UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ṢI CU

FRECVENŢĂ REDUSĂ

Specializarea : Asistenţă Socială

PRACTICĂ DE SPECIALITATE (V)

ANUL III
C.F.C.I.D

Cluj-Napoca
2018
 UNIVERSITATEA „BABEŞ BOLYAI” CLUJ
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
CATEDRA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

PRACTICA – ANALIZA ȘI EVALUAREA PRACTICII

2
 PRACTICA – ANALIZA ȘI EVALUAREA PRACTICII

Date de contact ale titularului de curs
Nume: Baciu Cristina
Birou: Bdul 21 Decembrie 1918, nr. 128-130
Telefon: 40.264-42.46.74
Fax: 40.264-42.46.74
E-mail: cribac2011@gmail.com
Consultaţii: luni, 10.00-12.00
Date de identificare curs şi contact tutori
Practica- analiza si evaluarea practicii
Codul cursului ALR 2604
Anul III, sem. I si II
Tipul cursului: obligatoriu
Tutori: conf. Univ. Dr. Adina Rebeleanu,
adinarebeleanu@yahoo.com, Asistent dr. Corina
Voicu, corina_iulia@yahoo.com

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:

Nu sunt impuse condiţionări pentru participarea la acest curs. Formarea generală în
domeniul ştiinţelor socio-umane de la nivelul primilor doi ani de studiu, cu precădere
disciplinele de metode de asistenţă socială cu individul, familia şi grupul, precum si
practica profesionala desfasurata anterior oferă cunoştinţe ce sunt utile în parcurgerea cu
succes a stagiului de pregătire, respectiv pentru promovarea examenului de evaluare
finală.

Descrierea cursului:
Activitatea de practica concură la crearea contextului pentru dezvoltarea capacitatii de
transpunere in practica a cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor de relaţionare cu
beneficiarii servicilor de asistenţă socială, la corelarea cunostintelor teoretice si
metodologice cu situatiile de invatare practica.
De asemenea, acesta contribuie la formarea abilitatilor necesare pentru utilizarea
metodelor de lucru specifice asistentei sociale cu individul, familia, grupul si comunitatea
si la dezvoltarea capacitatii de autoevaluare si autocunoastere la nivelul fiecarui student.

Materiale bibliografice obligatorii:

Baciu, C. (2008). Modele de intervenţie în comunitate, Presa Universitară Clujeană, Cluj
Boboş, D. M.; Drăgotoiu, M.; Puşcaşu, D. (2002). Dezvoltare comunitară. Ghid de bune
practici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Cojocaru, Ş., (2006), Proiectul de intervenţie în asistenţa socială, Iaşi, Editura Polirom,
p: 165-183
Compton, B.R., Gallaway, B. (1994), Social Work Processes (five edition), Pacific
Grove, CA: Brooks/Cole
Hepworth, D.H., Rooney, R.H., Rooney, G.D., Strom-Gottfried, K., Larsen, J. (2006),
Direct Social Work Practice. Theory and Skills, Thomson Brooks/Cole
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ordinul nr. 175/2006 publicat în
Monitorul Oficial al Românie, Partea I nr. 684 din 9.08.2006 privind standardele
minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru persoanele adulte
cu handicap

3
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ordinul nr. 383 din 6 iunie 2005,
pentru aprobarea standelor generale de calitate privind serviciile sociale şi
modalităţile de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, publicat în
Monitorul Oficial nr. 709 din 5 august 2005
Parker, J., Bradley, G. (2003), Social Work Practice: Assessment, Planning, Intervention
and Review, Learning Matters Ltd., Exeter, p: 63-83 (www.learningmatters.co.uk)
Roth, M., (2003), Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale, Cluj-Napoca,
Presa universitară clujeană, p:78-145
Sheafor, B.W, Horejsi, C.R., (2006), Techniques and Guidelinnes for Social Work
Practice (seventh edition), Pearson Education, Inc., p: 336-368

Materiale şi instrumente necesare cursului:

