Suport-De-curs Sas Id-Intro As Soc

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Bd.
Schitu Măgureanu nr. 9

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE sector 5, Bucureşti
Tel. 01/314. 03 26/315.31.22
ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ Fax. 315.83.91

PROGRAMUL ASISTENȚĂ SOCIALĂ-
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
ANA RĂDULESCU

INTRODUCERE ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ
curs pentru anul I
ASISTENȚĂ SOCIALĂ ID

BUCUREȘTI 2021

CUPRINS

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1: Relația dintre profesia de asistent social și domeniile de
intervenție

1.1. Definiția profesiei de asistent social și profilul profesional
1.2. Competențele profesionale ale asistentului social
1.3. Principiile etice ale practicii asistentului social
1.4. Definiția și obiectivele serviciilor sociale;;
1.5. Rolurile și responsabilitățile în echipele intervenție integrată;;

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2: Relația profesională în asistența socială. Diferențele
dintre intervenția în asistența socială și ajutorul umanitar sau caritatea.
2.1. Relația profesională în asistența socială
2.2. Diferența dintre asistența socială și alte profesii care oferă suport

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3:
Modalitatea de producere a schimbărilor în asistența socială.
Schimbările sociale și adaptarea intervenției în asistența socială.

3.1. Activitățile pe care le realizează asistentul social;;
3.2. Etapele schimbării;;
3.2. Consensul și confidențialitatea în asistența socială

INTRODUCERE

Disciplina Introducere în Asistența Socială asigură pregătirea de bază a studenților
pentru a achiziționa cunoștințele și competențele în domeniul serviciilor sociale și a
profesiei de asistent social.

Asistența socială este o disciplină academică și practică, centrată pe asistența,
suportul și consilierea persoanelor, familiilor, grupurilor, comunităților și societate în
ansamblu, într-un efort de a răspunde nevoilor de bază într-o perioadă de
vulnerabilitate socială, economică, profesională sau medicală.

Obiectivul general al disciplinei:
Pregătirea studenților pentru înțelegerea contextului de dezvoltare a asistenței sociale,
pentru înțelegerea misiunii și obiectivelor profesiei de asistent social și pentru a utiliza
modele de furnizare a serviciilor sociale și rolul asistentului social.

Obiectivele specifice ale disciplinei:
1. Dezvoltarea cunoștințelor referitoare la nivele de intervenție ale asistenței
sociale
2. Dezvoltarea cunoștințelor referitoare nevoi și resurse în asistența social
3. Identificarea competențelor necesare;;

Structura cursului:

Cursul are unități de învățare care abordează câte o temă specifică
domeniului de studiu.
Pentru a facilita procesul de achiziție a cunoștințelor, am propus teste de evaluare,
exerciții și întrebări, precum și sugestii de rezolvare a unor subiecte, specifice unor
unități de învățare.

Pentru unele unități de învățare sunt recomandate spre vizionare unele materiale
video/filme care pot aduce un plus de informație, o mai bună documentare și înțelegere
a celor studiate. Vor fi recomandate link-urile de unde pot fi descărcate acele materiale
video.

Pentru verificarea finală sunt propuse teme de control, cu o pondere de 50 % în nota
examenului (final). Temele de control se vor transmite cadrului didactic prin intermediul
platformei e-learning a programului AS_ID, la disciplina Introducere în asistența
socială, vor fi încărcate în spațiul destinat temelor;; acolo unde sunt situații de excepție,
temele pot fi predate la următoarea întâlnire de sinteză sau trimise la adresa:
ana.radulescu@unibuc.ro.

Pe parcursul cursului vor fi recomandate mai multe obiective de studiu, sarcini sau
exerciții aplicative, care vor fi semnalizate prin logo-uri specifice sau semne grafice,
ușor de vizualizat!

Relația dintre profesia de asistent social și domeniile de intervenție

1.1. Introducere

Definiția profesiei de asistent social este stabilită la nivel global de
către Federația Internațională a asistenților sociali (IFSW)
www.ifsw.org

În baza acestei definiții universale este conturat rolul asistentului social în fiecare
domeniu de intervenție și sunt stabilite responsabilitățile.

În cadrul acestei unități de învățare va fi prezentată și analizată relația dintre:
definiția profesiei de asistent social – domeniul de intervenție – rolul –
responsabilitățile

Astfel, studenții vor avea posibilitatea să studieze modul în care asistentul social
intervine în funcție de nevoile de asistență ale persoanelor vulnerabile și de
obiectivele serviciului în care lucrează.

1.2. Competențele unității de învățare

După parcurgerea acestei teme, studenții vor fi capabili:

§ Să descrie profilul profesional al asistentului social;;
§ să identifice domeniile în care asistentul social lucrează și
responsabilitățile specifice;;
§ să listeze obiectivele serviciilor sociale în relație cu nevoile persoanelor
vulnerabile;;
§ să analizeze relația dintre profilul profesional a asistentului social și
responsabilitățile profesionale;;
§ să identifice competențele persoanele asociate competențelor
profesionale;;
§ să listeze competențele profesionale ale asistentului sociale și să
asocieze cu domenii de intervenție;;
§ să listeze principiile etice care ghidează activitatea profesională a
asistentului social.

1.3. Durata

Pentru această unitate de învățare studenții vor avea la dispoziție 3
ore.

1.4. Conținut

Temele cuprinse în această unitate de învățare sunt:
1.1. Definiția profesiei de asistent social și profilul profesional
1.4. Definiția și obiectivele serviciilor sociale;;
1.5. Rolurile și responsabilitățile în echipele intervenție integrată;;

1.1. Definiția profesiei de asistent social

Cel mai înalt forum de reprezentare profesională este Federația Internațională̆ a
Asistenților Sociali (IFSW – www.cfcecas.ro) care include organizații profesionale de
pe toate continentele. IFSW reprezintă̆ profesia de asistent social la Consiliul Europei.
IFSW este cea care face recomandări privind dezvoltarea profesiei de asistent social,
dezvoltarea serviciilor de asistentă̆ socială, dar mai ales recomandări legate de
respectarea drepturilor omului în relație cu furnizarea serviciilor de asistență̆ socială.

Următoarea definiție a fost aprobată de Adunarea Generală a IFSW și de Adunarea
Generală a IASSW în iulie 2014:

Definiția globală a profesiei de asistent social:
„Asistenta socială este o profesie bazată pe practică și o disciplină academică ce
promovează schimbarea și dezvoltarea socială, coeziunea socială, împuternicirea și
eliberarea oamenilor. Principiile justiției sociale, drepturile omului, responsabilitatea
colectivă și respectul pentru diversitate sunt esențiale pentru asistența socială.
Susținută de teorii ale asistenței sociale, științele sociale, științele umaniste și
cunoștințe autohtone, asistența socială implică oameni și structuri pentru a aborda
provocările vieții și pentru a spori bunăstarea.”

Sursă: https://www.ifsw.org/what-is-social-work/global-definition-of-social-work/

Asistența socială este atât interdisciplinară, cât și transdisciplinară și se bazează pe o
gamă largă de teorii și cercetări științifice.

Asistența socială se bazează pe propriile baze teoretice și cercetări în continuă
dezvoltare, precum și pe teorii din alte științe umane, inclusiv, dar fără a se limita la
dezvoltarea comunității, pedagogie socială, administrație, antropologie, ecologie,
economie, educație, management, asistență medicală, psihiatrie, psihologie, sănătate
publică și sociologie.

