biologică a
organismului);
 Nevoia de securitate individuală (care se referă la protejarea faţă de forţele exterioare
ostile şi faţă de diferiţi factori de risc);
 Nevoile sociale (se referă la necesitatea acceptării şi apartenenţei la un grup);
 Nevoia de stimă (dorinţa individului de a-i fi recunoscut statutul pe care îl are sau la
care aspiră);
 Nevoia de autorealizare (constituirea unei imagini de sine favorabile şi capacitatea de
autocontrol).

15
 În situaţia în care un individ nu mai poate să îşi satisfacă singur aceste nevoi se
impune intervenţia specialistului. Asistentul social este cel care îl sprijină pe individ în
acţiunile lui de acces la resurse şi de satisfacere a nevoilor.

3. Domenii ale asistenței sociale

În funcţie de nivelul la care apare necesitatea intervenţiei asistenţei sociale şi de tipul

de probleme există o serie de domenii, dintre care amintim:
- Asistenţa socială acordată individului
- Asistenta socială şi munca cu familiile
- Asistenţa sociala şi protecția copilului
- Asistenţa socială și vârsta a treia
- Munca cu diferitele grupuri etnice
- Asistența socială acordată şomerilor
- Asistenţa sociala şi săracii
- Asistența socială în şcoli
- Asistenţa socială și sistemul de sănătate

 Observație
 Enumerarea nu este exhaustivă.
 Practica poate să vă ajute să descoperiţi şi alte domenii nemenţionate.

4. Rolurile aistentului social

Asistenţa socială, ca relaţie de ajutor în cadrul unor dificultăţi de integrare socială,

presupune anumite calităţi speciale ale asistenţilor sociali şi anumire roluri pe care aceştia le
îndeplinesc în relaţiile lor cu clienţii aflaţi în dificultate.

16
 Asistentul social este cel care îi ajută pe oameni să-şi vadă problema dintr-o nouă
perspectivă, să-şi mobilizeze propriile resurse şi să-şi mărească posibilităţile şi capacitatea de
autocunoştere.

Rolurile asistentului social se referă la comportamentele pe care acesta le dezvoltă de

pe poziţia sa de profesionist în relaţie cu clientul, acţiuni şi fapte ale acestuia în munca de
asistenţă socială.
Literatura de specialitate şi practica asistenţei sociale evidenţiază următoarele roluri
sau atribuţii ale asistentului social:

1. Rol de consilier - atunci când asistentul social are contact personal cu indivizii în scopul
rezolvării problemelor şi obţinerea unor schimbări sau dezvoltări în cadrul personalităţii
clientului.
Exemplu: Asistentul social poate consilia femeile însărcinate care se confruntă cu o sarcină
neplanificată.

2. Consiliere maritală şi familială - se referă la contactul asistentului social cu două sau mai
multe familii în scopul rezolvării problemelor care apar în cuplul marital sau în cadrul unei
familii.
Exemplu: Consilierea cuplului de tineri părinţi atunci când li se naşte un copil.

3. Munca cu grupurile - se referă la contactul personal al asistentului social cu grupuri de

clienţi în scopul socializării, schimbării şi dezvoltării.
Exemplu: Organizează grupuri de suport pentru tineri, la nivelul şcolilor, pe diverse teme de
interes pentru aceştia sau pentru vârstnici în cadrul centrlor de zi etc.

4. Avocat (advocacy) al intereselor celor asistaţi - este o activitate specifică care permite
asistentului social să obţină avantaje legale pentru îmbunătăţirea condiţiilor celor aflaţi în
situaţii devaforizate. Asistentul social acţionează ca şi un avocat al clientului său atunci când
acesta, pus în pericol, are nevoie atât de consiliere, mesaje care să-l mobilizeze, dar şi să-l
protejeze legal de diferite probleme şi situaţii.

17
Exemplu: În cazul unei mame singure cu doi copii, cu datorii mari şi aflată în pericolul de a
fi evacuată din locuinţă, asistentul social poate facilita, acţionând în interesul clientei, o
înţelegere între aceasta şi justiţie, astfel încât mama să poată rămâne în posesia locunţei.