Pentru parcurgerea în bune condiţii a pregătirii necesare promovării cursului studentul ar
avea nevoie de următoarele resurse:
 calculator conectat la internet (pentru a accesa baze de date resurse electronice
suplimentare dar şi pentru a participa la secvenţele de formare interactivă on-line)
 acces la resursele bibliografice (prin legitimaţie la biblioteca Centrală a
Universităţii Babeş-Bolyai)
 acces la imprimantă, pentru realizarea temelor, acces la echipamente de
fotocopiere

Calendarul cursului:
Pe parcursul semestrului I si II, în care este programată disciplina de faţă, sunt
programate 4 întâlniri faţă în faţă in fiecare. În cadrul primei întâlniri se vor discuta
aspecte ce ţin de prezentarea obiectivelor practicii, clarificarea cerintelor precum si
prezentarea locurilor disponibile pentru efectuarea practicii. In cadrul cedlei de-a doua
intalniri se va desfasura parte din activitatea de supervizare a practicii studentilor si
eventuale clarificari de sarcini. Ce-a de-a treia intalnire este rezervata pentru aspecte de
supervizare iar intalnirea a patra va contine atat elemente de supervizare a practicii
studentilor cat si clarificari referitoare la maniera de redactare a unui raport de practica.

Politica de evaluare şi notare:

Evaluarea studenţilor se va realiza pe baza unui colocviu, desfăşurat la finele semestrului,
în sesiunea de examen si a unui raport scris de practica. La compunerea notei finale
ponderea rezultatului raportului de practica este de 60%, evaluarea orala din colocviu
având o pondere de 4 puncte.
Pentru nota 10: studentul trebuie sa acumuleze intregul punctaj mentionat
Pentru nota 5: studentul trebuie sa depuna tema (raportul de practica) cerută la termen,
adunând cel putin 4 puncte, si sa obtina minim 50% (2 puncte) din punctajul evaluarii
orale de la colocviu de practica.

Elemente de deontologie academică:

Plagiatul sau frauda se pedepseşte în conformitate cu reglementările în vigoare (poate
implica exmatricularea studentului). Plagiatul este prezentarea unor ideilor, argumente,
forme de exprimare, date, figuri, tabele etc. scrise sau elaborate de către o alta persoană
ca aparţinând propriei persoane, fără o corectă menţionare a sursei (prin citare, referire
sau notă bibliografică). Prin urmare, este vorba de plagiat în situaţia în care cuvintele unei
alte persoane sunt reproduse fără menţionarea sursei, cât şi atunci când ideile sau

4
argumentele altei persoane sunt parafrazate astfel încât cititorul ar putea crede că ele
aparţin autorului textului. Pentru standardele de redactare a bibliografiilor puteţi consulta:
Standardele APA pentru redactarea bibliografiilor (salvat în data de 29 august 2005, de
pe adresa http://psihologie.esential.ro/APA%20bibl.html.)

Studenţi cu dizabilităţi:
Titularul cursului îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice şi de timp,
de a adapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor, precum şi a
modalităţilor de evaluare (ex.: examen oral pentru studenţii cu probleme de vedere) în
funcţie de tipul dizabilităţii cursantului.

5
 CUPRINS

1. Introducere privind o participare efectivă la formarea proprie pe durata

perioadei de practică ………………………………………………….. 3

2. Modalitatea de evaluare a activităţii de practică ……………………. 10

3. Modele de intervenţie ce pot fi folosite în activitatea practică …..… 12

3.1. Ghid pentru întocmirea unui planul de acţiune în procesul de

asistenţă socială ………………………………………….……. 12
3.2. Convorbirea cu clienţii în terapia centrată pe soluţii.
Exemplificarea motivării clienţilor, aplicabil la copii, adolescenţi,
părinţi şi alte categorii ………………………………….………. 18
3.3. Strategii eficace de evaluare şi intervenţie socială focalizate asupra
familiei multiproblematice – intervenţie pe caz………………. 26
3.4. Metoda „Povestea Vieţii” (The Life Story Book) ………..…… 37
3.5. Asistarea vârstnicilor în căminul de vârstnici din Bistriţa.
Atribuţiile asistenţei sociale şi asistenţilor sociali în acest
serviciu.………………………………………………...……..… 42