Profesia de asistent social apare în legislația românească̆ în Legea 466/2004, iar
rolului profesiei de asistent social sau a serviciilor de asistență̆ socială apare în diferite
legi din domeniul social.
Malcolm Payne2 a afirmat că este mult mai oportun, prin urmare, să vedem asistența
socială ca o construcție socială în curs de dezvoltare ce se naște din discursurile
contemporane ale fiecărei societăți. Conceptul discursului este relevant, asistența
socială nu există ca un set simplu de acțiuni;; ea rezultă din acțiunile de zi cu zi ale
practicienilor și ale serviciilor în care ei lucrează, dar și din dezbaterile publice. Orice
considerare despre modul în care asistența socială apare și este înțeleasă într-o
societate trebuie să includă elaborarea de politici, management și practica acțiunilor
alături de dezbaterile publice, înțelegerile academice și de politicile abordate.
Consiliul Europei a publicat în 2001 o Recomandare care direcționează statele
membre în dezvoltarea sistemului de asistență socială. Recomandările și viziunea CE
asupra asistenței sociale:
§ CE recunoaște meritele asistenței sociale în a facilita suportul social pentru
indivizi sau grupuri în perioade de schimbare economică și socială.
§ CE recunoaște faptul că asistența socială promovează bunăstarea indivizilor,
grupurilor și comunităților prin oferirea de ajutor, suport, protecție, îngrijire.
§ CE vede asistența socială ca răspunzând nevoilor oamenilor și contribuind la
promovarea coeziunii sociale, atât prin prevenție, cât și prin intervenție în
soluționarea problemelor sociale.
§ CE apreciază că profesia de asistent social cere un nivel înalt de responsabilitate
în luarea deciziilor și, pentru a păstra un nivel constant și performant al
competențelor, este nevoie de o formare potrivită și continuă a asistenților sociali.
Asistența socială este recunoscută ca fiind profesie alături de celelalte profesii
sociale, bazându-și cunoștințele pe științele socio-umane și pe evaluarea
sistematică a propriei practici.


Profilul profesional al asistentului social s-a modificat de-a lungul anilor, urmând
nevoile oamenilor de adaptare la schimbările sociale, dar și înțelesul definiției profesiei
de asistent social așa cum este dezvoltată de către IFSW și valorile profesiei de
asistent social.

Termenul de competență profesională este înțeles ca având trei dimensiuni: A ȘTI
(cunoașterea), A FACE (practica), A FI (valorile).

Există o provocare în a armoniza cunoștințele abstracte, pe de o parte și capacitatea
concretă pe de altă parte.

Competențe profesionale nu sunt un dat, ci sunt cultivate prin studiu, practică și
supervizare.

Pachetul de competențe incluse în profilul profesional al asistentului social este încă
neclar pentru mulți asistenți sociali și creează o dificultate în stabilirea unor obiective
de dezvoltare profesională.

Care sunt competențele pe care le includeți în profilul profesional al asistentului social?
Cele mai des identificate competențe:
§ empatia
§ ascultarea activă
§ comunicarea
§ rezolvarea de probleme
§ mobilizarea de resurse
§ lucru în echipă

Acestea nu sunt, însă competențe, ci arii de studiu.
Profilul profesional al Asistentului Social pe care îl promovăm are la baza 15 pachete
de competențe, așa cum au fost identificate de Hendik Epe și CFCECAS:

1. capacitatea de a asculta și a înțelege semnificațiile pe care oamenii le
asociază lucrurilor, persoanelor și situațiilor pe care le trăiesc;;
Înțelesul nu este inerent lucrului, nu este conținut în el, ci reprezintă rezultatul
interpretării. Acțiunile noastre depind de înțelesul pe care-l asociem lucrurilor. Fiecare
dintre noi acordăm alte înțelesuri acelorași lucruri. Înțelesul nu este permanent și se
poate modifica în urma interacțiunii sociale

Interacționismul simbolic al lui Herbert Blumer:
„Oamenii acționează asupra lucrurilor pe baza înțelesurilor pe care le au
aceste lucruri pentru ei.”
„Înțelesul lucrurilor este derivat, el «se naște» în urma interacțiunilor sociale pe
care o persoană le are cu celelalte.”
„Aceste înțelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de
interpretare”.

Asistenții sociali nu sunt parte a unor conversații în care sunt recipienți ai descrierii
unor situații. Ei sunt parte activă în interacțiune pentru a-i ajuta pe oameni să identifice
semnificațiile pe care le au și să facă schimbări în aceste semnificații pentru a gestiona
pozitiv dificultățile cu care se confruntă.

Întrebări
Cum este corelată această competență cu activitatea asistentului social?
În care dintre domeniile de activitate ale asistentului social această competență
este regăsită ca fiind prioritară?

2. capacitatea de a te conecta la emoțiile celuilalt și de a utiliza adecvat
propriile emoții în actul profesional;;

Definiția clasică a empatiei este aceea de a ne pune noi înșine în locul altei persoane,
în tendința de a simți și înțelege emoțiile, gândurile, acțiunile și motivele persoanei. În
diversitatea contextelor de viață și a experiențelor umane acest demers nu este realist.

Din perspectiva actuală, empatia este capacitatea de a identifica și recunoaște emoțiile
pe care le experimentează o altă persoană. capacitatea, de a rezona la experiența
celuilalt, a gestiona emoțiile și a crea o conexiune reală.

Întrebări

3. capacitatea de a reflecta asupra propriei persoane și asupra propriilor acțiuni;;

Reflecția este capacitatea de a vorbi cu tine însuți, este acordarea unei atenții critice
valorilor practice și teoriilor care informează acțiunile de zi cu zi, prin examinarea
reflectivă a practicii.

Un motiv cheie pentru practica reflexivă este că experiența singură nu duce neapărat
la învățare;; reflecția deliberată asupra experienței este esențială în procesul de
dezvoltare.

O persoană care reflectă de-a lungul practicii sale nu doar privește înapoi la acțiunile
și evenimentele din trecut, ci face o analiză conștientă asupra emoțiilor, experiențelor,
acțiunilor și răspunsurilor și adăuga informațiile la baza de cunoștințe existente pentru
creștea nivelului de înțelegere.

Întrebări

4. capacitatea de a identifica/mobiliza rapid resursele necesare și a le utiliza
într-un mod care să creeze impact maxim;;
Această competență vizează achiziționarea resurselor necesare în timp util și rentabil.

Mobilizarea resurselor pledează pentru a avea tipul adecvat de resursă la momentul
potrivit și la prețul potrivit, utilizând corect resursele achiziționate, asigurând astfel
utilizarea optimă a acestora.

Exemple ale elementelor de bază ale acestei competențe: identificarea resurselor,
înregistrarea și arhivarea lor, cunoașterea modului de accesare / mobilizare a lor,
armonizarea nevoilor cu resursele, corelarea resurselor cu persoanele respectând
valorile profesionale.

Întrebări

5. capacitatea de adaptare rapidă la situații noi și de a crea un răspuns
adecvat;;

A avea abilități de adaptabilitate înseamnă că sunteți deschis și dispus să învățați
lucruri noi, să acceptați noi provocări și să faceți ajustări pentru a se potrivi tranzițiilor
din viață.

A fi adaptabil poate necesita o varietate de seturi de abilități combinate.
§ colectarea de date și analiza lor sub aspectul reorientării resurselor;;
§ analiza consecințelor și luarea deciziilor;;
§ resetarea obiectivelor și crearea unor strategii creative
(apelare la abilități de gândire creativă și strategică)
§ acceptarea schimbării și a ritmului oamenilor în procesul de schimbare

Această competență îi ajută pe oamenii care primesc suport să nu execute activități
planificate:
§ să nu considere eșec atunci când acestea nu se pot realiza așa cum au fost
stabilite;;
§ și să-și dezvolte la rândul lor capacitatea de adaptare la schimbare.

Întrebări

6. capacitatea de a gestiona pozitiv conflictele;;
Această competență include înțelegerea semnificațiilor și înțelegerea a ceea ce spune
cealaltă persoană – din punctul său de vedere.

Întrebări

7. capacitatea de a recunoaște și a gestiona pozitiv contradicțiile;;
Contradicțiile sunt date de rolurile pe care le are asistentul social în același timp și
activitățile care vizează contradicții ale valorilor profesionale.

Întrebări

8. capacitatea de a lua decizii pe baza datelor obținute și de a argumenta
deciziile;;
Este general acceptat faptul că a lua o decizie este dificil și complex pentru asistentul
social. De asemenea, este importantă diferența dintre argumentare și justificare. Asta
pentru că:

§ pe de o parte nu este un consens asupra a ceea ce este cel mai bine și binele
este definit diferit pentru fiecare persoană;;
§ pentru că datele care stau la baza deciziei sunt deseori dificil de armonizat
(date obiective);;

Întrebări

9. capacitatea de a utiliza gândirea critică;;
Gândirea critică este o gândire clară și liberă, care presupune:
§ a identifica, a înțelege și a realiza conexiuni logice între idei și argumente proprii;;
§ a detecta erori de raționament în argumente și prezentări;;
§ a rezolva probleme cu grad ridicat de dificultate;;
§ a identifica contextul și implicațiile unui argument sau ale unei idei;;
§ a construi argumente și idei noi pe baza celor deja acumulate;;
§ a distinge între fapte, opinii și judecăți de valoare etc.

Întrebări

10. capacitatea de a-și coordona activitatea în echipa de lucru;;
O integrare a diferitelor perspective profesionale în decizie vizează crearea,
interdependența, coordonarea și împărțirea rolurilor pe baza expertizei. Colaborarea
începe cu o conștientizare a propriilor contribuții în calitate de asistent social și propriile
competențe aduse din responsabilitățile organizației în care lucrează.
Pentru a coordona activitatea în echipă este necesară:
§ conștiința propriei identități profesionale – asistenții sociali trebuie să își
negocieze adesea rolul într-o echipă interdisciplinară și în anumite context nu
poate să apeleze la suportul altor membri ai profesiei;;
§ clarificarea rolului – acest aspect este identificat deseori de către asistenții
sociali ca o muncă de rutină, în special când rolurile sunt estompate, adică în
echipă sunt cel puțin doi profesioniști diferiți dar calificați să îndeplinească
sarcini similar și aceste sarcini nu sunt delegate în mod specific unuia dintre
ei. Claritatea rolului este direct legată de respectul de sine și respectul
profesional;;
§ Concilierea diferențelor – abilități precum rezolvarea conflictelor și
crearea/menținerea relațiilor interpersonale eficiente sunt baza concilierii
diferențelor;;
§ (…)

Întrebări

11. capacitatea de a te conecta și a te distanța, în același timp, în actul
profesional;;
Acest pachet de competențe include conectarea la realitatea semnificațiilor pe care
persoana le are și capacitatea de răspuns emoțional adecvat.

Întrebări

12. capacitatea de a separa persoana de problemele cu care se confruntă;;
Nu persoana este problema, ci problema este problema. Asistentul social trebuie să
aibă capacitatea de a distinge între persoană și comportament.

Întrebări

13. capacitatea de a aplica prevederile juridice la cazuri specifice și contexte
diferite;;
Asistentul social nu trebuie să memoreze legislația, ci să interpreteze și să coreleze
prevederile legii cu condițiile de viață.

Întrebări

14. capacitatea de a utiliza adecvat umorul și de a utiliza constant creativitate;;
Nevoia de corelare la emoții diferite și capacitatea de a utiliza adecvat umorul este o
nevoie pentru gestionarea problemelor dificile pe care asistentul social trebuie să le
gestioneze pe parcursul activității profesionale. Umorul adecvat este legat de
creativitate și de procesul complex de găsire a soluțiilor.
Întrebări

15. capacitatea de ancorare profesională în cât mai multe domenii profesionale
Asistentul social trebuie să conecteze aspecte de viață complexe, de aceea este
necesar să poate utiliza cunoștințe din domenii diferite.
Întrebări

profesional: http://www.asproas.ro/competentele-profesionale-care-compun-
profilul-profesional-al-asistentului-social/


Principiile etice ale practicii asistentului social aprobate de Federația Internațională a
Asistenților Sociali (IFSW):

Principiile etice enunțate mai jos sunt esența codului etic al asistentului social. Acestea
au fost elaborate de către Asociația Asistenților Sociali din România (ASproAS) – în
baza principiilor etice aprobate de către Federația Internațională a Asistenților Sociali
(IFSW) – și servesc ca un cadru general pentru atingerea celor mai înalte standarde
de calitate a serviciilor sociale și de asigurare a integrității profesionale a asistenților
sociali.

O serie de valori și principii etice ne ghidează practica profesională. Aderarea la acest
set de principii etice este angajamentul nostru în susținerea calității actelor
profesionale.

Asistența socială este o profesie care are un fundament practic și o bază științifică și
academică ce facilitează schimbarea sustenabilă, dezvoltarea socială și coeziunea
socială.

Principiile justiției sociale, ale drepturilor omului, a responsabilității colective și a
respectului pentru diversitate sunt esențiale pentru asistența socială. De aceea
asistenții sociali pledează și investesc într-un sistem de asistență socială
transformativă și sustenabilă pentru oamenii care sunt în situații vulnerabile!

Intervenția în asistența socială este susținută de teorii ale asistenței sociale și ale
științelor sociale, de practica reflectivă și învățare experiențială, dar și de sistemele de
cunoaștere locală dezvoltate de către fiecare comunitate.

1. Recunoașterea demnității umane
Asistenții sociali recunosc și respectă demnitatea și valoarea oamenilor prin atitudine,
cuvânt și faptă.

În același timp, asistenții sociali pun în dezbatere și discuție comportamentele și
atitudinile în care oamenii se pot devaloriza sau stigmatiza pe ei înșiși sau pe cei din
jur. Asistenții sociali înțeleg că diferențierea dintre aceste situații necesită o practica
reflectivă și o gândire critică.

În practica profesională, asistenții sociali și specialiștii angajați în furnizarea de servicii
sociale aduc la locul de muncă istoria propriei vieți, suferințele și bucuriile, valorile și
orientările religioase, spirituale și culturale. Reflecția critică asupra modului în care
dimensiunea personală influențează dimensiunea profesională și viceversa trebuie să
fie fundamentul practicii etice de zi cu zi.

Asistenții sociali recunosc valoarea și demnitatea inerentă a ființei umane, și totodată
recunosc vulnerabilitățile proprii și vulnerabilitățile oamenilor cu care lucrează.
Reglarea, recunoașterea și abordarea vulnerabilităților este o componentă a practicii
profesionale și constituie surse de creștere și îmbogățire umană.

2. Promovarea drepturilor omului
Asistenții sociali adoptă și promovează drepturile fundamentale și inalienabile ale
oamenilor.

Asistența socială se bazează pe respectul pentru valoarea inerentă a omului, pe
respectul pentru demnitatea tuturor oamenilor și a drepturilor individuale și
sociale/civile care decurg din acestea. Asistenții sociali lucrează frecvent cu oamenii
pentru a găsi un echilibru adecvat între propriile drepturi și valorile celorlalți.

Recunoscând faptul că moștenirea, cultura și tradițiile servesc uneori drept deghizare
a încălcării drepturilor omului, asistenții sociali își asumă rolul de mediator pentru a
permite consensul și a găsi un echilibru adecvat între drepturile concurente ale omului.
Asistenții sociali fac un demers permanent pentru respectarea drepturilor persoanelor
marginalizate, stigmatizate, excluse, exploatate sau oprimate.

Asistenții sociali recunosc că drepturile omului trebuie să coexiste în relație cu
responsabilitatea colectivă. Drepturile individuale ale omului pot fi realizate doar dacă
oamenii își asumă responsabilitatea unul față de altul, își asumă responsabilitatea față
de mediul înconjurător și lucrează pentru a crea relații reciproce în cadrul comunităților.
Asistenții sociali oferă informații cu privire la drepturi și sprijină eforturile oamenilor de
a beneficia de drepturile pe care le au.

Asistenții sociali recunosc statul ca actor principal în apărarea, promovarea și
împlinirea drepturilor omului.

3. Promovarea justiției sociale.
Asistenții sociali au responsabilitatea de a angaja oamenii în realizarea justiției sociale,
în raport cu societatea în general și în raport cu persoanele cu care lucrează în
serviciile sociale.
Justiția socială are mai multe dimensiuni, precum:

3.1 Discriminarea provocatoare și opresiunea
Asistenții sociali combat discriminarea, care include, dar nu se limitează la: vârstă,
capacitate, stare civilă, clasă, cultură, etnie, sex, identitate de gen, limbă, naționalitate
(sau lipsa acesteia), convingeri politice, sărăcie, rasă, statut de relație, religie, sex,
orientare sexuală, statut socio-economic, credințe spirituale sau structură familială.

3.2 Respectarea diversității
Asistenții sociali lucrează pentru dezvoltarea sustenabilă și consolidarea comunităților
incluzive care respectă diversitatea etnică și culturală a oamenilor, ținând seama de
diferențele individuale, de familie și de grup.
Asistenții sociali recunosc că respectul și acceptarea diversității nu trebuie folosite
pentru a întinde limitele relativismului moral până la punctul în care drepturile anumitor
grupuri de persoane sunt încălcate.

3.3 Accesul la resurse echitabile
Asistenții sociali susțin și lucrează pentru accesul și distribuirea echitabilă a resurselor
și a bunăstării. Asistenții sociali susțin dreptul persoanelor la venituri sustenabile, care
trebuie asigurate prin muncă decentă și / sau securitate socială universală.

3.4 Promovarea politicilor și practicilor nedrepte
Asistenții sociali lucrează pentru a aduce în atenția angajatorilor, a factorilor de decizie
politică, a politicienilor și a instituțiilor publice abilitate, politicile și resursele care sunt
inadecvate sau în care politicile și practicile sunt opresive, nedrepte sau dăunătoare.

În acest sens, asistenții sociali pledează și pentru recunoașterea propriilor drepturi în
aceste demersuri. Asistenții sociali trebuie să fie conștienți de situații care ar putea
amenința propria lor siguranță și securitate și trebuie să facă alegeri judicioase în astfel
de circumstanțe. Asistenții sociali nu sunt obligați să acționeze atunci când propria
viața le este în pericol.

3.5 Dezvoltarea solidarității umane
Asistenții sociali lucrează activ în comunități, împreună cu colegii lor din interiorul și din
afara ariei profesionale, pentru a construi rețele de solidaritate, pentru a dezvolta
schimbări benefice societății și pentru a crea societăți incluzive și responsabile.

4. Promovarea dreptului la auto-determinare
Asistenții sociali respectă și promovează drepturile persoanelor pentru a face propriile
alegeri și a lua propriile decizii, cu condiția ca acestea să nu amenințe drepturile și
interesele legitime ale altora.

Asistenții sociali recunosc faptul că situațiile individuale se intersectează cu condițiile
structurale și că idealul autodeterminării necesită resurse precum educația, locuri de
muncă decente, accesul la sănătate, locuința sigură și stabilă, siguranța și securitatea,
sisteme de sănătate adecvate, apa curată, mediile fără poluare și accesul la informații.

5. Promovarea dreptului la participare
Asistenții sociali lucrează pentru a construi stima de sine și a dezvolta capacitățile
oamenilor, promovând implicarea deplină și participarea lor la toate deciziile și acțiunile
care le afectează viața.
Asistenții sociali trebuie să implice oamenii în deciziile care îi privesc și să fie pregătiți
să fie transparenți cu privire la motivele deciziilor lor.
6. Respectarea confidențialității
Asistenții sociali respectă și lucrează în conformitate cu dreptul omului la
confidențialitate, cu excepția cazului în care există riscul ca persoana să-și facă rău
sau să facă rău celor din jur, precum și să încalce anumite prevederile legale.
Asistenții sociali informează persoanele cu care se angajează într-o relație
profesională despre limitele confidențialității.

7. Tratarea oamenilor într-un mod care le respectă integritatea personală
Asistenții sociali recunosc dimensiunile biologice, psihologice, sociale și spirituale ale
vieții oamenilor și înțeleg și tratează toți oamenii în integralitatea lor.

Această recunoaștere este folosită pentru a realiza evaluări și a formula intervenții
holistice, cu participarea deplină a oamenilor, organizațiilor și comunităților în care
oamenii trăiesc.

Asistenții sociali colaborează cu alți specialiști și adoptă o abordare integrată a
problemelor și a provocărilor cu care oamenii se confruntă.

8. Utilizarea etică a tehnologiei și a presei sociale
Principiile etice se aplică tuturor contextelor practicii profesionale, educației și
cercetării în domeniul asistenței sociale, indiferent dacă implică contact direct/față-în-
față sau prin utilizarea tehnologiei digitale și a mass-mediei.

Asistenții sociali trebuie să recunoască faptul că utilizarea tehnologiei digitale și a
mijloacelor de comunicare media socială poate duce la încălcarea standardelor etice,
incluzând, dar fără a se limita, la intimitate și confidențialitate, conflicte de interese,
competențe și documentație.

Asistenții sociali nu postează poze ale persoanelor cu care lucrează fără
consimțământul lor și fără o informare detaliată asupra consecințelor și a
vulnerabilităților create de tehnologia digitală.

Asistenții sociali înțeleg că publicarea imaginilor portret ale copiilor sau adulților în
situații care le scot în evidență vulnerabilitățile este interzisă.
Publicarea imaginilor copiilor pe rețelele de socializare se face cu condiția ca
identificarea copilului să nu fie posibilă.

9. Păstrarea integrității profesionale
Asistenții sociali trebuie să dețină calificările necesare și să dezvolte și să mențină
competențele necesare pentru a-și practica cu succes profesia.

10. Susținerea oamenilor în zonele de război
Asistenții sociali susțin nonviolența. Asistenții sociali pot lucra împreună cu personalul
militar în scopuri umanitare și pot lucra pentru construirea și reconstruirea păcii.

Asistenții sociali care operează într-un context militar sau de menținere a păcii trebuie
să sprijine întotdeauna demnitatea oamenilor ca fiind principalul lor obiectiv.

Asistenții sociali nu trebuie să își lase cunoștințele și abilitățile lor să fie folosite în
scopuri inumane, cum ar fi tortura, supravegherea militară, terorismul sau terapia de
conversie și nu pot să folosească arme în cadrul capacităților lor profesionale împotriva
oamenilor.

11. Construirea și păstrarea relațiilor profesionale de încredere
Asistenții sociali nu pot să abuzeze de pozițiile lor de putere și de relațiile de încredere
cu oamenii cu care se angajează într-o relație profesională de suport. Asistenții sociali
recunosc limitele dintre viața personală și cea profesională și nu abuzează de pozițiile
lor în beneficiul personal.

LINK: http://www.asproas.ro/asproas-lanseaza-un-pachet-actualizat-de-
principii-etice-ale-profesiei-de-asistent-social/

APLICAȚIE:
Aveți doua secvențe din Satul Mădălinei de analizat:

1. Episodul 1: între minutul 32:03 - 42:15
LINK: https://soundcloud.com/satulmadalinei/episodul-1-donatorii

Tema:
1. Identificați 8 acțiuni, atitudini sau perspective ale persoanelor din Satul
Mădălinei care intră în contradicție cu practica asistenței sociale.
Fiecare punct identificat trebuie formulat într-o propoziție (obligatoriu sa
fie menționat subiectul si predicatul în propoziție)
2. Pentru fiecare dintre punctele identificate vă rog să aduceți o
argumentare scurta (aprox. 100 cuvinte) care să fie bazată pe valorile
profesionale în asistența socială, pe legislație sau explicații teoretice.

Pentru fiecare temă este estimat un timp de 2 ore pentru formulare
argumentării în care să căutați și să identificați valorile profesionale în
asistența socială, legislația sau explicațiile teoretice.

1.4. Definiția și obiectivele serviciilor sociale.

Prin servicii sociale, înțelegem serviciile care îi sprijină pe toți oamenii, dar mai ales
persoanele aflate în situații vulnerabile, să participe pe deplin la societate. Acestea pot
fi furnizate de entități publice sau private cu scop lucrativ și/sau non-profit.

Acestea includ o gamă largă de servicii de îngrijire și sprijin pe întreaga durată de viață
a persoanelor, de la copilărie timpurie până la vârsta înaintată. Serviciile sociale
sprijină persoanele expuse riscului de excludere sau abuz sau care se confruntă cu
provocări sau crize personale și pot lua multe forme diferite.

Deși autoritățile publice au obligații statutare de a asigura furnizarea de servicii sociale
publice, acestea pot fi externalizate și/sau completate de alți furnizori.

Furnizarea de servicii sociale de înaltă calitate este crucială pentru implementarea
eficientă a cel puțin unsprezece principii ale Pilonului Social:
1. Educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții;;
2. Egalitatea de gen;;
3. Egalitatea de șanse;;
4. Sprijin activ pentru angajare;;
9. Echilibrul dintre viața profesională și viața privată;;
11. Îngrijirea și sprijinirea copiilor;;
12. Protecție socială;;
17. Incluziunea persoanelor cu dizabilități;;
18. Îngrijire pe termen lung;;
19. Locuințe și asistență pentru persoanele fără adăpost
20. Acces la servicii esențiale.
Serviciile sociale au, de asemenea, un impact direct sau indirect asupra
realizării altor principii, inclusiv 14. Venitul minim și 15. Venitul pentru persoane
vârstnice.

Serviciile sociale sunt un element esențial al modelului social european. Acestea
reprezintă o componentă importantă a sistemelor de protecție socială pentru toți
oamenii de-a lungul ciclului de viață și sprijină persoanele aflate în situații diferite, nu
numai pe cei care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială sau cu nevoi de
sănătate pe termen lung.

Serviciile sociale permit oamenilor să-și atingă întregul potențial, sprijinind oamenii să-
și acceseze drepturile, participarea în societate, precum și accesul la locuri de muncă.
Continuitatea și sustenabilitatea ecosistemului serviciilor sociale sunt cruciale, mai
ales din cauza naturii serviciilor în sine, în care oamenii se bazează pe îngrijire și sprijin
în mod regulat și adesea nu pot trăi în demnitate, nu pot fi activi sau nu pot accesa pe
deplin drepturile lor altfel.

Serviciile sociale de calitate reprezintă o investiție în rezultate sociale și societale mai
bune și în societăți mai coezive, mai performante și incluzive. Pentru a atinge acest
obiectiv, ele trebuie să fie accesibile, disponibile, de calitate pentru toți, și în special
pentru persoanele aflate în situații vulnerabile.

De asemenea, trebuie să răspundă în mod adecvat nevoilor individuale ale unei
persoane, fiind centrate pe oameni și bazate pe drepturi. În sfârșit, trebuie asigurată o
acoperire adecvată, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate și în comunitățile
segregate, și trebuie depuse eforturi pentru a combate toate formele de discriminare
instituționalizată și publică în accesul la servicii sociale de calitate.

Când vine vorba de servicii rezidențiale, în conformitate cu obligațiile UE și ale statelor
membre, în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor
cu dizabilități, utilizatorilor de servicii trebuie să li se garanteze dreptul de a alege unde
și cu cine locuiesc.

Cele trei obiective ale UE care trebuie să fie îndeplinite până în 2030 și la care
contribuie serviciile sociale:

§ Cel puțin 78 % din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui
să aibă un loc de muncă până în 2030
§ Cel puțin 60 % dintre toate persoanele adulte ar trebui să participe în fiecare
an la activități de formare profesională
§ Numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială ar
trebui redus cu cel puțin 15 milioane până în 2030

1.5. Rolurile și responsabilitățile asistentului social în echipele intervenție
integrată.

Asistentul social colaborează cu alți specialiști în cadrul serviciilor sociale. Un exemplu
de cooperare este cel stabilit de către Ministerul Muncii și Protecției Social în ordinul
393/2017:

(1) Serviciul comunitar integrat este fundamentat pe o abordare integrată a evaluării
nevoilor și a intervenției pentru eliminarea cauzelor care generează sărăcie și
excluziune socială.

(2) Furnizarea integrată a serviciilor comunitare este legată de abordarea sistemică a
nevoilor și de corelarea eficientă a acestora cu pachetele de servicii din domenii diferite
pentru reducerea suprapunerilor, armonizarea resurselor și crearea unui proces
sustenabil de ieșire din starea de sărăcie și integrare socială și economică și vizează
următoarele arii: asistența socială, sănătatea, educația, ocuparea, locuirea și accesul
la documente de identitate.

Dintre indicatorii ce vor fi urmăriți prin intermediul serviciului comunitar integrat
menționăm: a) din aria asistenței sociale: accesul la resurse, planificarea resurselor și
corelarea acestora cu rezolvarea problemelor, participarea la viața socială și activarea
suportului social și al vecinătății, dezvoltarea strategiilor de dezvoltare pe termen lung,
modelele sociale de rezolvare a problemelor etc.;;

b) din aria educației: nivel scăzut de educație, abandonul școlar și participare școlară
scăzută, performanțe școlare scăzute, accesul la programe de educație informală,
accesul la servicii de consiliere școlară și orientare în carieră etc.;;

c) din aria sănătății: supravegherea stării de sănătate a copilului și gravidei,
determinanții comportamentali ai stării de sănătate, sănătatea reproducerii,
planificarea familială, nutriție, mișcare, furnizarea de servicii de profilaxie primară și
secundară, precum și de asistență medicală curativă și de recuperare, monitorizarea
accesului la servicii de sănătate;;

d) din aria ocupării: nivelul educației și al competențelor relevante pentru creșterea
gradului de angajabilitate, sursa principală de venit, inclusiv dacă își câștigă existența
din sectorul informal, experiența de muncă și pregătirea pentru accesarea pieței muncii
etc.;;

e) din aria locuirii: infrastructura și baza de utilități, spațiile disponibile pentru locuire și
gradul de aglomerare, calitatea spațiului de locuire și capacitatea acestuia de a acoperi
nevoile esențiale de odihnă, preparare a hranei, educație și igienă, respectiv: spații
pentru pregătirea temelor, spații pentru bucătărie și baie, spații pentru îmbrăcăminte,
grup sanitar și acces la energia electrică și apa potabilă, evacuarea controlată a apelor
uzate și a reziduurilor etc.

(3) Asistentul social are în principal următoarele atribuții:

a) realizează evaluarea riscurilor de excluziune socială, în primul rând a celor care
necesită intervenție de urgență;;

b) realizează evaluarea inițială și elaborează planul inițial de intervenție;;

c) contactează asistentul medical comunitar/mediatorul sanitar, consilierul/mediatorul
școlar pentru evaluarea nevoilor specifice și pentru coordonarea suportului oferit de
fiecare în parte;;

d) identifică și accesează bănci de resurse pentru nevoile materiale ale unei familii
(îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite etc.) sau bănci de alimente;;

e) planifică și monitorizează implementarea activităților din diferite arii de intervenție,
dar și armonizarea acestor intervenții și impactul sau schimbările care apar în urma
intervențiilor;;
f) solicită/participă la realizarea evaluării complexe;;
g) revizuiește planul inițial de intervenție, în urma rezultatelor evaluării complexe;;
h) elaborează, în colaborare cu membri ai echipei comunitare integrate, planurile
individualizate de servicii comunitare integrate;;
i) implementează/participă la implementarea planurilor individualizate, monitorizează
implementarea acestora și le revizuiește, în calitate de responsabil de caz;;
j) comunică rezultatele implementării planului de către toți specialiștii din domeniul
furnizării serviciilor comunitare integrate, publice și private, din ariile de suport
menționate în planul de intervenție;;
k) pregătește și susține persoanele care trăiesc în sărăcie pentru a contacta serviciile
de ocupare și a identifica și accesa resursele necesare pentru transport și participare
la activitățile de pregătire organizate de către consilierii în ocupare din cadrul agențiilor
județene de ocupare a forței de muncă;;
l) corelează resursele și suportul necesar legat de planificarea activităților de familie și
corelarea acestora cu viața profesională, resursele materiale, suportul din partea
rețelelor comunitare, dezvoltarea competențelor sociale și relaționarea cu grupurile de
suport în vederea îmbunătățirii condițiilor de locuit, eliberării documentelor de
identitate, accesului la mijloace de transport etc.;;
m) alte tipuri de intervenții care sunt în relație cu aria asistenței sociale sau care țin de
responsabilitățile asistentului social pentru eliminarea cauzelor care generează și
mențin starea de sărăcie și excluziune socială.

Sursa: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/O393-630-4236-
2017.pdf

APLICATIE:
Care sunt interesele tale în domeniul asistenței sociale?
Îmi place…
A. Să ascult și să ofer suport
B. Să fiu un gânditor strategic
C. Să fiu un mentor / îndrumător orientat spre rezolvarea de probleme
D. Să fiu un orator bun cu interes pentru problemele politice
E. Să fiu persuasiv și diplomatic

Vreau să creez un impact ....
A. ajutând oamenii să depășească situațiile dificile și provocările
B. prin dezvoltarea de programe și politici care îmbunătățesc viețile oamenilor
C. prin îmbunătățirea modului în care asistența socială este practicată
D. prin influențarea guvernului pentru a asigura justiția socială pentru toți
E. inspirând comunitatea să-i reprezinte și să-i apere pe cei care sunt vulnerabili

Aș vrea să lucrez ...
A. într-un serviciu să ofer consiliere individuală sau de grup
B. în birourile administrative ale unui serviciu de asistență socială
C. într-o sală de clasă sau într-un serviciu de cercetare
D. în administrație publică
E. într-un serviciu comunitar

Aș vrea să lucrez cu ...
A. persoane și familii care au nevoie de suport
B. liderii de programe sociale sau factorii de decizie
C. studenți, educatori sau cercetători
D. politicieni sau lideri ai comunității
E. organizații care furnizează servicii sociale

a. Nivele de intervenție în asistența socială și instituții care au inclus asistentul social
în echipele de lucru.

Asistentul social lucrează în diferite servicii, organizații sau instituții. În România,
asistentul social este lucrează în:

Ministerul de resort Departamentul / serviciul Responsabilități

b. Domenii ale asistenței sociale.

Intervenția asistentului social la nivel de:
1. Individ
2. Grup
3. comunitate

APLICATIE:
Activitatea mea preferată este:
- să interacționez direct cu oamenii;;
- să lucrez la nivel de planificare și dezvoltare de strategii
- să gestionez activitatea de documentare și documentație
- să lucrez în comunitate
- să lucrez cu o familie

1.5. Exerciții

Care credeți că este cea mai importantă calitate a unui asistent social?

A fi pasionat de împuternicirea și protejarea persoanelor vulnerabile
Având dorința de a-i ajuta pe cei care au nevoie
Fiind un bun ascultător
Sunt amabil cu oamenii

Cum găsești să lucrezi cu ceilalți și ca parte a unei echipe?

Îmi place cel mai mult
Este minunat, dar îmi place să lucrez și independent
Uneori nu am încredere în alte persoane să facă lucrurile corect
Nu-mi place să lucrez în echipă și prefer să lucrez independent

1.6. Test de evaluare

O familie a adoptat un băiat de 7 ani care a trăit forme de neglijare
severă.
Părinții adoptivi se întâlnesc cu asistentul social deoarece sunt
frustrați de faptul că băiatul continuă să fure și să depoziteze
hrană, deși ei îl hrănesc adecvat.
Părinții spun că ei găsesc în fiecare zi produse alimentare sub
patul copilului.
Care este cea mai bună strategie cu care ar trebui să lucreze?
Alegeți o singură variantă și argumentați
A. Părinții să îi ia mâncarea depozitată de fiecare dată când descoperă asta, până
când băiatul se dezvață de acest comportament.
B. Părinții pot oferi copilului un cos cu alimente și îl pot umple de fiecare dată când
se golește
C. Părinții ar trebui să ignore comportamentul pentru că va dispărea probabil de
la sine în momentul în care copilul își dă seama că familia are alimente suficiente
D. Părinții ar trebui să blocheze dulapurile și frigiderul astfel încât să poată
monitoriza mai bine consumul alimentar al copilului

Relația profesională în asistența socială. Diferențele dintre intervenția în asistența
socială și ajutorul umanitar sau caritatea.

1.1. Introducere

În timp ce o persoană care oferă suport, ca o faptă bună:
- se orientează spre propria nevoie de a dărui celuilalt;;
- nu face o evaluare detaliată a nevoilor
- suportul este oferit întâmplător și nu respectă valorile sau o
etică profesională
- nu analizează consecințele pe termen lung
- nu vizează o abordare integrată a suportului

ASISTENTUL SOCIAL:
- se orientează spre nevoile celuilalt;;
- face o evaluare detaliată a nevoilor și le corelează cu resursele;;
- suportul este oferit cu respectarea valorilor și a eticii
profesionale;;
- analizează consecințele pe termen lung;;
- vizează o abordare integrată a suportului

În cadrul acestui curs studenții vor utiliza un audiocast în care vor identifica
diferența dintre ajutorul umanitar și asistența profesională oferită de către
asistentul social.

LINK audiocast: https://soundcloud.com/satulmadalinei


După parcurgerea acestei teme, studenții sunt capabili:

§ să facă diferența între propriile nevoie și nevoile celuilalt;;
§ să analizeze consecințele pe termen lung;;
§ să identifice activitățile specifice și rolul profesional al asistentului social;;

1.3. Durata
ore.

1.4. Conținut



Relațiile umane sunt chiar în inima practicii profesionale a asistenților sociali. Întreg
suportul oferit de către asistentul social este tradus prin intermediul calității relației
umane pe care el o construiește cu persoana care are nevoie de suport.

Asistenții sociali care îi inspiră pe oameni și îi ajută să facă schimbări sustenabile în
viața lor nu sunt asistenții sociali care au memorat cât mai mult din ceea ce a fost scris
în asistența socială (a memora tot ce s-a scris a devenit imposibil).

Asistenții sociali care îi inspiră pe oameni și îi ajută să facă schimbări sustenabile în
viața lor sunt asistenții sociali care reușesc să construiască și să mențină relații umane
de calitate.


Practica profesională de asistență socială se deosebește de alte profesii de suport prin
abordarea persoanei în relație cu mediul în care trăiește.

Din această perspectivă, asistenții sociali profesioniști sunt pregătiți în mod unic pentru
a ajuta persoana să maximizeze oportunitatea de schimbare.

Asistența socială se distinge și prin valorile sale profesionale și etica, aprecierea pentru
demnitatea umană și diversitatea umană, accent pe justiția socială și economică,
înțelegerea politicii și a serviciilor de bunăstare socială și o bază solidă pentru practica
de teren.

Întrebări:
Alegeți un domeniu specific și identificați diferențele dintre profesia de asistent social
și profesia de psiholog?

1.5. Exerciții

Care dintre următoarele puncte definesc reîncadrarea?

A. O tehnică în care asistentul social exprimă ideea a ceea ce
persoana tocmai a spus, astfel încât punctele relevante să fie adunate
și subliniate.

B. O abilitate care permite asistentului social să caute specificitate
asupra a ceea ce gândește, simte și trăiește persoana pe care o
susține.

C. Actul de a percepe, a înțelege, a experimenta și a răspunde la
starea emoțională a unei persoane.

D. O tehnică utilizată pentru a ajuta persoana să înțeleagă și să ia în
considerare o problemă sau un comportament dintr-un context sau
perspectivă diferită.

Un exemplu de reîncadrare este prin a spune: „Mă întreb dacă au existat
momente în care te-ai gândit la această experiență într-un mod diferit?” Acest
lucru îi poate ajuta pe clienți să vadă o problemă dintr-o perspectivă diferită și, în
schimb, să câștige un alt sens al semnificației sau înțelegerii.

Cel mai bun răspuns aici este (D). Dacă aruncăm o privire asupra celorlalte
răspunsuri potențiale, acestea sunt de fapt toate celelalte tehnici care sunt utile
atunci când lucrați cu clientul și bine de știut pentru examenul LMSW.
(A) se potrivește cel mai bine termenului parafrazare care poate fi folosit pentru
a ilustra ascultarea activă și sentimentul de înțelegere cu clientul.
(B) definește clarificarea și este folosit pentru a ajuta asistentul social să înțeleagă
ceea ce încearcă să treacă un client.
În cele din urmă, (C) definește empatia, care este importantă în dezvoltarea
alianței terapeutice și în înțelegerea modului în care se simte un client.

Observatia este folosită:
1. să identificăm dificultățile întâmpinate în comunicarea socială;;
2. Să ne sporim abilitățile de interacțiune și comunicare;;

Exemple de comportamente urmărite în observația de diagnostic social:
§ abilitățile de conversație – schimbarea temei de discuție, menținerea temei
de discuție, etc
§ recunoașterea și repararea conversației
§ utilizarea comunicării non-verbale pentru a exprima sentimente, gânduri și
emoții
§ recunoașterea propriilor emoții și a celor din jur
§ înțelegerea expresiilor
§ flexibilitate de a modifica limbajul în funcție de situații și de partenerul
conversațional
§ (…)


Mama unei tinere de 15 ani solicită suportul unui asistent
social după ce fiica ei a fost victima unui abuz sexual.

Mama tinerei a semnat un acord prin care îi permite
asistentului social să țină legătura cu școala fetei și să discute
cu școala problemele care apar.

Asistentul social primește un apel de la profesorul de
matematică al fetei prin care acesta îl anunță că notele fetei au
scăzut și dorește să știe ce anume se întâmplă cu fata în
ultima vreme.

Ce ar trebui să facă asistentul social?
A. Sa o contacteze pe mama fetei pentru a clarifica ce informații sa ofere
profesorului
B. In baza permisiunii date anterior de către mamă, asistentul social îl informează
pe profesor de faptul că eleva a fost agresată sexual
C. Discută cu eleva dacă ea ar dori ca asistentul social să dezvăluie informații
profesorului și o informează asupra posibilelor implicații ale dezvăluirii
Modalitatea de producere a schimbărilor în asistența socială.
Schimbările sociale și adaptarea intervenției în asistența socială.

1.1 Introducere
În cadrul acestui modul, studenții vor avea posibilitatea să studieze
cercul schimbării și schimbările pe care asistentul social le face prin
intermediul serviciilor sociale.

Pentru a înțelege schimbările pe care le poate face, studenții vor explora
activitățile pe care un asistent social le poate face în activitatea profesională.


După parcurgerea acestei teme, studenții vor putea:

§ să identifice etapele schimbării;;
§ să listeze activitățile pe care le realizează un asistent social;;
§ să identifice modalitățile prin care oamenii pot fi ajutați la un moment dat
pentru a realiza sustenabilitatea schimbărilor.

1.3. Durata

ore.

1.4. Conținut

3.2. Etapele schimbării;;


Asistența directă oferită de către asistentul social include următoarele activități, fără a
se limita la acestea:
§ Identifică persoanele care au nevoie de ajutor;;
§ Evaluează nevoile, situațiile, punctele forte și rețelele de suport;;
§ Elaborează planurile pentru a îmbunătăți bunăstarea persoanelor care
beneficiază de suport și asistență;;
§ Ajută persoanele care beneficiază de suport să se adapteze la schimbările și
provocările din viața lor;;
§ Răspunde la situații de criză, cum ar fi dezastrele naturale sau abuzul asupra
copiilor;;
§ Pledează și ajută oamenii să obțină resurse care le-ar îmbunătăți condițiile de
viață;;
§ Evaluează serviciile furnizate pentru a se asigura că sunt eficiente pentru
oameni;;
§ Identifică tulburările mentale, comportamentale și emoționale, inclusiv
anxietatea și depresia și îi conectează pe oameni cu serviciile necesare;;
§ (.....)

Perspective legate de rolul asistentului social în serviciile de asistență socială5
§ „Intervenția în asistența socială este un proces de construcție și reconstrucție

permanentă a răspunsului la problemele sociale și o adaptare permanentă a
practicilor de intervenție la contextul de viață al beneficiarului“ (M. Payne, 2011).
§ „Situațiile complexe, diverse cu care se întâlnește asistentul social în practica de
astăzi necesită aplicarea practicii inteligente;; orice altă practică este deficitară.
Practica tehnică poate fi adecvată și potrivită în situații simple sau în arii specifice
ale unui caz, dar cele mai multe cazuri, dacă nu toate cazurile în asistența socială
de astăzi, au una sau mai multe arii de complexitate și ambiguitate care necesită
creativitate și răspuns adecvat particularităților situației“ (Schon,1995).
§ „Prin acumularea cunoașterii, asistentul social este capabil să aplice informația
obținută de la un caz individual la practica generală;; aceasta presupune, în opinia
lui Sheppard, trei surse ale inteligenței practice: cunoașterea obținută din viața de
zi cu zi în comunitate și interacțiunea cu ceilalți;; cunoașterea obținută din teoria
științelor sociale și cercetare;; și cunoașterea obținută din experiența practică în
asistența socială“ (Sheppard, 1995).
§ „Intervenția asistentului social se bazează pe mai multe surse ale cunoașterii și
de aceea putem vorbi despre o structură complexă a cunoașterii și a practicii în
asistența socială“ (M. Payne, 2011).
§ „Practica inteligentă este definită ca abilitatea de a lua decizii și de a acționa în
baza unei cunoașteri aprofundate a unor situații complexe și dificile, fiind asociată
pozitiv cu creativitatea, intuiția și aplicarea practică a cunoașterii“ (O’Sullivan,
2005).

Practica nu numai că necesită o înțelegere intelectuală a situațiilor în care asistenții
sociali intervin, spune profesorul Payne, este nevoie de vigilență și capacitatea de a
răspunde la emoții și de a interacționa cu emoțiile oamenilor în situații sociale. În plus
față de abilitățile intelectuale generale reflectate în inteligența generală, așa cum este
măsurată, unii psihologi, (ex. Gardner, 1993), susțin că există mai multe tipuri specifice
de inteligență, deși unele dintre acestea, cum este inteligența muzicală sau lingvistică,
s-ar putea mai bine să fie considerate ca aptitudini sau talente.
Ideea de inteligenta emoționala (Salovey, Brackett și Mayer, 2004;;Goleman, 1995) a
devenit recent importantă în gândirea asistenței sociale (Morrison, 2007;; Howe, 2008).
Aceasta se referă la un set de competențe care ne permit să fim conștienți de propriile
noastre și emoții și de emoțiile altora și folosind această înțelegere în gestionarea
relațiilor cu ceilalți. Goleman (2007) a extins această idee pentru a face referire la
"inteligența socială", capacitatea de a opera în cadrul modelelor de relații sociale, cum
ar fi familii, comunități și organizații. De exemplu, persoanele mai în vârstă devin mai
vulnerabile la abuzul fizic și sexual pe măsură ce crește fragilitatea lor fizică și psihică.
O parte din această creștere a vulnerabilității rezultă dintr-o reducere a competenței
lor personale de a gestiona relațiile sociale, astfel încât aceștia să nu fie exploatați
(Pinsker, McFarland și Pachana, 2010). Deci, pe măsură ce inteligența lor socială
scade , aceștia sunt mai puțin capabili să-și gestioneze viața în mod eficient.

Exemplificare
- Rolul asistentului social în spitalele de oncologie
Sursă: https://cfcecas.ro/procedura-de-lucru-aplicata-de-catre-asistentul-
social-angajat-in-spitalele-de-oncologie/

3.2. Etapele schimbării
1. Pre-contemplarea – Este etapa în care cei din jur sau evenimentele prin care
trecem ne dau un semn clar că este necesară o schimbare;; în acest moment
suntem însă puțin pregătiți să face schimbarea pe care am identificat-o. În această
etapă pot să apară mecanisme de apărare: negarea, minimizarea, raționalizarea,
etc.

2. Contemplarea – Este etapa în care începem să ne gândim la modalități de a face
anumite modificări în viața noastră, în comportamentul nostru, fără în schimb de a
face ceva concret. În această etapă strângem informații și evaluăm situația din
perspectiva a ceea ce avem de câștigat sau de pierdut.

3. Pregătirea – În această etapă, luam decizia să facem o schimbare și începem să
ne dezvoltăm obiective și să facem planuri de acțiune.

4. Acțiunea – În această etapă suntem pregătiți să aplicăm noile comportamente
asociate schimbărilor dorite. Implementăm planurile din etapele anterioare,
învățăm să gestionăm stresul, să ne relaxăm și să ne bucurăm de ceea ce ni se
întâmplă.

5. Menținerea – În această etapă facem efortul de a menține comportamentul.
Schimbările par că au devenit permanente.

6. Recădere și Recuperare – În cazul unei recăderi, avem tendința de a ne reîntoarce
la vechile comportamente, fiind nevoie să ne reevaluăm motivația pentru
schimbare.

Atunci când recădem, ne întoarcem la stadiul de Contemplare sau în
Pregătire/Acțiune.
În cazul recăderii este pozitiv atunci când transformăm recăderea în învățare: putem
descoperi aspecte noi despre noi și despre motivele recăderii.

Întrebare:
Care sunt diferitele obstacole în realizarea schimbării corelate cu fiecare fază a
cercului schimbării?


Confidențialitatea este văzută ca un principiu cheie în relația dintre asistentul social și
persoana care beneficiază de suport (Collingridge, Miller & Bowles, 2008), deoarece
duce la construirea unei relații de încredere între cele două părți.

Confidentialitatea a fost definita de acesta ca păstrarea secretului informațiilor
referitoare la persoana care beneficiază de serviciile sociale, informații pe care
asistentul social le-a obținut în cadrul întâlnirilor profesionale.

Este necesar ca la începutul intervenției să existe un acord (scris sau verbal) care să
conțină expres consimțământul informat al persoanei privind intervenția și limitările
acesteia, implicit limitările de confidențialitate și tipul de informații care vor fi dezvăluite
pentru dezvoltarea intervenției.

Consensul vizează acordul privind anumite acțiuni care afectează persoana care
beneficiază de serviciile sociale. Demersul pentru obținerea consensului este necesar
pentru că oferă asistentului social posibilitatea să înțeleagă obstacolele generate de
lipsa cunoștințelor sau a informațiilor, dar și îngrijorările pe care le are persoana cu
privire la derularea unor acțiuni. Avantajul consensului este acela că încurajează
eforturile de a găsi decizia acceptată de către toți.

1.5. Exerciții

Un asistent social contactează un părinte pentru a stabili o întâlnire
după ce un copil este trimis de către director din cauza absențelor
frecvente. Părintele îl întreabă pe asistentul social câte informații
despre probleme lor să ofere directorului școlii.

Cum ar trebui să răspundă asistentul social?
A. să spună părintelui că toate informațiile pot fi împărtășite cu alți
profesori ai școlii;;
B. să spună că nicio informație nu va fi împărtășită vreodată, cu
excepția cazului în care există un abuz sau neglijare;;
C. să ofere părintelui informații cu privire la politicile de
confidențialitate.
D. să solicite mamei să semneze o notă prin care asistentul social să
ofere informații școlii.

Cum ai răspunde?

Aveți doua secvențe din Satul Mădălinei de analizat:
Episodul 2: intre minutul 19:00 - 30:26
LINK: https://soundcloud.com/satulmadalinei/episodul-2-madalina
Tema:
1. Identificați 8 acțiuni, atitudini sau perspective ale persoanelor din Satul
Mădălinei care intră în contradicție cu practica asistenței sociale.
Fiecare punct identificat trebuie formulat într-o propoziție (obligatoriu sa fie
menționat subiectul si predicatul în propoziție)
2. Pentru fiecare dintre punctele identificate vă rog să aduceți o argumentare
scurta (aprox. 100 cuvinte) care să fie bazată pe valorile profesionale în asistența
socială, pe legislație sau explicații teoretice.

Pentru fiecare temă este estimat un timp de 2 ore pentru formulare argumentării
în care să căutați și să identificați valorile profesionale în asistența socială,
legislația sau explicațiile teoretice.

1. EXERCIȚIU DE AUTOEVALUARE

Precizați cel puțin două din activitățile generale realizate de către asistenții sociali
practica profesională:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:


Precizați cel puțin două din activitățile realizate de către asistenții sociali în relație cu
persoanele care execută pedepse privative de libertate:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:


Precizați cel puțin două din activitățile realizate de către asistenții sociali în relație cu
victimele violenței domestice:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:


Precizați cel puțin două din activitățile realizate de către asistenții sociali care
lucrează în Unitățile de Primiri Urgențe:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:


Precizați cel puțin două din activitățile realizate de către asistenții sociali serviciile de
adopție și post - adopție:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:


Precizați cel puțin două din activitățile realizate de către asistenții sociali în serviciile
de asistență maternală:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:


Precizați cel puțin două din activitățile realizate de către asistenții sociali în serviciile
oferite persoanelor vârstnice:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:


Precizați cel puțin două din activitățile realizate de către asistenții sociali pentru
suportul persoanelor cu dizabilități:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:


Precizați cel puțin două din activitățile realizate de către asistenții sociali pentru
suportul persoanelor care se confruntă limitări materiale și financiare:

1._________________________________________________________________

2._________________________________________________________________

Răspuns:

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1 Payne, M., Teoria Mcmillan An Pag Dobândirea cunoștințelor
modernă a asistenței Internation 202 selectiv necesare asistenței
sociale al 1 sociale
2 Payne, M., How to use Policy 202 Pag Înțelegerea abordărilor și
Social Work Theory in Press 0 selectiv perspectivelor în
Practice asistența socială
3 Ordinul 393/2017 pentru MMPS 201 Pag Înțelegerea domeniului
aprobarea Protocolului https://mm 7 selectiv pe care îl acoperă
de colaborare în uncii.ro/j33 serviciile de asistență
vederea implementării /images/Do socială

serviciilor comunitare cumente/L
integrate necesare egislatie/O
prevenirii excluziunii 393-630-
sociale și combaterii 4236-
sărăciei 2017.pdf

4 Pagina web:
www.cfcecas.ro
5 Pagina web:
www.ifsw.org

Suport-De-curs Sas Id-Intro As Soc

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport-De-curs Sas Id-Intro As Soc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Bd.

Schitu Măgureanu nr. 9

§ „Intervenția în asistența socială este un proces de construcție și reconstrucție

S-ar putea să vă placă și