5. Agent de legătură (broker) - asistentul social face legătura între clienţi şi sursele de
susţinere. După evaluarea comportamentală a clientului, asistentul social va mobiliza orice
resursă consideră a fi necesară pentru a obţine schimbarea vizată prin procesul de asistenţă
socială.
Exemplu: Atribuţiile unui asistent social în ceea ce priveşte organizarea proviziilor zilnice
pentru cei internaţi într-un spital sau poate facilita internarea într-un centru de zi pentru un
copil cu dizabilități provenind dintr-o familie care se află în atenţia asistentului social.

6. Manager sau coordonator de caz (case-manager) - în această calitate, asistentul social

desfăşoară acele activităţi care ajută clienţii să-şi dezvolte competenţele făcând legătura între
subsistemele şi sistemele în care este implicat clientul. Asistentul social este managerul
cazului cu care lucrează, coordonând ceea ce trebuie făcut pe durata întregului proces de
asistenţă socială.
Exemplu: În cazul familiilor cu probleme, asistentul social le poate oferi servicii pe durata
mai multor ani, coordonând ceea ce trebuie făcut pentru această familie, pas cu pas, de către
toţi profesioniştii care la un moment dat se ocupă de familie.

7. Consultant - asistentul social asigură asistenţa sau acordă suport în efortul clienţilor de a-şi
rezolva problemele.
Exemplu: În cazul adopţiilor are misiunea de a selecta dintre părinţii predendenţi, decizia
finală fiind, de regulă, rezultatul unei munci de echipă.

8. Cercetător - studiază la nivelul individului, microgrupului sau macrogrupului cum se pot

găsi resurse sau soluţii în cazul diferiţilor clienţi (indivizi, familii, grupuri, comunităţi) aflaţi în
situaţii problemetice. Asistentul social studiază condiţiile propice pentru plasarea într-un
mediu care să înlesnească posibilităţile de trai ale unui client şi încearcă să găsească răspunsuri
la problemele noi apărute într-o societate.

18
9. Manager sau administrator - în această calitate ajută la implementarea procedurilor şi a
strategiilor de asistenţă, la monitorizarea sau îndrumarea clienţilor spre sistemul de servicii
disponibil.
Exemplu: În această calitate, asistentul social influenţează politicile sociale şi favorizează
apariţia acelor legi sau măsuri care să conducă la un mai mare grad de echitate socială şi să
asigure o calitate a vieţii mai bună categoriilor defavorizate.

10. Membru al unei echipe în cadrul unei instituţii de asistenţă socială sau în cadrul unui
program inter-instituţional (echipe inter sau intra-disciplinare).

11. Supervizor - al stagiului studenţilor aflaţi în formare sau al unui caz.

12. Formator, educator, instructor - asistentul social formează sau asigură pregătirea altor
prestatori de servicii sociale, voluntarilor sau chiar al clienţilor.

13. Mediator - ajută două sau mai multe părţi implicate într-un conflict să ajungă la o
înţelegere sau la un compromis.
Exemplu: Activitatea prestată în cazul unui divorţ.

14. Negociator - face aranjamente şi stabileşte termenii în care cineva sau o instituţie poate să
asigure un avantaj pentru client.

15. Arbitru - examinează şi evaluează faptele, stabileşte şi ia decizii în anumite cazuri.

16. Colector de fonduri - ajută sau iniţiază acţiuni de colectare de fonduri pentru a sprijini
material pe cei aflaţi în nevoie.
Exemplu: Pentru cei imobilizaţi la pat în diferite instituţii, orfani, copii cu handicap, familii
sărace cu mulţi copii etc.

19
17. Relaţii cu publicul - planifică şi desfăşoară activităţi de relaţii cu publicul în numele
instituţiei (informarea publicului despre serviciile oferite, condiţii pentru accesul la servicii
etc.).

18. Rol în prevenirea abuzurilor

Exemplu: Poate recomanda scoaterea unui minor dintr-o familie şi plasarea lui temporară
într-o instituţie, dacă se constată că acesta a fost bătut sau abuzat de către părinţii naturali sau
de către unul dintre părinţi.

5. Tipuri şi sisteme de servicii în asistenţa socială

Sistemul naţional de asistenţă socială a fost o bună vreme reglementat prin Legea 47
din martie 2006, acest cadru legislativ fiind înlocuit cu Legea 292 din decembrie 2011.
Sistemul naţional de asistenţă socială este definit în textul de lege ca fiind „ansamblul de
instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile publice şi locale, colectivitatea locală şi
societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori
permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a
persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor” (Art.2, alin. 1).
Asistenţa socială cuprinde prestaţiile sociale şi serviciile sociale acordate în scopul
satisfacerii nevoilor sociale ale indivizilor, grupurilor, comunităţilor aflate în imposibilitatea
de a-şi procura singuri resursele necesare unui nivel de viaţă considerat decent într-un cadru
social dat.

Prestaţiile sociale reprezintă forme de transfer prin care se realizează alocarea de

bunuri şi servicii către indivizi sau familie prin respectarea unui set de reguli (afilierea la un
sistem de asigurări, existenţa unor criterii de acordare etc.). Prestaţiile pot să fi acordate în
bani (pensiile, indemnizaţiile de şomaj, alocaţiile pentru copii, ajutorul social etc.) sau în
natură (rechizite pentru şcolarii din famiile cu venituri mici, „cornul şi laptele” etc.) (Popescu,
L., Rebeleanu, A., 2005, p. 11-17).

20
 Serviciile sociale reprezintă activităţi ale asistenţilor sociali care ajută oamenii să
prevină dependenţa, să consolideze relaţiile de familie şi să restabilească funcţionarea socială
a indivizilor şi familiilor şi comunităţilor (Parker, 1987, p. 154).

Conform O.G 86/2004, serviciile sociale reprezintă măsuri şi acţiuni care răspund
nevoilor sociale ale individului, familiilor sau grupurilor şi care urmăresc prevenirea şi
depăşirea situaţiilor de dificultate, vulnerabilitate sau de dependenţă în scopul menţinerii
autonomiei, prevenirii marginalizării sau excluziunii sociale, creşterii calităţii vieţii.
Se face distinţia între serviciile primare de asistenţă socială şi serviciile specializate de
asistenţă socială.
Serviciile sociale primare au un caracter general şi urmăresc prevenirea sau limitarea
unor situaţii de risc în care se poate afla la un moment dat persoana, familia sau grupul.
Enumerăm doar câteva dintre principalele activităţi care sunt desfăşurate în cadrul serviciilor
sociale primare:
 activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale, de grup şi, dacă este
cazul, trimiterea către serviciile specializate;
 activităţi de informare privind drepturile şi obligaţiile beneficiarilor;
 măsuri şi acţiuni de urgenţă în situaţii de criză;
 acţiuni de menţinere în familie/comunitate a persoanei aflate în dificultate;
 activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară;
 acţiuni de colaborare cu alte servicii de asistenţă socială;
 acţiuni de sensibilizare a opiniei publice locale;
 activităţi de consiliere primară.
Serviciile sociale specializate au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea
capacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. Activităţi specifice sunt cele de:
 Recuperare şi reabilitare
 Suport şi asistenţă pentru familiile în dificultate
 Suport şi asistenţă pentru persoanele vârstnice
 Suport şi asistenţă pentru persoanele cu dizabilități, dependente de o substanţă
(droguri, alcool, medicamente), victime ale violenţei domestice, victime ale traficului
de persoane etc.

21
  Mediere socială
 Consiliere
 Îngrijire medico-socială pentu persoanele aflate în situaţii de dependenţă totală sau
parţială din cauza dizabilităţii, bolilor în fază terminală (SIDA, cancer) sau bolilor
cronice sau din cauza vârstei.

Furnizorii serviciilor sociale se organizează într-un sistem descentralizat, la nivelul

comunităţilor locale, pentru a se răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale identificate.
Organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale se realizează în sectorul public, organizat la
diferite nivele (central, judeţean şi local), dar şi în sectorul guvernamental. De exemplu, la
nivel local poate fi întâlnit în cadrul primăriilor. La nivel judeţean, putem menţiona Direcţia de
asistenţă socială şi protecţia copilului, iar la nivel central Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei, Agenţia Naţională pentru Adopţii.
Este recomandabil parteneriatul între sectorul public şi guvernamental, atât din punct de
vedere al asigurării unei diversităţi de servicii, dar şi din punct de vedere al complementarităţii
serviciilor acordate pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor beneficiarilor.
Parteneriatele se pot constitui atât între sectorul public şi neguvernamental (Direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi un ONG) cât şi între instituţii aparţinând
aceluiaşi sector (de exemplu, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi o
primărie).
Accesul la servicii sociale este garantat în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii de
dificultate sau risc. Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale sunt: respectarea
demnităţii umane, universalismul (fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială),
solidaritatea socială (comunitatea poate participa la sprijinirea persoanelor aflate în
dificultate), parteneriatul, subsidiaritatea (persoana sau familia în dificultate este sprijinită în
satisfacerea nevoilor de către colectivitatea locală sau de către stat, în mod complementar).

Reţeaua de servicii din cadrul Direcţiei judeţene pentru protecţia drepturilor copilului
Conform HG 90/2003 privind regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a serviciului
public de asistenţă socială, serviciul public local are rolul de a identifica şi soluţiona
problemele sociale ale comunităţii, inclusiv din domeniul protecţiei copilului şi al familiei.

22
Astfel, consiliul judeţean are atribuţii de organizare a serviciilor publice pentru protecţia
copilului.

Exemplu:
Servicii adresate populaţiei prin Direcţia judeţeană pentru protecţia drepturilor
copilului

Orice situaţie de risc privind copiii poate fi sesizată Direcţiei judeţene pentru protecţia
drepturilor copilului, care are următoarele servicii:
 Serviciul Monitorizare, Sinteză, Probleme de Autoritate Tutelară, Secretariatul
Comisiei Judeţene pentru Protecţia Copilului - intern
 Serviciul de Protecţie de Tip Familial a Copilului Aflat în Dificultate
 Serviciul de Protecţie de Tip Rezidenţial a Copilului Aflat în Dificultate
 Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă

Măsuri de protecţie stabilite de Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate:

 încredinţarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat
 încredinţarea copilului în vederea adopţiei
 încredinţarea provizorie a copilului către serviciul public specializat
 plasamentul copilului la o familie sau la o persoană
 plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat
 plasamentul copilului în regim de urgenţă
 verificarea şi reevaluarea, cel puţin o dată la trei luni, a împrejurărilor legate de
încredinţarea sau plasamentul copilului
 revocarea sau înlocuirea măsurii stabilite dacă împrejurările care au determinat
stabilirea acesteia s-au modificat
 sesizarea instanţei competente dacă împrejurările care au determinat decăderea
părinţilor din drepturile părinteşti au încetat să existe

23
Serviciul Monitorizare, Sinteză Probleme de Autoritate Tutelară. Secretariatul Comisiei
Judeţene pentru Protecţia Copilului - intern
Serviciul redactează hotărârile comisiilor judeţene, monitorizează, sintetizează şi
transmite datele pentru Comitetul Român de Adopţie.

Serviciul de protecţie de tip familial a copilului aflat în dificultate

 Identifică acei copii care se află în dificultate, studiază cauzele apariţiei acestei situaţii
şi propune măsuri pentru ieşirea din criză
 Identifică, selectează şi evaluează familiile de substitut în vederea încredinţării sau
plasării unui copil aflat în dificultate
 Asigură consiliere de specialitate familiei naturale a copilului sau celei de substitut şi
urmăreşte modul cum aceasta îşi exercită drepturile şi obligaţiile ce le revin
 Sprijină familiile cu risc prin consiliere şi ajutor moral şi financiar
 Acţionează pentru prevenirea instituţionalizării copilului aflat în situaţia de criză prin
alternative de tip familial
 Face demersuri în vederea încuviinţării adopţiei copilului

Serviciul de protecţie de tip rezidenţial a copilului aflat în dificultate

 Controlează respectarea drepturilor copilului în centrele de plasament şi propune
măsuri pentru înlăturarea abuzurilor
 Sprijină verificarea periodică a situaţiei familiale a copiilor aflaţi în centrele de
plasament şi, în funcţie de aceasta, propune reintegrarea în familie sa găsirea altor
alternative de protecţie de tip familial
 Sprijină accesul în centrele de plasament al familiilor naturale şi al celor potenţial
substitutive
 Identifică şi evaluează copiii adoptabili, face demersuri în vederea încuviinţării
adopţiei lor
 Propune Comisiei pentru Protecţia Copilului măsuri de protecţie pentru copiii aflaţi în
dificultate.

24
Serviciul de plasament
Acest serviciu oferă:
 Plasamente copilului aflat în dificultate în centrele de primire a copilului
 Plasamente în centre de plasament
 Reintegrarea copilului în familia naturală.

Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă

 Plasamentul în regim de urgenţă se oferă copiilor aflaţi în dificultate în medii
improprii, abuzaţi. Internarea se face prin hotărârea directorului Direcţiei pentru
Protecţia Copilului. În termen de 15 zile de la internare se întocmeşte dosarul copilului,
luând-se legătura cu Autoritatea tutelară, familia, dispensarul medical şi se prezintă
comisiei în vederea stabilirii unei măsuri de protecţie.

Bibliografie
Guvernul României, Ordonanţa nr. 86 din 19 august 2004 privind serviciile sociale,
Monitorul Oficial nr. 799 din 30 august 2004.
Guvernul României, Legea nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul naţional de asistenţă
socială, Monitorul Oficial nr. 239 din 16 martie 2006, Monitorul Oficial nr. 799 din 30
august 2004.
Parker, R. (1987), The Social Work Dictionary, Maryland: NASW.
Popescu, L., Rebeleanu, A. (2005), Structura serviciilor sociale, în Program de formare în
practica asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pp. 11-
19.

 Aplicaţie practică (se va anexa la raportul de practică)

1. Realizaţi o inventariere a instituţiilor de asistenţă socială din localitatea dvs de rezidenţă.

2. Comentaţi diversitatea serviciilor de asistenţă sociale oferite (în localitatea dvs.), din punct
de vedere al categoriilor de clienţi beneficiari acoperiţi prin acestea.

25
 ANEXE

GRILĂ PENTRU ANALIZA AGENŢIEI (INSTITUŢIE PUBLICĂ SAU

ORGANIZAŢIE NEGUVERNAMENTALĂ)

Conţinut Se aşteaptă ca studentul să realizeze

A. Informaţii de identificare Formarea deprinderii de a consemna
- denumire informaţii precise, clare, exacte
- adresă
- telefon, fax, e-mail
- persoana care deţine funcţia de conducere
- persoana de contact
- statutul juridic
- inserţie instituţională (raporturi de coordonare/
subordonare cu alte instituţii)
- istoric
B. Situare, condiţii materiale Înţelegerea corelaţiilor dintre condiţiile
- unde e amplasată instituţia (cartier, zonă) materiale, administrarea acestora şi
- de când ocupă spaţiul actual succesele/ insuccesele unităţii
- accesibilitatea pentru populaţia beneficiară
- starea clădirii/ clădirilor
- spaţii de care dispune pentru diferite servicii
(primire, servirea mesei, club)
- mobilier, echipamente
- dacă în aceeaşi clădire se află alte instituţii
- impresiile în urma primei vizite
C. Misiunea agenţiei (scopuri şi obiective) Cunoaşterea scopurilor şi a obiectivelor
- care sunt scopurile şi obiectivele originare, a modificării şi evoluţiei acestora;
- domeniile principale de activitate înţelegerea raporturilor dintre scopuri,
- căror categorii de probleme sociale răspunde obiective, politici şi strategii şi practici în
- strategii – politici acordarea serviciilor
D. Finanţare Înţelegerea importanţei
- surse de finanţare - administrării eficiente a resurselor
- cine administrează bugetul financiare, precum şi a
- strategiilor de strângere de fonduri
E. Populaţia vizată Observarea diferitelor categorii ale
- cărei populaţii i se adresează populaţiei în funcţie de criterii ca: vârstă,
- căror categorii de nevoi încearcă să răspundă sex, apartenenţă socio-pro-fesională, mediu
- care sunt aşteptările populaţiei beneficiare cultural, nevoi speciale
Observaţi particularităţi ale populaţiei
deservite, care ţin de diversitatea culturală,
socială.
F. Structura şi funcţionarea instituţiei Înţelegerea structurii organizaţionale, a
- organigrama personalului repartizării sarcinilor, a proceselor

26
- procesul decizional
- procedee de angajare
- sistemul de comunicare
- cadrul de perfecţionare, de formare con-tinuă,
recalificare
- rolul asistentului social
- diferenţele de status şi rol ale diferiţilor
profesionişti din echipa de lucru (ex. medic,
psiholog, educator, asistent social, etc.)
G. Servicii acordate
- natura serviciilor (ajutor, protecţie, sus-ţinere,
consiliere, etc.)
- servicii principale şi auxiliare (educaţie,
medicale, petrecerea timpului liber, etc.)
- calitatea serviciilor (părerea personalului,
părerea beneficiarilor)
H. Relaţiile personalului cu populaţia
deservită
- modalităţi de a intra în relaţie cu populaţia
deservită (primire, aşteptare, relaţii telefonice,
acordarea priorităţilor)
Observarea comportamentelor personalului faţă
de beneficiari (bunăvoinţă, autoritarism,
căldură, discriminare, birocratism, etc.)
I. Aspecte informale
- relaţii informale ale personalului
- relaţii informale personal-client
- aspecte motivaţionale
- atmosfera de lucru
- gradul de satisfacţie a personalului,
beneficiarilor
J. Relaţii cu comunitatea
- comunitatea în care este plasată instituţia
(valori dominante, populaţia, caracteristici
geografice, economice)
- surse de conflicte, tensiuni în comunitate
- resursele pe care le poate oferi comunitatea
- instituţii din comunitate cu care relaţionează
K. Dificultăţi, obstacole, constrângeri
- care sunt problemele majore din punctul de
vedere al instituţiei şi al beneficiarilor
- de ce credeţi că există aceste probleme
(identificaţi şi alţi factori decât cei care ţin
27
decizionale şi de comunicare, precum şi a
importanţei acestora în aprecierea eficienţei
unităţii
Înţelegerea atribuţiilor fiecărui profe-sionist
în echipa multidisciplinară
Stabilirea rolului asistentului social dacă ar
lucra /ar fi practicant/ voluntar/ colaborator
în organizaţie (dacă nu este cuprins în
organigramă)
Cunoaşterea clară a serviciilor acordate,
precum şi a gradului de concordanţă cu
scopurile şi obiectivele propuse
Cunoaşterea elementelor pozitive de
relaţionare cu clientul:
a. autodeterminarea
b. interesul manifestat faţă de persoana
asistată
c. respectul faţă de persoane
d. acceptarea persoanei asistate
e. înţelegerea empatică
f. confidenţialitatea
g. autenticitatea în relaţie cu persoana
asistată
Înţelegerea rolului aspectelor informale în
stimularea sau frânarea activităţilor din
instituţie
Determinarea abaterilor de la cadrele
formale
Formarea capacităţii de a interpreta sistemic
un cadru instituţional: delimita-rea,
relaţionarea, comunicarea, predis-poziţia
pentru schimbare (adică sistemul
instituţional)
Dezvoltarea capacităţii de a problematiza, de
a identifica relaţii cauzale, de a soluţiona
direct de instituţie)
- apreciaţi posibilităţile de schimbare
L. Impresii, reflecţii, raportare personală faţă Conştientizarea:
de grupul ţintă, nevoile lor, valorile - percepţiilor (corporal, senzorial: vizual,
organizaţiei, problematica pre-zentată
M. Concluzii personale
auditiv, olfactiv, etc.),
- gândurilor (idei, informaţii evocate de ...)
- stărilor afectiv-emoţionale (ex. ce m-a
bucurat/ întristat/ deranjat/ supărat să aflu,
mi-ar plăcea ori nu mi-ar plăcea să lucrez cu
astfel de probleme pentru că eu cred că ...)
din timpul prezentării,
- a ceea ce a fost mai important pentru mine
să aflu, a ceea ce mi s-a părut lipsit de
importanţă,
- a imaginilor/ viziunilor/ perspectivelor
evocate de problematica prezentată
(eventual povestiri, vorbe de duh),
- a ceea ce mi se pare dilematic, a felului în
care văd eu această problematică şi servicii
evoluând în viitor)
- a ceea ce am aflat/ citit/ vizionat despre
situaţia acestor persoane,
- a ceea ce ar mai fi important de ştiut, a
întrebărilor pe care le-aş formula dacă s-ar
repeta prezentarea/ vizita respectivă
Dezvoltarea capacităţilor creative

Observaţie: Această grilă are un rol orientativ. Sunt permise nuanţări şi îmbogăţiri ale ei.
Pentru obţinerea informaţiilor sunt necesare observarea directă, studiul documentelor,
discuţiile cu personalul şi cu persoanele asistate.

28
FIŞĂ DE LUCRU PENTRU UTILIZAREA OBSERVAŢIEI

Conţinut Se aşteaptă ca studentul

1. Observaţi o „situaţie practică” (vizitarea unei Să-şi dezvolte capacitatea de a
instituţii, un grup care desfăşoară o activitate, înregistra fidel informaţiile
comportamentul unei persoane, etc.), fără a vă fixa un
scop şi fără a elabora un plan.
2. Structuraţi ulterior informaţiile astfel obţinute, după Să-şi dezvolte capacităţile de a
diferite criterii. ordona, clasifică informaţiile
3. Observaţi o situaţie similară, conform unui plan Să-şi formeze deprinderea de a
prestabilit, care să precizeze: observa dirijat, planificat
- obiectul observaţiei (ce observăm)
- scopul observaţiei (de ce observăm)
- tehnica de observaţie utilizată (cum observăm)
- cadrul teoretic
Notă: Pentru observaţia structurată puteţi utiliza fişa
pentru analiza instituţiei şi fişa pentru lucrul cu nevoile
şi valorile în asistenţa socială.
4. Comparaţi rezultatele obţinute prin cele două tipuri de Să analizeze avantajele şi
observaţie. dezavantajele fiecărui tip de
observaţie
5. Repetaţi observarea unei situaţii (instituţie, persoană, Să-şi formeze deprinderea de a
comportament, etc.) la diferite intervale de timp. repeta, confrunta, controla
observaţiile realizate
6. Comparaţi observaţiile proprii cu observaţiile Să-şi dezvolte capacitatea de a
colegilor vis-a-vis de aceleaşi situaţii. analiza şi compara informaţiile,
metodele de lucru, modul de
înregistrare a datelor
7. Completaţi informaţiile obţinute prin observarea Să-şi dezvolte un stil de lucru
directă cu informaţiile care provin din alte surse complex, prin combinarea mai
(observarea indirectă). multor metode şi tehnici
8. Alegeţi situaţii de practică în care puteţi realiza
observaţii participative (active şi pasive).
9. Comparaţi situaţiile astfel obţinute cu cele care provin
din observaţie neparticipativă (numărul observaţiilor,
profunzimea observaţiilor, trăirile avute).
10. Observaţi-vă pe voi înşivă în fiecare situaţie de Să-şi dezvolte capacităţile de
practică. Consemnaţi în jurnalul de practică trăirile autocunoaştere
avute.
11. Confruntaţi impresiile subiective cu datele obiective.
12. Concluzii Să poată valorifica experienţele
trăite într-o manieră personală dar
şi profesională

29
FIŞĂ PENTRU LUCRUL CU VALORILE ŞI NEVOILE ÎN ASISTENŢA
SOCIALĂ

CONŢINUT
Se aşteaptă ca studentul:
VALORI NEVOI
Enumeraţi: Enumeraţi: Să dovedească:
- trei valori personale bine - trei trebuinţe personale actuale şi - o bună înţelegere a distincţiei
conturate şi trei valori în formare altele trei dintr-o altă perioadă a dintre nevoi şi valori
- valori afirmate de indivizi, vieţii - familiarizarea cu deosebirile şi
grupuri, comunităţi cu care veniţi în - câteva nevoi caracteristice in- specificul diferitelor categorii de
contact în perioada practicii divizilor, grupurilor şi valori şi nevoi (personale,
- valori care împiedică clientul să-şi comunităţilor cu care veniţi în individuale, grupale, societale)
valorifice propriile potenţialităţi contact - să înţeleagă rolul valorilor şi al
- valori proprii societăţii actuale - nevoile unei categorii de populaţie nevoilor în:
care afectează categoria de asistaţi (cu care veniţi în contact) în ‫ ٭‬dinamica dezvoltării personale şi
avută în vedere ordinea priorităţii satisfacerii lor profesionale
- valori afirmate şi/sau profesate de - nevoi proprii societăţii actuale ‫ ٭‬acordarea serviciilor
alţi profesionişti (medic, profesor, care afectează desfăşurarea muncii - să înţeleagă comportamente,
psiholog, etc.) de asistenţă socială atitudini, motivaţii prin prisma
Comparaţi valorile de mai sus şi valorilor şi a nevoilor
identificaţi:
- situaţii în care există o discrepanţă Comparaţi nevoile de mai sus şi
între valorile declarate şi practicile identificaţi:
curente observate la persoanele din - posibile surse de conflicte între
diferite servicii nevoile personale şi:
- situaţii de confuzie a valorilor ‫ ٭‬nevoile clienţilor
- surse de conflicte între valorile ‫ ٭‬nevoile specifice asistentului
personale şi: social ca profesionist
‫ ٭‬valorile asistenţei sociale ‫ ٭‬nevoile instituţiei
‫ ٭‬valorile altor profesiuni ‫ ٭‬nevoile altor profesionişti
‫ ٭‬valorile persoanelor asistate
‫ ٭‬valori ale societăţii
Descrieţi situaţii în care aţi putut constata corelaţii (pozitive sau negative)Să-şi dezvolte capacitatea de
între satisfacerea nevoilor şi valori analiză şi interpretare a
informaţiilor
Concluzii referitoare la importanţa experienţei personale în perioada de -să identifice trăirile avute în timpul
practică pentru: perioadei de practică şi să evalueze
- declanşarea procesului de autocunoaştere impactul lor asupra propriei
- clarificarea propriilor nevoi şi valori deveniri
- clarificarea identităţii profesionale - să analizeze şi evalueze experienţa
personală şi profesională
Formulaţi cel puţin 5 întrebări despre fiecare organizaţie, care să vizeze: valorile, nevoile, resursele organizaţiei,
respectiv problematica prezentată.

30
Data: ...................................
Instituția: ...............................................................................................................................................

PAGINĂ DE JURNAL
1. EXPERIENȚA – Ce s-a întâmplat
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

2. IDENTIFICARE – Ce a fost important pentru mine din această experiență

........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

3. ANALIZA – De ce a fost important pentru mine

........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

4. GENERALIZARE – ce am învățat (reînvățat) din această experiență, cum voi

aplica pe viitor
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

31
EVALUAREA PRACTICII DE CĂTRE STUDENT

Studentul ____________________________________________
Locul / locurile de practică _____________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
În ce măsură considerați că stagiul de practică v-a fost util?
1) în mare măsură
2) în mică măsură
3) prea puțin
Care au fost aspectele pozitive ale practicii?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Care au fost aspectele negative ale practicii?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Cum ați colaborat cu îndrumătorul/ îndrumătorii de practică?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Cum ați aprecia calitatea instruirii practice?
1) foarte bună
2) bună
3) satisfăcătoare
4) nesatisfăcătoare
Cum poate fi îmbunătățită activitatea de practică semestrială?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

32
PRECIZĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND ÎNTOCMIREA RAPORTULUI
DE PRACTICĂ

Fiind conceput ca o lucrare de sinteză, raportul de practică va reflecta cât mai veridic şi
elaborat experienţa dobândită pe parcursul practicii. Cerințele de mai sus sunt orientative, în
sensul că acestea pot fi completate, dar nu omise.
În elaborarea raportului de practică vor fi utilizate ca documente de referinţă toate
instrumentele de lucru: jurnalul de consemnări curente, fişele de observaţie, analize,
evaluare/autoevaluare, bibliografie.
Va fi apreciată în mod deosebit conceperea raportului conform cerinţelor academice
(care să reflecte capacitatea de a îmbina teoria şi practica, de a utiliza concepte şi teorii
ştiinţifice în interpretarea experienţelor). Se vor evita însă aserţiunile generale, precum şi
concluziile nefondate.
O atenţie specială se va acorda formei raportului: prima pagină va oferi informaţii
referitoare la :
- denumirea facultaţii şi a departamentului;
- linia de studiu;
- anul de studiu;
- titlul documentului;
- numele şi prenumele studentului;
- numele îndrumătorului de practică;
- luna și anul întocmirii documentului.
Pagina a doua va cuprinde cuprinsul lucrării. Raportul de practică va fi dactilografiat,
folosindu-se stilul Times New Roman, caractere de 12, scrierea la un rând și o aliniere ajustată
a textului.
Raportul de practică va fi trimis prin mail la data și adresa de mail indicate. Studentul
va veni la examen cu raportul de practică printat. Raportul de practică va constitui piesa
principală în evaluarea activităţii practice a studentului, dar nu singura.
Rapoartele de practică pot fi considerate şi ca exerciţii pregătitoare în vederea
elaborării lucrării de licenţă. Acordaţi deci maximă importanţă conţinutului lor ştiinţific pentru
viitoarea lor valorificare!

33