4. Modele de activitate practică în care se pot implica studenţii …..… 45

4.1.1. Proiectul de intervenţie „Toţi suntem oameni” ................................ 45
4.1.2. Alte proiecte dezvoltate de studenţii de la asistenţă socială ........….55

5. Anexe ……………………………………………..…………….……. 56

6
1. Introducere privind o participare efectivă la formarea proprie pe durata
perioadei de practică
Scopul practicii
Formarea profesională are două mari componente: 1. înţelegerea şi acumularea
cunoştinţelor teoretice pe care se bazează acţiunea profesională; 2. dezvoltarea abilităţilor
de practicare a profesiei respective şi de a aplica cunoştinţele teoretice. Cele două
componente presupun în mod obligatoriu stabilirea efortului de a lega studiul teoretic
(individual şi în grup) cu disponibilitatea spre aplicarea cunoştinţelor în practica. Formarea
deprinderilor prin care vă puteţi face utili pentru bunăstarea altora – adulţi, copii, vârstnici,
persoane cu dizabilităţi, bolnavi sau cu dificultăţi de adaptare nu poate avea loc decât prin
practica profesională, în servicii sociale, instituţii de stat sau ONG-uri, unde studenţii să se
antreneze în ceea ce înseamnă acordarea de ajutor conform standardelor profesiei de
asistent social.
Un bun profesionist va încerca permanent să-şi dezvolte şi să îşi perfecţioneze cele
două componente. Astfel, va încerca să fie conectat mereu la descoperirile teoretice din
domeniul său, chiar va participa la cercetări în acest domeniu. Totodată va încerca să
deruleze noi activităţi, să-şi asume noi responsabilităţi, să aplice noi metode şi strategii de
lucru, mereu cu scopul de a face lucrurile mai bine şi mai eficient. Practica deţine un rol
important în programul de formare pe care secţia de asistenţă socială o oferă studenţilor. Ea
este menită să prevină ca studenţii doar să acumuleze cunoştinţe privind dimensiunile
teoretice, iar în momentul intrării în sfera profesională să întâmpine greutăţi în aplicarea
lor. Scopul practicii este acela de a pregăti studenţii în confruntarea cu profesia. Nu sunt
rare cazurile în care absolvenţi bine pregătiţi la nivel teoretic suferă un adevărat şoc în
momentul în care se angajează în domeniu şi nu ştiu cum să se relaţioneze la mediul
profesional, cum să aplice cunoştinţele pe care le deţin, cum să abordeze beneficiarii
serviciilor pe care le prestează. De aceea este indicat ca studenţii să profite la maxim de
oportunitatea pe care stagiul practic o oferă pentru a intra în contact cu profesia pe care şi-
au ales-o.
Stagiul practic pentru studenţii asistenţi sociali (SAS) ţinteşte două mari obiective:
1. familiarizarea SAS cu mediul profesional în care se exercită profesia de asistent
social prin înţelegerea modului în care funcţionează o organizaţie de profil şi
2. crearea contextului prin care să se dezvolte capacitatea de aplicare a cunoştinţelor
teoretice şi a deprinderilor de relaţionare cu beneficiarii servicilor de asistenţă
socială prin intervenţia pe care SAS trebuie să o efectueze.

Sarcini obligatorii ale practicii profesionale, pentru fiecare student în parte:

1. Desfăşurarea a 42 ore de practică efectivă de-a lungul semestrului.
2. Participarea la întâlniri regulate, săptămânale/sau la înţelegerea cu îndrumătorul de
practică
3. Participare la discuţii de grup privind activitatea serviciului – conform înţelegerii cu
îndrumătorul de practică
4. Participare la activităţi de evaluare a situaţiei beneficiarilor: convorbiri, interviuri,
anchete sociale, aplicarea unor instrumente de evaluare a resurselor şi dificultăţilor
persoanelor asistate
5. Organizarea de activităţi de suport (recreative, stimulative, de învăţare, de găsire de
resurse, de mediere, de reprezentare a intereselor, de recuperare a beneficiarilor etc.,
în funcţie de specificul serviciului, instituţiei.

7
 6. Întocmirea a cel puţin 1 studiu de caz / aplicarea unui proiect de intervenţie adecvat
problematicii beneficiarilor
7. Întocmirea unui raport la sfârşitul perioadei de practică, care să reflecte activitatea
de practică desfăşurată conform înţelegerii cu îndrumătorul de practică.

Sarcini operaţionale pentru practica profesională:

1. observarea activităţilor din serviciu şi studiaţi documentele
2. discutarea cu profesioniştii serviciului şi fixarea scopului practicii
3. discutarea cu beneficiarii serviciului şi realizarea unei înţelegeri cu un beneficiar
pentru asistarea acestuia de-a lungul perioadei de practica (pe durata de 8-10
săptămâni).
4. Implicarea în activităţile de evaluare a beneficiarilor
5. În cazul în care serviciul are alte tipuri de activităţi, de exemplu prevenire,
promovare de drepturi, dezvoltare comunitară etc. , studentul îşi va planifica şi se
va implica pe durata perioadei de practică (8-10 săptămâni) în acea activitate.
6. Implicarea în activităţile serviciului în vederea asigurării nevoilor beneficiarilor (de
exemplu în activităţile recreative pentru copii şi adolescenţi, în activităţile
administrative din acel serviciu
7. Implicarea în acţiunile de promovare a programelor serviciului şi a drepturilor
beneficiarilor
8. Reflectarea la activităţile proprii şi scrierea raportului
9. respectarea deontologiei profesionale a asistenţei sociale şi principiile etice (Roth şi
Rebeleanu, 2007, 105-122)

De ce este important să înţelegi scopul practicii?

Asemănarea dintre stagiul practic şi prima perioadă de angajare constă în faptul că:
în ambele apare o perioadă de cunoaştere a organizaţiei şi de integrare in aceasta; ambele
presupun constituirea unui mod de relaţionare cu colegii şi coordonatorii; în ambele cazuri
trebuie să înveţi care este tipul de clienţi care beneficiază de serviciile tale. Cu alte cuvinte,
ambele presupun o perioadă solicitantă în care trebuie să te adaptezi la mediul
organizaţional în care ai intrat. Avantajul stagiului practic este că îţi creează o oportunitate
protejată de învăţare, în care beneficiezi de un supervizor/îndrumător care te ajută să îţi
construieşti propriile modalităţi de a te face util asistaţilor şi serviciului care te-a primit.
Prin punerea planurilor în aplicare şi prin urmărirea rezultatelor obţinute,
cunoştinţele dobândite în cadrul unor cursuri şi seminarii vor deveni operaţionale, iar
noţiunile despre deprinderile necesare asistentului social în munca cu persoana individuală
şi relaţiile ei cu familia, grupurile şi comunităţile vor putea deveni competenţe.
Studenţii vor îşi vor fixa obiective şi vor presta activităţi de ajutor, punându-şi în
valoare următoarele competenţe:
 de relaţionare cu persoanele,
 de management de caz,
 de organizare de activităţi în folosul persoanelor asistate şi a serviciilor care îi
asistă,
 de mediere a relaţiilor dintre persoanele ţintă, aparţinători,
 de informare a celor implicaţi în situaţiile de asistare,
 de promovare a drepturilor persoanelor asistate şi a aparţinătorilor lor,
 de colaborare cu asistenţii sociali şi alţi profesionişti,

8
  de a contribui la dezvoltarea serviciilor prin scrierea de proiecte, adunarea de
fonduri, elaborare de materiale informative etc.
 alte activităţi recomandate de supervizori
Pornind de la aceste competenţe, studenţii vor planifica activităţi şi îşi vor construi
propriile proiecte individuale. Proiectele individuale vor fi aplicate şi documentate în
rapoartele de practică.
Îndrumătorii (supervizorii) de practică din servicii şi din cadrul catedrei vor
contribui la sprijinirea şi stimularea studenţilor pentru ca ei să poată pune în aplicare cât
mai multe dintre cunoştinţele lor teoretice şi din iniţiativele lor care sunt conforme codului
deontologic al asistenţilor sociali. Activităţile proiectate de studenţi vor trebui să respecte
întru totul regulile de funcţionare ale serviciilor care au acceptat participarea studenţilor,
normele de confidenţialitate şi celelalte reguli deontologice.
Un mod util de a începe să gândeşti asupra proiectului tău de intervenţie, având ca
model modul de abordare al proiectului de cercetare de către McNiff, Lomax şi Whitehead
(2003)1, este următorul:
 Îţi imaginezi modul în care ai putea interveni
 Identifici un aspect asupra căruia ai putea acţiona
 Îţi imaginezi un plan de acţiune
 Îl testezi
 Inventariezi ce s-a întâmplat
 Îţi modifici planul în lumina a ceea ce ai descoperit, şi continui cu "intervenţia”
 Evaluezi modul de intervenţie modificat
 Îţi reconsideri poziţia în lumina evaluării
Oricum proiectul tău de intervenţie nu vizează doar o intervenţie, aşa cum subliniau
şi McNiff, Lomax şi Whitehead (2003) referitor la proiectul de cercetare, ci presupune
identificarea a ceea ce vrei să obţii, depinzând de valorile deţinute şi oferirea unei justificări
a acţiunilor tale. În această lumină, intervenţia în sine devine mai simplă decât pare la
prima vedere. De exemplu, este foarte important şi modul în care identifici un aspect pe
care doreşti să îl îmbunătăţeşti şi de ce vrei să îl îmbunătăţeşti. Intervenţia nu înseamnă
doar abordarea unor „probleme”, ci poate avea şi un caracter mai personal, şi este
recomandat să fie făcută într-un mod sistematic. Dar întotdeauna când proiectezi o
intervenţie, trebuie să ai în vedere un mod de a face lucrurile mai bine şi mai eficient decât
se face în prezent. Proiectul tău de intervenţie trebuie să-şi demonstreze utilitatea.
Înainte de a trece la punerea în aplicare a proiectelor personale, asiguraţi-vă că aţi
respectat principii fundamentale ale asistenţei sociale. Recitiţi şi analizaţi critic ce
înseamnă în cazul respectiv:
- Interesul primordial al persoanei asistate
- Dreptul la viaţă, supravieţuire, dezvoltare
- Participarea asistaţilor la deciziile care îi privesc, capacitarea sau
“împuternicirea” lor (empowerment)
- Non-discriminarea după nici un fel de criterii de gen, etnie, situaţie socială,
statut marital, orientare sexuală, religie, vârstă etc
- Dreptul la tratament echitabil, nepărtinire
- Confidenţialitate
Pentru o participare efectivă la auto-formarea dumneavoastră, vă sugerăm câteva sfaturi:

1
Jean McNiff, Pamela Lomax şi Jack Whitehead (2006): You and Your Action Research Project.2ed Edition.
London şi New York, RoutledgeFalmer
9
  Când aveţi o întrebare, notaţi-o şi adresaţi-o îndrumătorilor de practică,
supervizorilor şi chiar colegilor dumneavoastră!
 Cereţi îndrumătorilor de practică un exemplu dacă nu vă este clară o problemă!
 Străduiţi-vă să căutaţi exemple proprii, în cazul cărora să analizaţi relaţiile
prezentate teoretic sau întâlnite în activitatea practică.
 Căutaţi modalităţile prin care puteţi aplica în munca dvs. cunoştinţele teoretice şi
deprinderile practice discutate şi exersate în cadrul seminariilor/aplicaţiilor practice!
 Fiţi sceptici - nu acceptaţi toate lucrurile pe care le auziţi sau le citiţi, întrebaţi-vă
care sunt argumentele pe care ele se întemeiază!
 Nu toate subiectele prezentate vor fi în egală măsură relevante pentru activitatea
dvs. practică. Unele teme contribuie la dezvoltarea unui mod de gândire specific
asistenţei sociale!
 Nu vă mulţumiţi cu informaţiile şi sugestiile primite la seminarii sau cursuri!
Discutaţi cu profesioniştii care lucrează în serviciile de asistenţă socială în care
desfăşuraţi practica, precum şi cu persoane ca au nevoie de ajutor.
 Analizaţi, notaţi, întrebaţi, comparaţi, verificaţi, argumentaţi! Fiţi autodidacţi!
Asistenţa socială este un domeniu care cere creativitate şi perfecţionare continuă!
Exemplu de planificare al unui proiect de intervenţie, bazat pe modelul planului de
cercetare propus de McNiff, Lomax şi Whitehead , (2003)
Planificarea acţiunilor proiectului de intervenţie
Numele tău………….
Acţiuni Săptămâni de practică
Pregătirea
 Identificarea modalităţii de intervenţie 1–4
 Consultarea bibliografiei de specialitate 1–4
 Întocmirea declaraţiilor privind respectarea normelor etice 1–4
Colaborarea cu alte persoane
 Discuţii cu conducerea organizaţiei şi cu îndrumătorii 1–4
 Invitaţii de participare la acţiune pentru potenţialii clienţi 3–4
 Acord de participare al clienţilor (sau de la aparţinători) 3–4
Derularea proiectului de intervenţie
 Identificarea scopului intervenţiei 1–4
 Documentarea cu date 2–4
 Identificarea criteriilor de verificare a impactului intervenţiei 3–4
 Proiectarea acţiunilor de intervenţie 3–4
 Obţinerea acordului de intervenţie de la îndrumător(i) 3–4
 Derularea intervenţiei
(aici se indică o planificare a fiecărei acţiuni din intervenţie) 5 – 10
 Generarea dovezilor pentru reuşita intervenţiei
(confruntarea între datele iniţiale şi criterii)
Scrierea raportului 11 – 12

Vom încerca să te ajutăm să înţelegi modul în care îţi poţi construi să te faci util
într-o instituţie şi să stabileşti relaţii cu clienţii prin care să le fi de ajutor. În acest fel vei
realiza o intervenţie proprie. Pentru aceasta îţi propunem următoarele modalităţi de a-ţi
proiecta activitatea
Sperăm să generezi un plan şi mai detaliat decât acest model. Cu cât ceri mai multe
păreri privind acest plan (feed-back de la îndrumători, discuţii cu colegii) cu atât devine şi

10
mai util. Pentru reuşita stagiului practic, detalierea acestui plan si respectarea lui este
esenţială. Vei ştii în fiecare moment în ce fază te afli, ce mai ai de făcut şi de ce sprijin mai
ai nevoie. Acest plan îi ajută şi pe îndrumătorii tăi să ştie mereu în ce fază a stagiului de
practică te afli.
Mai jos vom prezenta câteva liste de verificare şi indicaţii utile, similare cu cele
oferite pentru proiectul de cercetare de către McNiff, Lomax şi Whitehead , (2003), pentru
a putea să îţi oferi singur un feed-back dacă eşti pe calea cea bună în demersurile pe care le
faci.

Invitaţie la evaluarea fiecărei zile de practică

La sfârşitul fiecărei zile/ocazii de practică, vă rugăm să completaţi fişa de evaluare
a activităţii!

Scopul evaluării:
Sistematizarea informaţiilor obţinute
Relevarea importanţei acestor informaţii pentru formarea profesională
Exersarea abilităţii proprii privind expunerea punctului de vedere şi a deprinderii de a emite
sugestii în scopul perfecţionării profesionale

FIŞĂ PENTRU EVALUARE

1. Consider că activitatea de astăzi este
 un prilej de învăţare pentru că ............................................................
...........................................................................................................................
nu este  un prilej de învăţare pentru că ............................................................
...........................................................................................................................
2. Din această activitate am învăţat următoarele:
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
Sugestii şi observaţii personale
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………

11
Verificaţi dacă în explorarea nevoilor asistatului şi a problemei aţi utilizat metodele
învăţate Detaliaţi

6. 1. Te-ai documentat din dosarele clientului □ ..........................

7. