NOŢIUNI DE ANATOMIE  

SI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este format din:
- cai extrapulmonare: Cavitate nazala, Faringe, Laringe, Trahee, Bronhii
- plamani

Respiraţia = este funcţia prin care organismul ia din mediul extern oxigenul si elimină dioxidul de carbon.
Organe care asigura respiraţia:
- scheletul cutiei toracice,
-muşchii cutiei toracice,
- diafragmul

MIŞCĂRILE RESPIRATORII: inspiraţia si expiraţia

 VENTILAŢIA PULMONARA = circulaţia aerului prin căile respiratorii si plămâni; depinde de frecventa mişcărilor
respiratorii
 
Inspiraţia este un proces activ şi are ca rezultat mărirea volumului cutiei toracice prin contracţia muşchilor
intercostali externi şi a diafragmei.Plămânii urmează mişcările cutiei toracice, prin intermediul pleurei şi se
dilată.Presiunea intrapulmonară scade faţă de presiunea atmosferică, iar aerul intră în plămâni.
Expiraţia este un proces pasiv, care se realizează prin relaxarea musculaturii respiratorii.Cutia toracică şi plămânii
revin la volumul iniţial.Presiunea aerului din plămâni creşte, faţă de cea atmosferică şi aerul este eliminat la exterior.

VOLUME ŞI CAPACITĂŢI RESPIRATORII (doar de citit)

Volumul curent –V.C
-reprezintă volumul de aer care pătrunde în plămâni în cursul unei inspiraţii de repaus şi este eliminat printr-
o expiraţie de repaus;

Volumul inspirator de rezervă-V.I.R.

-reprezintă volumul suplimentar de aer care pătrunde în plămâni în timpul unei inspiraţii forţate, care
urmează după o inspiraţie de repaus;

Volumul expirator de rezervă-V.E.R

-reprezintă volumul suplimentar de aer care este eliminat din plămâni în urma unei expiraţii forţate, care
urmează după o expiraţie de repaus;

Capacitate vitală-C.V
-reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi scos din plămâni printr-o expiraţie forţată efectuată după o
inspiraţie maximă; CV=VC+VIR+VER

Volumul rezidual-V.R=1500 ml aer

–reprezintă volumul de aer care rămâne permanent în plămâni şi care nu poate fi eliminat decât prin
deschiderea cutiei toracice;

Capacitatea pulmonară totală-C.P.T

-reprezintă volumul de aer cuprins în plămâni la sfâşitul unei inspiraţii maxime.
C.P.T reprezintă suma tuturor volumelor respiratorii

Frecvenţa respiratorie, în stare de repaus este de 16 respiraţii/min la bărbaţi şi 18 respiraţii /min la femei.
SHIMBURILE DE GAZE RESPIRATORII ŞI TRASNPORTUL ACESTORA (doar de citit, nu intra la test)
Schimburile gazoase respiratorii cuprind 3 etape:
1.Etapa pulmonară presupune schimbul de gaze respiratorii dintre aerul din alveolele pulmonare şi sângele
din capilare.Se desfăşoară la nivelul membranei alveolo-capilare. Se face datorită diferenţei de presiune parţială a
gazelor astfel:
Oxigenul va trece din aerul alveolar în sângele capilar
Dioxidul de carbon se va deplasa din sângele capilar în aerul alveolar.
2.Etapa sangvină, presupune trasnportul gazelor respiratorii prin sânge.
Transportul oxigenului se face sub 2 forme:
-dizolvat în plasma sangvină;
-sub formă de combinaţie cu hemoglobina, numită oxihemoglobină(combinaţie labilă)
Transportul dioxidului de carbon se face astfel:
-dizolvat în plasma sanguină;
-sub formă de combinaţie labilă cu hemoglobina, numită carbohemoglobină;
-sub formă de bicarbonaţi de sodiu şi potasiu.

3.Etapa celulară(tisulară) constă în schimbul de gaze dintre sângele capilar şi celule, prin intermediul
lichidului interstiţial, astfel:
Oxigenul trece din capilarele sangvine (presiune mare), în lichidul interstiţial şi de aici în celule, unde presiunea este
mai mică.
Dioxidul de carbon va trece din celule(presiune mare), în lichidul interstiţial şi de aici în capilarele de sânge, unde
presiunea este mai mică.

SIMPTOME FUNCTIONALE
DISPNEEA =  este dificultatea dea respira. Spre deosebire de respiraţia normală care este involuntară,respiraţia
dispneică este conştientă, voluntară, deranjantă. Bolnavul  resimte o "sete de aer", simtenecesitatea de a respira dar
simte că efortul respirator pe care-l face este insuficient.

Categorii:
- dispneea permanentă (insuficienţă cardiacăavansată, pneumotorax),
- dispneea de efort (procese pleuro-pulmonare care scad ventilaţia pulmoanră, insuficienţă cardiacă),
- dispneea de decubit (bolnavul nu poate sta culcat, fiind obligat să şadă) şi
- dispneea paroxistică, întâlnită în astmul bronşic şi în insuficienţa ventriculului stâng (astmul cardiac şi
edemul pulmonar acut).

 În unele stări patologice pot apărea tulburări ale ritmului respirator, întâlnind în acest sens mai multe tipuri de
respiraţii:
 
Respiraţia de tip Cheyne-Stokes - este o respiraţie periodică, caracterizată prin alternanţe de polipnee şi apnee.
Respiraţiile cresc progresiv în amplitudine şi frecvenţă, ating un apogeu,apoi descresc până ce încetează. Perioada de
apnee durează 10 până la 20 de secunde,după care ciclul reîncepe. Acest tip de respiraţie se întâlneşte în insuficienţa
cardiacăstângă, în ateroscleroza cerebrală, în tumori şi accidente vasculare cerebrale, uremii etc.
 
Respiraţia de tip Kussmaul = este o respiraţie în patru timpi: inspiraţie-pauză-expiraţie-pauză. Mişcările respiratorii
sunt profunde şi zgomotoase. Apare în coma diabetică.

DUREREA
poate sugera deseori diagnosticul, darnu orice durere toracică exprimă o boală a  aparatului respirator!
Se disting dureri:
o pleurale (junghiul din pleurezie, durerea atroce din pneumotoraxul spontan),
o parenchimatoase pulmonare ( junghiul din pneumonie, durerea violentă din embolia pulmonară, gangrena
pulmonară)
o parietale  (fracturi, neoplasme costale, herpesul zoster, cancerul sau tuberculoza vertebrală,boli
reumatismale)
o de origine cardiovasculara (in angina pectoral)
Unele caractere particulare ale durerilor pot da indicaţii preţioase:
- Durerea vie, atroce, care imobilizează toracele şi opreşte respiraţia, însoţită de colaps, se întâlneşte
în pneumotoraxul spontan şi în embolia pulmonară.
- Junghiul toracic este o durere vie, localizată, acută şi superficială, exagerată de tuse şi derespiraţie profundă.
Se întâlneşte în pleurite, pleurezii, pneumonii, congestii pulmonare etc.
- Durerea în umărul drept  poate proven de la o pleurită diafragmatică sau de la o afecţiune a veziculei biliare.
- Durerea care se amplifică cu mişcările respiratorii  sugerează o fractură costală sau o nevralgie intercostala.

TUSEA
 este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violentă a aerului şi în unelecazuri a corpurilor
străine din căile respiratorii. 

T usea poate fi:

- uscată, fără expectoraţie(pleurite, faza iniţială a bronşitelor acute sau a tuberculozei pulmonare).
Tusea seacă este vătămătoare, deoarece poate răspândi infecţia, poate epuiza cordul drept şi tulbură
somnul, de aceea trebuie combătută.
- umedă, urmată de expectoraţie
. Acesta este semnul unui proces bronşic sauparenchimatos pulmonar (bronşită acută sau cronică, supuraţii
bronşice sau pulmoanare,pneumonie etc.)

In functie de momentul zilei, tusea poate fi:

- noaptea (de obicei în afecţiuni cardiace),
- matinală (supuraţii bronhopulmonare cu secreţie abundentă),
- vesperală sau de seară (în special în tuberculoză)

EXPECTORATIA = procesul prin care se elimina produsele formate in caile respiratorii (sputa)
 TRAHEOBRONSITA
Traheobronsita acută este o boală a căilor aeriene, care se caracterizează printr-un sindrom bronşitic acut, cu debut
recent şi durată scurtă, de obicei neasociat cu modificări radiologice pulmonare
ETIOLOGIE:
- virala – cea mai frecventa ( cel mai frecvent virusurile gripal A si B, v. sinccitial respirator)
- bacteriana – produsa de bacteriile care populeaza in mod normal tractul respirator (pneumococi, stafilococi
aerobi si anaerobi)
- chimica – expunere accidental la vapori de acizi, ammoniac, acetone

TABLOU CLINIC: Sindrom bronsitic acut

- tuse seaca sau expectoratie mucoasa (in infectii virale) sau muco-purulenta (infectii bacteriene)
- subfebrilitate
- durere substernala cu caracter de arsura provocată de tuse şi de mişcările respiratorii ample
- Dispneea şi cianoza RAR
La tabloul clinic comun se pot asocia diferite sindroame care reflectă localizarea inflamaţiei şi la nivelul căilor
respiratorii superioare extra-toracice. Aceste sindroame pot preceda cu puţin timp (1—3 zile) sau se pot suprapune
cu semnele de bronşită acută  rinita acută (obstrucţie nazală şi rinoree), faringoamigdalita acută (dureri la
deglutiţie, faringe roşu), laringita (răguseală, tuse de obicei seacă) sau sinuzita acută (dureri sinuzale, secreţie
nazală) pot face suferinţa clinică a unui bolnav cu traheobronşită acută mai complexa.

PARACLINIC
1. Examenul radiologie pulmonar se efectuează mai ales la bolnavul febril
2. Examenul bacteriologic al sputei este necesar dacă traheobronşită acută apare în cursul internării, dacă se
suprapune pe o bronşită cronica sau se diagnostichează la un bolnav tarat, cu o boală cronică gravă.
3. Probele funcţionale respiratorii (ventilatorii şi dozare de gaze sanguine) sunt indicate la bolnavii cu obstrucţie de
căi aeriene sau la cei cu dispnee şi cianoză.

DIAGNOSTICUL etiologiei virale se face prin metode virologice (izolarea virusului) si serologice.

EVOLUŢIE. COMPLICAŢII
Durata traheobronşitelor acute necomplicate este scurtă, de 5—10 zile şi prognosticul este bun.
Complicaţiile sunt rare şi constau în bronhopneumonie sau adenopatie hilară care determină obstrucţie în teritoriul
bronşitei lobare adiacente, cu episoade repetate infecţioase în acelaşi teritoriu

TRATAMENT
Tratamentul traheobronsitei acute are trei componente:
- tratamentul etiologic – terapie antivirala, mai ales la bolnavii cu risc (tarati, BPOC)
- tratamentul simptomatic şi măsuri terapeutice generale
- profilaxia
 BRONSITA ACUTA
Bronsita acuta (raceala toracica), este o inflamatie de scurta durata a bronhiilor. Cel mai
frecvent simptom este tusea. In vreme ce infectia poate dura pana la 10 zile, tusea poate persista intre
3 - 6 saptamani.
Apare de cele mai multe ori in timpul iernii, dupa un episod de raceala sau gripa produs de unul dintre
virusurile: coronavirus, adenovirus, rhinovirus. In circa 10% dintre cazuri, bronsita acuta este
cauzata de bacterii.
Bronsita acuta mai poate fi cauzata de expunere la fum, poluare, substante iritante, sau inhalarea
involuntara a unor alimente, voma sau mucus.
Boala se transmite prin intermediul picaturilor de saliva infectate sau mucus cu incarcatura virala.
Picaturile de saliva ajung in aer prin stranut sau tuse, sau ajung pe diferite suprafețe.
O persoana se poate infecta fie prin inhalarea acestor particule virale sau bacteriene, fie prin atingerea
unui obiect infectat si apoi atingerea fetei (nas, ochi, gura).

Cauzele bronsitei acutei

Bronsita acuta are 3 cauze:
 virala: poate apărea pe tot parcursul anului, cu varfuri epidemice in sezonul rece.

 bacteriana: este produsa de bacteriile care populeaza nazofaringele: pneumococi,

streptococi, stafilococi.

 chimica: in urma expunerii la gaze și vapori iritanti (amoniac, acetona, formol, acid
clorhidric).

Factori de risc
 boli cronice ale aparatului respirator (astm, fibroza chistica);
 boli care scad imunitatea (HIV/SIDA, diabet);
 infectii respiratorii superioare recente (gripa, sinuzita);
 alergii, rinita alergica;
 leziuni la nivelul toracelui, fracturi costale;
 fumatul sau inhalarea de fum de tigara (fumul de tigara scade capacitatea sistemului
respirator de a elimina microorganismele si particulele straine din caile aeriene
inferioare;
 praful, chimicalele, substantele toxice (inhalarea factorilor iritanti reduce capacitatea
cailor respiratorii de a se elibera de germeni).

Simptomele bronsitei acute - are un debut brusc:

 febra;
 frisoane;
 Dificultati in respiratie, respiratie suieratoare;
 dureri musculare;
 cefalee;
 lacrimarea ochilor;
 stranut;
 rinoree (curgerea nasului);
 usoara durere faringiana;
 o alterare a starii generale.
Aceste simptome pot fi insotite de dureri in piept (ca o senzatie de arsura) si tuse uscata.
Daca este vorba de o forma usoara, intr-un interval de 4 - 5 zile temperatura revine la normal, tusea se
reduce in intensitate, iar sputa scade progresiv. Bolnavul se poate vindeca in 7-8 zile.

Diagnosticarea bronsitei acute

Medicul specialist pneumolog este cel care stabileste cauza tusei bolnavului. Respiratia suieratoare si
bataile accelerate ale inimii sunt indicii clare ca organismul nu primeste suficient oxigen, motiv pentru
care medicul va asculta inima si plamanii bolnavului. Bronsita poate de asemenea să duca la o
crestere a tensiunii arteriale.
Pentru un bolnav suspect de bronsita acuta doctorul poate recomanda urmatoarele explorari de
laborator:
 hemoleucograma;
 examen radiologic pulmonar (mai ales in cazul bolnavului febril);
 examen bacteriologic al sputei (mai ales daca bolnavul are deja o bronsita cronica);
 probe functionale respiratorii (ventilatorii si dozare de gaze sangvine). Acestea sunt
prescrise mai ales in cazul bolnavilor care acuza obstructii de cai aeriene.

Evoluția bronșitei acute

Bronșitele acute formele ușoare au o evoluție până la 5-7 zile având manifestări ușoare
( subfebrilitate,tuse, și expectorați nesemnificative). Formele grave (purulentă) – durează
o perioadă de 2-3 săptamâni. În unele cazuri ( nerespectării tratamentului ) bronșita
acută poate evolua spre o bronșită cronică.

Complicatiile bronsitei acute

Cei mai multi bolnavi de bronsita acuta nu prezinta complicatii, dar asta nu inseamna ca ele nu exista.
Iata care sunt complicatiile pe care le poate dezvolta bolnavul de bronsita acuta:
 pneumonie (manifestata prin oboseala, febra mare, frison, durere in piept, respiratie dificila);
 bronsita recurenta (mai ales in cazul persoanelor fumatoare sau la cei cu imunitate scazuta:
HIV/SIDA, cancer, fibroza chistica);
 bronsita acuta poate de asemenea sa determine distrugeri ale peretilor bronhiilor
(bronsiectazii);
 persoanele care prezinta boli respiratorii cronice pot prezenta inrautatirea tusei.
Cele mai predispuse persoane la dezvoltarea complicatiilor sunt copiii si persoanele in
varsta.

Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos în cazul bronsitei acute poate cuprinde:
 sirop de tuse pe baza de codeina (care permite bolnavului sa se odihneasca);
 paracetamol;
 un medicament care reduce febra;
 salbutamolul poate ajuta persoanele care manifesta respiratie suieratoare, dar acesta are ca
reactii secundare stari de nervozitate si tremor;
 un bronhodilatator (medicament pentru inhalare care reduce inflamatia si ajuta la respiratie);
 un umidificator pentru a evita uscarea tractului respirator.

În general, nu se recomandă antibiotice. Exceptie face cazul in care bronsita acuta se datoreaza
pertussisului (tuse convulsiva).
Durata tratamentului medicamentos este de minimum 5 zile.
 PLEUREZIA

Informatia va rog sa o cititi din tema colegei voastre. Spor la invatat!