Asistentența Socială Bazată Pe Evidențe

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Bd. Schitu Măgureanu nr.
9
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE sector 5, Bucureşti
Tel. 01/314. 03 26/315.31.22
ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ Fax. 315.83.91
PROGRAMUL ASISTENȚĂ SOCIALĂ-

ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
ASISTENȚA SOCIALĂ BAZATĂ PE

EVIDENȚE
Curs pentru anul I, Invațământ la distanță
ASISTENȚĂ SOCIALĂ ID
LECTOR DR. MONICA ALEXANDRU
BUCUREȘTI 2021
1
Introducere
Asistența socială bazată pe evidențe încearcă să dezvolte înţelegerea bazei teoretice a

practicii, a relaţiei dintre teorie şi activităţile practice. În acest mod se ajunge la
conştientizarea calităţilor necesare interacţionării adecvate cu cei asistaţi, la formarea
deprinderilor necesare profesiei, ca şi la aplicarea diferitelor tipuri de intervenţie la nivelul
persoanei, familiei, grupurilor şi comunităţilor. Activităţile asistate vor viza analiza diferitelor
tipuri de prestații și servicii sociale din perspectiva diverselor categorii de beneficiari. Selecția
problematicilor abordate a fost realizată pornind de la recomandările din literatura de
specialitate, pe baza importanței și relevanței lor pentru cunoașterea științifică în domeniu, dar
și pentru practica aplicativă în asistența socială. Cursul de adresează studenților de la
specializarea asistența socială, ciclul licență și permite formarea unor competențe care
răspund cerințelor unei formări de calitate la nivel licență. Prin intermediul cursului se
urmărește formarea unor competențe necesare asistentului social precum: dezvoltarea
capacităţii de lucru în echipă (abilitate indispensabilă asistentului social), capacitatea de
analiză a diferitelor intervenții și aplicații în asistența socială bazată pe evidențe, capacitatea
de a analiza critic relația dintre valorile asistenței sociale și practica bazată pe evidențe
dezvoltarea creativităţii şi stimularea încrederii în potenţialul propriu. În cadrul cursului se vor
susţine prelegeri pe temele propuse, discuţii şi dezbateri pe baza unor materiale cu relevanţă
pentru domeniu. Prelegerile și temele de control se vor concentra pe lucrul individual şi lucrul
în echipă (ancheta socială, jocuri de rol, diverse exerciţii) cu scopul de a dezvolta
cunoştinţele, de a stimula formarea atitudinilor şi deprinderilor necesare profesiei. Se vor
avea în vedere exerciţii care privesc dobândirea competenţelor practice de lucru cu
beneficiarii.
Obiectivul general al disciplinei:

* însusirea modului de organizare şi funcţionare a reţelei naţionale de asistenţă
socială, rolul şi competenţele asistentului social în activitatea practică.
Obiectivele specifice ale disciplinei:

* identifică şi analizează critic relația dintre valorile asistenței sociale și
practica bazată pe evidențe;
* analizarea diferitelor intervenții și aplicații în asistența socială bazată pe
2
evidențe;
* familiarizarea studenţilor cu instituţii şi unităţi de asistenţă socială, cu
servicii guvernamentale şi neguvernamentale, cunoaşterea rolului acestora în
procesul de reintegrare socială a celor în dificultate;
* abordarea sistemului public de acordare a dreptului de asistenţă socială din
perspectiva categoriilor de beneficiari cărora se adresează, proceduri de
atribuire a unor drepturi de asistenţă socială ;
* cunoaşterea rolului societăţii civile în procesul de asistenţă socială
specializată;
* cunoaşterea instrumentelor de lucru ale asistentului social.
Competenţe formate
* analiza corectă a sistemului public de acordare a drepturilor de asistenţă socială
din perspectiva categoriilor de beneficiari cărora se adresează, și aplicarea
corectă a procedurilor de atribuire a acestora;
* proiectarea și realizarea interventiilor în asistența socială;
* dezvoltarea capacităţii de lucru în echipă;
* identifică şi analizează critic relația dintre valorile asistenței sociale și practica
bazată pe evidențe;
* dezvoltarea creativităţii şi stimularea încrederii în potenţialul propriu;
* dezvoltarea interesului pentru utilizarea documentelor existente în vederea
perfecționării activității de asistență socială;
Resurse și mijloace de lucru:
Procesul de instruire se desfăşoară în mod preponderent prin studiu

individual, cât şi prin întâlniri asistate. Studiul individual şi întâlnirile asistate
vor permite prezentarea informaţiilor conform tematicii elaborate, fiind centrate
pe fundamentele practicii asistenţei sociale, ca şi pe aspectele şi procesele
specifice activităţilor directe cu persoanele, grupurile şi comunităţile. În acelaşi
timp, întâlnirile asistate vor oferi posibilitatea de aprofundare a cunoştinţelor
predate şi a dezbaterii unor subiecte pe baza documentării în literatura de
3
specialitate. Studentii vor beneficia de materiale audio-video care să completeze
informațiile furnizate. Recomandăm studenților să își programeze realist
învăţarea, lăsând suficient timp pentru recapitulare şi pentru efectuarea temelor
de control. Este necesar ca studenții să folosească metoda studiului individual,
lucrul cu manualul şi să frecventeze activităţile de tutoriat.
Structura cursului
Cursul este compus din doisprezece unități de învățare. La finalul
unităților de învățare sunt prezentate cele două teme de control. De asemenea,
sunt incluse referințele bibliografice utilizate pentru elaborarea unităților de
învățare și recomandări de lecturi suplimentare pentru studenți. Vor fi folosite
teste/intrebari de evaluare si sugestii de rezolvare grupate pe unităţi de învăţare.
Temele de control se vor transmite cadrului didactic pe suport hârtie. Rezultatele
evaluărilor se vor transmite studenţilor prin încărcarea pe platforma eLearning.
Cerințe preliminare Cursul Asistența Sociaală Bazată pe Evidențe se va

desfășura în anul I, semestrul I și nu necesită cunoștinte specifice.
Durata medie de studiu individual pentru o unitate de curs: 2-4 ore.
Evaluarea este dinamică (prin temele de casă şi aplicaţii) şi sumativă

(examen scris şi teme de control).
În nota finală:
- evaluarea sumativă (examen scris) va avea ponderea de 50%
- temele de control vor avea ponderea de 50%.
Criterii de evaluare:
1. Explicarea şi analiza drepturilor de asistenţă socială din perspectiva
diferitelor categorii de beneficiari;
1. Analiza diferitelelor intervenții și aplicații în asistența socială bazată pe
evidențe;
2. Realizarea unei evaluări prin intermediul anchetei sociale
4
CUPRINS
UI 1. Definirea domeniului asistentei sociale și al asistenței sociale bazate pe evidențe

1. Introducere ......................................................................................................................... pag. 8
2. Obiective .............................................................................................................................. pag.8
3. Durată ................................................................................................................................. pag. 9
4. Conținut
a. Definirea domeniului asistenței sociale ........................................................................ pag. 9
b. Asistența sociala bazată pe evidențe .......................................................................... pag. 11
5. Rezumat ............................................................................................................................ pag. 12
6. Test de evaluare a cunoștințelor ....................................................................................... pag. 13
UI 2. Măsuri de asistenţă socială
1. Introducere ......................................................................................................... pag.14

2. Obiective ............................................................................................................ pag.14
3. Durată ................................................................................................................ pag.14
4. Conținut
1.Beneficiile/prestațiile de asistență socială..................................................... pag.15
2. Serviciile sociale .......................................................................................... pag.16
3. Furnizorii de servicii sociale ....................................................................... pag.18
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.19
6. Test de evaluare ................................................................................................. pag.19
UI 3 și 4. Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia socială a copilului în dificultate
1. Introducere ......................................................................................................... pag.20

2. Obiective ............................................................................................................ pag.21
3. Durată ................................................................................................................ pag.21
4. Conținut
1. Protecția copilului ...................................................................................... pag.21
2. Măsuri de protecție specială a copilului..................................................... pag.23
3. Prestații(beneficii) sociale acordate copilului ........................................... pag.26
4. Servicii sociale pentru copilul aflat în dificultate ...................................... pag.27
5. Minorul delincvent ..................................................................................... pag.28
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.29
UI 5 și 6. Copilul asistat în centre rezidențiale și în centre de zi
1. Introducere ......................................................................................................... pag.31

2. Obiective ............................................................................................................ pag.31
3. Durată ................................................................................................................ pag.32
5
4. Conținut
1. Copilul instituționalizat .............................................................................. pag.32
2. Reintegrarea familială ............................................................................... pag.33
3. Efectele instituționalizării .......................................................................... pag.35
4. Nevoile copilului instituționalizat .............................................................. pag.38
5. Ocrotirea copilului în centyrele de zi ........................................................ pag.40
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.42
6. Test de evaluare .................................................................................................. pag.42
UI. 7 Asistența maternală, alternativă la instituționalizarea copilului
1. Introducere ......................................................................................................... pag.43

2. Obiective ............................................................................................................ pag.43
3. Durată ................................................................................................................ pag.44
4. Conținut
1. Criterii ce stau la baza selecţiei asistenţilor maternali ............................. pag.44
2. Etapele procesului de selecție ................................................................... pag.46
3. Rolul asistentului social din serviciul de îngrijire de tip familial a
copilului...................................................................................................... pag.51
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.54
UI. 8 Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanei adulte şi familiei

1. Introducere ......................................................................................................... pag.56
2. Obiective ............................................................................................................ pag.56
3. Durată ................................................................................................................ pag.57
4. Conținut
1. Măsuri de asistență socială ........................................................................ pag.57
2. Prestaţii (beneficii) de asistenţă socială pentru adulţi şi famili ................ pag.58
3. Servicii/instituţii pentru ocrotirea persoanei adulte în dificultate ............ pag.63
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.64
UI. 9 Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia victimelor violenţei în familie
1. Introducere ......................................................................................................... pag.66

2. Obiective ............................................................................................................ pag.67
3. Durată ................................................................................................................ pag.67
4. Conținut
1.Cadrul legislativ și instituțional .................................................................... pag.67
2. Tipuri de violență ......................................................................................... pag.69
3. Cauzele violenţei în domestice ..................................................................... pag.71
4. Măsuri de prevenire şi combatere a violenţei domestice ............................. pag.73
5. Rolul asistentului social ............................................................................... pag.75
6
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.76
UI. 10 Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanei vârstnice

1. Introducere ......................................................................................................... pag.78
2. Obiective ............................................................................................................ pag.78
3. Durată ................................................................................................................ pag.79
4. Conținut
1. Nevoile persoanelor vârstnice ................................................................. pag.79

2. Măsuri de protecţie socială ..................................................................... pag.82
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.86

UI. 11 și 12 Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanelor cu handicap

1. Introducere ......................................................................................................... pag.87
2. Obiective ............................................................................................................ pag.88
3. Durată ................................................................................................................ pag.88
4. Conținut
1. Definirea stării de handicap ................................................................... pag.88

2. Legislația privitoare la persoanele cu handicap .................................... pag.89
3. Măsurile de protecţie socială pentru persoanele cu handicap .............. pag.92
4. Drepturi și obligații ................................................................................. pag.97
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.99

Teme de control ............................................................................................................ pag.101
Bibliografie …………………………………….................................……………..… pag.102
Anexa 1…..............................………………………………………………………..... pag.107
7
Unitatea de învăţare 1.
Definirea domeniului asistenţei sociale și asistenței sociale bazate pe evidențe
Cuprins
1. Introducere ........................................................................................................... pag.8

2. Obiective .............................................................................................................. pag.8
3. Durată ................................................................................................................. pag. 9
4. Conținut
1.Definirea domeniului asistenței sociale ......................................................... pag. 9
2. Asistența sociala bazată pe evidențe ........................................................... pag. 11
5. Rezumat ............................................................................................................. pag. 12
6. Test de evaluare ................................................................................................ pag. 13
1. Introducere
Unitatea de învățare 1 descrie specificul asistenței sociale si problematica

asistenței sociale bazată pe evidențe. Sunt prezentate definiții ale asistenței sociale
din diferite perspective, cu scopul de a forma studentului o imagine de ansamblu
asupra domeniului asistenței sociale. Se subliniază și argumentează necesitatea
intervențiilor bazate pe dovezi in detrimentul intervențiilor pe baza de opinie.
Studenții vor ajunge să conştientizeze calităţile necesare interacţionării

adecvate cu cei asistaţi, ceea ce va conduce la formarea deprinderilor necesare
profesiei.
2. Obiective
 Dobândirea cunoştinţelor generale cu privire la domeniul asistenţei sociale

și asistenței sociale bazată pe evidențe;
 Cunoașterea practicii bazată pe evidențe.
3. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore
8
4. 1. Definirea domeniului asistenței sociale
Asistenţa socială poate fi definita ca o constelaţie, un sistem de valori, teorie şi

practică.
Valorile reprezintă idealul, dezideratul către care se tinde, pe care şi-l propune
asistenţa socială să-l realizeze. Respectarea drepturilor omului şi aplicarea principiului
justiţiei sociale sunt valori fundamentale ale asistenţei sociale, reprezintă motivaţia şi
justificarea acţiunii de asistenţă socială în demersul pentru diminuarea sărăciei, sprijinirea
celor vulnerabili, excluşi ori asupriţi în scopul de a promova emanciparea şi includerea
socială.
Valorile asistenţei sociale sunt cuprinse în întreaga lume în codurile etice ale
deontologiei profesionale.
Teoria îi pune la îndemână căile, mijloacele, metodele pentru punerea în aplicare a
demersului de asistenţă socială. Asistenţa socială se bazează în principal pe teoriile
sociologice cu privire la sistemele sociale, teoriile dezvoltării umane şi comportamentale.
In lipsa unei teorii proprii profesiei, abordarea poate fi ne-sistemică, se pierde timp,
efort, se pot lua decizii nesigure, fără garanţia semnificaţiei corecte a intervenţiei şi a situaţiei
explicite. Teoria asigură de asemenea transmiterea şi devenirea profesiei.
Practica reprezintă activitatea activ-operativă prin care se urmăreşte prevenirea,
intervenţia în situaţiile de dificultate pentru reinstalarea unei situaţii de normalitate.
In relaţia dintre practică şi teorie nu se pune problema dacă se aplică sau nu o teorie ci,
la care teorie trebuie să se apeleze. În acelaşi timp, experienţa practică dezvoltă, îmbogăţeşte
teoria. Din această relaţie rezultă menţinerea legăturii teoriei cu schimbarea socială şi dă
caracterul dinamic al profesiei.
Asistenţa socială se mai poate defini ca profesie, ştiinţă şi artă.

Este o profesie pentru că răspunde tuturor caracteristicilor prin care o activitate, o
ocupaţie se impune ca profesie:
- are un corpus sistematic şi organizat teoretic de cunoştinţe de specialitate;
- are autonomie, libertate de exercitare şi autocontrolul necesare;
- se autoguvernează cu privire la selecţia celor care o exercită şi cu privire la
comportamentul lor în cadrul profesiei;
- are instituţii academice;
- răspunde unor nevoi sociale, se exercită în cadrul unor servicii publice;
- este o ocupaţie pe termen lung şi necesită o pregătire corespunzătoare;
9
- se bazează, funcţionează pe baza unui sistem legislativ.
Este o ştiinţă pentru că, deşi s-a bazat mai ales pe teoriile sociologiei ca ştiinţă despre
societate, a dezvoltat în timp idei, principii, teorii şi concepte operaţionale proprii.
Este o artă pentru că presupune, din partea celui care exercită profesiunea de asistent
social, aptitudini deosebite şi, totodată, pentru că acesta îndeplineşte în exercitarea profesiunii
o serie întreagă de roluri.
Importanţa, unicitatea şi demnitatea fiinţei umane, implică cu necesitate păstrarea
acestei condiţii de fiinţă umană, fără ca persoana să abdice sau să decadă sub acest statut. In
diferitele sale forme, asistenţa socială are în vedere acţiuni multiple şi complexe cu privire la
oameni şi mediul de existenţă. Misiunea sa este de a preveni apariţia unor disfuncţii de viaţă
individuală şi socială, de a face capabil pe oricine să îşi dezvolte întregul potenţial, să-şi
îmbunătăţească viaţa atât din punct de vedere al condiţionărilor ei obiective, materiale, cât şi
al condiţionărilor subiective, spirituale.
Abordată din perspectiva interacţiunii umane cu mediul de viaţă, sfera asistenţei

sociale se mai defineşte ca activitate cu privire la persoana, familia, colectivitatea sau
comunitatea care pot avea probleme ce rezultă din interacţiunea cu ceilalţi: disfuncţionalităţi
ce apar fie ca urmare a incapacităţii de adaptare la schimbări intervenite în mediul social, care
poate deveni nepotrivit sau chiar ostil, disfuncţionalităţi ce pot fi urmare a incapacităţii de a-
şi rezolva propriile schimbări faţă de mediul în care trăiesc sau modificări simultane, din
ambele sensuri, atât personal cât şi determinate de mediu.
Ajutorul prin asistenţă socială este un drept şi anume, dreptul datorat de societate
tuturor membrilor ei, în mod ne-discriminatoriu, pentru păstrarea unei condiţii de normalitate
cuvenită fiinţei umane, în respect pentru păstrarea demnităţii acesteia şi are în vedere
protejarea persoanelor care datorită unor motive de natură economică, biologică, psihologică
sau socio-culturală nu-şi pot asigura prin mijloace proprii condiţiile necesare rezolvării
nevoilor lor. Acest drept se acordă într-un mod specific, de la caz la caz, corespunzător
naturii, mărimii şi ordinii de prioritate a nevoii sociale, determinate pe bază de evaluare
individualizată a naturii şi mărimii nevoii.
Ca activitate practică - operativă, asistenţa socială mai este definită ca „un

ansamblu de măsuri, programe, instituţii, activităţi, servicii specializate pentru protejarea
persoanelor aflate temporar în dificultate, care din cauza unor motive de natură economică,
socio-culturală, biologică, sau psihologică, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi
10
eforturi proprii un mod decent de viaţă” (Cătălin Zamfir, Elena Zamfir –coordonatori -
„Politici Sociale. România în context european”).
Subliniind că în acest secol, al XXI-lea, profesia de asistent social este o profesie
dinamică, în dezvoltare şi nu poate fi definită exhaustiv, Federaţia Internaţională a
Asistenţilor Sociali a adoptat următoarea definiţie: „profesiunea de asistent social promovează
rezolvarea problemelor în relaţiile umane, schimbarea socială, emanciparea, eliberarea
oamenilor şi dezvoltarea societăţii. Utilizând teoriile despre comportamentul uman şi
sistemele sociale, asistenţa socială intervine atunci când oamenii interacţionează cu mediul
ambiant. Principiile drepturilor omului şi justiţiei sociale sunt fundamentale în asistenţa
socială.”
Aplicații
Cum definiți asistența socială din perspectivă proprie?
Explicați ce presupune profesia de asistent social
4.2. Asistența sociala bazată pe evidențe
Practica bazate pe dovezi (EBP) a apărut în zona medicală ca o modalitate de a

încorpora noutățile din cercetarea practică în deciziile profesionale ale medicilor. Ca
urmare a presiunilor economice recente, profesia de asistent social trece printr-o perioadă de
schimbări. În scopul de a face față acestor noi provocări, asistenții sociali au fost încurajați să
demonstreze eficiența intervențiilor lor prin dovezi științifice (Mullen, Beldsoe & Bellamy
2008). Acest lucru este folosit în mod special în unele țări vorbitoare de limbă engleză, cum ar
fi Marea Britanie, SUA, Canada, și Australia (Gilgun, 2005) în care EBP este deja utilizat în
diferite sectoare ale asistenței sociale cum ar fi: bunăstarea copilului, ocuparea forței de
muncă, sănătate, justiție juvenilă, sănătatea mintală, abuz de substanțe. Nu este încă clar în ce
măsură asistenții sociali români au integrat acest nou model în practica lor.
Dovezile bazate pe practică încearcă să reducă decalajul dintre cercetare și practică. Sub
presiunile economice actuale de reduceri bugetare, sistemul de servicii sociale românesc are
nevoie să-și mențină eficiența cu mai puțină finanțare și personal. Prin urmare, este extrem de
important ca serviciile de asistență socială din România să fie mai puțin dependente de
11
intervențiile pe baza de opinie și mai dependente de intervențiile bazate pe dovezi. Integrarea
practică bazată pe dovezi în practica de zi cu zi este o necesitate în cazul în care asistarea
eficientă a clientului este un obiectiv al furnizorilor de servicii.
Literatura de specialitate vorbește despre lucrul în echipe multidisciplinare, folosind
practici bazate pe dovezi, aplicarea standardelor de calitate pentru serviciile oferite, și
utilizarea informaticii (baze de date).
5. Rezumat
Asistența socială a fost desprinsă, ca disciplină aplicativă, practică, din sociologie și a luat
naştere în a doua jumătate a secolului al 19-lea. Deşi s-a bazat mai ales pe teoriile sociologiei
ca ştiinţă despre societate, asistența socială a dezvoltat în timp idei, principii, teorii şi
concepte operaţionale proprii.
Asistenţa socală poate fi definită ca un ansamblu de măsuri, programe, instituţii,
activităţi, servicii specializate pentru protejarea persoanelor aflate temporar în dificultate, care
din cauza unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică, sau psihologică, nu au
posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod decent de viaţă.
Asistența socială bazată pe dovezi încearcă să reducă decalajul dintre cercetare și
practică. Este extrem de important ca serviciile de asistență socială din România să fie mai
puțin dependente de intervențiile pe baza de opinie și mai dependente de intervențiile bazate
pe dovezi. Lucrul în echipe multidisciplinare, aplicarea standardelor de calitate pentru
serviciile oferite și încorporarea cercetărilor în activitatea practică sunt elemente definitorii ale
asistenței sociale.
Aplicație
Pentru acest exercițiu este necesar să împărțiți o coală de hârtie în patru părți. În
prima parte veți scrie o definiție a asistenței sociale, în a doua parte veți scrie un
sinonim pentru ”asistenta socială”. În partea a treia veți descrie o situație, iar în
partea a patra un desen sugestiv pentru domeniul asistentei sociale.
12
6. Test de evaluare a cunoştinţelor
 Cum definiți asistenta sociala ca profesie?

 Cum definiți asistența socială ca activitate practic-operativă?
 Ce este asistența socială bazată pe evidențe?
 Identificați câteva diverențe între intervenția pe bază de opinie și
intervenția pe bază de dovezi.
13
Unitatea de învăţare 2.
Măsuri de asistenţă socială
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.14

2. Obiective ............................................................................................................ pag.14
3. Durată ................................................................................................................ pag.14
4. Conținut
1.Beneficiile/prestațiile de asistență socială..................................................... pag.15
2. Serviciile sociale .......................................................................................... pag.16
3. Furnizorii de servicii sociale ....................................................................... pag.18
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.19
1. Introducere
Măsurile de asistenţă socială se împart în beneficii/prestaţii de asistenţă socială
(alocaţii familiale, ajutoare şi indemnizaţii) şi servicii sociale. Activităţile asistate
vor viza analiza diferitelor tipuri de beneficii/prestații și servicii sociale. Studenții
vor ajunge să înțeleagă rolul măsurilor de asistență socială oferite de statul român
pentru diverse categorii de persoane aflate în dificultate și cum se diferențiază
beneficiile sociale și serviciile sociale. Studenții vor ajunge să conştientizeze
calităţile necesare interacţionării adecvate cu cei asistaţi, ceea ce va conduce la
formarea deprinderilor necesare profesiei.
2. Obiective
 Dobândirea cunoştinţelor generale cu privire la beneficiile/prestațiile sociale;

 Dobândirea cunoştinţelor generale cu privire la serviciile sociale și la principiile pe
care se bazează;
 Familiarizarea cu tipurile de furnizori de servicii sociale.
3. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore
14
4.1. Beneficiile/ Prestaţiile de asistenţă socială
Beneficiile de asistență socială sunt ajutoare financiare care pot fi acordate pe o
perioadă determinată şi cuprind: alocaţii familiale, ajutoare sociale, indemnizaţii. Alocaţiile
familiale se acordă familiilor cu copii şi au în vedere, în principal, naşterea, educaţia şi
întreţinerea copiilor. Ajutoarele sociale sunt prestaţii acordate în bani şi în natură persoanelor
sau familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime.
Persoanele cu deficienţe fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiază de ajutoare
speciale.
a. Alocaţiile familiale se acordă familiilor cu copii şi au în vedere, în principal, naşterea,

educaţia şi întreţinerea copiilor şi se materializează în :
- alocaţia de stat pentru copii, prevăzută de Legea nr.61/1993;
- alocaţia pentru susținerea fsamiliei, prevăzută de Legea nr. 277/2010;
- alocaţia lunară de plasament, prevăzută de OUG nr.26/1997 şi Legea nr.272/2004;
b. Ajutoarele sunt prestaţii acordate în bani şi în natură persoanelor sau familiilor ale căror
venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime şi se materializează în:
- ajutorul social acordat în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat;
- ajutorul pentru încălzirea locuinţei acordat în baza OUG nr.5/2003 privind acordarea de
ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei
termice, cu modificările şi completările ulterioare;
- ajutorul bănesc pentru achiziţionarea unei centrale termice individuale sau a unui arzător
automatizat, în baza OUG nr.91/2005 privind instituirea Programului de acordare a unor
ajutoare băneşti populaţiei cu venituri reduse care utilizează pentru încălzirea locuinţei gaze
naturale;
- ajutorul pentru refugiaţi;
- ajutoare ocazionale,
-a ajutoare de urgență.
15
c. Indemnizaţiile se acordă persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale şi asigurării
unei vieţi autonome şi pot fi:
- indemnizaţia cuvenită adultului cu handicap grav sau accentuat;
- indemnizaţia pentru însoţitorul adultului cu handicap grav;
- indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, sau 3 ani pentru copilul cu
handicap, prevăzută de OUG nr. 148/2005, actualizată în iunie 2006;
- stimulent lunar pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, sau 3 ani pentru copilul
cu handicap, prevăzut de OUG nr. 148/2005, actualizată în iunie 2006;
- indemnizaţia lunară de hrană pentru copii şi adulţi infectaţi/bolnavi HIV/SIDA;

Finanţarea prestaţiilor (beneficiilor) de asistenţă socială se realizează, în principal,
din bugetul de stat şi din bugetele locale, conform legilor speciale care reglementează
acordarea acestor prestaţii.
4.2. Serviciile sociale
Reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor

sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităţilor în vederea prevenirii şi
depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă pentru creşterea calităţii
vieţii şi promovarea coeziunii sociale.
Furnizarea serviciilor sociale se bazează pe principii, cum sunt : solidaritatea socială,
centrarea pe familie şi comunitate, abordarea globală, organizarea comunitară, parteneriatul,
complementaritatea şi lucrul în echipă, diversificarea activităţilor pe măsura creşterii
resurselor.
 Solidaritatea socială: întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor care nu

îşi pot asigura singure nevoile sociale;
 Centrarea pe familie şi comunitate urmărindu-se dezvoltarea capacităţilor
individuale de funcţionare şi o mai bună integrare socială a individului, cât şi
realizarea unui mediu social suportiv;
 Abordarea globală pornind de la premiza că problemele unei persoane, familii sau
comunităţi sunt interdependente şi nu se pot trata separat. Din acest motiv, intervenţia
16
asistentului social va porni de la diagnoza bazată pe o înţelegere globală a tuturor
problemelor existente şi, acolo unde este nevoie, intervenţia lui va fi completată de
servicii de asistenţă socială de tip specializat;
 Organizarea comunitară care necesită eficientizarea serviciilor sociale prin
organizarea lor la nivelul judeţului şi comunităţilor locale;
 Parteneriatul activând o larga participare a mai multor instituţii, organizaţii,
autorităţi, societate civilă, prieteni, vecini, colegi, familie în vederea realizării
obiectivelor propuse.
 Complementaritatea realizată între sistemul public şi cel neguvernamental, astfel
încât, atât sistemul public de servicii sociale, cât şi cel non-guvernamental, să se poată
înscrie într-o politică socială unitară, coerentă, de sprijin eficient a celor aflaţi în
nevoie;
 Lucrul în echipă bazat pe acţiunea comună a mai multor specialişti din domenii
diferite care pot da răspuns problemelor complexe ale beneficiarilor;
 Diversificarea activităţilor pe măsura creşterii resurselor activităţile se diversifică
pe măsura apariţiei de noi resurse sau de noi probleme, diversificarea problematicii
necesitând crearea unui management eficient care însă nu trebuie să conducă la
înfiinţarea de noi instituţii, axate doar pe o anume nevoie sau o categorie de
beneficiari.
Principalele tipuri de servicii sunt:
- servicii cu caracter primar care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de
dificultate sau vulnerabilitate care pot duce la marginalizarea sau excluziunea socială;
- servicii specializate care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor
individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.
Finanţarea serviciilor sociale se realizează, în principal, din bugetele locale, bugetul

de stat, contribuţiile beneficiarilor, sponsorizări şi donaţii.
Aplicația 1
Pornind de la informațiile furnizate dați cîteva exemple de beneficii

sociale și de servicii sociale. Precizați cărui grup vulnerabil se adresează.
17
4.3. Furnizorii de servicii sociale
Serviciile sociale sunt asigurate de către autorităţile administraţiei publice locale,
precum şi de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, denumite furnizori de
servicii sociale.
1. Furnizorii publici de servicii sociale pot fi:
 Serviciul public de asistenţă socială de la nivel judeţean – Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC);
 Alte servicii publice specializate la nivel local – Servicii Publice de Asistență Socială
(SPAS);
 Instituţiile publice care au constituite compartimente de asistenţă socială (Serviciul
autorității tutelare).
2. Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi:
 Asociaţiile şi fundaţiile (ONG-urile);

 Persoane fizice autorizate în condiţiile legii;
 Filialele şi sucursalele ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
 Organizaţiile internaţionale de profil.
Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacă sunt
acreditaţi conform legii. Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aprobă
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi se poate revizui ori de cate
ori este necesar.
Aplicația 2
Vizionați documentarul ce surprinde îndeaproape traiul persoanelor din

comunitățile dezavantajate. Cum arată viața unui copil vulnerabil în
România? Ce spun părinții celor mici? Care sunt opiniile autorităților
centrale și locale și soluțiile identificate?
Documentar UNICEF privindpachetul minim de serviciisociale
https://www.facebook.com/watch/?v=10155306432579788
18
2.5. Rezumat
Măsurile de asistenţă socială se împart în beneficii/prestaţii de asistenţă socială

(alocaţii familiale, ajutoare şi indemnizaţii) şi servicii sociale. Beneficiile/prestațiile de
asistență socială sunt ajutoare financiare care pot fi acordate pe o perioadă determinată şi
cuprind: alocaţii familiale, ajutoare sociale, indemnizaţii. Serviciile sociale reprezintă
ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale
persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităţilor în vederea prevenirii şi depăşirii unor
situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă pentru creşterea calităţii vieţii şi
promovarea coeziunii sociale. Serviciile sociale pot fi servicii cu caracter primar și servicii
specializate. Furnizorii de servicii sociale sunt atât publici, cât și privați.
2.6. Test de evaluare a cunoștințelor
1. Precizați diferența dintre beneficiile/prestațiile sociale și serviciile sociale

oferite de instituții persoanelor defavorizateș
2. Care sunt principiile care guvernează furnizarea serviciilor sociale?
3. Care sunt principalele tipuri de servicii sociale? Dași exemple de astfel de

servicii sociale
3. Dați exemple de furnizori publici de servicii sociale și furnizori privați de

servicii sociale
19
Unitățile de învăţare 3-4
Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia socială a copilului în dificultate
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.20

2. Obiective ............................................................................................................ pag.21
3. Durată ................................................................................................................ pag.21
4. Conținut
6. Protecția copilului ...................................................................................... pag.21
7. Măsuri de protecție specială a copilului..................................................... pag.23
8. Prestații(beneficii) sociale acordate copilului ........................................... pag.26
9. Servicii sociale pentru copilul aflat în dificultate ...................................... pag.27
10. Minorul delincvent ..................................................................................... pag.28
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.29
1. Introducere
Protecţia copilului implică responsabilitatea întregii societăţi faţă de dezvoltarea

normală a copilului din punct de vedere fizic, psihic, moral în procesul dinamic al
devenirii acestuia spre maturitate, spre condiţia de adult şi se realizează prin
instituţiile specializate ale statului şi cu participarea societăţii civile, prin organizaţiile
neguvernamentale. Sistemul general de protecţie a copilului are în vedere asigurarea
bunăstării copilului privită ca suma condiţiilor de trai, asigurarea unei vieţi familiale
normale, accesul la educaţie, îngrijirea sănătăţii, valorificarea capacităţilor copilului
spre o viaţă independentă de adult, într-o societate care să-i respecte şi să-i promoveze
interesele, demnitatea, drepturile prin măsuri legislative și acţiuni administrative
corespunzătoare. Cunoașterea măsurilor speciale de protecție a copilului este deosebit
de utilă asistentului social pentru a-și atinge obiectivele în ceea ce privește protecția și
ocrotirea acestuia, urmărind în principal interesul superior al copilului.
20
2. Obiectivele unității de învățare
 Însusirea modului de organizare şi funcţionare a sistemului public de acordare
a drepturilor de asistenţă socială pentru protecția copilului aflat în dificultate;
 Cunoașterea rolului şi competenţelor asistentului social în activitatea practică;
 Familiarizarea studenţilor cu instituţii de asistenţă socială implicate în
protecția copilului, cunoaşterea rolului acestora în procesul de reintegrare socială a
celor în dificultate;
 Cunoaşterea instrumentelor de lucru ale asistentului social.
3. Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 2 ore
4.1. Protecţia copilului are la bază respectarea principiilor înscrise în Charta O.N.U. pentru
Drepturile Copilului, Constituţia României, legislaţia specifică în domeniu, garanţie a creării
condiţiilor de creştere, dezvoltare, educare a copilului.
Sistemul general de protecţie a copilului are în vedere asigurarea bunăstării

copilului privită ca suma condiţiilor de trai, asigurarea unei vieţi familiale normale, accesul
la educaţie, îngrijirea sănătăţii, valorificarea capacităţilor copilului spre o viaţă independentă
de adult, într-o societate care să-i respecte şi să-i promoveze interesele, demnitatea, drepturile
prin măsuri legislative, acţiuni administrative corespunzătoare.
Ocrotirea socială a copilului are în vedere intervenţia în situaţiile de dificultate care

pot interveni în viaţa copilului din cauza unor situaţii de perturbare a funcţiilor familiei(de
ordin biologic-sanitar, economic-financiar, pedagogic-educativ, moral, de relaţii cu privire la
solidaritatea membrilor familiei şi în relaţia cu mediul social ) disfuncţii pe care familia nu le
mai poate rezolva prin drepturile cuvenite decurgând din legislaţia de protecţie socială sau
prin mijloace şi eforturi proprii. Prin măsurile de ocrotire socială se intervine de către
serviciile de asistenţă socială într-un mod specific, individualizat, de la caz la caz pentru
reinstaurarea unei situaţii de normalitate, reluarea unei condiţii de viaţă demne.
Cadrul legislativ pentru ocrotirea copilului decurge din Convenţia internaţională cu

privire la drepturile copilului, la care Statul Român a aderat, prevederile principiilor înscrise
21
în Constituţia României şi este asigurat în principal prin Legea nr. 272 din 21 iunie 2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I
nr. 557 din 23 iunie 2004. Prin această Lege estre reglementat cadrul legal privind
respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului. Principiul interesului superior al
copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor
copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost
plasat în mod legal şi va prima în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse
de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de
instanţele judecătoreşti.
Legea prevede reglementări referitoare la: drepturile copilului (drepturi şi libertăţi civile,
mediul familial şi îngrijirea alternativă, sănătatea şi bunăstarea copilului, educaţie, activităţi
recreative şi culturale), protecţia specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părinţilor săi (plasament,plasament în regim de urgenţă, supraveghere specializată,
monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială), protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia
copiilor în caz de conflict armat, protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu
răspunde penal, protecţia copilului împotriva exploatării (protecţia copilului împotriva
exploatării economice, împotriva consumului de droguri, împotriva abuzului sau a neglijenţei,
protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare), instituţii şi servicii cu
atribuţii în protecţia copilului (instituţii la nivel central, la nivel local, organisme private),
licenţierea şi inspecţia serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a
celor de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi,
finanţarea sistemului de protecţie a copilului, reguli speciale de procedură, răspunderi şi
sancţiuni.
Statul sprijină autoritatea publică locală în îndeplinirea sarcinilor care îi revin pentru
protecţia copilului aflat în dificultate. Nevoile copilului se referă la nevoia de creştere,
educaţie, dezvoltarea aptitudinilor, nevoia de afecţiune pe care trebuie sa o primească,
respectarea puterii de decizie si control asupra propriei vieţi, asumarea deciziei; satisfacerea
nevoilor copilului in dificultate corespunzător vârstei şi stării de sănătate.
Asigurarea creşterii şi dezvoltării copilului se află în responsabilitatea pãrinţilor.

Copilul are dreptul de a beneficia de măsuri de asistenţă socială, în funcţie de situaţia sa
personală şi de situaţia socioeconomică a familiei sau a persoanelor în întreţinerea cărora se
află.
22
La cererea tânarului, exprimată după dobândirea capacității depline de exercitiu, dacă
își continuă studiile ântr-o formă de învațământ de zi, protecția specială se acordă pe toată
durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani.
În cazul în care tânarul care a beneficiat de o masura de protectie speciala, dar care nu
își continuă studiile și nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu
riscul excluderii sociale, beneficiază la cerere, pe o perioadă de pâna la 2 ani, de protecție
specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. In cazul în care se face dovada că tânarului
i s-a oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive
imputabile lui, in mod succesiv nu mai beneficiază de aceste facilități.
Aplicația 1
Urmăriți reportajul care subliniază motivele abandonului familial și

comentați situațiile prezentate
https://www.youtube.com/watch?v=polJOl5Eemk
4.2. Măsuri de protecție specială a copilului
Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi are dreptul la
protecţie alternativă care constă în instituirea tutelei, măsuri de protecţie specială şi adopţie.
Măsurile de protecție specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc
numai cu consimțământul acestuia. In situatia în care copilul refuză să își dea consimțământul,
măsurile de protecție se stabilesc numai de către instanța judecătorească. Plasamentul
copilului într-un serviciu de tip rezidential se va face numai in cazul in care nu a putut fi
instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsa, la un asistent maternal
sau la o alăa persoana sau familie.
Măsurile de protecție specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgență;
c) supravegherea specializată.
De masurile de protectie speciala beneficiază:
a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor
părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub
interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți;
23
b) copilul care nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mama în unități sanitare;
e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu raspunde penal.
Părinții, precum și copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanță
măsurile de protecție specială, beneficiind de asistență juridică gratuită.
a. Plasamentul
Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter

temporar, care poate fi dispusă dupa caz, la:
a) o persoana sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidential
Persoana sau familia care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in
Romania si sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului
cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru
a primi un copil in plasament. Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se află la
persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care îl are în îngrijire.
Plasamentul copilului care nu a âmplinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia
extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidențial fiind interzis.
Excepție fece cazul în care copilul prezintă handicapuri grave, cu dependență de îngrijiri în
servicii de tip rezidențial specializate.
La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
b) mentinerea fratilor impreuna;
c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura

cu acesta.
Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, in

situatia in care exista acordul parintilor și de către instanta judecatoreasca, la cererea directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului atunci cand nu exista acordul parintilor sau,
dupa caz, al unuia dintre parinti, pentru instituirea acestei
24
masuri.
Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii
plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului.
Comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul
copilului va stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea
acestuia, in conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel incasate se constituie venit la
bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine
copilul.
b. Plasamentul în regim de urgență
Plasamentul copilului in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu

caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in
situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare.
Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul
drepturilor parintesti, pana cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau
la inlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe perioada
suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate
si, respectiv, sunt indeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful
serviciului de tip rezidential care a primit copilul in plasament in regim de urgenta, iar cele
privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre
presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului
Bucuresti.
Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre directorul Directiei
Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din unitatea administrativ-teritoriala in
care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama in unitati sanitare ori copilul
abuzat sau neglijat, in situatia in care nu se intampina opozitie din partea reprezentantilor
persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia
copilului respectiv.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este obligata sa

sesizeze instanta judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceasta
masura. Instanta judecatoreasca va analiza motivele care au stat la baza masurii adoptate si se
va pronunta, dupa caz, cu privire la mentinerea plasamentului in regim de urgenta sau la
inlocuirea acestuia cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea
25
copilului in familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea
drepturilor parintesti.
c. Supravegherea specializată
Masura de supraveghere specializată se dispune fata de copilul care a savarsit o fapta
penala si care nu raspunde penal. In cazul in care exista acordul parintilor sau al
reprezentantului legal, masura supravegherii specializate se dispune de catre comisia pentru
protectia copilului, iar, in lipsa acestui acord, de catre instanta judecatoreasca.
Imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie specială trebuie
verificate trimestrial de catre DGASPC. In cazul in care imprejurarile s-au modificat,
DGASPC este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz,
instanta judecatoreasca, in vederea modificarii sau, dupa caz, a incetarii masurii.
La incetarea masurilor de protectie speciala prin reintegrarea copilului in familia sa,
serviciul public de asistenta sociala de la resedinta parintilor au obligatia de a urmari evolutia
dezvoltarii copilului, precum si modul in care parintii isi exercita drepturile si isi indeplinesc
obligatiile cu privire la copil. In acest scop acestea intocmesc rapoarte lunare pe o perioada de
minimum 3 luni.
Aplicaţia 2
Dați exemple de situații în care se poate institui ca măsura de protecție
plasamentul și situații în care se poate institui ca măsură de protecție
plasamentul în regim de urgență
4.3. Prestaţii (beneficii) sociale acordate copilului
 alocaţia de stat pentru copii prevăzută de Legea nr.61/1993 – se acordă tuturor

copiilor între 0-18 ani preşcolari şi şcolari, dacă urmează o şcoală ( sau pana la
terminarea scolii daca împlineşte vârsta de 18 ani in ultima clasa). Copilul este titular si
beneficiar. Cuantumul alocaţiei este de 185 lei (RON) şi se majorează prin hotărâre a
guvernului. Pentru copiii în vârstă de până la 2 ani, cuantumul alocaţiei este de 369 lei
(RON)
Alocația de stat pentru copii se plătește părinților, până la vârsta de 14 ani a copilului,
iar după 14 ani pot primi această alocație și copiii, însă numai cu încuviințarea
reprezentantului legal;
26
 alocaţia de stat pentru copiii cu handicap (inclusiv copiii cu handicap de tip
HIV/SIDA) al cărei cuantum este de 369 lei (RON) până la împlinirea vârstei de 18 ani;
 alocaţia lunară de plasament - pentru încredinţare şi plasament familial pentru copilul
normal şi pentru copiii cu handicap este prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.26/1997 şi Legea nr.272/2004, conform cărora pentru fiecare copil
încredinţat în plasament sau asupra căruia s-a instituit tutela se acordă o alocaţie lunară
de plasament pentru creştere şi educare. Cuantumul alocaţiei este de 600 lei (RON).
Pentru copii cu handicap, cuantumul alocaţiei lunare de plasament se majorează cu 50%
(900 lei). De alocația de plasament beneficiază și copilul fără dizabilități aflat în
plasament la asistentul maternal (600 lei).
 indemnizaţia lunară de hrană pentru copii şi adulţi infectaţi/bolnavi HIV/SIDA.
Cuantumul indemnizaţiei este de 13 lei (RON)/zi pentru adulţi şi 11 lei (RON)/zi pentru
copii, iar plata se realizează de către direcţiile teritoriale de muncă şi protecţie socială;
 indemnizație de însoțitor pentru copilul cu handicap grav în cuantum
de 1.346 lei sau asistent personal;
 salariul asistenţilor personali pentru copilul cu handicap (salariu pentru persoana care
îngrijeşte un copil cu handicap grav)ș
 buget personal complementar pentru gradul grav – în cuantum de 300 lei;
 buget personal complementar pentru gradul accentuat – în cuantum de 175 lei;
 buget personal complementar pentru gradul mediu – în cuantum de 60 lei
 salariul asistenţilor maternali (persoane care au copii în plasament familial, pentru
care primesc un salariu şi li se consideră această activitate ca vechime în muncă);
 burse sociale;
 subvenţii pentru transportul în comun, de la bugetul local;
4.4. Servicii sociale pentru copilul aflat în dificultate
Serviciile de tip rezidenţial au rolul de a asigura protecţia, creşterea şi îngrijirea

copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii măsurii
plasamentului. Din categoria serviciilor de tip rezidenţial fac parte centrele de plasament,
centrele de primire a copilului în regim de urgenţă şi centrele maternale. În sensul prezentului
regulament, centrele de plasament includ şi casele de tip familial.
27
Serviciile de zi au rolul de a asigura menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor
copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea
copilului de familia sa. Din categoria serviciilor de zi fac parte: centrele de zi, centrele de
consiliere şi sprijin pentru părinţi, centrele de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea copilului
cu probleme psihosociale şi serviciile de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide
predispuse să îşi abandoneze copilul.
Serviciile de tip familial au rolul de a asigura, la domiciliul unei persoane fizice sau
familii, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi şi pot
avea caracter specializat, în funcţie de nevoile şi de caracteristicile copiilor protejaţi.
4.5 Minorul delincvent

Este minorul care a săvârşit o faptă penală. Astfel, minorul:
 nu răspunde penal sub vârsta de 14 ani;
 între 14-16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a acţionat cu
discernământ;
 răspunde penal după împlinirea vârstei de 16 ani.
În legătura cu minorul delincvent se pot lua măsuri de pedeapsă și măsuri educative.
a. Măsuri de pedeapsă:
- amenda sau
- închisoarea
b. Măsuri educative pentru minorul delincvent, în aplicarea cărora se colaborează cu
organele de poliţie:
Masurile educative pentru minorii delincventi sunt reglementate de art. 115 din codul
penal, intrat in vigoare la data de 01.02.2014.
Masurile educative neprivative de libertate sunt:

a) Stagiul de formare civică;
b) Supravegherea;
c) Consemnarea la sfârșit de săptămână;
d) Asistarea zilnică.
28
Masurile educative privative de libertate sunt:
a) Internarea într-un centru educativ;
b) Internarea într-un centru de detenție.
Rezumat
Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi are dreptul la
protecţie alternativă care constă în instituirea tutelei, măsuri de protecţie
specială şi adopţie. Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit
varsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul
refuza sa isi dea consimtamantul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta
judecatoreasca. Plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidential se va face numai in
cazul in care nu a putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia
extinsa, la un asistent maternal sau la o alta persoana sau familie. Măsurile de protecție
specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgență, supravegherea
specializată. Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la
familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidențial fiind
interzis. Prestaţiile (beneficiile) sociale acordate copilului sunt: alocația de stat pentru copii,
alocația de stat pentru copilul cu handicap, alocația lunară de plasament, indemnizaţia lunară
de hrană pentru copii şi adulţi infectaţi/bolnavi HIV/SIDA, salariul asistenţilor maternali,
salariul asistenţilor personali pentru copilul cu handicap, indemnizația pentru copilul cu
dizabilități, burse sociale, subvenţii pentru transportul în comun, de la bugetul local. Tipurile
de servicii sociale pentru copilul aflat în dificultate sunt: servicii de tip rezidențial, servicii de
zi, servicii de tip familial. Minorul delincvent care a săvârşit o faptă penală nu răspunde penal
sub vârsta de 14 ani. Intre 14-16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a acţionat cu
discernământ și răspunde penal după împlinirea vârstei de 16 ani. În legătura cu minorul
delincvent se pot lua măsuri de pedeapsă și măsuri educative.
29
Test de evaluare a cunoștințelor
Care este legislația care acționează în domeniul protecției copilului?

Cum definiți protecția socială?
Care sunt prestațiile ce pot fi acordate copilului?
Realizați o comparație între serviciile de tip rezidențial și serviciile de zi
(asemanari/deosebiri
La ce varstă răspunde penal minorul delincvent?
Care sunt măsurile educative pentru minorul delincvent?
30
Unitățile de învățare 5-6
Copilul asistat în centre rezidențiale și în centre de zi
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.31

2. Obiective ............................................................................................................ pag.31
3. Durată ................................................................................................................ pag.32
4. Conținut
6. Copilul instituționalizat .............................................................................. pag.32
7. Reintegrarea familială ............................................................................... pag.33
8. Efectele instituționalizării .......................................................................... pag.35
9. Nevoile copilului instituționalizat .............................................................. pag.38
10. Ocrotirea copilului în centyrele de zi ........................................................ pag.40
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.42
1. Introducere
Politicile sociale din domeniul protecției copilului recomandă
dezinstituționalizarea acestuia și identificarea de alternative de tip familial
(reintegrare în familie, asistență maternală, plasament familial). Studiile arată că
un copil se dezvoltă mai bine atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de
vedere psihic într-o familie, fie ea și familie substitutiva. Prin intermediul asistării
copilului în centrele de zi se încearcă prevenirea abandonului școlar și
abandonului familial. Unitatea de învățare prezintă noțiuni despre copilul asitat în
centrele de tip rezidențial și centrele de zi, nevoile acestora și care sunt serviciile
oferite copilului pentru o bună dezvoltare fizică și psihică.
2. Obiectivele unităţilor de învăţare

* Analizarea diferitelor intervenții și aplicații în asistența socială;
* Cunoașterea serviciilor oferite copilului în dificultate în centrele de tip
rezidențial și în centrele de zi;
31
- Familiarizarea studenţilor cu unităţi de asistenţă socială, cunoaşterea rolului acestora
în procesul de reintegrare socială a copiilor în dificultate;
* Cunoaşterea rolului societăţii civile în procesul de asistenţă socială specializată.
3. Durata medie de parcurgere a fiecărei unități de învățare este de 2 ore
4. 1. Copilul instituționalizat
Copilul instituționalizat este copilul pentru care Comisia pentru Protecția copilului a
stabilit ca măsură de protecție temporară asistarea într-un centru rezidențial. Serviciile actuale
oferite pentru acești copii trebuie regândite pentru a fi capabile să ofere posibilitatea unei
integrări sociale corespunzătoare. Se impune necesitatea elaborării unor strategii coerente,
care să se aplice încă din perioada de instituționalizare pentru a le permite tinerilor adaptarea
la cerințele unei vieți independente și pentru a le atenua astfel șocul dezinstituționalizării. De
asemenea, ar trebui găsite soluții alternative pentru instituționalizare sau, în cazul în care
aceasta este inevitabilă, ar trebui limitată în timp pe cât posibil.
Sentimentul de dependență pe care îl creează instituționalizarea de lungă durată,

precum și o insuficientă cunoaștere a aptitudinilor, o autoevaluare greșită, de cele mai multe
ori cu tendințe de subapreciere sunt premisele favorabile care duc la o integrare socio-
profesională greoaie a tinerilor ce provin din centrele de plasament, sau uneori chiar la eșec
social.
Dezinstituţionalizarea este procesul de prevenire a internării şi prelungirii perioadei de
instituţionalizare, prin soluţii alternative eficiente pentru protejarea copilului cu risc, dincolo
de cerinţele imediate, urgente. Ea presupune identificarea şi dezvoltarea unor servicii
comunitare pentru recuperarea capacităţilor de integrare a tinerilor pentru, instruirea, educarea
şi reabilitarea lor.
Centrele de plasament oferă asistenţă şi educaţie minorilor orfani sau proveniţi din
familii dezorganizate doar până la vârsta de 18 ani. Se ştie că majoritatea dintre ei nu au nici
un suport din partea familiei, când aceştia părăsesc instituţia şi nici capacitatea de a se
descurca singuri. Cu toate că serviciile sociale le acordă asistență și după vîrsta de 18 ani, din
cauza prejudecăţilor, societatea îi acceptă cu greu şi adesea sunt respinşi de comunitate.
32
În urma eşecurilor şi respingerilor repetate, mulţi dintre aceştia chiar intră în sfera
neadaptaţilor sociali, încep să fure, să comită delicte, pentru că nu au altă şansă de a
supravieţui.
Pe de altă parte, anii petrecuţi în mediul instituţional generează dependenţă şi

habitusuri sociale de neadaptare la mediul în care vor trebui să trăiască după plecare din
instituţii. De aceea tinerii defavorizaţi social, sunt treptat marginalizaţi şi cu greutate se pot
încadra în muncă şi să obţină o locuinţă. Deşi în mod normal statul ar trebui să ofere sprijin
tinerilor instituţionalizaţi (abia din 2001 au fost demarate anumite programe care vizează
acest segment din populaţie), din cauza lipsei de fonduri sau pur şi simplu din dezinteres, ei
ajung la vârsta majoratului să trăiască pe străzi sau prin canale fiind marginalizaţi şi numiţi
„tinerii străzii”. În acest sens o serie de organizaţii nonguvernamentale vin să sprijine ideea
susţinerii acestor tineri pe o anumită perioadă de timp pentru a-i sprijini în dezvoltarea lor
printr-o serie de proiecte de integrare socio-profesională.
În prezent politicile guvernamentale de dezinstituţionalizare prevăd însă preluarea
tinerilor crescuţi în instituţii de ocrotire până la vârsta de 18 ani (sau 26 ani, în cazul
continuării studiilor) şi dezvoltarea unor servicii alternative pentru pregătirea lor pentru o
viaţă independentă.1
4.2. Reintegrarea familială

Reintegrarea familială înseamnă întoarcerea în familia de origine, eventual familia
lărgită a unui copil care a fost îndepărtat provizoriu (printr-un plasament familial sau
plasament în instituţie), imediat ce circumstanţele defavorabile iniţial dezvoltării sale s-au
schimbat.
Reintegrarea familială de preferinţă chiar întreţinerea copilului prin sprijin acordat
familiei ca măsură de prevenire a plasamentului constituie o soluţie de durată cu efecte
benefice asupra copilului. Ea trebuie căutată cu prioritate chiar şi atunci când familia de
origine nu pare un cadru ideal de viaţă sau dacă obiceiurile şi modurile de viaţă diferă de cele
ale majorităţii populaţiei, cu o precizare: aceste familii trebuie monitorizate şi evaluate
continuu până ce avem certitudinea că sunt locul cel mai potrivit de dezvoltare a copilului.
1
Zamfir, Cătălin, L. Vlasceanu, Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Buc. 1998
33
Pornind de la premisa că obiectivul ocrotirii copilului nu constă în uniformizarea
modului de viaţă familial, ci în a permite fiecărui copil să se dezvolte cât mai bine în funcţie
de cerinţele lui proprii, într-un cadru afectiv al familiei sale, putem sublinia că soluţia cea mai
bună pentru copil este familia.
În această privinţă serviciul public specializat este obligat să ofere asistenţă şi sprijin
părinţilor copilului pentru a pregăti revenirea acestuia în mediul său familial. În principiu,
persoanele de intervenţie vor face tot ce este posibil pentru a favorizarea integrarea copilului,
dacă este posibilă, în familia sa de origine. În scopul acesta se vor încuraja relaţiile între copil
şi familie. Familia va fi sprijinită material /moral /educaţional în eforturile acesteia pentru a
readuce copilul în mediul său familial. După evaluarea situaţiei specifice fiecărei familii
împreună cu toţi factorii implicaţi în integrarea copilului ( familia de origine, posibila familie
de primire şi evident copilul), se poate aproba reîntoarcerea lui în familie. După reintegrarea
copilului în familia de origine pare posibilă, personale de intervenţie trebuie să-i pregătească
pe fiecare în parte pentru acest proces.
În acest scop se elaborează un proiect împreună cu familia şi copilul, care gradual
poate să realizeze apropierea normală. În anumite cazuri reintegrarea copilului trebuie să fie
progresivă ( de exemplu, pentru început părinţii îl vor lua pe copil la ei în week-end sau în
concediu), persoanele de intervenţie vor însoţii atât familia cât şi pe copil cu ocazia acestor
întâlniri şi se vor implica activ în schimbare. De asemenea, persoanele de intervenţie vor
însoţii copilul în familia de origine. Din momentul în care copilul este acceptat într-o măsură
de protecţie provizorie, persoanele de intervenţie trebuie să finalizeze ancheta socială asupra
familiei de origine a copilului, inclusiv familia lărgită. Dacă este necesar, trebuie să implice şi
alţi actori comunitari precum: poliţia, şcoala, biserica, vecinii, care pot să-i ajute să cunoască
familia copilului sub toate aspectele. Să urmărească apoi efectele reale ale plasamentului
copilului ca şi posibilităţile de progres ale familiei în relaţia cu copilul, fapt ce ar permite o
normalizare în procesul de reintegrare a copilului. Cu participarea copilului şi a familiei se va
elabora un plan individual de viitor pentru a găsi o soluţie competentă în dezvoltarea şi
socializarea copilului.
Studiile atestă faptul că adesea copilul îndepărtat de familie încearcă un profund
sentiment de frustrare afectivă, se simte respins, neglijat, dezvoltă complexe de inferioritate,
fapt ce va influenţa direct formarea şi dezvoltarea comportamentului său ulterior. Rolul
familiei, care asigură pe de o parte siguranţa afectivă, iar pe de altă parte, educaţia primară şi
formarea continuă a copilului, nu poate fi ignorat în nici o situaţie.
34
În prezent tendinţa politicilor în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului
se axează pe descentralizare, localizându-se suportul specializat în mediul normal de viaţă al
beneficiarului, responsabilizarea comunităţii locale în oferirea de servicii de asistenţă socială.
În acest sens comunitatea locală este considerată a fi în măsură să identifice şi să prevină
situaţiile de risc, să evalueze resursele financiare şi umane şi să propună soluţii rapide de
intervenţie şi schimbare socială.
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului defineşte clar
obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a garanta şi promova respectarea
drepturilor copiilor din unităţile administrativ teritoriale, asigurând prevenirea separării
copilului de părinţii săi, precum şi protecţia specială a copilului lipsit temporar sau definitiv
de îngrijirea părinţilor săi.
4.3. Efectele instituţionalizării
Neamţu George precizează în Tratatul de Asistenţă Socială, faptul că dezvoltarea

întârziată a copiilor instituţionalizaţi trebuie înţeleasă nu ca o reacţie la separarea de părinţi,
ci ca un efect al mediului nestimulativ, în special al lipsei oportunităţilor de interacţiune
spontană şi afectuoasă cu adulţii. 2 Este evident faptul că viaţa în instituţie dă naştere unor
frustrări la nivelul personalităţii individuale a copilului, frustrări care vor da naştere unor
suferinţe profunde ca urmare a separării de familie, şi care pot degenera în comportamente
deviante, antisociale.
Instituţionalizarea are efecte importante, severe şi de durată asupra copiilor, în

special copiii instituţionalizaţi de la o vârstă fragedă sunt în cel mai mare pericol. Cele mai
semnificative efecte sunt acelea legate de lipsa unui ataşament corespunzător. Totuşi, pe
lângă aceasta apare: întârzieri severe de dezvoltare, copiii care nu ajung la obişnuitele
stadii de dezvoltare din cauza lipsei de stimulare şi afecţiune. Studiile efectuate în ţara
noastră vizând efectele instituţionalizării au constatat existenţa unui decalaj al nivelului de
dezvoltare generală psiho-motrică şi socio-afectivă a copilului din instituţiile de ocrotire, faţă
de copiii crescuţi în familii. 3 Efectele pe termen lung asupra sănătăţii mentale reprezintă nu
2
Neamţu, George, Tratat de asistenţă socială , editura Polirom, Iaşi, 2003, p.813
3
Macavei, Elena, Familia şi casa de copii, editura Litera, Bucureşti, 1989, p.68
35
numai o reacţie la pierderea părintelui sau a unui substitut al acestuia, ci şi incapacitatea
minorului de a trăi în casa de copii experienţa unor relaţii călduroase, apropiate şi de
durată cu adulţi în care să poată avea încredere şi de multe ori chiar cu prieteni de aceeaş i
vârstă. Faza de detaşare din evoluţia răspunsului la pierdere se poate transforma într-o
reacţie defensivă cronică şi poate duce, pe termen lung, la depresie şi la incapacitatea
stabilirii de relaţii apropiate şi intime. Calitatea redusa a mediului fizic în care se
dezvoltă copilul instituţionalizat reprezintă un factor de risc suplimentar pentru dezvoltarea
normală fizică şi psihologică. 4
De asemenea apar tendinţe autistice de la mediu la sever, copilul are un

comportament stereotip (mişcarea mâinilor, legănatul), evită contactul fizic şi vizual, îşi
creează o lume proprie şi trăieşte în ea. Aprecierea personală despre valoarea proprie, stima
de sine dezvoltată treptat, sunt în general cauze ale mediului deprivant în care au crescut
tinerii dezinstituţionalizaţi. Lor le este teamă să lase garda din teamă de a nu exprima
inadecvare riscând respingerea. O altă problemă rezultă şi din faptul că stima de sine tinde
să fie rezistentă la schimbare, odată ce a fost stabilită deci nu va mai fii un proces simplu de
dezvoltare a unei stime de sine pozitive (la cei care o au deja negativă). 5 Copii
instituţionalizaţi manifestă comportamente dificile cum ar fi agresiune, autoagresiune (ceea
ce înseamnă că se loveşte, se muşcă sau se zgârie, îşi provoacă singur vomă),masturbare,
minciună, furt şi alte comportamente antisociale. Sănătatea fizică deficitară, boli cronice
rezultând dintr-o lipsă de afecţiune, şi/sau dintr-o alimentaţie săracă, îngrijire medicală
insuficientă, folosirea inadecvată de medicamente.
În rândul copiilor instituţionalizaţi pot fi observate cu uşurinţă dizabilităţi fizice şi de

învăţare cât şi sindromul de deficit de atenţie care sunt anorganice- acestea survin atunci când
întârzierile severe de dezvoltare nu sunt sesizate şi tratate la timp, în cazul bolilor cronice
tratate neadecvat, al medicaţiei nepotrivite cât şi a lipsei de mişcare fizică. Efecte
semnificative sunt şi tulburările în sfera socială cum ar fi lipsa de abilităţi sociale adecvate
unei vieţi în afara instituţiilor, tinerii care părăsesc instituţiile au deseori probleme în situaţii
simple cum ar fi împărţirea banilor, cumpărături, gătit, folosirea transportului în comun.
4
Ibidem
5
Clarke, S. Alison, Child Development, John Willez and Sons, SUA, 1985, pag 607
36
Conform studiilor efectuate, copilul care trăiește experiența instituționalizării suferă o
serie de transformări progresive ale personalității, modificându-si simultan sentimentul
propriei identități și modul de a-i percepe pe ceilalți. Eul fiecăruia se elaborează în limitele
unui sistem instituțional. El resimte dependența față de instituție și se identifică cu ea, cu
colegii și cu personalul din unitate.
Satisfacerea nevoilor de comunicare, de afectivitate ale copilului are loc mai ales in
familie. Datorita ritmului vieții actuale, comunicarea dintre părinți și copii este serios afectată.
Problema se agravează mai mult când vorbim de copiii din instituții, în cazul cărora legătura
copil - părinte nu poate fi suplinită în totalitate prin relația cu educatorii. Consecința acestui
fapt o reprezintă probabilitatea crescută de apariție a dificultăților de adaptare și dezvoltare
psihică, ceea ce poate duce la manifestarea unor tendințe agresive și a unor tulburări afectiv-
comportamentale.
La aceste dificultăți de ordin psihologic se adaugă etichetarea de către membrii

societății ca fiind "din casa de copii". Copilul interiorizează stigmatul și se comportă conform
așteptărilor "denigratorilor". Atât timp cât copilul se află în fața membrilor unei colectivități,
reprezintă o persoană obișnuită, normală, însă informația că este "de la casa de copii" atrage
discreditarea, fiind identificat cu diverse atribute - slăbiciune, handicap afectiv, lipsa de
responsabilitate, mergându-se până la ideea de personalitate infracțională înnăscută. În aceste
condiții, negativitatea pare dominantă la tinerii postinstituționalizați, care se autoevaluează în
urma nereușitelor în termeni de incapacitate, incompetență, imposibilitatea de a depăși un
obstacol.
De asemenea, întâlnim frecvent la acești tineri aspirații neconcordante cu capacitățile

personale. Frica de a-și depăși condiția, frica de un imaginar stigmat social, neîncrederea în
sine, pot conduce la subapreciere. În schimb, lipsa de responsabilitate, mediul protejat în care
s-au format, fac ca mulți tineri să aspire la un statut social, la o profesie căreia nu-i pot face
față.
Ştim cu toţii că mediul de viaţă din instituţiile de ocrotire, de tip internat, prin
organizare şi funcţionalitate, este total diferit de mediul familial, deosebirea esenţială fiind de
ordin psihoafectiv. Dacă într-o familie obişnuită relaţiile se bazează pe afectivitate şi respect,
într-o astfel de instituţie relaţiile se bazează pe dominare şi supunere. Ceea ce ştie copilul din
instituţia de ocrotire nu se potriveşte cu ceea ce se cere în şcoală sau societate, de aici
37
derivând posibilitatea apariţiei unei crize de personalitate la copilul sau adolescentul din
instituţia de tip internat.
Există în comportamentul copiilor instituţionalizaţi atât tulburări specifice (refuzul

comunicării, fuga din unitate, refuzul oricărei forme de autoritate, contestarea familiei de
provenienţă, manifestări explozive, neglijarea ţinutei vestimentare, ticuri nevrotice,
comportament hiper-politicos), cât şi tulburări nespecifice (minciuna-fabulaţia, limbaj agresiv
şi vulgar, comportament agresiv, autoagresivitatea, impulsivitatea, furtul, vagabondajul,
cerşitul, consumul de alcool şi fumatul, devianţe sexuale, eşecul şcolar).
4.4. Nevoile copilului instituţionalizat
Nevoia de dragoste este împlinită de relaţii calde şi afectuoase ce se formează

imediat după naştere. Prin aceste relaţii - iniţial cu mama şi treptat cu un cerc tot mai mare
de persoane - copilul îşi conturează identitatea şi devine conştient de sine. În dragostea
părinţilor, copilul este acceptat şi valorizat necondiţionat, indiferent de sex, aparenţe,
abilităţi sau personalitate. Această dragoste este dăruită fără solicitarea unei compensaţii,
unei reciprocităţi. Cel mai puternic impact al acestei relaţii de afecţiune se produce
asupra sinelui. Aprobarea şi acceptarea din partea celorlalţi sunt esenţiale pentru
dezvoltarea autoacceptării şi autoaprobării.
Nevoia de securitate se împlineşte prin stabilitatea relaţiilor familiale, prin atitudini

şi comportamente constante şi predictibile din partea părinţilor. Securitatea este oferită de
un spaţiu şi figuri familiare, precum şi de o rutină bine cunoscută. Imediat după naştere,
ceea ce este nou, necunoscut, neaşteptat (şi aproape totul intră în această categorie) poate
fi considerat înspăimântător sau periculos.
Nevoile siguranţei pot începe să se activeze numai după ce toate nevoile fiziologice
sunt satisfăcute. Avem nevoie de securitatea casei şi familiei iar în cazul nostru, copii din
Centrul de Plasament au nevoie de siguranţa. Ei trebuie să ştie că sunt în siguranţă aici. În
plus, nevoile siguranţei uneori motivează oamenii să devină religioşi, poate că acesta este unul
dintre motivele care determină o bună parte dintre copiii din unitate să frecventeze cu
regularitate diferite biserici. Religia ne oferă confortul unei promisiuni de siguranţă a unui loc
38
după ce murim şi părăsim insecuritatea acestei lumi. Nevoile siguranţei sunt cruciale pentru
copii.
Nevoia de noi experienţe. Copilul îşi găseşte răspunsul în capacitatea de a

explora, de a descoperi, de a cunoaşte, de a înţelege. O dată apărut interesul pentru ceea ce
este nou, el devine sursa de motivare a altor explorări şi astfel a învăţării. Jocul şi
limbajul sunt principalele modalităţi prin care copilul poate să-şi satisfacă această nevoie,
de aceea educatorii din Centrul de Plasament sunt încurajaţi în a iniţia cât mai multe jocuri,
pentru a-i mobiliza pe copii. Descoperind jocul şi participând activ la el, copilul descoperă
lumea şi învaţă să se adapteze la ea. Demersul este aplicabil atât pentru lumea obiectivă
(exterioară), cât şi pentru lumea subiectivă, pentru autodescoperirea interioară.
Nevoia de încurajare şi apreciere. Trecerea de la copilul neajutorat la adultul

autodeterminat se realizează şi prin cunoaşterea bucuriei şi apoi trăirea nevoii de succes. Se
realizează un proces de auto-modelare pornind de la exemplele pe care copilul le
identifică/alege din rândul persoanelor importante pentru el. Educatorii (profesorii) joacă
un rol deosebit de important.
Nevoia de responsabilitate. Copilul are nevoie de câştigarea şi recunoaşterea

treptată de către ceilalţi a independenţei sale. Şcoala are şi de această dată un rol important. 6
Nevoia de stimă este atenţia şi recunoştinţa care vin de la ceilalţi. Acestea sunt asemănătoare
cu nivelul anterior, de a aparţine cuiva, cu toate că, a vrea admiraţie, are de a face cu nevoia
de putere.
Aplicații
Vizionați filmele documentare accesând linkul de mai jos și comentați situațiile

prezentate
Film scurtmetrajdespreparintiiplecati la munca in strainatate - Un alt Craciun

https://cinepub.ro/movie/un-alt-craciun/
Film scurtmetrajtemasimilara cu ceaanterioara - CaleaDunarii

https://cinepub.ro/movie/calea-dunarii/
6
Neamţu,George, Tratat de asistenţă socială , editura Polirom, Iaşi, 2003, p.799
39
4.5. Ocrotirea copilului în centrele de zi
În România, în ultimii ani, strategia naţională pentru protecţia copilului aflat în

dificultate a prevăzut o schimbare majoră în acest domeniu punându-se accent pe:
 dezinstituţionalizare;
 prevenirea abandonului.
În acest context au apărut structuri noi sau modificate care necesită o adaptare a
serviciilor aferente. Transformarea centrelor de plasament în centre de zi este un deziderat
care implică redefinirea unei arii foarte largi de elemente, începând cu principiile de bază ale
muncii într-un astfel de sistem, până la modalităţile concrete de lucru cu beneficiarii.
Centrele de zi reprezintă un serviciu social destinat copiilor şi familiilor aflate în

dificultate, pentru susţinerea acestora pe o perioadă de timp limitată, în vederea depăşirii unor
situaţii de criză care ar putea duce la separarea copilului de familia sa. 7 Centrele de zi ca
servicii sociale oferite de către instituţii guvernamentale sau de către organisme private
autorizate, au ca scop în mod principal, prevenirea abandonului şi instituţionalizării copilului.
Astfel, copii urmează un program cât mai adecvat rămânând în familia de origine. În mod
practic serviciul se desfășoară astfel: copiii merg la grădiniţă sau şcoală, după aceasta în
centrul de zi unde servesc masa, îşi fac temele iar seara merg în familie. Se menţine astfel
relaţia familială, copilul creşte într-un mediu familial, se menţine mediul de constituire a
identităţii personale.8
Studiul efectuat de către Ştefan Cojocaru şi Daniela Cojocaru arată că cel mai mare
procent (34%) dintre centrele de zi din România sunt administrate de furnizori privaţi de
servicii sociale9 (ONG-uri) în contrast cu gradul scăzut de implicare din partea consiliilor
locale din reşedinţele de judeţ. Lipsa centrelor de zi scade eficienţa activităţilor de prevenire,
acestea fiind deseori confundate cu inervenţia în situaţii de criză. Este studiat, de asemeni,
faptul că în sectorul public, cele mai multe centre de zi sunt sub administrarea şi organizarea
DGASPC, ceea ce implică faptul că acestă instituţie a fost mai implicată în prevenire decât
consiliile locale.
7
Ştefan Cojocaru, Daniela Cojocaru, Mangementul de caz în protecţia copilului-evaluarea serviciilor şl
practicilor din România, Editura Polirom, Iaşi, 2008,
8
Vasile Miftode (coord.), Populaţii vulnerabile şi fenoemene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iaşi, 2002,
p. 275
9
Ştefan Cojocaru, Daniela Cojocaru, op. cit., p. 230
40
Centrele de zi se caracterizează prin capacitatea de a se adapta diferitelor categorii de
beneficiari în funcţie de vârstă, de situaţiile specifice ale familiilor, de nivelul de educaţie a
părinţilor, de obiectivelor stabilite etc. Acest serviciu este destinat prevenirii separării
copilului de familia sa, evitării abandonului şcolar sau ca sprijin în cazuri de neglijare, abuz,
exploatare a copilului prin muncă sau comportamente predelincvente ori delincvente. Copiii
din centru de zi provin din familii defavorizate, nu din instituţii. Este remarcat interesul
personalului din centrele de zi de a oferi servicii nu doar copiilor, ci şi părinţilor acestora, cum
ar fi: întâlniri cu părinţii, consiliere şi suport, cursuri de educaţie parentală, îndrumare către
alte servicii din comunitate.
Serviciile în cadrul centrelor de zi sunt apreciate atât de copii, cât şi de părinţii
acestora. Ele sunt foarte utile mai ales pentru depăşirea perioadei de criză prin care trece
familia şi pentru influenţa pe care o au în ceea ce priveşte îmbunătăţirea abilităţilor parentale.
Există o oarecare reticenţă a potenţialilor beneficiari/clienţi faţă de serviciile centrelor
de zi. Atunci când apare un centru de zi în comunitate sau atunci când părinţii sunt informaţi
cu privire la acest serviciu social, se observă iniţial o perioadă de timp în care familiile sunt
reticente, centrul de zi fiind perceput ca un serviciu pentru cei mai săraci din comunitate. De
asemeni, este constatat că după ce comunitatea înţelege care este rostul unui asemenea centru,
copiii şi părinţii beneficiari/clienţi sunt mulţumiţi de serviciile primite, iar solicitările pentru
acest serviciu încep să se înmulţească, în toate comunităţile unde funcționează înregistrându-
se mai multe solicitări decât capacitatea centrului.
Centrele de zi pot apărea ca:
 alternativă la instituționalizare;
 instituţie cu rol de prevenire a abandonului copilului de către familie;
 instituţie care oferă servicii complexe pentru copii şi familiile acestora.
Centrul de zi cuprinde, în principal, servicii adresate copiilor în dificultate. Dacă se
limitează la aceasta se pune sub semnul întrebării integrarea familială a copilului şi prevenirea
abandonului. Centrul nu poate exista în afara şi în absenţa unei legături cu comunitatea în care
trăiesc beneficiarii. Dacă gândim complex problematica copilului aflat în dificultate trebuie şi
este imperios necesar să vizăm şi familia acestuia.
Aşadar, centul de zi apare ca o structură complexă având un beneficiar multipersonal:
copilul şi familia lui. Centrul de zi se deschide către comunitate dezvoltând, servicii specifice
pentru copiii în dificultate şi familiile acestora sau apelând, pentru aceşti beneficiari, la alte
servicii existente în comunitatea respectivă.
41
Aplicație
Explicați cum poate fi prevenit abandonul familial și/sau cel școlar prin
asistarea copilului în centrele de zi.
Rezumat
Conform Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului, asistarea unui copil într-un centru de tip rezidențial se va face numai
după împlinirea vârstei de 7 ani și numai dacă nu se poate realiza integrarea în
familia naturală sau plasamentul la o familie substitutivă (asistent maternal,
plasament familial). Centrele de plasament oferă asistenţă şi educaţie minorilor
orfani sau proveniţi din familii dezorganizate până la vârsta de 18 ani.
Majoritatea dintre ei nu au nici un suport din partea familiei, când aceştia
părăsesc instituţia şi nici capacitatea de a se descurca singuri. Din cauza
prejudecăţilor, societatea îi acceptă cu greu şi adesea sunt respinşi de
comunitate. În urma eşecurilor şi respingerilor repetate, mulţi dintre aceştia
chiar intră în sfera neadaptaţilor sociali, încep să fure, să comită delicte, pentru
că nu au altă şansă de a supravieţui. Pe de altă parte, anii petrecuţi în mediul
instituţional generează dependenţă şi habitusuri sociale de neadaptare la mediul
în care vor trebui să trăiască după plecare din instituţii. Centrele de zi reprezintă
un serviciu social destinat copiilor şi familiilor aflate în dificultate, urmărindu-
se prevenirea abandonului școlar și abandonului familial. Serviciile oferite pot
consta în: consiliere, sprijin în efectuarea temelor, menținerea legăturii cu
familia și școală, o masă caldă, activități recreative, excursii, tabere etc.
Test de evaluare a cunoştinţelor

Comparați serviciile oferite copilului în centrele de tip rezidențial cu serviciile
oferite în centrele de zi.
Cum se dezvoltă copilul din punct de vedere fizic și psihic în ambele situații?
Care sunt nevoile copilului instituționalizat și cum sunt ele satisfăcute în centrele
de plasament?
Care sunt măsurile ce se impun a fi luate dacă se constată că un copil cu vârsta
de 4 ani este supus abuzului în familie?
42
Unitatea de învățare 7
Asistența maternală, alternativă la instituționalizarea copilului
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.43

2. Obiective ............................................................................................................ pag.43
3. Durată ................................................................................................................ pag.44
4. Conținut
4. Criterii ce stau la baza selecţiei asistenţilor maternali ............................. pag.44
5. Etapele procesului de selecție ................................................................... pag.46
6. Rolul asistentului social din serviciul de îngrijire de tip familial a
copilului...................................................................................................... pag.51
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.54
1. Introducere
Unitatea de învățare prezintă noțiuni despre asistența maternală ca alternativă la

instituționalizarea copilului. Sunt prezentate criteriile care stau la baza selecției
asistenților maternali, care sunt etapele procesului de selecție și rolul asistentului
social din serviciul de îngrijire de tip familial a copilului. Aplicațiile propuse
vizează dobândirea de către studenți a abilităților de consiliere și evaluare a unui
solicitat care dorește să obțină atestatul de asistent maternal profesionist.
2. Obiectivele unităţii de învăţare
După parcurgerea acestei unităţi, studenţii vor fi capabili:

 Să aplice cunoștințele privind criteriile care stau la baza selecției
asistenților maternali;
 Să înțeleagă și analizeze incompatibilitățile profesiei;
 Să cunoscă etapele procesului de selecție și să sprijine solicitații care vor să
43
obțină atestatul de asistent maternal profesionist;
 să înțeleagă procesul de formare și evaluare a asistenților maternali;
 să realizeze o evaluare prin intermediul anchetei sociale.
3. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 4 ore
4. 1. Criterii ce stau la baza selecţiei asistenţilor maternali 10
În procesul de selecţie pentru asistentul maternal vor fi luate în consideraţie cel puţin
câteva aspecte importante. Dintre acestea amintim:
- Solicitanţii trebuie să aibă capacitate deplină de a face fată solicitărilor acestei profesii.
- Condiţii materiale pentru minorul preluat in familie. Solicitanţii trebuie să aibă drept de
folosinţă asupra locuinţei (aspect care va fi demonstrat cu acte). Locuinţa trebuie să fie
salubră, cu o cameră separată pentru copil, cu un pat separat pentru fiecare copil, cu
dependinţe corespunzatoare pentru igienă, ambient sigur pentru asigurarea sănătăţii şi
bunăstării copilului.
- Starea de sănătate. Starea de sănătate trebuie să fie la standarde de tip corespunzător
solicitărilor complexe, persoana să nu aibă afecţiuni medicale de orice fel întrucât acestea ar
putea afecta calitatea de asistent maternal. Este necesar un certificat medical cu evaluare
completă care să ateste că nici solicitantul şi nici o altă persoană care locuieşte cu acesta nu
prezintă afecţiuni care ar putea prejudicia integritatea psihofizică şi morală a copilului.
- Aptitudini parentale. Solicitanţii trebuie să dovedească abilitaţi de educare şi îngrijire a
copilului, răbdare, înţelegere, altruism, empatie, disponibilitate afectivă, flexibilitate,
înţelegere a nevoilor copilului, disponibilitate pentru joc.
- Profilul moral. Pot fi asistenţi maternali persoanele care dovedesc trăsături pozitive de
caracter, au relaţii sociale bune (pozitive) in comunitate şi nu au suferit condamnări rămase
definitive prin hotărâre judecătorească, pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni.
- Inţelegerea diferenţei dintre plasamentul la asistentul maternal și adopţie. Solicitanţii

trebuie să înţeleagă clar această diferenţă. Persoanele care doresc să adopte copii vor fi
reorientate în acest sens.
10
Ordinul nr .35/2003
44
- Acceptarea şi înţelegerea necesităţii colaborării cu familia biologică sau adoptivă a
copilului.
- Acceptarea şi înțelegerea necesităţii colaborării cu Serviciul Public Specializat pentru
Protecţia Copilului( SPSPC) /Organismul Privat Autorizat(OPA).
- Atitudine non – discriminatorie. Posibilii asistenţi maternali trebuie să manifeste o
atitudine non-discriminativă faţă de persoanele cu nevoi speciale şi faţă de minorităţile etnice.
- Capacitate de a lucra in condiţii de stres sau speciale (de exemplu în cazul plasamentului
in regim de urgenţă).
- Inţelegerea caracterului temporar al plasamentului copilului la asistentul maternal.
- Experienţa anterioară. Experienţa cu proprii copii sau experienţa in ocrotirea altor copii,
bătrâni , bolnavi, persoane cu handicap, constituie un avantaj , nu un criteriu in sine.
- Atitudinea celorlalţi membrii ai familiei care locuiesc împreună cu solicitantul faţă de
intrarea copilului în respectiva familie
Nu pot fi asistenţi maternali:
• Persoanele care au suferit o condamnare prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă,

pentru savârşirea cu intenţie a unei infracţiuni. Acest lucru se aplică şi pentru situaţia în care
membrii ai familiei care locuiesc cu persoana solicitantă au suferit astfel de condamnări.
• Părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti sau cei ai căror copii au fost declaraţi abandonaţi
prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
• Persoanele care au copii – rude până la gradul IV – pentru care este luată o masură de
încredinţare / plasament / adopţie. Situaţiile sunt evaluate în funcţie de specificul fiecărui caz.
• Persoanele care prezintă orice tip de afecţiuni medicale (mai ales psihice) care afectează
calitatea de asistent maternal .
• Persoanele dependente de alcool, droguri sau alte comportamente deviante în antecedente.
• Când o cerere este refuzată pentru unul dintre motivele de mai sus, solicitantul va primi un
răspuns motivat, formulat in scris, din partea Comisiei pentru Protecţia Copilului competentă.
45
4.2. Etapele procesului de selecţie 11
Persoana care doreşte să devină asistent maternal se adresează :
- Serviciului Public Specializat pentru Protecţia Copilului (SPSPC) sau

- Organismului Privat Autorizat (OPA )
Indiferent de modul în care a fost făcută selecţia toţi solicitanţii vor parcurge acelaşi
proces de pregătire şi evaluare pe care îl prezentăm in continuare.
In funcţie de numărul solicitanţilor, aceştia vor fi invitaţi individual sau în grup la o
întâlnire cu asistentul social .
Intâlnirea individuală este de preferat, atunci când condiţiile o permit, datorită modului
intim, personal în care poate fi abordată discuţia.
Intâlnirea în grup oferă insă un sentiment de siguranţă solicitanţilor prin sprijinul ce şi-
l vor oferi reciproc şi este eficientă ca perioadă de timp consumată in acest scop.
In cazul unui cuplu este obligatoriu ca ambii parteneri să fie prezenţi la această
intâlnire .
Scopul acestei prime întâlniri este de a informa solicitantul in legătură cu:
- profesia de asistent maternal;
- procedurile legale de obţinere a atestatului, cadrul juridic;
- situaţiile incompatibile calităţii de asistent maternal ;
- categoriile de beneficiari;
- relaţia cu familia biologică;
- colaborarea cu SPSPC/ OPA;
- principiile şi procedurile de lucru;
- drepturile şi obligaţiile părţilor;
- aspectele financiare.
În cadrul acestor intâlniri solicitanţii vor primi cererea de evaluare şi materialele
informative.
Solicitanţii vor avea posibilitatea să pună intrebări.
• Completarea cererii de evaluare. Se menţionează o dată limită pană la care cererea

de evaluare să fie completată şi inmânată asistentului social.
11
Ordinul nr .35/2003
46
La cererea de evaluare vor fi anexate:
- un Curriculum Vitae al solicitantului;
- date despre familia solicitantului: copii, părinţi, alte rude considerate importante ;
- date despre starea materială a solicitanţilor: venituri, locuinţă, gospodărie, etc;
- informaţii despre copilul / copiii pe care ii pot ocroti: sex, varstă, nevoi speciale,
religie, etnie, altele;
- menţionarea disponibilităţii solicitanţilor de a colabora cu Serviciul Public
Specializat pentru Protecţia Copilului (SPSPC)/Organismul Privat Autorizat
(OPA), eventualele reţineri şi motivele acestora;
- date despre persoanele care pot da referinţe: nume, adresă, număr de telefon de la
cel puţin două familii şi persoane ;
- motivaţia solicitării de a deveni asistent maternal;
Solicitanţii vor depune cererile de evaluare completate la SPSPC / OPA si vor anexa
toate documentele doveditoare prevăzute de legislaţia in vigoare (cf.HGR 217/1998; Ordinul
35/2003): copii legalizate dupa actele de stare civilă şi studii ale solicitantului, certificatul
medical cu evaluare completă eliberat de Policlinica de care aparţine pentru solicitant şi
persoanele cu care acesta locuieşte, certificate de cazier judiciar pentru solicitant şi persoanele
cu care acesta locuieşte, un document care să ateste dreptul de folosinţă al solicitantului
asupra locuinţei.
Cererile de evaluare vor fi soluţionate in termen de 90 de zile de la data inregistrării.
Angajatul SPSPC care primeşte cererea solicitantului are obligativitatea de a verifica
identitatea solicitantului , modul de completare a cererii ( dacă a completat toate rubricile ) şi
existenţa tuturor anexelor.
Pentru a confirma realizarea controlului asupra cererii şi anexelor , acesta va semna
formularul in rubrica respectivă.
• Vizita iniţială. Solicitanţii vor fi vizitaţi la domiciliu de către asistentul social

responsabil de caz.
In cazul unui cuplu, ambii parteneri precum şi ceilalţi membrii ai familiei care locuiesc
cu solicitantul, trebuie să fie in mod obligatoriu prezenţi la domiciliu in cursul vizitei. Această
vizită are drept scop verificarea condiţiilor de viaţă ale solicitanţilor şi verificarea afirmaţiilor
făcute in cererea de evaluare.
47
Candidaţii vor fi incurajaţi să pună intrebări in legătură cu eventualele nelămuriri
legate de profesia de asistent maternal şi să aducă argumentele pe care le consideră utile
pentru susţinerea solicitării lor.
• Recomandări şi referinţe. Asistentul social va contacta familiile şi persoanele

indicate de solicitant pentru referinţe. La sfârşitul fiecărei etape a procesului de selecţie şi
evaluare vor exista şi situaţii in care unii dintre candidaţi vor fi respinşi.
• Procesul de formare a asistenţilor maternali. Procesul de formare face parte din

procesul de evaluare a asistentului maternal. Persoanele care primesc in plasament copii cu
nevoi speciale vor beneficia de instruire specializată .
Solicitanţii selectaţi vor participa la un program de minim 60 de ore pregătire
teoretică şi practică, desfăşurat in grupe de maximum 12 persoane.
• Procesul de evaluare a asistentului . In paralel cu pregătirea asistentului maternal
va continua procesul de evaluare printr-o serie de minim 6 vizite la domiciliul solicitanţilor
pentru culegerea de informaţii. In cadrul acestor vizite vor avea loc intâlniri la care vor
participa toţi membrii familiei solicitantului şi persoanele care locuiesc cu acesta, precum şi
intâlniri in cadrul cărora se vor purta discuţii individuale cu fiecare persoană in parte.
In procesul de evaluare pot fi incluse interviuri cu alţi profesionişti şi orice investigaţii
suplimentare considerate utile de către evaluator.
Asistentul social va completa un raport după fiecare vizită in parte.
Observarea, în perioada de pregătire şi evaluare, a unor atitudini necorespunzătoare
sau a altor aspecte care ar putea prejudicia ocrotirea copilului în familia respectivă va fi
consemnată şi poate constitui motiv de respingere a solicitării.
Rezultatele evaluării fac obiectul raportului de anchetă psiho-socială asupra capacităţii
solicitantului de a deveni asistent maternal , finalizat de către asistentul social.
Raportul, împreună cu cererea solicitantului şi documentele anexate vor fi prezentate
Comisiei pentru Protecţia Copilului de la domiciliul solicitantului, în termen de 90 de zile de
la inregistrarea cererii.
• Evaluarea psiho-socială. Ancheta socială este o parte foarte importantă a procesului

prin care cineva devine asistent maternal. Ea oferă baza pentru a determina dacă solicitantul
este doritor şi pregătit pentru a-şi asuma rolul de asistent maternal şi dacă este potrivit pentru
această profesie.
48
Raportul anchetei sociale oferă o evaluare generală a familiei şi a funcţionalităţii
acesteia ca grup, incluzând şi interacţiunile membrilor în cadrul sistemului familial.
Această evaluare a familiei începe o dată cu primul contact când solicitantul este
intervievat.
Ancheta socială efectuată în termen de trei luni de la data depunerii cererii de inscriere
este realizată printr-o serie de intâlniri intre asistentul social şi fiecare membru al familiei in
parte, precum şi cu intreaga familie la un loc. Observaţiile de orice natură îl ajută pe asistentul
social să decidă dacă familia indeplineste condiţiile de eligibilitate. In ancheta socială sunt
incluse contactele colaterale cu membrii familiei lărgite, vecinii şi prietenii. In cadrul
procesului de evaluare, asistentul social discută următoarele aspecte cu solicitanţii:
- sursa de referire;
- motivaţia de a deveni asistenţi maternali;
- atitudinea faţa de îngrijirea temporară- ca tip de îngrijire şi ocrotire a copiilor;
- atitudinea faţa de abandonul copilului;
- informaţii despre adopţie;
- ce fel de copil şi-ar dori să îngrijească : vârsta, sexul, cât de flexibilă este familia
referitoare la aceste criterii;
- viaţa de familie: dinamica familială şi relaţiile de familie, metodele prin care ei
depăşesc perioadele de stres, experimentele legate de separare şi modul in care au
fost ele tratate, compatibilitatea rolurilor, recreerea , vacanţele şi relaţiile parinte-
copil;
- experienţa ca părinte: valoarea acordată educaţiei, metodele de disciplinare,
propriile lor experienţe din copilarie;
- starea de sănătate şi starea psihologică;
- starea materială / financiară: venitul, cheltuielile, modul in care işi chibzuiesc
resursele;
- religia şi convingerile culturale;
- căminul familiei şi dotările, resursele comunitare.
Rezultatele anchetei sociale constau într-un raport scris întocmit de către asistentul
social. El documentează capacitatea solicitantului de a fi asistent maternal şi recomandă de
asemenea copilul pe care îl consideră potrivit, pe care această familie îl poate accepta şi îngriji
cel mai bine. Raportul efectuat este înaintat supervizorului de program pentru a fi revizuit şi
aprobat.
49
La finalizarea procesului de evaluare şi pregătire a solicitanţilor, asistentul social
responsabil de caz va prezenta Comisiei pentru Protecţia Copilului dosarul solicitantului şi
propunerea motivata cu privire la admiterea sau respingerea cererii de eliberare a atestatului
de asistent maternal.
Atestarea este o decizie care aparține Comisiei pentru Protecţia Copilului , decizie la
baza căreia se află dosarul solicitantului şi propunerea asistentului social privind admiterea
sau respingerea cererii de eliberare a atestatului de asistent maternal.
Când Comisia consideră necesar , poate cere şi audierea altor persoane precum şi orice
alte informaţii suplimentare.Atestatul de asistent maternal se eliberează pe o perioadă de 3
ani.Atestatul va menţiona datele de identitate ale titularului, durata de valabilitate a
atestatului, Serviciul Public Specializat pentru Protecţia Copilului (SPSPC) sau Organismul
Privat Autorizat (OPA) care va supraveghea activitatea asistentului maternal , numărul maxim
de copii care pot fi primiţi simultan in plasament , grupa de vârstă şi sexul acestora , precum
şi capacitatea titularului de a ingriji copii cu nevoi speciale ( HGR 217/1998, art.7, alin. 2 ).
Hotărârea de atestare sau de respingere a solicitării va fi înregistrată conform
procedurilor existente şi va fi comunicată în scris soilcitantului in termen de 5 zile (cf. HGR
217/1998).
Din momentul aprobării de către Comisia pentru Protecţia Copilului, asistenţii
maternali se vor găsi in mod oficial în evidenta SPSPC/ OPA , urmând să-şi înceapă
activitatea in cel mai scurt timp posibil.
Atestatul poate fi reinnoit, suspendat sau retras de către Comisia pentru Protecţia
Copilului , la propunerea motivată a Serviciului Public Specializat pentru Protecţia Copilului
sau OPA care monitorizează activitatea asistentului maternal .
Aplicație
Elaborați o anchetă socială unui solicitant al atestatului de asistent maternal

profesionist urmărind: sursa de referire; motivaţia de a deveni asistenţi maternali;
atitudinea faţa de îngrijirea temporară- ca tip de îngrijire şi ocrotire a copiilor;
atitudinea faţa de abandonul copilului; informaţii despre adopţie; ce fel de copil şi-
ar dori să îngrijească (vârsta, sexul, cât de flexibilă este familia referitoare la aceste
criterii); viaţa de familie: dinamica familială şi relaţiile de familie, metodele prin
50
care ei depăşesc perioadele de stres, experimentele legate de separare şi modul in
care au fost ele tratate, compatibilitatea rolurilor, recreerea, vacanţele şi relaţiile
parinte-copil; experienţa ca părinte: valoarea acordată educaţiei, metodele de
disciplinare, propriile lor experienţe din copilarie; starea de sănătate şi starea
psihologică; starea materială / financiară: venitul, cheltuielile, modul in care işi
chibzuiesc resursele; religia şi convingerile culturale; căminul familiei şi dotările,
resursele comunitare.
4.3. Rolul asistentului social din serviciul de îngrijire de tip familial a copilului
Asistentul social din cadrul serviciului pentru probleme de ingrinire de tip familial a
copilului indeplineşte toate atribuţiile referitoare la pregătirea , susţinerea şi urmărirea măsurii
de plasament a copilului la o familie sau persoană, fie că aceasta este rudă de până la gradul
IV cu copilul , nu este rudă cu acesta sau se realizează la un asistent maternal. De asemenea ,
asistentul social din cadrul acestui serviciu are şi atribuţii legate de identificarea unei soluţii
definitive pentru copil prin reintegrarea lui in familia naturală sau prin adopţie.
Principalele categorii de funcţii ale asistentului social din cadrul programului de
plasament a copilului la asistentul maternal sunt legate de12:
• activitatea cu asistentul maternal şi familia acestuia;
• activitatea cu copilul;
• activitatea cu familia biologică / adoptivă a copilului protejat;
• calitatea de angajat al serviciului pentru probleme de protecţie de tip familial a
copilului din cadrul SPSPC sau OPA.
In general , toate aceste categorii de funcţii se realizează prin comunicare , consiliere ,
formare / informare, supervizare.
Pentru realizarea acestor funcţii , asistentul social desfăşoară urmatoarele activităţi
curente:
• identifică posibili asistenţi maternali utilizând mijloacele de comunicare promovate
de SPSPC sau OPA.
• sprijină persoana care doreşte să devină asistent maternal pentru intocmirea
dosarului , conform legii;
12
Ordinul nr.35/2003 , Legea nr. 272/2004
51
• efectuează vizite la domiciliul asistentului maternal pentru a aduna informaţii ( de
la acesta , de la membrii familiei sale sau de la orice altă persoană) referitoare la capacitatea
solicitantului de a deveni asistent maternal , relaţiile interpersonale din cadrul familiei
acestuia , condiţiile materiale etc., in vederea intocmirii raportului de evaluare;
• poartă discuţii cu persoanele indicate de solicitant pentru a da referinţe in vederea
completării informaţiilor despre acesta;
• pregăteşte şi sprijină participarea viitorului asistent maternal la programul de formare
in vederea insuşirii cunoştinţelor teoretice şi practice legate de practicarea acestei profesii;
• definitivează ( dacă este cazul impreuna cu alti profesionişti ) evaluarea solicitantului
, intocmeşte raportul de evaluare psiho-social şi propune Comisiei pentru Protecţia Copilului
eliberarea atestatului sau respingerea dosarului, motivându-şi temeinic propunerea;
• insoţeşte şi sprijină asistentul maternal in procesul de pregătire , primire şi adaptare
cu copilul;
• acordă consiliere asistentului maternal in colaborarea cu specialiştii serviciului
pentru protecţie de tip familial a copilului şi cei ai serviciilor specializate organizate in acest
sens, in vederea depăşirii eventualelor situaţii dificile;
• preia de la asistentul social al copilului toate informaţiile legate de acesta şi le
utilizează in elaborarea sau revizuirea planului individual de permanenţă al copilului;
• pregăteşte asistentul maternal pentru aplicarea planului individual de protecţie al
copilului insistând asupra caracterului temporar al plasamentului şi necesitatea adaptării
permanente a acestui plan la nevoile copilului;
• revizuieşte planul individual de protecţie impreună cu alţi profesionişti , la 3 luni sau
de câte ori este nevoie;
• urmăreşte dezvoltarea şi modul de integrare a copilului in familia asistentului
maternal ;
• pregăteşte impreună cu alţi profesionişti vizitele de acomodare a copilului cu
asistentul maternal si mutarea copilului la asistentul maternal ;
• pregăteşte copilul impreună cu asistentul maternal pentru momentul incheierii
plasamentului şi reintegrarea / integrarea copilului in familia biologică sau adoptivă , ori
pentru altă situaţie;
• pregăteşte conţinutul Convenţiei de plasament in vederea semnării ei de către
asistentul maternal şi soţul / soţia acestuia ( dacă este cazul ) odata cu inceperea măsurii de
plasament;
52
• lucrează cu copilul, impreună cu asistentul maternal , pentru menţinerea legăturilor
cu familia biologică , familia extinsă, centrul de plasament din care provine copilul şi după
caz, dezvoltă legăturile cu familia adoptivă;
• supervizează şi evaluează (cel putin anual ) activitatea desfăşurată de asistentul
maternal ;
• pregăteşte , consiliază şi susţine familia biologică a copilului in colaborare cu
serviciile de specialitate in vederea depăşirii situaţiei de criză şi reintegrării copilului;
• participă la formarea iniţială şi permanentă a asistentului maternal ;
• comunică - la solicitarea şefului ierarhic – informaţii cu privire la :
 activitatea asistenţilor maternali cu care lucrează;
 evoluţia copiilor plasaţi la asistenţii maternali;
 evoluţia demersurilor cu familia biologică / adoptivă a copilului;
• participă la cursurile de specializare sau de formare permanentă organizate de
instituţia angajatoare.
Activitatea asistentului social nu poate fi concepută decât in echipă. Şeful serviciului
organizează activitatea curentă prin alocarea diferitelor atribuţii asistenţilor sociali in funcţie
de competenţele fiecăruia şi asigurând continuitate şi colaborare in demersurile pentru
rezolvarea cazului.
Pentru indeplinirea activităţilor enumerate , asistentul social trebuie să deţină
cunoştinţe teoretice şi pactice ( competente ) dobândite in procesul de formare şi specializare
sau prin experienţa profesională:
• cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului şi modalităţilor de protecţie a
copilului in dificultate;
• insuşirea, inţelegerea şi aplicarea principiilor reformei sistemului de protecţie a
copilului;
• cunoaşterea metodelor , procedurilor şi standardelor de lucru privind plasamentul
copilului la asistentul maternal;
• să ştie să informeze la timp şi corect asupra oricăror modificări care survin in
activitatea cu asistentul maternal , copilul plasat, familia biologică , familia adoptivă;
• abilităţi de comunicare verbală şi nonverbală la nivel individual şi comunitar , in
contexte culturale şi etnice diferite;
• exprimare clară şi concisă;
• folosirea unui limbaj adecvat atât in comunicarea verbală cât şi in scris;
53
• să ştie cum să stimuleze participarea comunităţii la rezolvarea problemelor
membrilor săi;
• să ştie să implice clienţii in elaborarea şi dezvoltarea planurilor individuale de
depăşire a situaţiilor de criză;
• cunoaşterea metodelor de evaluare corectă a nevoilor şi resurselor indivizilor ,
grupurilor şi comunităţilor in vederea elaborării unui plan adecvat clienţilor pentru rezolvarea
situaţiilor de criză;
• să ştie să identifice şi să coordoneze activităţile şi serviciile pentru eficientizarea
intervenţiilor specifice fiecărui caz şi evitarea suprapunerii eforturilor;
• abilităţi de lucru in echipă;
• să dovedească integritate profesională şi să il ajute pe client in ajustarea propriei
conduite;
• să respecte confidenţialitatea şi etica profesională;
• să cunoască resursele de informare de specialitate la care poate apela.
Vizionați filmul documentar realizat de UNICEF și Agentia Impreuna privind

comunitatea roma urmărind linkul de mai jos:
http://www.unicef.ro/ce-facem/initiative/hai-la-scoala/activitati/ce-vrei-sa-te-faci-
cand-vei-fi-mare/film-documentar/
5. Rezumat
Plasamentul la asistentul maternal este una dintre măsurile speciale de protecție a

copilului aflat în dificultate. Persoana solicitantă a certificatului de asistent
maternal profesionist trebuie sa îndeplinească anumite condiții prevăzute de lege.
Există de asemenea incompatibilități cu această profesie. Procesul de selecție a
asitentului maternal profesionist este unul complex, etapizat, iar rolul asistentului
social este unul foarte important în fiecare dintre aceste etape. El este cel care
face vizitele la domiciliul solicitantului, evaluează situația familiei și face
recomandări în ceea ce privește obținerea atestatului.
54
6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Pentru a deveni asistent maternal este necesar ca solicitantul:
a. să aibă un loc de muncă
b. să aibă atitudini parentale
c. să înțeleagă diferența dintre plasamentul la asistentul maternal și adopție
d. să împiedice legătura copilului cu familia naturală.
2. Nu pot fi asistenți maternali:
a. persoanele care nu au o locuință în proprietate personală;
b. persoanele dependente de alcool, droguri;
c. persoanele care nu au suferit condamări penale
d. persoanele care prezintă afecțiuni psihice
3. Vizita inițială va fi f la domiciliul solicitantului:

a. de către asistentul social responsabil de caz.
b. de căre Serviciul Public Specializat pentru Protecția Copilului
c. de către psiholog
d. de căre ONG
4. Cererile de evaluare vor fi soluţionate in termen de:

a. 15 zile de la data înregistrării
b. 30 de zile de la data înregistrării
c. 90 de zile de la data înregistrării.
Răspunsuri corecte: 1b,c; 2b,d; 3a; 4c.
55
Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanei adulte şi

familiei
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.56

2. Obiective ............................................................................................................ pag.56
3. Durată ................................................................................................................ pag.57
4. Conținut
4. Măsuri de asistență socială ........................................................................ pag.57
5. Prestaţii (beneficii) de asistenţă socială pentru adulţi şi famili ................ pag.58
6. Servicii/instituţii pentru ocrotirea persoanei adulte în dificultate ............ pag.63
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.64
1. Introducere
Unitatea de învăţare 8 descrie principalele măsuri de asistență socială
(beneficii/prestații și servicii sociale) de care pot beneficia persoanele adulte și
familiile aflate temporar în situație de dificultate din cauza unor probleme de
natură economică, socio-culturală, biologică, sau psihologică. Această unitate de
învăţare oferă o imagine condensată asupra ocupaţiei de asistent social și a
modului în care poate sprijini persoana/familia aflată în situație de risc.
2. Obiective:
 să cunoască sistemul public de acordare a dreptului de asistenţă
socială pentru persoanele adulte și familiile aflate în dificultate;
 să cunoască și să analizeze proceduri de atribuire a unor drepturi de
asistenţă socială ;
 să înțeleagă rolul şi competenţele asistentului social în activitatea
practică.
56
3.Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 4 ore .
4.1. Măsuri de asistență socială
Adulţii sunt persoanele cuprinse în grupa de vârstă 18 – 59 ani (conf. recomandărilor

O.N.U./1985), grupa de vârstă între 18-45 ani se consideră grupa persoanelor adulte tinere,
între 45-59 de ani - grupa adulţilor maturi.
Menirea adultului este ca, în deplinătatea potenţialului său psihic, fizic, senzorial, social
să îndeplinească rolul de persoane productive în folosul propriu, al familiei lor şi al întregii
societăţi, în general. Copiii şi persoanele vârstnice sunt beneficiarii activităţii producătoare de
bunuri materiale şi spirituale a colectivităţii membrilor adulţi ai societăţii.
Asistenţa socială care se adresează persoanelor adulte porneşte de la principiul valoric
al respectului în faţa demnităţii umane, de la care nimeni nu trebuie să decadă sau să abdice.
In numele acestui respect, trebuie să i se asigure individului condiţiile necesare de a beneficia
de principalele nevoi şi drepturi cuvenite, decurgând din însăşi condiţia pe care fiecare fiinţă
umană o reprezintă.
Măsurile de asistenţă socială care se adresează tinerilor şi adulţilor reprezintă dreptul
acestora de a fi sprijiniţi, fără discriminări de nici-un fel, fără etichetare sau umilinţă să-şi
îndeplinească rolul în familie şi societate atunci când din diferite motive, în anumite situaţii de
dificultate, nu-şi pot rezolva singuri problemele.
Se intervine prin:
1. măsuri de asistenţă socială de prevenire (profilactice) care se referă la totalitatea

măsurilor care se pot lua pentru persoană sau familie în scopul prevenirii sau evitării
agravării unei situaţii de dificultate deja existentă, avându-se în vedere intervenţia în
timp util prin asigurarea tuturor drepturilor de protecţie şi securitate socială acordate
de lege;
2. măsuri de asistenţă socială „curativă” care au drept scop rezolvarea nevoii într-un
mod specific, particular, individualizat, de la caz la caz, măsuri a căror finalitate
trebuie să fie instaurarea unei situaţii de normalitate.
57
Se au în vedere :
a. Măsurile generale, universaliste de protecţie socială cu privire la muncă, educaţie,

sănătate, locuire, cultură, etc. de care trebuie să beneficieze toţi locuitorii ţării.
b. Măsuri de asigurări sociale referitoare la ansamblul de norme cu privire la asigurarea
materială de bătrâneţe, boală, accident, maternitate, etc. a persoanelor încadrate într-un
raport juridic de muncă şi pentru urmaşii acestora.
c. Măsurile de ocrotire prin asistenţă socială se acordă persoanelor în dificultate care
fie nu au beneficiat de celelalte drepturi de protecţie şi asigurări sociale, nu au dreptul
de a beneficia de ele sau, acestea sunt insuficiente pentru nevoile lor.
c. Măsurile de asistenţă socială se grupează în:
 măsuri de asistenţă socială deschisă care se acordă persoanei/familiei în mediul

firesc de existenţă: informare, consiliere, orientare profesională, sprijin pentru
ocuparea unui loc de muncă, etc.
 măsuri de asistenţă socială închisă sau instituţionalizată care instituie internarea
intr-o unitate rezidenţială de asistenţă socială
 măsuri de asistenţă socială semi-închisă care se acordă în sediul unei instituţii de
asistenţă socială de obicei pe durata unei zile, dar fără schimbarea domiciliului
persoanei (centre de zi, centre de primire, cantine de ajutor social, etc.)
4.2. Prestaţii (beneficii) de asistenţă socială pentru adulţi şi familie:
- Venitul minim garantat este o formă de ajutorare, bazată pe principiul solidarităţii sociale
şi se adresează familiei şi persoanei singure cu venituri scăzute sub un prag considerat ca
minimum de bază (un anumit „prag al sărăciei”), pe criteriul testării mijloacelor de care
dispune familia la un moment dat. Se concretizează în acordarea unei alocaţii diferenţiate
după numărul membrilor de familie, finanţată din veniturile locale cu suplimentare de la
bugetul de stat. Se acordă prin serviciile sociale de la nivel local. În prezent acordarea
ajutorului social este reglementată de Legea 416/2001 cu privire la venitul minim garantat,
intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2002.
Cuantumul venitului minim garantat este diferenţiat în funcţie de numărul persoanelor
din componenţa familiei, astfel:
58
 145 lei pentru persoana singură;
 255 lei pentru familia formata din doua persoane;
 357 lei pentru familia formata din trei persoane;
 442 lei pentru familia formata din patru persoane;
 527 lei pentru familia formata din cinci persoane;
 câte 36,5 lei pentru fiecare altă persoana peste numarul de cinci persoane.
Venitul minim garantat este calculat ca diferență între venitul lunar al
familiei/persoanei singure și nivelul lunar al venitului minim garantat prevăzut de lege.
Venitul net lunar pe care îl luăm în discuție se calculează ca o sumă a tuturor
veniturilor pe care persoana/familia respectivă le-a obținut în luna anterioară depunerii cererii,
inclusiv: asigurări sociale de stat, asigurări de șomaj, indemnizații, alocații și ajutoare cu
caracter permanent, obligații legale de întreținere și alte creanțe legale. Totuși, nu se iau în
calcul: alocația pentru susținerea familiei, alocația de stat pentru copii, bugetul personal
complementar, ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli, sprijinul financiar „bani de
liceu”, veniturile obținute de zilieri, bursele școlare, sumele acordate tinerilor cu cerinţe
educaţionale speciale, tichetul social pentru stimularea participării în învățământul preșcolar a
copiilor proveniți din familii defavorizate,
Beneficiarii acestui ajutor social au obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii.
Primarii localităţilor din bugetele cărora se acordă acest ajutor sunt obligaţi să întocmească un
plan lunar de acţiuni sau lucrări de interes local şi să ţină o evidenţă a orelor de muncă
efectuate de persoanele beneficiare de ajutor social, apte de muncă;
- Alocaţia de susținere a familiei, prevăzută de Legea nr. 277/2010. Cuantumul acestei
alocații este diferit astfel:
 Pentru familiile cu mai mulți copii (sub 18 ani) catre se gospodăresc împreună și
realizează venituri nete lunare pe membru de familie sub 200 lei:
 Familii cu un copil – 82 lei
 Familii cu doi copii – 164 lei
 Familii cu trei copii – 246 lei
 Familii cu patru sau mai mulți copii – 328 lei
 Pentru familiile cu mai mulți copii (sub 18 ani) catre se gospodăresc împreună și
realizează venituri nete lunare pe membru de familie între 201 și 530 lei:
59
 Familiei monoparentale care realizează venituri de până la 200 lei lunar pe membru de
familie:
 Familii monoparentale care realizează venituri lunare între 201 lei și 530 lei pe
membru de familie:
- Ajutorul pentru încălzirea locuinţei acordat în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi
populaţiei pentru plata energiei termice, cu modificările şi completările ulterioare. De acest
ajutor pot beneficia familiile sau persoanele singure care fie folosesc pentru încălzire şi
prepararea apei calde energia termică furnizată în sistem centralizat, fie folosesc pentru
încălzire gazele naturale, în cazul în care veniturile lor se situează sub un plafon minim
stabilit anual prin hotărâre a guvernului.
Persoanele care folosesc pentru încălzire energia termică furnizată în sistem centralizat,
vor beneficia de compensație lunară dacă venitul mediu lunar pe membru de familie este de
până la 786 lei în cazul familiilor și de 1082 în cazul persoanelor singure. Compensația, în
funcție de nivelul veniturilor este între 5% și 100%.
Dacă locuinţa este încălzită cu gaze, energie electrică, lemne, cărbuni sau combustibili
petrolieri, limita venitului net pe membru de familie este de 615 lei, atât în cazul familiilor,
cât şi în cazul persoanei singure. Ajutorul pentru încălzirea cu energie electrică se acordă doar
în situaţia în care acesta este singurul sistem de încălzire utilizat în imobilul respectiv. Pe de
altă parte, ajutorul nu se acordă persoanelor/familiilor care deţin cel puţin unul dintre bunurile
prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, printre care: clădiri sau
alte spaţii locative în afara locuinţei şi a anexelor gospodăreşti aflate în proprietate; mijloace
60
de transport (autoturism sau motocicletă cu o vechime mai mică de 10 ani, cu excepţia celor
adaptate pentru persoanele cu handicap); terenuri intravilane care depăşesc 1.000 mp în zona
urbană şi 2.000 mp în zona rurală; depozite bancare de peste 3.000 de lei etc.
Compensarea se acordă pe o perioadă de 5 luni (perioada sezonului rece), 12 luni sau
12 luni diferenţiat (perioada sezonului rece şi restul anului), în funcţie de opţiunea
beneficiarului.
- Ajutorul pentru refugiaţi. Poate solicita plata ajutorului persoana care are statut de refugiat
şi este lipsit din motive obiective de mijloace de existenţă. Acordarea ajutorului se aprobă pe
bază de anchetă socială și este în cuantum de 540 lei/membru de familie. Ajutorul este stabilit
la un salariu minim brut pe ţară, pe o perioada de maximum 6 luni, iar pentru motive bine
întemeiate poate fi prelungit pentru o perioadă de cel mult 3 luni. Pentru solicitanții de azil
(persoane care nu au primit statutul de refugiați) cuantumul ajutorului este de 480 lei/lunar.
- Ajutoare financiare, prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă nr. 118/1999, de care pot

beneficia persoanele şi familiile aflate în extremă dificultate din cauza stării de sănătate sau
altor motive. Sumele propuse ca ajutoare financiare sunt stabilite în baza anchetelor sociale
efectuate de către personalul specializat din cadrul primăriilor/DGASPC-urilor.
- Ajutoare de urgenţă se acordă conform Legii nr. 416/2001 familiilor sau persoanelor care
se află în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor,
precum şi altor situaţii deosebite. Ca şi în cazul ajutoarelor financiare, sumele propuse ca
ajutoare de urgenţă se stabilesc de către serviciile administrației publice locale.
Ajutoarele de urgenţă acordate prin dispoziţia primarului au la bază solicitarea unui
membru al familiei sau a persoanei singure, precum şi ancheta socială efectuata de către
serviciul de asistenţă socială din cadrul aparatului de lucru al consiliului local. Ajutoarele de
urgenţă, atât cele acordate de Guvern la propunerea Ministerului Muncii, cât şi cele acordate
prin dispoziţia primarului, pot fi în bani sau în natură.
- Indemnizaţia cuvenită adulţilor cu handicap grav sau accentuat, indiferent de venituri,în
cuantum de 350 lei, pentru adultul cu handicap grav; 265 lei, pentru adultul cu handicap
accentuat;
- Buget personal complementar lunar pentru adulţii cu handicap grav, accentuat şi

mediu, indiferent de venituri, este în cuantum de 150 lei, pentru adultul cu handicap grav; 110
lei, pentru adultul cu handicap accentuat; 60 lei, pentru adultul cu handicap mediu. Este
prima dată când adultul cu handicap mediu beneficiază de o prestaţie socială;
61
- Prestația socială, pe perioada în care părintele sau persoana desemnată are în îngrijire,
supraveghere și întreținere copil cu handicap:
 în cazul copilului cu handicap grav – 300 lei;
 în cazul copilului cu handicap accentuat – 175 lei;
 în cazul copilului cu handicap mediu – 60 lei.
- Indemnizația pentru plata însoțitorului cu handicap grav (în cuantum egal cu salariul
net al unui asistent social debutant cu studii medii);
- Indemnizaţia lunară de hrană pentru adulţi infectaţi/bolnavi HIV/SIDA. Cuantumul

indemnizaţiei este de 13 lei /zi pentru adulţi, iar plata se realizează de către direcţiile
teritoriale de muncă şi protecţie socială
- Indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, sau 3 ani pentru
copilul cu handicap, prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005,
modificată şi completată prin Legea nr. 7/2007. Conform reglementărilor normative,
indemnizația este în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni
din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Aceasta nu poate fi mai mica de 1250 lei si
nici mai mare de 8500 lei
In cazul gemenilor și tripleților, cuantumul indemnizaţiei lunare se majorează cu suma
rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de
referinţă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi,
începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.
- Stimulentul de inserție reprezintă 50% din cuantumul minim al indemnizației și se acordă la

cerere persoanelor care au realizat în ultimele 24 de luni anterior datei naşterii copilului, timp
de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Codului Fiscal și care
obțin venituri supuse impozitului pe venit potrivit art.3 din Lg.66/2016, cu cel puțin 60 de zile
înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani pentru copilul cu
handicap, au dreptul la stimulentul de inserție până la împlinirea de către copil a vârstei de 3
ani, respectiv 4 ani pentru copilul cu handicap. Cuantumul este de 625 lei.
62
4.3. Servicii/instituţii pentru ocrotirea persoanei adulte în dificultate
a. Instituții rezidenţiale de asistenţă socială pentru persoane adulte:
 cămine-spital - instituţii medico-sociale pentru bolnavii cronic, adulţi şi

vârstnici, care acordă servicii de găzduire (temporar sau permanent),
îngrijire, asistenţă, tratament, recuperare, reintegrare socială;
 centre de adăpost pentru diferite categorii în dificultate: tineri proveniţi din
centre de plasament pentru copii, femei abuzate, centre pentru mamă şi
copil.
b. Servicii de asistenţă socială deschise: informare, consiliere, orientare profesională, sprijin
pentru ocuparea unui loc de muncă, etc.
c. Servicii de asistenţă socială semi-închise care se acordă în sediul unei instituţii de asistenţă
socială de obicei pe durata unei zile, dar fără schimbarea domiciliului persoanei:
 Centre de zi pentru adultul cu handicap

 Cantina de ajutor social - Cantinele de ajutor social sunt unităţi de asistenţă socială
semi-închisă, cu personalitate juridică, funcţionează în subordinea consiliilor locale şi
prestează servicii sociale gratuite sau contra cost, sub forma acordării unei mese calde,
zilnice persoanelor aflate în situaţii economico-sociale sau medico-sociale deosebite.
Categorii de beneficiari adulţi pentru acordarea mesei la cantina de ajutor social :

 persoanelor care beneficiază de ajutor social sau alte ajutoare băneşti şi al căror venit
este până la nivelul venitului net/persoană, luat în calcul la ajutorul social;
 pensionarii care sunt consideraţi a fi izolaţi social (singuri), nu au susţinători legali,
sunt lipsiţi de venituri;
 invalizi şi bolnavi cronic;
 orice persoană care temporar nu realizează venituri.
Aplicaţii
Aveți următorul caz: Familia B. este formată din cuplul căsătorit Ioana și
Daniel și 3 copii: unul de 6 ani (Cătalin) diagnosticat în urmă cu 3 ani cu
autism, și gemenele (Maria și Ilinca) în vârsta de 3 ani. Ioana are 31 de ani și
63
în urmă cu 2 ani a fost diagnosticată cu cancer. De două luni Ioana are dureri
puternice și se gândește, din ce în ce mai mult, la moarte. Mama Ioanei, foarte
afectată emoțional de situația în care se află fiica ei, este singurul sprijin în
treburile gospodărești și în creșterea copiilor. De o vreme Maria, una dintre
gemene, plânge neconsolat și mama Ioanei se simte depășită de situație. Ilinca
are probleme cu vederea, însă din cauza problemelor financiare nu a fost
examinată de un medic specialist. Nici unul dintre membrii familiei nu este
înscris la medicul de familie. Daniel, soțul Adrianei și tatăl copiilor, în vîrstă de
35 de ani, are un loc de muncă stabil. Venitul pe care îl obține este însă
insuficient satisfacerii nevoilor familiei. Când ajunge acasă de la serviciu, este
extenuat și are, frecvent, dureri de cap. Simte că nu mai are energie, a pierdut
orice speranță că lucrurile vor mai merge vreodată bine în viața sa. Este
îndrumat către serviciul de asistență socială din localitate, pentru a primi
sprijinul necesar rezolvării problemelor cu care se confruntă familia sa.
- Identificați problemele cu care se confruntă familia B;
- Enumerați cel puțin două tipuri de beneficii/prestații și cel puțin
două servicii sociale care pot fi accesate de familia B;
- Dați cel puțin două exemple de furnizori publici și cel puțin două
exemple de furnizori privați de servicii sociale necesare rezolvării problemelor
familiei B.
5. Rezumat
Asistenţa socială care se adresează persoanelor adulte porneşte de la principiul

valoric al respectului în faţa demnităţii umane. Măsurile de asistenţă socială care se adresează
adulţilor și familiei reprezintă dreptul acestora de a fi sprijiniţi, fără discriminări de nici un fel,
fără etichetare sau umilinţă să-şi îndeplinească rolul în familie şi societate. Prin intermediul
beneficiilor/prestațiilor și serviciilor sociale familia aflată în nevoie este sprijinită să
depășească situația de dificultate în care temporar se află, fără să fie creată o dependență de
sistemul de asistență socială.
64
6. Test de evaluare a cunoştinţelor
1. Printre prestațiile sociale acodate familiei amintim:
a. alocația de susținere a familiei

b. centrele de zi
c. cantina de ajutor social
d. ajutorul social
2. Măsuri de asistență socială semi-închisă sunt:
a. cantina de ajutor social

b. ajutorul pentru refugiați
c. sprijin pentru identificarea unui loc de muncă
d. buget personal complementar pentru adultul cu handicap
3. Instituțiile rezidențiale pentru pesoane adulte în dificultate:
a. centre pentru victimele violenței domestice

b. centre de zi
c. centre de plasament
d. cămine spital
4. Ajutoarele de urgență se acordă:
a. persoanelor sau familiilor aflate în extremă dificultate din cauza stării de

sănătate
b. familiilor sau persoanelor care se află în situaţii de necesitate datorate
calamităţilor naturale;
c. persoanelor cu handicap
Răspunsuri corecte: 1a,d; 2a; 3a,d; 4b.
65
Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia victimelor violenţei în

familie
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.66

2. Obiective ............................................................................................................ pag.67
3. Durată ................................................................................................................ pag.67
4. Conținut
1.Cadrul legislativ și instituțional .................................................................... pag.67
2. Tipuri de violență ......................................................................................... pag.69
3. Cauzele violenţei în domestice ..................................................................... pag.71
4. Măsuri de prevenire şi combatere a violenţei domestice ............................. pag.73
5. Rolul asistentului social ............................................................................... pag.75
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.76
1. Introducere
Unitatea de învățare 9 prezintă cadrul legislativ și instituțional care vizează
domeniul violenței domestice, descrie tipurile de violență, analizează cauzele care
pot conduce la declanșarea fenomenului, măsurile de prevenire și combatere,
precum și rolul asistentului social. Violența domestica este o problemă socială cu
care se confruntă toate statele lumii, inclusiv țara noastră. Violența poate afecta
orice persoană, indiferent de religie, culoare, etnie sau statut social. Găsim violența
atât în familiile înstărite cât și în cele sărace, în familiile monoparentale, dar și în
familiile în care sunt ambii părinți. Pot fi întâlnite forme ale violenței atât asupra
femeilor, copiilor, persoanelor vârstnice, dar și asupra bărbaților și a tinerilor.
Cunoaşterea unui evantai cât mai larg de informații despre fenomenul violenței
domestice și măsurile ce pot fi luate pentru diminiarea acestuia, dar și pentru
sprijinirea victimelor este deosebit de utilă asistentului social pentru a-şi atinge mai
uşor obiectivele şi a creşte gardul de satisfacţie al beneficiarilor.
66
După studierea acestei unităţi tematice, studenţii vor fi capabili:

 să descrie tipurile de violență;
 să analizeze factorii favorizanți ai violenței domestice;
 să cunoască rolul asistentului social privind intervenția în cazuri de violență
domestică;
 să să aleagă metodele cele mai potrivite pentru beneficiarii cu care lucrează, în
funcţie de interese, nevoi;
 să anticipeze obstacole în utilizarea unei metode şi mijloace de diminuare a
acestora;
3. Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 4 ore
4.1. Cadrul legislativ și instituțional

Conştientizarea efectelor fenomenului violenţei în familie şi a gravităţii acestuia la nivel
mondial s-a petrecut relativ recent în lume, toate ţările Uniunii Europene confruntându-se cu
probleme generate de violenţa în familie. Sistemul serviciilor sociale publice în domeniul
prevenirii şi combaterii violenţei în familie în România nu este dezvoltat, furnizarea de
servicii de asistenţă în acest domeniu fiind asumată în deosebi de societatea civilă.
Conform legii 217/2003 violenţa în familie reprezintă „orice acţiune fizică sau verbală
săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi
familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”.
a. Cadrul legislativ:
Prin adoptarea Legii 197/2000, de modificare şi completare a Codului Penal, au fost
prevăzute măsuri şi pedepse pentru persoanele care săvârşesc acte de violenţă cauzatoare de
suferinţe fizice şi psihice, săvârşite asupra membrilor familiei. De asemenea, noul Cod penal
prevede la art. 134, ca o măsură de siguranţă socială pentru prevenirea violenţei în familie
„interdicţia de a reveni la locuinţa familiei, la cererea părţii vătămate, această măsură putând
fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii”.
Legea nr. 202/2002, privind egalitatea de şanse, prin care se garantează accesul la
educaţie, cultură şi la informare fără discriminare, precum şi Legea 116/2002 privind
combaterea marginalizării sociale, prin care se facilitează accesul la un loc de muncă şi la o
67
locuinţă, completează cadrul legislativ necesar pentru o implementare cât mai eficientă a
legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
În cadrul procesului de reformă a sistemului de protecţie socială românesc, a fost
adoptată Legea nr. 217/2003 (cu modificările și completările ulterioare) privind prevenirea şi
combaterea violenţei în familie care stabileşte cadrul dezvoltării politicilor sociale în
domeniu. Înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, prin această lege,
reprezintă un prim pas în organizarea unui sistem eficient de servicii sociale în domeniul
prevenirii şi combaterii violenţei în familie la nivel naţional.
Ordonanţa nr. 95 din 24 decembrie 2003 privind modificarea si completarea Legii nr.
217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie, Ordinul nr. 304/385/1018 din
21 iulie 2004 privind aprobarea instrucţiunilor de organizare si funcţionare a unităţilor pentru
prevenirea si combaterea violentei în familie, Ordinul nr. 383 din 12 iulie 2004 privind
aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor
violentei în familie, Ordinul nr. 384/306/993 din 12 iulie 2004 pentru aprobarea Procedurii
de conlucrare în prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta în familie reprezintă de
asemenea acte normative importante care reglementează protecţia şi combaterea violenţei în
familie în România.
Normele legislative privind prevenirea și combaterea violenței domestice nu sunt
folositoare decât dacă sunt completate prin crearea, organizarea și funcţionarea unor servicii
sociale care să acorde sprijin victimelor violenței domestice și să trateze agresorii.
Cu toate că apariția acestor norme legislative este salutară și a reprezentat o necesitate,
nu sunt rezolvate în totalitate problemele cu care se confruntă victimele. În încercarea de a
îmbunătății situația victimelor, în anul 2012 apare Legea nr. 25/2012, care vine să modifice și
să completeze Legea nr. 217/2003. Această nouă lege conține reglementări referitoare la
ordinul de protecție, ordin pe care victima îl poate solicita instanței. Acest ordin de protecție
are caracter provizoriu, iar prin intermediul lui se poate acorda „evacuarea temporară a
agresorului din locuința familiei, indiferent dacă agresorul este proprietarul locuinței sau nu.”
De asemenea, prin intermediul acestui ordin „agresorul poate fi obligat să păstreze o anumită
distanță față de victimă, fata de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori fata de
reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; interdicția pentru
agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejata le
frecventează sau le vizitează periodic; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin
corespondență sau în orice alt mod cu victima; obligarea agresorului de a preda poliției armele
68
deținute; încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora” (Legea nr. 25/2012,
art. 26, alin 1).
Instanța are posibilitatea să oblige agresorul să acopere anumite costuri ale victimei
(cheltuielile medicale, cheltuielile de judecată, cheltuielile făcute cu evacuarea, cheltuielile
generate de adăpostirea și asistența victimei. Agresorul poate fi obligat să urmeze ședințe de
consiliere psihologică, psihoterapie, efectuarea unui tratament de dezintoxicare sau altui tip de
tratament. Ordinul de protecție poate fi dispus pentru o perioadă de până la șase luni, iar
cererea se judecă de urgență, în camera de consiliu, în prezența procurorului.
b. Cadrul instituţional
La nivelul fiecărui judeţ şi al sectoarelor municipiului Bucureşti s-au constituit Direcţiile
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în cadrul cărora există servicii
specializate în asistarea şi protecţia victimelor violenţei în familie. De asemenea există ONG-
uri care au ca obiect de activitate protecția victimelor violenței domestice.
4.2. Tipuri de violenţă
Actele de violenţă asupra femeilor nu se referă doar la abuzul direct, care este cel mai
vizibil, ci includ tot ceea ce le împiedică să-şi pună potenţialul în valoare, fapt care este atât în
detrimentul lor ca indivizi cât şi în detrimentul societăţii. Astfel, violența poate îmbrăca mai
multe forme:
Violența fizică este ”vătămarea sănătăţii fizice a unei persoane (dar şi ameninţarea cu
aceasta) produsă neaccidental de un agresor. Ea constă în gesturi şi lovituri adresate unei
persoane, producându-i durere sau menite să distrugă bunurile ei” 13. Definiţia abuzului fizic
cuprinde şi cazurile în care vătămarea propriu-zisă nu s-a produs, dar victima a trăit iminenţa
acesteia. Gradul abuzului diferă în funcţie de vătămarea produsă victimei, putând ajunge
uneori până la provocarea de răni grave, care necesită spitalizarea sau conduc la deces.
Toate formele de violenţă au componente şi consecinţe psihologice asupra victimei.
Cele mai des întâlnite forme de violență psihologică sunt: izolarea victimei (legarea,
încuierea ei în diferite spaţii închise, în pivniţă etc.); neacordarea răspunsurilor emoţionale;
terorizarea ei şi refuzul de a-i da ajutor la solicitarea acesteia; degradarea ei, exploatarea ei
sau folosirea ei ca servitor; coruperea ei morală prin ameninţări şi terorizare. Femeile abuzate,
la fel ca şi copii, suferă adesea de ridiculizare cronică, minimalizare şi umilire. Victima, adult
13
Idem, pag. 168
69
sau copil, devine adesea “ţap ispăşitor al familiei”, i se refuză gesturile de afecţiune sau este
tratată ca un copil (infantilizarea unei femei sau a unei tinere, care este obligată să ceară voie
persoanei dominatoare pentru realizarea tuturor nevoilor şi dorinţelor ei). Persoana
subordonată este adesea etichetată negativ pentru comportamentul ei perceput ca un eşec,
fiindu-i refuzată permanent recunoaşterea realizărilor.
Violența sexuală este ”forţarea şi obligarea victimei să participe la activităţi de natură

sexuală, care servesc obţinerii plăcerii de către persoana care comite agresiunea” 14. Formele
de abuz sexual sunt variate şi se pot clasifica în acte sexuale cu sau fără contact sexual genital,
oral sau anal. Dintre formele de abuz sexual se menţionează: hărţuirea sexuală, cu formele
sale de propuneri verbale, gesturi sau atingeri de tip sexual, obscen, dar mai ales cu
ameninţări în cazul refuzului; comportamentul exhibiţionist; manipularea organelor sexuale
ale victimei sau obligarea acesteia de a manipula organele sexuale ale agresorului; intruziunea
unor obiecte în organele sexuale, penetrarea sexuală – pe cale orală, genitală sau anală şi
exploatarea sexuală – obligarea minorului la pornografie sau prostituţie în folosul agresorului.
Formele de abuz sexual cel mai greu de incriminat sunt cele care au loc în familie. Dacă
abuzul sexual este comis de către părinţi sau alte rude, victimele nu ştiu unde să se îndrepte
pentru ajutor. Abuzul sexual are loc aproape întotdeauna în absenţa oricăror martori, ceea ce
îngreunează şi mai mult incriminarea agresorilor. În lipsa unor persoane de sprijin care să
manifeste o poziţie foarte hotărâtă în favoarea victimei, aceasta poate ajunge în mod repetat la
cheremul agresorului ei, mai ales dacă el face parte din familie sau dintre cunoştinţe 15.
Violența de natură economică limitează accesul femeii la finanţele familiei, aceasta

devenind astfel dependentă de partener. Aceasta forma de abuz include: lipsa de acces a
femeii la resursele financiare, interzicerea de a munci, vânzarea bunurilor familiei de către
agresor, justificarea fiecărei cheltuieli, neglijarea nevoilor familiei în schimbul satisfacerii
celor ale agresorului (consum de alcool, droguri, jocuri de noroc, etc.), împiedicarea victimei
de a-şi continua educaţia, negarea drepturilor victimei asupra bunurilor comune. Studiile au
relevat câteva caracteristici ale femeii care este supusă violenţelor economice: are o ţinută
vestimentară neadecvată, în unele situaţii nu munceşte (îi este interzis de către partener),
împrumută bani pentru plata cheltuielilor familiei sau pentru hrană.
14
Ibidem
15
Maria Roth-Sarmosközi, Copii şi femei, victime ale violenţei, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2005, pag. 11.
70
Violența de natură socială include izolarea socială forţată sau controlul contactelor
sociale pe care le are femeia cu prieteni şi/sau rude, restricţionări ale activităţilor partenerei,
cu cine se întâlneşte, ce citeşte, unde merge, etc. Violenţa socială este una dintre cauzele cele
mai frecvente care duc la izolarea victimei şi incapacitatea ei de a ieşi din situaţia de violenţă.
Femeile supuse violenţelor sociale de către partener sunt izolate social, marginalizate sau
auto-marginalizate, dependente financiar de agresor, vulnerabile în faţa agresorului.
Contactele sociale ale victimelor sunt practic inexistente sau doar sporadice.
Exploatarea unei persoane este o formă aparte de violenţă, în care persoana

dominantă are beneficii materiale sau de altă natură de pe urma celei dominate, solicitând
acesteia un efort care îi depăşeşte capacităţile. Ea poate îmbrăca aspecte de exploatare prin
muncă (când victima este forţată să presteze munci care îi depăşesc capacităţile fizice şi/sau
este privată de profitul muncii sale), de exploatare sexuală (obligarea unui membru al
familiei, sau a altcuiva, la prostituţie; forma aceasta nu este aşa de rară pe cât este de
dramatică) şi exploatare psihologică (folosirea victimei la munci înjositoare, obligarea ei la
un comportament de slugă). Forţarea unei persoane din familie, sau a uneia dependente de
persoana dominatoare, la cerşit – indiferent de condiţiile de climă, cu îmbrăcămintea
neadecvată – şi profitarea de pe urma acestei activităţi este un caz tipic de exploatare, care are
consecinţe atât fizice, cât şi psihologice asupra victimei, de orice vârstă. Există însă şi forme
mai subtile de exploatare, fără consecinţe fizice, în care persoana dominatoare se foloseşte de
persoanele dependente pentru a-şi satisface propriile nevoi, neglijând sau ignorând nevoile
partenerului sau ale persoanei dependente.
Majoritatea cazurilor de violenţă împotriva femeilor se prezintă ca o combinaţie de
violenţă fizică, psihologică şi sexuală, susţinută de o violenţă de origine relaţională (sociala) şi
incluzând uneori o violenţă economică şi morală.
În numeroase ţări, majoritatea acestor forme de abuz constituie infracţiuni criminale
sancţionate de Codul Penal.
4.3. Cauzele violenţei în domestice

Cu toate că fiecare caz de violenţă conjugală se desfăşoară în condiţii specifice şi are
cauze particulare, există, totuşi, o serie de factori comuni, care definesc existenţa şi tendinţele
fenomenului la nivelul întregii societăţi.
Dincolo de intervenţia unor factori cu caracter general, violenţa conjugală este un efect
al corelaţiei dintre mai mulţi factori sociali, economici şi culturali. De asemenea, profilul
71
psihic al individului şi experienţele sale socializatoare în mediul familial sau social pot
constitui influenţe determinante.
Dintre factorii mai specifici care determină sau favorizează violenţa conjugală pot fi
menţionaţi următorii16:
1. Conflictele legate de modul de administrare a bugetului familial. O mare parte din
conflictele care apar în familie, între soţi sau concubini, se datorează modului în care este
administrat şi cheltuit bugetul familial de către unul sau altul dintre parteneri. În general, deşi
pot exista şi numeroase excepţii, responsabilitatea administrării bugetului revine soţului
(concubinului), care decide, de cele mai multe ori singur, natura cheltuielilor gospodăriei.
Atunci când partenera de cuplu “deturnează” o parte din aceste cheltuieli, în scopul
cumpărării unor produse de uz personal (haine sau cosmetice, de exemplu), pot apărea situaţii
acute de conflict care pot degenera uşor în acte de violenţă.
2. Consumul de alcool/drog. Numeroase incidente între soţi au loc atunci când unul
sau ambii parteneri au consumat alcool. Consumul de alcool în general, alcoolismul în
special, conduc la violenţă, nefiind, însă, cauze, ci factori agravanţi sau favorizanţi ai violenţei
conjugale. Mai multe studii au arătat că alcoolicii înveteraţi şi chiar băutorii moderaţi sunt
mult mai violenţi decât nebăutorii sau consumatorii de băuturi uşoare 17.
3. Gelozia. Gelozia constituie un alt factor important care determină violenţa

conjugală, mai ales atunci când soţul, în concordanţă cu prejudecăţile sexuale, experimentează
un profund sentiment de posesivitate asupra femeii, solicitându-i o fidelitate absolută. Studiile
psihologice au arătat că, în multe cazuri de gelozie, soţul este dominat de un puternic
sentiment de insecuritate şi de abandon. Bătaia este, la rândul ei, un mijloc de a ţine partenera
sub autoritatea bărbatului şi de a-i insufla respectul faţă de rolul său dominator tradiţional.
4. Problemele sexuale ale cuplului. În alte cazuri, gelozia soţului şi, implicit,
comportamentul său violent se datorează unor probleme sexuale, aşa cum sunt impotenţa sa
ori frigiditatea soţiei. Dacă bărbatul are îndoieli asupra virilităţii sale sau asupra dorinţei
sexuale a soţiei, el poate, adeseori, să o suspecteze de infidelitate, negând până şi paternitatea
sa proprie asupra copiilor rezultaţi din convieţuirea comună.
16
Sorin M. Rădulescu, Sociologia violenţei (intra)familiale. Victime şi agresori în familie, Bucureşti, ed. Lumina
Lex, 2001., pag. 83-87
17
Idem., pag. 85.
72
5. Certurile cu privire la copiii rezultaţi din convieţuirea comună sau cu un alt
partener. Acte de violenţă conjugală ori violenţa familială se petrec şi atunci când soţul sau
concubinul resimte existenţa copiilor rezultaţi fie din convieţuirea comună, fie dintr-un mariaj
al soţiei sau concubinei, ca o “ameninţare” pentru relaţia personală cu aceasta. Violenţa
conjugală poate apărea şi în situaţiile în care partenerii de cuplu nu se pun de acord în legătură
cu modalităţile cele mai adecvate de creştere şi educaţie a copiilor. De obicei, bărbaţii
consideră că cea mai bună modalitate de disciplinare a copiilor o constituie bătaia, apreciere
care poate intra în conflict cu concepţia partenerei. De aici apar numeroase certuri sau
conflicte care degenerează uşor în acte de violenţă îndreptate contra soţiei (concubinei) şi a
copiilor.
6. Dorinţa soţiei de a deveni independentă economic. O serie de acte violente apar în

acele familii în care soţul se consideră “lider instrumental” şi unicul cap de familie, refuzând
ca soţia să lucreze sau să se instruiască în afara căminului. Dorinţa partenerei de a-şi căuta o
ocupaţie sau de a-şi ridica statusul educaţional este interpretată, adeseori, ca un “atentat” la
adresa statusului propriu şi a responsabilităţilor tradiţionale care trebuie să revină bărbatului şi
femeii în cămin, inclusiv o “uzurpare” a drepturilor primului. În general, spre deosebire de
acele femei care au un status economic, femeile dependente economic de soţ sunt mai
frecvent maltratate sau abuzate şi foarte puţine acţionează pentru a se apăra sau a evita
victimizarea. Independenţa economică a femeii, cu toate că poate determina amplificarea
conflictelor din familie, acţionează, totuşi, ca un factor de protecţie contra violenţei soţului.
4.4. Măsuri de prevenire şi combatere a violenţei domestice
Prevenirea violenţei este o responsabilitate atât a serviciilor comunitare, cât şi a

membrilor comunităţi:
- Legea 272/2004 prevede responsabilitatea Serviciul public de asistenţă socială
pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii
săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în
familie;
- poliţia are un rol important în stoparea mecanismelor sociale de perpetuare a
violenţei. Poliţiştii pot identifica diverse situaţii de risc şi pot informa asistentul social; de
asemenea poliţiştii pot facilita intervenţia timpurie în producerea violenţei şi pot sesiza
situaţiile cu risc mare de producere a violenţei;
73
- medicii şi asistentele medicale ale comunităţii - în timpul consultaţiilor la cabinet
sau al vizitelor la domiciliu pot identifica diversele probleme cu care se confruntă familiile şi
copiii acestora. Ei pot oferi informaţii familiilor, îndrumându-le unde se pot adresa, atunci
când au nevoie de sprijin sau pentru a preveni producerea violenţei;
- profesorii sunt, de asemenea, o bună sursă în prevenire a violenţei şi în furnizarea de

informaţii familiilor care se confruntă cu probleme;
- preotul poate acorda ajutor familiilor din comunitate şi poate disemina informaţii cu
privire la producerea şi consecinţele violenţei. De asemenea preoţii pot informa asistenţii
sociali cu privire la existenţa unor factori de risc care pot contribui la dezvoltarea violenţei în
familie.
Membrii comunităţii pot sprijini iniţiativele propuse de diverşi profesionişti şi pot
informa asistenţii sociali asupra existenţei factorilor de risc în producerea violenţei.
Programele de prevenire sunt derulate în raport de vârsta grupului ţintă, aspectele culturale
implicate şi modalitatea de transmitere a informaţiei.
Principala instituţie ţintă în combaterea abuzurilor este poliţia. Însă intervenţia poliţiei
se realizează post-factum, în acţiuni de combatere a abuzurilor după producerea lor, aspect
echivalent cu tratarea consecinţelor şi simptomelor violenţei în familie şi nu a cauzelor
profunde care le explică, deci cu o anumită cronicizare a fenomenelor care degradează
echilibrul familial18.
Persoanele victime ale violenţei în familie sunt asistate în cadrul Centrelor pentru
adăpostirea victimelor violenţei în familie, unde li se oferă protecţie, găzduire, îngrijire şi
consiliere. Adăposturile asigură securitate şi siguranţa, îngrijire medicală şi asistenţă
psihologică şi juridică pentru victimele violenţei în familie. Primirea victimelor în adăpost se
face cu consimţământul şi la cererea acestora atunci când izolarea victimei de agresor se
impune ca măsură de protecţie. Găzduirea în adăposturi a victimelor violenţei în familie va fi
pe o perioadă determinată, cuprinsă între 7 şi 60 de zile.
Centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie asigură găzduirea,

îngrijirea, precum şi reabilitarea şi reintegrarea socială a acestora. Primirea sau asistarea în
centrul de recuperare se face pe baza evaluării cazului de către persoanele desemnate şi numai
cu acordul scris al victimelor. Centrele de recuperare asigură, prin consiliere juridică şi
psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia socială şi profesională a
18
Idem, pag. 182.
74
victimelor. Găzduirea în centrul de recuperare va fi pe o perioadă determinată, de maximum
90 de zile, iar în situaţii excepţionale până la 180 de zile.
Centrele de asistenţă destinate agresorilor asigură în regim rezidenţial sau

semirezidenţial reabilitarea şi reintegrarea socială a acestora, măsuri educative precum şi
consiliere şi mediere familială. Asistarea sau internarea agresorilor în aceste centre se face
numai cu acordul acestora. În cadrul centrului de asistenţă destinat agresorilor se asigură
servicii de consiliere şi mediere a conflictului pentru părţile implicate, în vederea depăşirii
situaţiilor de risc. Agresorii sunt informaţi şi în legătură cu posibilitatea accesului la
tratamentele psihologice, psihiatrice, de dezalcoolizare sau dezintoxicare, după caz. Aceste
centre asigură şi facilitează agresorilor accesul la tratamentul psihologic, psihiatric, de
dezalcoolizare sau dezintoxicare.
Centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Servicii minime oferite:

consiliere psihologică; informare şi orientare; consiliere juridică.
Centre de informare şi sensibilizare a populaţiei. Servicii minime oferite: informare

şi educare; linie telefonică de urgenţă.
Aplicații
Alegem ca grup vulnerabil victimele violenței domestice. Precizați care sunt

problemele cu care se confruntă victimele, cum sunt văzute de societate și care ar fi soluțiile
de rezolvare a problemelor.
4.5. Rolul asistentului social
Asistenţii sociali desemnaţi de autorităţile publice pentru instrumentarea cazurilor de

violenţă în familie au următoarele atribuţii principale:
a) monitorizarea cazurilor de violenţă în familie din sectorul sau unitatea teritorială deservită;
culegerea informaţiilor asupra acestora; întocmirea unei evidenţe separate; asigurarea
accesului la informaţii la cererea organelor judiciare şi a părţilor sau reprezentanţilor acestora;
75
b) informarea şi sprijinirea lucrătorilor poliţiei care în cadrul activităţii lor specifice întâlnesc
situaţii de violenţă în familie;
c) identificarea situaţiilor de risc pentru părţile implicate în conflict şi îndrumarea acestora

spre servicii de specialitate;
d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea cazurilor, în

conformitate cu legislaţia în vigoare
e) îndrumarea părţilor aflate în conflict în vederea medierii;
f) solicitarea de informaţii cu privire la rezultatul medierii;
În cazul comiterii actelor de violenţă în familie, organele de poliţie intervin la

sesizarea victimei, a altui membru de familie, a unei autorităţi sau din oficiu.
Lucrătorul de poliţie va anunţa imediat autoritatea competentă la nivel local, în
legătură cu situaţia victimei.
5. Rezumat
Cu toate că legislația din România le vine în ajutor femeilor victime ale violenței
domestice, acestea refuză să ceară ajutorul, din cauza fricii și a mentalității lor.
Totodată teama față de agresor, lipsa unui spațiu sigur, lipsa unui suport financiar sunt
factori care îngreunează încercările ei de scăpare din relație. Pe lângă toate acestea,
mai există și piedici interioare cum ar fi: rușine, teama de singurătate, stima de sine
scăzută. Adeseori lipsa unor mijloace de subzistenţă individuală o determină pe femeie
să rămână lângă agresor, considerând că este imposibil să se descurce singură. În
această situaţie ea trebuie ajutată să-şi găsească un loc de muncă, integrarea socio-
profesională fiind cel mai important pas spre rezolvarea unei situaţii profund
carenţiale. Pentru a interveni eficient în scopul reintegrării victimelor violenței
domestice este necesar să fie înființate mai multe centre de asistenţă și protecție,
inclusiv centre de consiliere pentru agresori, alături de formarea profesioniștilor care
acordă asistență victimelor violenţei domestice: asistenți sociali, psihologi, poliţişti,
judecători, avocaţi, medici etc.
76
6. Test de evaluare a cunoștințelor
 precizați ce schimbări aduce Legea nr. 25/2012 în ceea ce privește
victimele violenței domestice;
 care considerați că sunt principalii factori de risc în apariția
fenomenului?
 cum intervine asistentul social când se confruntă cu un caz de violență
domestica?
 creionați o metodă de prevenire a violenței domestice.
77
Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanei vârstnice
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.78

2. Obiective ............................................................................................................ pag.78
3. Durată ................................................................................................................ pag.79
4. Conținut
3. Nevoile persoanelor vârstnice ................................................................. pag.79

4. Măsuri de protecţie socială ..................................................................... pag.82
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.86

1. Introducere
Îmbătrânirea demografică a devenit o problemă a întregii lumi, în primul rând prin
dimensiunea cantitativă a fenomenului. Preocupările existenţiale care stau la baza
elaborării programelor de asistenţă socială se axează pe conservarea demnităţii
persoanelor vârstnice, menţinerea capacităţilor de a funcţiona independent din punct de
vedere social, stimularea legăturilor cu familia şi colectivitatea, valorificarea
potenţialului creativ al persoanelor în vârstă. Unitatea de învățare prezintă principalele
măsuri de protecție socială pe care statul român le oferă acestei categorii vulnerabile.
Studierea acestei unitați de învățare oferă posibilitatea viitorului asistent social să
înțeleagă problematica persoanelor vârstnice și să poată interveni cu succes atunci când
situația o impune.
 însusirea modului de organizare şi funcţionare a sistemului public de acordare

a drepturilor de asistenţă socială pentru protecția persoanei vârstnice;
 cunoașterea rolului şi competenţelor asistentului social în activitatea practică;
78
 familiarizarea studenţilor cu instituţii de asistenţă socială implicate în protecția
persoanei vârstnice, cunoaşterea rolului acestora în procesul de reintegrare socială a
celor în dificultate;
 aleagerea celor mai potrivite metode pentru beneficiarii cu care lucrează, în funcţie de
vârstă, interese, nevoi;
3. Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.
4.1. Nevoile persoanelor vârstnice

Îmbătrânirea este un proces complex, psiho-fiziologic de involuţie care începe din
momentul naşterii, cu modificări progresive în plan biologic (fizic, senzorial, psihic, motor)
care se reflectă în plan personal, în mediul familial şi social al vârstnicului.
Situaţia de persoană vârstnică, bătrâneţea, reprezintă o etapă normală, firească în
viaţa fiecărei fiinţe umane, este stadiul unui proces biologic, o etapă însoţită „fatalmente” de
pierderea unor funcţii biologice, scăderea capacităţii de adaptare la mediul înconjurător, cu
repercusiuni asupra vieţii individuale, familiale, sociale.
Individual, acest proces nu poate fi fixat exact în timp. Între începutul procesului
biologic de îmbătrânire şi semnele manifeste ale acesteia trece un anumit timp, diferit de la
un individ la altul. Există situaţii de îmbătrânire prematură care pot fi puse în legătură cu
diferiţi factori de ereditate, mediu , regim de viaţă, etc.
Referitor la vârsta la care se consideră că o persoană este vârstnică, există conform

aprecierii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, câteva categorii:
- între 60 - 75 de ani, trecerea spre bătrâneţe – perioada de vârstnic;

- între 75 – 85 de ani , bătrâneţea medie sau perioada de bătrân;
- peste 85 de ani , stadiul de bătrân sau perioada de longeviv (vârsta a IV-a).
Implicaţiile medico-sociale ale acestei vârste sunt studiate de geriatrie, ca ştiinţă a
fenomenului de îmbătrânire şi de gerontologie, care studiază aspectele patologice ale
fenomenului.
79
Dincolo de îmbătrânirea individuală, mai există fenomenul de îmbătrânire a
populaţiei, fenomen complex care se referă la creşterea proporţiei persoanelor vârstnice într-o
populaţie dată, cu consecinţe de ordin demografic, economic, social.
Din ambele perspective, aceea a îmbătrânirii individului cât şi cea a îmbătrânirii

populaţiei, prin problematica socială largă pe care o implică cele două fenomene, se impun
intervenţii de politici sociale din partea statului atât prin:
 măsuri generale, universaliste, de protecţie socială;

 prin asigurări sociale, servicii pentru „securizarea” acestui grup de persoane
vulnerabile sau posibil vulnerabile la un moment dat;
 prin servicii de asistenţă socială, într-o manieră specifică mai individualizată, de
la caz, la caz.
Atitudinea individuală a persoanei vârstnice faţă de acest moment al existenţei, când
pot interveni: încetarea sau restrângerea activităţii profesionale, separarea de copii, pierderea
partenerului de viaţă, schimbări de domiciliu, etc., este diferită în funcţie de nivelul cultural,
de nivelul educaţiei, experienţă, starea de sănătate fizică şi mintală, relaţia cu mediul familial
şi social, etc. În această împrejurare, atât societatea, comunitatea cât, mai ales, familia trebuie
să se implice în sprijinirea persoanei vârstnice pentru a depăşi momentele de dificultate. Din
raţiuni ce ţin de respectul datorat celor care prin activitatea depusă şi-au adus aportul la
dezvoltarea vieţii sociale şi, totodată, au asigurat îndeplinirea funcţiilor propriei familii,
persoanele vârstnice trebuie să fie sprijinite să-şi ocupe poziţia cuvenită, în demnitate şi
respect.
Persoana vârstnică poate fi un element activ în familie prin participarea la venitul
comun, poate fi un sprijin în îndeplinirea funcţiei educative, poate acorda sprijin în activităţile
gospodăreşti. Mai poate avea chiar şi un anumit rol social a cărei împlinire se poate realiza în
grupul familial, vecinătate şi în comunitate. De aceea din punct de vedere al măsurilor de
protecţie socială, persoanei vârstnice trebuie să-i fie asigurate drepturile pentru condiţii
materiale decente, accesul la îngrijirea sănătăţii, un comportament de înţelegere şi respect din
partea familiei şi a societăţii, în general.
Nevoile persoanelor vârstnice sunt aceleaşi cu ale tuturor celorlalţi membrii ai
societăţii, poate doar la un nivel diferit. Ca şi la celelalte vârste, bătrânul are nevoie de
condiţii materiale şi spirituale de existenţă, de condiţii biologice, de securitate, de stimă,
afecţiune, respect.
80
Chiar dacă teoretic este o persoană vulnerabilă, persoana vârstnică, de cele mai
multe ori, îşi poate rezolva singură sau cu ajutorul familiei problemele care intervin odată
cu înaintarea în vârstă. Există însă situaţii când aceste probleme depăşesc capacitatea de
rezolvare prin resurse proprii şi se instalează o situaţie de dificultate materială (financiară,
de locuinţă), de sănătate, de relaţii familiale sau sociale, ceea ce se numeşte starea de
excludere socială a persoanei vârstnice. În această situaţie, se intervine prin măsuri de
asistenţă socială, pe bază de evaluarea nevoii.
Abordarea problematicii de asistenţă socială în sfera asistenţei sociale a vârstnicului

are în vedere cu prioritate criterii referitoare la:
-categoria de vârstă;
-starea de sănătate;
-condiţia familială a persoanei.
Problemele de evaluare a nevoii sociale şi stabilirea unui plan de acţiune se pun diferit
în acordarea ajutorului pentru vârstnicul care este :
 în situaţia persoanei vârstnice singure, lipsite de familie, adică bătrânul
celibatar, văduv, divorţat sau cel rămas singur datorită unor carenţe de solidaritate
familială (părăsit, abandonat);
 situaţia persoanei vârstnice cu familie care este diferită dacă:
-locuieşte cu familia şi aceasta doreşte sau are posibilitatea de a-i acorda sprijinul şi
ajutorul necesar ;
-locuieşte separat de familie, este sau nu vizitat, sprijinit, ajutat de familie
Din punct de vedere al problematicii de asistenţă socială pot exista:
-situaţii de criză
-situaţii temporare de dificultate
-situaţii cu tulburări complexe, grave care pot fi de ordin funcţional la nivel
familial, de natură financiară, de locuire, igienico-sanitar, nivel scăzut de cunoştinţe, carenţe
în funcţia de solidaritate familială (neglijenţă, exploatare, persecuţii).
Intervenţia trebuie să fie în concordanţă cu situaţia în care se află persoana vârstnică .
Pentru rezolvarea problemelor demersul de asistenţă socială are în vedere intervenţia

simultană în mod direct şi indirect, prin lucrul cu persoana vârstnică dar şi cu membrii
familiei, vecinătăţii, comunităţii, până la instalarea unei situaţii de normalitate.
81
Îndatoririle membrilor de familie cu privire la părinţi sunt reglementate prin Legea
4/1954 -Codul Familiei.
Problemele vârstnicului din mediul urban sunt diferite de cele ale vârstnicului din
mediul rural cu privire la viaţa familială, viaţa socială în comunitate, relaţia faţă de muncă,
faţă de vecinătate. In mediul rural, trecerea la viaţa inactivă, viaţa familială, relaţiile sociale
decurg diferit.
Aplicații
Împărțiți o coală în două coloane. În prima coloană notați care sunt
nevoile vârstnicilor din mediul rural, iar in coloana 2 nevoile vârstnicilor din mediul urban.
4.2. Măsuri de protecţie socială

Ca regulă generală, soluţia optimă în rezolvarea problematicii persoanei vârstnice este
întotdeauna menţinerea sa în mediul propriu de viaţă. Schimbarea mediului prin măsuri de
instituţionalizare este dureroasă, traumatizantă şi poate avea asupra vârstnicului repercusiuni
negative cu privire la starea psihică şi a stării de sănătate, în general.
Se impun în primul rând măsuri de prevenire a stării de excludere socială prin
acţiuni de pregătire a celor care înaintează către vârsta pensionării şi a familiei acestora,
folosind metode şi tehnici de informare, consiliere, acordarea sprijinului în dobândirea unor
drepturi, rezolvarea unor probleme materiale, de sănătate, asistenţă juridică, etc.
Este de mare importanţă intervenţia în timp util acolo unde a apărut o problemă,
pentru evitarea agravării situaţiei, şi intervenţia de urgenţă acolo unde există o situaţie de
criză.
Măsurile de asistenţă socială a persoanelor vârstnice sânt stipulate în Legea
nr.17/2000 :
„Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul legii, persoanele care au îndeplinit
vârsta de pensionare stabilită de lege”
„Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială în raport cu situaţia socio-medicală
şi cu resursele economice de care dispun
Asistenţa socială pentru persoane vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale
dacă persoana se găseşte în una din situaţiile:
82
- nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la
aceasta
- nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţii de locuit pe baza
resurselor proprii
- nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea
îngrijirii necesare
- nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată
- se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii ori
stării fizice sau psihice.”
Nevoile se evaluează pe baza anchetei sociale, cu menţiunea că în situaţia pierderii din
diferite cauze (pe care legea le prevede) a autonomiei individuale, nevoile se stabilesc pe baza
unei grile naţionale de evaluare (anexă la Lege) şi încadrarea în grade de dependenţă.
a. Prestaţii
 Ajutorul social sub forma venitului minim garantat
 Ajutoare ocazionale
 Ajutor de urgenţă
 Ajutor pentru încălzirea locuinţei
 Ajutor de înmormântare
 Ajutor pentru soțul supraviețuitor
b. Servicii
1. Servicii sociale deschise:

 ajutor pentru menaj, prepararea hranei
 îngrijirea locuinţei şi gospodăriei
 însoţire
 consiliere administrativă şi juridică
 sprijin pentru reintegrarea socială
2. Servicii sociale, medicale şi medico-sociale semi-închise, ne-rezidenţiale:

 Masa la cantina de ajutor social
 Centre de zi
 Adăposturi de noapte
 Consultaţii şi îngrijiri medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate
83
 Consultaţii şi îngrijiri stomatologice
 Acordarea de materiale sanitare si dispozitive medicale
 Acordarea de medicamente gratuite şi/sau compensate
3. Instituţii de asistenţă socială rezidenţiale pentru ocrotirea vârstnicilor:
 Cămine pentru pensionari.

 Cămine pentru bătrâni (vârstnici ne-pensionari cu probleme de asistenţă
socială)
 Cămine pentru bătrâni bolnavi cronic (vârstnici pensionari şi ne-pensionari cu
probleme de asistenţă socială)
Aceste cămine funcţionează sub formă de cămine pentru persoane vârstnice cu secţii
pentru:
 persoane dependente
 persoane semidependente
 persoane care nu sunt dependente
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt:
a) servicii sociale, care constau în:

 ajutor pentru menaj;
 consiliere juridică şi administrativă;
 modalităţi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport
cu capacitatea psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale, care constau în:
 ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale;
 asigurarea unor programe de ergoterapie;
 sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în:
 consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau
la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată;
 servicii de îngrijire-infirmerie;
 asigurarea medicamentelor;
 asigurarea cu dispozitive medicale;
 consultaţii şi îngrijiri stomatologice.
84
Finanţarea serviciilor şi a prestaţiilor se asigură pe principiul împărţirii
responsabilităţilor între administraţia publică centrală şi locală.
Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii şi sunt îngrijite în cămine au
obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere care se stabileşte de conducerea
căminului, conform legii, în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite,
de veniturile acesteia şi după caz, de veniturile susţinătorilor legali. Contribuţia lunară de
întreţinere este de 60% din veniturile personale lunare, fără a depăşi costul mediu lunar de
întreţinere aprobat pentru fiecare cămin.
În scopul instituţionalizării dialogului social dintre persoanele vârstnice şi autorităţile
publice, prin Legea 16/2000 se înfiinţează Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice, ca
organism autonom, consultativ şi de interes public. Consiliul are următoarea componenţă:
a. preşedinţii consiliilor judeţene ale persoanelor vârstnice şi ale mun. Bucureşti;
b. preşedinţii organiza]iilor centrale ale pensionarilor;
c. cate un reprezentant al ministerelor implicate în protecţia socială a persoanelor vârstnice,
reprezentanţi ai altor organisme.
Finanţarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice se asigură din: donaţii,
sponsorizări, alte activităţi nonprofit realizate în condiţiile legii şi din transferuri de la bugetul
de stat care se prevăd în bugetul Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Acest Consiliu are în principal următoarele atribuţii:
 sprijină instituţiile statului în aplicarea recomandărilor Adunării Mondiale a
Persoanelor Vârstnice şi urmăreşte realizarea lor;
 propune Guvernului programe privind ameliorarea continuă a condiţiilor de viaţă a
persoanelor vârstnice;
 urmăreşte aplicarea reglementărilor legale privind persoanele vârstnice şi sesizează
organele competente despre abaterile constatate;
 elaborează împreună cu instituţiile specializate, studii şi analize sociologice în
domeniu;
 sprijină buna funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială şi propune măsuri de
îmbunătăţire a activităţii acestora;
 sprijină organizarea asociativă a persoanelor vârstnice şi participarea lor activă la viaţa
socială;
 elaborează puncte de vedere la proiectele de acte normative care vizează persoanele
vârstnice;
85
 reprezintă persoanele vârstnice din România în relaţiile cu organizaţii
similare din alte ţări sau cu organizaţii internaţionale ale persoanelor vârstnice.
Aplicații
Folosindu-vă de informațiile prezentate, aduceți argumene pro și contra
internării unuei persoane vârstnice într-un camin
5. Rezumat
Persoana vârstnică este dezavantajată prin scăderea resurselor fizice care nu
înseamnă întotdeauna boală, prin scăderea resurselor financiare sau prin
prezenţa unui handicap. Situaţia economică precară determină majoritatea vârstnicilor la o
dificilă alegere între a avea un trai decent şi a-şi îngriji sănătatea. Preocupate de greutăţile
vieţii cotidiene, persoanele vârstnice trăiesc un sentiment de izolare. Principiul care ar trebui
să guverneze furnizarea de servicii, fie că sunt de sănătate sau sociale, ar fi acela care situează
beneficiarul în centrul sistemului care pune la dispoziție serviciul. Statul romîn oferă
persoanei vârstnice o serie de beneficii/prestații sociale si două tipuri servicii: internarea într-
un centru pentru persoane vârstnice și asistență/îngrijire la domiciliu. Se consideră la nivel
general că îngrijirea la domiciliu este serviciul cu cele mai bune rezultate atât din punct de
vedere al costurilor cât și ca grad de satisfacție pentru beneficiar. În România acest tip de
îngrijire a persoanei vârstnice este desul de slab aspectat și este oferit în special de ONG-uri.
6. Test de evaluare a cunoștințelor

Ca viitor asistent social trebuie să rezolvați problema unei persoane vârstnice care
are o locuință, dar din cauza problemelor de sănătate nu se mai poate descurca
singură. Ce soluție ați alege?
Ce reprezintă fenomenul de îmbătrânire a populației?
Care sunt principalele nevoi ale persoanelor vârstnice?
Ajutorul pentru menaj și prepararea hranei este un beneficiu, sau un serviciu
social? Argumentați răspunsul.
86
Unitățile de învățare 11-12
Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanelor cu

handicap
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.87

2. Obiective ............................................................................................................ pag.88
3. Durată ................................................................................................................ pag.88
4. Conținut
5. Definirea stării de handicap ................................................................... pag.88

6. Legislația privitoare la persoanele cu handicap .................................... pag.89
7. Măsurile de protecţie socială pentru persoanele cu handicap .............. pag.92
8. Drepturi și obligații ................................................................................. pag.97
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.99

1. Introducere
O categorie aparte de beneficiari ai protecţiei sociale o reprezintă persoanele cu
handicap (copii, tineri sau adulţi). Persoanele cu handicap reprezintă un grup
extrem de vulnerabil la procesele de excluziune socială. Serviciile oferite acestei
categorii sociale au fost slab diversificate, insuficiente şi acoperite în mod aleatoriu
de organizaţiile neguvernamentale, ceea ce a făcut ca intervenţia din punct de
vedere social să aibă un caracter lacunar. Prestaţiile financiare de care copiii şi
persoanele adulte cu handicap beneficiază sunt într-un cuantum valoric mic,
insuficient pentru a acoperi nevoile acestora, iar persoanele cu handicap mediu şi
uşor nu primesc nici un fel de prestaţie financiară. Accesul la educaţie, asistenţa
medicală, încadrarea în muncă, transportul public, condiţiile de locuit şi de mişcare
în mediul fizic reprezintă domenii insuficient rezolvate de autorităţile publice.
Parcurgerea unităților de învățare va oferi posiblitatea de a cunoște problematica
persoanelor cu handicap și a măsurilor de protecție socială destinate acestei categorii
vulnerabile.
87
2. Obiectivele unităţilor de învăţare
După studierea acestor unităţi tematice, studenţii vor fi capabili:
 să cunoască rolul şi competenţele asistentului social în activitatea
practică;
 să analizeze beneficiile și serviciile sociale oferite persoanelor cu
handicap și modalitatea de acordare a acestora conform legislației în vigoare;
 să fie familiarizați cu instituţii de asistenţă socială implicate în protecția
persoanei cu handicap, cunoaşterea rolului acestora în procesul de reintegrare
socială a celor în dificultate;
 să identifice modalităţile de soluţionare a problemelor cu care se confruntă
persoanele cu handicap;
 aleagerea celor mai potrivite metode pentru beneficiarii cu care lucrează,
în funcţie de vârstă, interese, nevoi.
Durata medie de parcurgere a unităților de învățare este de 4 ore
4.1. Definirea stării de handicap
În contextul general al politicilor sociale, elaborarea politicilor şi strategiilor de

îmbunătăţire a situaţiei persoanelor cu handicap presupune o cunoaştere amănunţită a situaţiei
în domeniu, care să ofere pe de o parte o imagine clară asupra direcţiilor care trebuie avute în
vedere cu prioritate, iar pe de altă parte o abordare şi o conceptualizare unificată a
problematicii. Este necesară nu numai adoptarea unei legislaţii adecvate care să servească
drepturilor persoanei cu handicap, ci şi identificarea acelor strategii menite să îmbunătăţească
situaţia acestei categorii sociale.
Definirea stării de handicap implică rigoare, trebuie să fie ne-stigmatizantă, să ţină
seama de conotaţiile personale dar şi sociale, consecinţe ale handicapului asupra fiinţei
umane.
Normele documentelor internaţionale recomandă încadrarea persoanei cu probleme de
sănătate, ca fiind în situaţia de persoană cu handicap, în funcţie de situaţia medico-socială
specifică, astfel :
88
 Infirmitate sau deficienţă -afectează o structură sau o funcţie anatomică,
fiziologică, psihică (surzenie, întârziere mintală, paralizie, etc.)
 Incapacitate sau dizabilitate -reducerea, lipsa, pierderea aptitudinii de a desfăşura
o activitate considerată normală pentru fiinţa umană (dificultăţi de vedere, de auz,
autoservire, deplasare)
 Handicap - dezavantajul rezultat din infirmitate sau incapacităţi care împiedică
satisfacerea, total sau parţial, a sarcinilor considerate normale în raport cu vârsta,
sexul, factorii sociali şi culturali.
Handicapul descrie rolul social al persoanei cu deficienţă sau incapacitate comparativ
cu alte persoane, dezavantajul apare şi se manifestă în interacţiunea dintre persoană şi mediul
său de viaţă
4.2. Legislația privitoare la persoanele cu handicap

Drepturile persoanelor cu handicap sunt stipulate în prevederile constituţionale,
referitoare la toţi cetăţenii şi în legi speciale care se referă explicit la această categorie de
cetăţeni.
Legislaţia care reglementează în prezent protecţia specială a persoanelor cu handicap
este următoarea:
*** Legea nr. 448/06.12.2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1006/18.12.2006
*** Hotărârea Guvernului nr. 197/09.02.2006 privind aprobarea programelor de interes
naţional în domeniul protecţiei drepturilor persoanei cu handicap, precum şi în domeniul
asistenţei sociale a persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost şi persoanelor victime ale
violenţei în familie şi a finanţării acestor programe, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 195/01.03.2006
*** Ordonanţa de Urgenţă nr. 14/07.03.2007 privind modificarea şi completarea Legii nr.
448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 187/19.03.2007
*** Hotărârea Guvernului nr. 268/14.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 233/04.04.2007
*** Legea nr. 487 din 11 iulie 2002 sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări
psihice. publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 589 din 8 august 2002;
89
*** Hotărâre nr. 329 din 20 martie 2003 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de
organizare şi funcţionare a instituţiilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 228 din 4 aprilie 2003.
Conform prevederilor Legale persoane cu handicap “…sunt acele persoane cărora
mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică
total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului,
factorilor materiali, sociali şi culturali proprii, necesitând măsuri de protecţie specială în
sprijinul integrării lor sociale şi profesionale".
Procesul de reformă legislativă a debutat cu elaborarea Legii nr. 448/2006 privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care reglementează drepturile şi
obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale a
acestora. Acestei legi i se aduc unele modificări şi completări prin Ordonanţa de Urgenţă nr.
14/2007, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 sunt stabilite normele metodologice de
aplicare.
Prin intermediul noului pachet legislativ se urmăreşte promovarea integrării sociale a
persoanelor cu handicap prin îmbunătăţirea accesului la educaţie, cultură, sport, turism,
asistenţă juridică, servicii de sănătate, facilităţi privind transportul, accesul în clădirile
publice, etc. Printre noutăţile promovate de lege pot fi amintite:
 diversifică tipurile de prestaţii sociale (este introdus bugetul personal complementar,
suma urmând să fie cheltuită de persoana cu handicap, conform nevoilor sale) şi creşte
cuantumul acestora;
 stabileşte prestaţii financiare pentru persoanele cu grad de handicap mediu şi uşor
(reducere la preţul biletelor de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice şi sportive
pentru adultul cu handicap mediu şi uşor, buget personal complementar pentru adultul cu
handicap mediu);
 elimină diferenţele care există în prezent din punct de vedere al prestaţiilor sociale
între nevăzători şi persoanele cu alte tipuri de handicap;
 pune accentul pe prevenirea instituţionalizării şi pe dezvoltarea de servicii alternative
comunitare: servicii de suport pentru familie, asistent personal, servicii la domiciliu, asistent
personal profesionist.
Pentru prima dată este introdusă ideea de asistent personal profesionist al persoanei cu
handicap (grav sau accentuat). Două au fost principalele motive care au determinat apariţia
acestei reglementări. În primul rând s-a avut în vedere situaţia persoanelor cu handicap, fără
90
familie sau întreţinători legali care nu posedă o locuinţă proprie şi pentru care singura soluţie
era internarea într-un centru rezidenţial de protecţie destinat persoanelor cu handicap.
Numărul ridicat al cererilor de internare în astfel de centre făcea ca acestea să fie
suprapopulate, iar serviciile oferite de slabă calitate. Un alt motiv a fost acela de a da
posibilitatea asistentul maternal care a îngrijit un copil cu handicap grav sau accentuat până la
vârsta majoratului să devină asistent personal profesionist, realizându-se astfel o continuitate
în îngrijirea persoanei cu handicap, benefică acestuia.
Angajarea asistentului personal profesionist se face pe baza deciziei comisiilor de
evaluare a persoanelor adulte cu handicap, luându-se în considerare şi opinia adultului cu
handicap pentru care se va aplica măsura de protecţie. Asistentul personal profesionist va fi
angajat cu contract de muncă de către Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului sau furnizorii de servicii sociale privaţi acreditaţi şi va beneficia de un salariu de
bază căruia îi pot fi adăugate anumite sporuri, transport gratuit, decontarea cheltuielilor de
transport interurban, cazare şi masă, atunci când deplasarea se face în interesul adultului cu
handicap, consiliere şi sprijin din partea specialiştilor.
 stimulează încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap prin:
- acordarea integrală a indemnizaţiei cumulativ cu veniturile salariale şi cu bugetul personal
complementar
- acordarea de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat pentru achiziţionarea unui
mijloc de transport
- autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private care au cel puţin 50
de angajaţi au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din
numărul total de angajaţi.
 introduce dreptul la opţiune pentru persoanele juridice care nu angajează persoane cu
handicap:
- fie plătesc lunar, către bugetul de stat, o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim
brut pe ţară, înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu
handicap
- fie achiziţionează produse de la unităţile protejate autorizate în sumă echivalentă cu suma
datorată la bugetul de stat oferind oportunităţi de dezvoltare pentru unităţile protejate şi,
implicit, de creştere a numărului de persoane cu handicap angajate.
 prevede diversificarea modalităţilor de realizare a accesului la mediul fizic şi, în mod
deosebit, la mediului informaţional şi comunicaţii;
91
 posibilitatea persoanelor cu handicap de a beneficia de servicii sociale acordate la
domiciliu, în comunitate, în centre de zi sau rezidenţiale, publice sau private. Centrele
rezidenţiale sunt locaţii în care persoana cu handicap va fi găzduită cel puţin 24 de ore şi ele
sunt de mai multe tipuri: centre de îngrijire şi asistenţă, centre de recuperare şi reabilitare,
centre de îngrijire prin terapie ocupaţională, centre de pregătire pentru o viaţă independentă,
centre respiro/centre de criză, centre de servicii comunitare şi formare, locuinţe protejate etc.
Într-un centru de zi sau rezidenţial alături de servicii sociale pot fi oferite servicii medicale, de
educaţie, de locuire, de ocuparea forţei de muncă etc.
Evaluarea stării de handicap şi încadrarea corespunzătoare într-un grad de handicap
pentru acordarea tuturor drepturilor ce decurg din această situaţie, se face de către Comisiile
de expertiză medicală speciale, separat pentru copii şi adulţi. Încadrarea în grad şi tip de
handicap a copiilor cu handicap se face de către Comisia pentru Protecţia Copilului, iar pentru
adultul cu handicap de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Pe baza documentaţiei medicale şi a examinării de către comisie, gradul de handicap
poate fi: uşor, mediu, accentuat şi grav. Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv,
surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
4.3. Măsurile de protecţie socială pentru persoanele cu handicap se referă în principal la:
 măsuri de recuperare,
 orientare, formare şi integrare socio-profesională,
 măsuri specifice de prevenire, atenuare, înlăturare a consecinţelor handicapului.
Scopul acestor măsuri este acela al rezolvării problemelor speciale în plan familial,
socio-profesional şi egalizarea şanselor.
De asemenea, se au în vedere măsuri de adoptare a unei atitudinii de înţelegere corecte,
fără prejudecăţi, de respect din partea societăţii faţă de problemele persoanelor cu handicap.
Protecţia specială a persoanelor cu handicap se realizează prin:
 acordarea unor beneficii , drepturi acordate la domiciliul acestora
 instruire în şcoli speciale
 prin instituţionalizare în unităţi speciale
92
Drepturile care decurg din legislaţia în vigoare pentru persoanele cu probleme
speciale de handicap se referă la:
 Prestaţii în bani pentru persoanele cu handicap:

- indemnizaţie lunară, indiferent de venituri,în cuantum de 350 lei pentru
adultul cu handicap grav şi 265 lei pentru adultul cu handicap accentuat;
- buget personal complementar lunar, indiferent de venituri, în cuantum de
150 lei pentru adultul cu handicap grav, 110 lei pentru adultul cu handicap
accentuat şi 60 lei pentru adultul cu handicap mediu;
- salariu pentru un asistent personal al persoanei cu handicap grav, conform
dispoziţiilor legale de salarizare a asistentului social debutant;
- alocaţie de stat pentru copiii cu handicap, inclusiv pentru copiii cu
handicap de tip HIV/SIDA, majorată cu 100%;
- alocaţie de hrană lunară pentru copiii cu handicap de tip HIV/SIDA;
- stimulentul pentru persoanele care se întorc la serviciu înainte de perioada
pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţiile;
- alocaţie de întreţinere pentru copiii cu handicap aflaţi în plasament familial
sau încredinţaţi unei familii ori persoane, sau unui organism privat
autorizat, în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 50%;
- Prestația socială (buget personal complementar), pe perioada în care
părintele sau persoana desemnată are în îngrijire, supraveghere și
întreținere copil cu handicap:
* în cazul copilului cu handicap grav – 300 lei;
* în cazul copilului cu handicap accentuat – 175 lei;
* în cazul copilului cu handicap mediu – 60 lei
 Gratuităţi:
- un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an, pe baza
recomandării medicului;
- servicii gratuite de cazare şi masă pentru însoţitorul copilului cu handicap
grav sau accentuat, dacă acesta este internat în spital, într-un sanatoriu sau
se află într-o staţiune balneară la recomandarea medicului;
- gratuitatea biletelor de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice şi
sportive pentru copilul cu handicap şi persoana care îl însoţeşte;
93
- gratuitatea biletelor de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice şi
sportive pentru adultul cu handicap grav sau accentuat şi persoana care îl
însoţeşte;
- transport urban, cu mijloace de transport în comun, gratuit pentru adulţii cu
handicap accentuat şi grav, cât şi pentru însoţitorii acestora;
- transport interurban gratuit, în limita a 12 călătorii pe an, pentru adulţii cu
handicap grav şi pentru asistenţii personali ai acestora şi în limita a 6
călătorii pentru persoanele cu handicap accentuat şi însoţitorii acestora;
- obţinerea gratuită a protezelor, cârjelor, ghetelor ortopedice, cărucioarelor
şi asigurarea cu prioritate şi în condiţii avantajoase a aparatelor auditive şi a
implanturilor cardiace pentru copiii cu handicap;
- medicamente gratuite, atât pentru tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul
spitalizării.
 Scutiri de plată pentru diferite taxe:
- scutire de taxe vamale şi accize pentru importul de mijloace personale de

transport (motociclete, motorete, autoturisme special adaptate) introduse în
ţară o dată la 5 ani, pentru persoanele cu handicap fizic grav sau accentuat;
- scutire de impozit pe veniturile din salarii;
- scutire de la plata impozitului pe clădire şi teren;
- scutire de la plata taxei hoteliere;
- scutire de la plata taxei pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru
activităţi economice şi viza anuală a acestora;
- scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataş şi
motocicletelor, adaptate handicapului.
 Reduceri:
- reducere la stabilirea chiriei, prin aplicarea tarifelor minime prevăzute de lege
pentru persoanele cu handicap grav;
- reducere de 50% la preţul biletelor de intrare la spectacole, muzee,
manifestări artistice şi sportive pentru adultul cu handicap mediu şi uşor.
94
 Drepturi privind educaţia:
- educaţia în unităţi de învăţământ special în raport de gradul handicapului;
- masă şi cazare gratuită în internatele şcolare pentru elevii cu handicap;
- reducere cu 50% a taxelor pentru cazare şi masă la cantinele şi căminele
studenţeşti, pentru studenţii cu handicap grav şi accentuat;
- integrarea individuală în unităţi de învăţământ de masă;
- pregătirea şcolară la domiciliu, până la absolvirea studiilor liceale, dar nu
mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;
- educaţia „la patul de spital”, pe durata spitalizării.
 Unele drepturi şi facilităţi cu privire la angajarea în muncă şi condiţiile de

desfăşurare a activităţii profesionale care se referă la:
- acces gratuit la evaluare şi orientare profesională pentru orice persoană cu

handicap care doreşte să se integreze/reintegreze în muncă;
- asigurarea adaptărilor şi înlesnirilor necesare desfăşurării activităţ ii
profesionale;
- cursuri gratuite de formare profesională;
- persoanele cu handicap pot fi angajate pe piaţa liberă a muncii, la
domiciliu, în forme protejate (loc de muncă protejat, unitate protejată
autorizată);
- acordarea unei perioade de probă plătită, de cel puţin de 45 zile lucrătoare;
- acordarea unui preaviz plătit de minimum 30 de zile lucrătoare la
desfacerea contractului de muncă individual;
- acordarea posibilităţii de a lucra cu program redus;
- scutire la plata impozitului pe salariu;
- program de lucru redus la 4 ore pentru părintele care are în îngrijire copilul
cu handicap grav, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani;
- concedii medicale pentru îngrijirea copilului cu handicap care necesită
internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu până la împlinirea de
către acesta a vârstei de 18 ani.
95
 Alte facilităţi:
- prioritate la închirierea, construirea şi cumpărarea locuinţelor din fondul de
stat şi repartizarea, la cerere, a apartamentelor la niveluri inferioare ale
imobilelor, pentru persoanele cu handicap accentuat sau grav;
- acordarea unei camere de locuit, suplimentar faţă de normele minimale de
locuit prevăzute de lege, pentru suprafeţele locative deţinute de stat şi
închiriate persoanei cu handicap;
- asigurarea accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic (clădiri de
utilitate publică, transport în comun), informaţional şi comunicaţional.
Aplicații
Precizați care sunt problemele cu care se confruntă persoanele cu handicap, cum

sunt percepuți aceștia de către societate și care ar putea fi soluțiile de îmbunătățire
a situației.
2. Unităţile speciale de asistenţă socială pentru instituţionalizarea persoanelor cu

handicap :
„a) centre de îngrijire şi asistenţă;
b) centre de recuperare şi reabilitare;
c) centre Pilot de servicii comunitare pentru persoane cu handicap şi formare
de personal;
d) centre de integrare şi terapie ocupaţională;
e) centre de pregătire pentru o viaţă independentă;
f) centre de tip respiro/centre de criză;
g) locuinţe protejate;
h) centre de zi;
i) centre de servicii şi asistenţă la domiciliu;
j) centre de servicii de recuperare neuromotorie (de tip ambulatoriu)”.19
Protecţia specială a persoanelor cu handicap, în formă instituţionalizată se
realizează prin acordarea de servicii de asistenţă, îngrijire, tratament, recuperare, reabilitare,
orientare şi formare profesională, precum şi alte tipuri de servicii.
19
„Anexa 1 - Nomenclatorul instituţiilor de asisttenţă socială şi structura orientativă de personal de
specialitate, categorii de beneficiari: punctul 2, persoane cu handicap“ în Ibidem
96
Aceste unităţi speciale sunt subordonate metodologic Autorităţii Naţionale pentru
Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții din Ministerului Muncii şi
Protecției Sociale.
La nivel teritorial există serviciile sociale judeţene (Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului), municipale şi orăşeneşti cu atribuţii de a acordarea drepturile
cuvenite persoanelor cu handicap.
Finanţarea este asigurată prin bugetul de stat şi de către autorităţile locale.
Ordonanţa de urgenţă nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap mai prevede o serie de drepturi cu privire la amenajarea unor
facilităţi de transport în comun, drumuri publice, locuri de parcare, semnalizări de semafor,
etc., cu termene de punere în aplicare pentru următorii ani, până în anul 2010.
4.4. Drepturi și obligații

Drepturile persoanei care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu
handicap:
 indemnizaţie pentru îngrijirea copilului cu handicap, pană la împlinirea de către acesta
a vârstei de 3 ani;
 stimulentul pentru persoanele care se întorc la serviciu înainte de perioada pentru care
erau îndreptăţite să primească indemnizaţiile (înainte de 3 ani, în cazul copilului cu
handicap);
 concedii medicale pentru îngrijirea copiilor cu handicap accentuat sau grav, care
necesită tratament pentru afecţiuni intercurente, pană la împlinirea de către copii a
vârstei de 18 ani;
 gratuitatea serviciilor de cazare şi masă în spital, atunci când însoţeşte copilul cu
handicap;
 scutire de plata taxelor de abonament radio şi tv., dacă copilul are handicap grav;
 prioritate la instalarea postului telefonic şi scutire de plata abonamentului telefonic cu
100 minute incluse, precum şi de costul a 400 de impulsuri pentru nevăzători, dacă
copilul are handicap grav sau accentuat;
 prioritate la închirierea, construirea, şi cumpărarea locuinţelor din fondul de stat, dacă
copilul are handicap grav sau accentuat;
97
 stabilirea chiriei la tariful minim prevăzut de lege pentru suprafeţele locative deţinute
de stat sau unităţile administrative ale acestuia, dacă copilul are handicap grav sau
accentuat.
Obligaţiile persoanelor cu handicap:

 să se prezinte la comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, pentru
încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială în
raport cu gradul de handicap, precum şi la reevaluarea periodică;
 să urmeze programul individual de recuperare şi integrare socială stabilit de comisiile
de expertiză medicală a persoanelor cu handicap;
 să se încadreze în muncă în raport cu pregătirea şi posibilităţile fizice şi psihice ale
acestora şi pe baza recomandărilor medicale;
 să colaboreze cu autorităţile care sunt desemnate a oferi ajutor persoanelor cu
handicap în condiţiile legii.
Drepturile asistentului personal al persoanei cu handicap:

 asistentul personal îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract individual de
muncă, încheiat cu autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază teritorială
îşi are domiciliul persoana cu handicap grav;
 asistentul personal va fi salarizat în raport cu dispoziţiile legale privind salarizarea
asistentului social debutant, cu studii medii, din unităţile bugetare.
Obligaţiile asistentului personal al persoanei cu handicap:

 de a presta persoanei cu handicap toate activităţile şi serviciile prevăzute în contractul
individual de muncă încheiat cu autorităţile publice;
 de a trata cu respect, bună credinţă şi înţelegere persoana cu handicap şi a nu abuza
fizic sau moral de starea de incapacitate în care se găseşte aceasta;
 de a sesiza autorităţile competente despre orice modificare survenită în starea fizică,
psihică sau socială a persoanei cu handicap.
98
Aplicații
Vizionați următoarele filme documentare și identificați problemele:
1. Film scurtmetraj – tema camin pentru persoane cu probleme psihice
Nu tesupara, dar...
https://cinepub.ro/movie/nu-te-supara-dar/
2. Film scurtmetraj UNICEF privinddiscriminareaunuicopil cu ADHD
https://www.facebook.com/watch/?v=1157253817769436
5. Rezumat
Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate
în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora. Se urmăreşte promovarea integrării
sociale a persoanelor cu handicap prin îmbunătăţirea accesului la educaţie, cultură, sport,
turism, asistenţă juridică, servicii de sănătate, facilităţi privind transportul, accesul în clădirile
publice, etc. Măsurile de protecţie socială pentru persoanele cu handicap se referă în principal
la: măsuri de recuperare; orientare, formare şi integrare socio-profesională; măsuri specifice
de prevenire, atenuare, înlăturare a consecinţelor handicapului. Măsurile de asistență socială
destinate persoanelor cu dizabilități se referă la beneficii/prestații de asistență socială, servicii
și alte facilități care le sunt acordate în funcție de încadrarea în grad de handicap (grav,
accentuat, mediu și ușor). Scopul acestor măsuri este acela al rezolvării problemelor speciale
în plan familial, socio-profesional şi egalizarea şanselor.
Test de evaluare a cunoștințelor

1. Handicapul este definit ca:
a. afectarea unei structuri sau o funcţii anatomice, fiziologice, psihică (surzenie,
întârziere mintală, paralizie, etc.);
b. reducerea, lipsa, pierderea aptitudinii de a desfăşura o activitate considerată
normală pentru fiinţa umană (dificultăţi de vedere, de auz, autoservire, deplasare)
c. dezavantajul rezultat din infirmitate sau incapacităţi care împiedică satisfacerea,
total sau parţial, a sarcinilor considerate normale în raport cu vârsta, sexul, factorii
sociali şi culturali.
99
2. De indemnizația lunară beneficiază:
a. adultul cu handicap mediu
b. adultul cu handicap grav și accentuat
c. adultul cu handicap ușor
3. De reducere de 50% la preţul biletelor de intrare la spectacole, muzee, manifestări

artistice şi sportive beneficiază:
a. adultul cu handicap mediu şi uşor
b. adultul cu handicap grav și accentuat
c. toți adulții cu handicap, indiferent de grad
4. Enumerați cel putin trei dintre drepturile pe care o persoană cu handicap le are la
încadrarea în muncă
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
5. Printre drepturile privind educația amintim:
a. masă şi cazare gratuită pentru studenții cu handicap;
b. integrarea individuală în unităţi de învăţământ de masă;
c. pregătirea şcolară la domiciliu, până la absolvirea studiilor gimnaziale.
6. Enumerați cel puțin patru unităţi speciale de asistenţă socială pentru

instituţionalizarea persoanelor cu handicap
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
Raspunsuri corecte: 1c; 2b; 3a; 5b.
100
Teme de control
Pentru această disciplină sarcinile studenților constau în: identificarea unor
grupuri vulnerabile și argumentarea posibilităților acestora de integrare socială,
precum și realizarea unei evaluări a situației unei persoane/familii aflate în
dificultate și identificarea problemelor cu care aceștia se confruntă.
Tema de casă 1
Identificați 10 grupuri vulnerabile (copii cu dizabilități, victime ale violenței în familie,
victime ale traficului de persoane, consumatori de droguri, persoane vârstnice etc.) și
ierarhizați în funcție de posibilitățile de integrare pe care îl are fiecare grup vulnerabil.
Argumentați alegerea.
Tema de casă 2
Identificați un caz al unei persoane/familii aflată în situație de dificultate. Prezentați pe
scurt istoricul cazului. Realizați o evaluare a situației persoane/familiei prin intermediul
anchetei sociale, unul dintre cele mai importante instrumente de lucru ale asistentului social
(modelul anchetei sociale este prezentat în Anexa1). Identificați problemele cu care se
confruntă persoana/familia și posibile soluții de rezolvare a problemelor.
101
BIBLIOGRAFIE
ABRAHAM, Pavel, (2000), Legislaţie în asistenţa socială, vol. I şi II, Editura Naţional,
Bucureşti;
ALEXIU, T.M. şi Sellick, Clive, (coord.), (2000), Asistenţa socială în Marea Britanie şi
România-studiu comparativ, Bucureşti, UNICEF;
ALEXANDRU, L.M., (2008), Reforma sistemului de protecție a copilului și familiei în
România, Editura Universității din București;
ALEXANDRU, L.M., (2021), Current issues of child protection in Romania, Editura Pro
Universitaria, București;
BAIAS, Flavius şi AVRAM, (1994), Marieta, Legislaţia familiei, Bucureşti,Editura
Juridică ALL;
BUZDUCEA, D, (coordonator), (2010), Asistența socială a grupurilor de risc, Editura
Polirom, Iași;
CAMPBELL, JL., (2006), Institutional Analysis & the Paradox of Social Corporate
Responsibility in American Behavioral Scientist, vol. 49, no. 7;
CLARKE, S., (1985), Child Development, John Willez and Sons, SUA;
COUSHED, V., (1993), Practica asistenţei sociale, Bucureşti, Editura Alternative;

COJOCARU Ştefan, COJOCARU Daniela, (2008), Mangementul de caz în protecţia
copilului-evaluarea serviciilor şl practicilor din România, Editura Polirom, Iaşi;
FAHLBERG, Vera, (1994), A Child’s Journey through Placement, British
Agencies for Adoptin and Fostering, London;
GRAY, M, PLATH D. & STEPHEN A. WEBB, (2009), Evidence-based Social Work. A
Critical Stance, Routledge, London & NY;
HEALY, K., (2005), Social Work Theories in Context. Creating Frameworks for Practice,
Palgrave Macmillan;
LORENZ, W., (1994), Social Work in a Changing Europe, Rutledge, Londra;
MACAVEI, Elena, (1989), Familia şi casa de copii, Editura Litera, Bucureşti;
MANEA, Livius, (2000), Protecţia socială a persoanelor cu handicap, Casa de editură şi
presă ŞANSA s.r.l., Bucureşti;
MĂLAI, D şi colab., (1999), Prevenirea abandonului şi reducerea instituţionalizării
copilului, Cluj Napoca, [f.e.];
102
MIHĂILESCU, Ioan, (coord)., (2000), Un deceniu de tranziţie. Situaţia copilului şi a
familiei în România, Bucureşti, UNICEF;
MIFTODE, Vasile (coord.), (2002), Populaţii vulnerabile şi fenoemene de auto-
marginalizare, Editura Lumen, Iaşi, 2002
MIFTODE, Vasile, (2003), Tratat de asistenţă socială Editura Fundaţiei Axis, Iași;
MUNTEAN, A., (2001), Copilul maltratat, coord. Şerban Ionescu, FICF, Bucureşti;
PREDA, Marian, (2002), Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Iaşi,
Editura Polirom;
RICHARD,J., Estes, and Neil, Alan, Weiner,(2001), The Commercial Sexual Exploration
of Children in the U.S.,Canada, Mexico, Universitz of Penszlvania;
ROBERTS, A.R. & YEAGER, K. R. (eds.), (2006), Foundations of Evidence-Based
Social Work Practice, Oxford University Press, USA;
SANDU, ANTONIO, (2002), Asistenţă şi intervenţie socială, Editura Lumen, Iaşi;
SÎNZIANU Simona Gabriela, (2006), Violenţa în familie prezentată în presa din
România, Ed. Lumen, Iaşi;
STAHL, Henri, MATEI, I. Ioan, (1962), Manual de Prevederi şi Asistenţă Socială,
Editura Medicală, Bucureşti;
VAUGHN M.G., HOWAR, M.O, THYER B.A. (eds.), (2009), Readings in Evidence-
based Social Work, Sage, USA;
ZAMFIR, Cătălin, (2002), Excluziunea şi incluziunea socială, concepte cheie ale
politicilor sociale, în Revista de Asistenţă Socială nr. 6;
ZAMFIR, Elena, ZAMFIR, Cătălin, (1995), Politici sociale. România în context

european, Editura Alternative, Bucureşti;
ZAMFIR, Cătălin, L. VLĂSCEANU, Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Buc. 1998
*** Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention, WHO, Geneva 2931
March, 1999.
*** World Learning- USAID, Plasamentul / incredintarea copilului la asistentul
maternal profesionist-Principii si standarde minime de lucru
LEGISLAŢIE
*** Ordin nr. 177/2003 din 16/12/2003 publicat în Monitorul Oficial, partea I nr. 52
din 22/01/2004 privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru telefonul copilului,
103
standardelor minime obligatorii privind centrul de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat,
exploatat, precum şi a standardelor minime obligatorii privind centrul de resurse comunitare
pentru prevenirea abuzului, neglijării şi exploatării
*** Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, publicată în
Monitorul Oficial nr.104 din 9 martie 2000;
*** Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul
Oficial nr.401 din 20 iulie 2001;
*** Hotărârea de Guvern nr.90/ 2003 pentru aprobarea Regulamentului - cadru de

organizare şi funcţionare a serviciului public de asistenţă socială, Publicat în Monitorul
Oficial nr.81 din 7 februarie 2003;
*** Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicat
în Monitorul Oficial nr. 367 din 29 mai 2003 cu modific[rile ;i complet[rile ulterioare;
*** Hotărârea de Guvern nr. 679 /2003 privind asistentul maternal profesionist,
publicată în Monitorul Oficial nr.443 din 23 iunie 2003
*** Ordonanţa de Guvern nr. 68 / 2003 privind serviciile sociale, publicată în

Monitorul Oficial nr.619 din 30 august 2003, modificată prin Hotărâre de Guvern, publicată
în Monitorul Oficial nr.557din 23.06.2004;
*** Ordonanţa de Guvern nr.86/ 2004 privind modificarea şi completarea O.G.

68/2003 privind serviciile sociale, aprobată de Legea 515/2003, publicată în M.Of. nr.799/
30.08.2004;
*** Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,

publicată în M.Of. nr.557 din 23.06.2004;
*** Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în M.Of. nr. 557
din 23.06.2004 ;
*** Legea nr. 274/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funjcţionarea Oficiului

Român pentru Adopţii, publicată în M.Of. nr.557 din 232.06.2004 ;
104
*** Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr.12/2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie ,
publicată în M.Of. nr.557/ 23.06.2004;
*** Hotărârea nr. 1432 din 02 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 868 din 23 septembrie 2004.
*** Hotărârea nr. 1434 din 2 septembrie 2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-
cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 869 din 23 septembrie 2004;
*** Hotărârea nr. 1437 din 2 septembrie 2004 privind organizarea şi metodologia
de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I
nr. 872 din 24 septembrie 2004;
*** Hotărârea nr. 1439/2004 privind serviciile specializate destinate copilului care a
săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872
din 24 septembrie 2004;
*** Ordin nr. 385/2004 privind aprobarea Instrucţiunilor de organizare şi funcţionare

a unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 818 din 6 septembrie 2004;
*** Hotărârea Guvernului nr. 1058/2005 privind aprobarea Planului naţional de

acţiune pentru implementarea legislaţiei în domeniul protecţiei drepturilor copilului, publicată
în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 856 din 22 septembrie 2005;
***Hotărârea Guvernului nr. 166/2005 pentru aprobarea programelor de interes

naţional în domeniul protecţiei copilului, publicată în Monitorul Oficial, nr. 221 din 16 martie
2005;
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în

vederea creşterii copilului (actualizată la data de 23 iunie 2006);
*** Hotărârea Guvernului nr. 1767/2005 privind stabilirea cuantumului lunar al

alocaţiei de stat pentru copii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1182 din 28
decembrie 2005;
105
*** Hotărârea Guvernului nr. 669/2006 privind aprobarea Strategiei naţionale de
incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 479 din 2 iunie 2006;
*** Legea nr. 340 din 17 iulie 2006 privind modificarea şi completarea Legii nr.
202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial nr.
642 din 25 iulie 2006.
*** Legea nr. 448/06.12.2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1006/18.12.2006
*** Hotărârea Guvernului nr. 197/09.02.2006 privind aprobarea programelor de
interes naţional în domeniul protecţiei drepturilor persoanei cu handicap, precum şi în
domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost şi persoanelor
victime ale violenţei în familie şi a finanţării acestor programe, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 195/01.03.2006
*** Ordonanţa de Urgenţă nr. 14/07.03.2007 privind modificarea şi completarea
Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 187/19.03.2007
*** Hotărârea Guvernului nr. 268/14.03.2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
233/04.04.2007
*** Hotărârea de Guvern nr. 11 din 9 ianuarie 2008 privind indexarea nivelului
lunar al venitului minim garantat şi al alocaţiei pentru copiii nou-născuţi, prevăzute de Legea
nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial nr.20 din 10
ianuarie 2008
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 16 din 27 februarie 2008 pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, publicată în
Monitorul Oficial nr.158 din 29 februarie 2008
106
ANEXA 1
RAPORT DE ANCHETĂ SOCIALĂ
Urmare a sesizării d-nei/d-lui

……………………………………….................................. înregistrată la
......................................................., Bucuresti, cu numarul ………/………………, si in
temeiul prevederilor Legii ........................................................................., s-au deplasat
……………………………………………………………… in data de …………………, la
adresa din strada …………………………………., nr……, bl……, sc…….., et………,
ap……., Sector.... Bucuresti, in vederea efectuarii anchetei sociale, constatand urmatoarele:
 Familia locuieste la adresa mai sus mentionata cu/fara forme legale(in cazul in care
familia locuieste fara forme legale se mentioneaza domiciliul
legal)_______________________________
 _________.
____________________________________________________________________
_____________
 DATE DE IDENTIFICARE (Se mentioneaza aceste informatii pentru fiecare persoana
care locuieste la domiciuliu):
Nr. Nume si Data si CNP-BI/CI/CN Stare Nivel Ultimul loc Profesi Grad de
crt prenume locul civila de de munca/ e rudenie
nasterii seria si numarul studii scoala
107
108
 DATE CU PRIVIRE LA STAREA DE SANATATE (Se noteaza antecedentele medicale si
starea actuala de sanatate pentru toate persoanele de la domiciliu precum si actele
medicale doveditoare. Se va mentiona numele medicului de
familie):…………………………………………………………………………………………
…..
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
109
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………..
 DATE CU PRIVIRE LA VENITURI (Se mentioneaza toate sursele de venit si cuantumul

acestora. Vor fi mentionate, daca au existat, masurile de asistenta sociala de care a
beneficiat familia, precum si perioada in care a beneficiat de aceste drepturi. Se va
face , de asemenea, referire la datoriile pe care le are familia in momentul efectuarii
anchetei sociale):
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………
 DATE CU PRIVIRE LA LOCUINŢA:

Casa □ Bloc □
Proprietate personală□ Închiriere de la stat □ alte forme________
Număr de camere___________
Suprafaţa___________
Construită din_____________ Pardosită cu ________________ Acoperită cu

__________
Iluminare: electrică □ Alte forme: _________________________
110
Incălzire: centrală□ alte forme__________________
Canalizare_______________
Apă curentă □ fântană □ cişmea publică□ cişmea proprie□ apă caldă□
*Starea de igienă:
1. a camerelor de locuit: nesatisfăcătoare□ satisfăcătoare□ bună □ foarte

bună□
Motivati
raspunsul______________________________________________________
__________________________________________________________________
___
__________________________________________________________________
___
2. a camerei de bucatarie: nesatisfăcătoare□ satisfăcătoare □ bună □ foarte

bună□
Motivati
raspunsul______________________________________________________
__________________________________________________________________
___
__________________________________________________________________
___
2. a camerei de baie:
nesatisfăcătoare□ satisfăcătoare□ bună □ foarte bună□
Motivaţi
răspunsul______________________________________________________
__________________________________________________________________
___
__________________________________________________________________
___
*Aparate electrice şi electrocasnice:
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
____________________
*Observaţii:
111
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
____________________________________
 REŢEAUA RELAŢIILOR SOCIALE (Se va menţiona natura relaţiilor cu familia extinsă,

vecini, autorităţi, antecedente penale, consum de alcool/droguri, comportamente
deviante.):
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
OBSERVAŢII:
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
______
 CONCLUZII ŞI PLAN DE SERVICII:

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
112
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
___________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
____________________
ŞEF SERVICIU, ÎNTOCMIT,
113

Asistentența Socială Bazată Pe Evidențe

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asistentența Socială Bazată Pe Evidențe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Bd. Schitu Măgureanu nr.

PROGRAMUL ASISTENȚĂ SOCIALĂ-

ASISTENȚA SOCIALĂ BAZATĂ PE

LECTOR DR. MONICA ALEXANDRU

Asistența socială bazată pe evidențe încearcă să dezvolte înţelegerea bazei teoretice a

Obiectivul general al disciplinei:

Obiectivele specifice ale disciplinei:

Resurse și mijloace de lucru:

Procesul de instruire se desfăşoară în mod preponderent prin studiu

Cerințe preliminare Cursul Asistența Sociaală Bazată pe Evidențe se va

Durata medie de studiu individual pentru o unitate de curs: 2-4 ore.

Evaluarea este dinamică (prin temele de casă şi aplicaţii) şi sumativă

UI 1. Definirea domeniului asistentei sociale și al asistenței sociale bazate pe evidențe

UI 2. Măsuri de asistenţă socială

1. Introducere ......................................................................................................... pag.14

UI 3 și 4. Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia socială a copilului în dificultate

1. Introducere ......................................................................................................... pag.20

UI 5 și 6. Copilul asistat în centre rezidențiale și în centre de zi

1. Introducere ......................................................................................................... pag.31

UI. 7 Asistența maternală, alternativă la instituționalizarea copilului

1. Introducere ......................................................................................................... pag.43

UI. 8 Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanei adulte şi familiei

UI. 9 Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia victimelor violenţei în familie

1. Introducere ......................................................................................................... pag.66

UI. 10 Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanei vârstnice

1. Nevoile persoanelor vârstnice ................................................................. pag.79

5. Rezumat .............................................................................................................. pag.86

UI. 11 și 12 Măsuri de asistenţă socială pentru protecţia persoanelor cu handicap

1. Definirea stării de handicap ................................................................... pag.88

5. Rezumat .............................................................................................................. pag.99

Teme de control ............................................................................................................ pag.101

Bibliografie …………………………………….................................……………..… pag.102

Anexa 1…..............................………………………………………………………..... pag.107

Definirea domeniului asistenţei sociale și asistenței sociale bazate pe evidențe

1. Introducere ........................................................................................................... pag.8

Unitatea de învățare 1 descrie specificul asistenței sociale si problematica

Studenții vor ajunge să conştientizeze calităţile necesare interacţionării

 Dobândirea cunoştinţelor generale cu privire la domeniul asistenţei sociale

3. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore

Asistenţa socială poate fi definita ca o constelaţie, un sistem de valori, teorie şi

Asistenţa socială se mai poate defini ca profesie, ştiinţă şi artă.

Abordată din perspectiva interacţiunii umane cu mediul de viaţă, sfera asistenţei

Ca activitate practică - operativă, asistenţa socială mai este definită ca „un

Cum definiți asistența socială din perspectivă proprie?

Explicați ce presupune profesia de asistent social

4.2. Asistența sociala bazată pe evidențe

Practica bazate pe dovezi (EBP) a apărut în zona medicală ca o modalitate de a

 Cum definiți asistenta sociala ca profesie?

Măsuri de asistenţă socială

1. Introducere ......................................................................................................... pag.14

 Dobândirea cunoştinţelor generale cu privire la beneficiile/prestațiile sociale;

3. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore

Beneficiile de asistență socială sunt ajutoare financiare care pot fi acordate pe o

perioadă determinată şi cuprind: alocaţii familiale, ajutoare sociale, indemnizaţii. Alocaţiile

familiale se acordă familiilor cu copii şi au în vedere, în principal, naşterea, educaţia şi

Persoanele cu deficienţe fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiază de ajutoare

a. Alocaţiile familiale se acordă familiilor cu copii şi au în vedere, în principal, naşterea,

- alocaţia de stat pentru copii, prevăzută de Legea nr.61/1993;

- alocaţia pentru susținerea fsamiliei, prevăzută de Legea nr. 277/2010;

- alocaţia lunară de plasament, prevăzută de OUG nr.26/1997 şi Legea nr.272/2004;

- indemnizaţia cuvenită adultului cu handicap grav sau accentuat;

- indemnizaţia pentru însoţitorul adultului cu handicap grav;

- indemnizaţia lunară de hrană pentru copii şi adulţi infectaţi/bolnavi HIV/SIDA;

4.2. Serviciile sociale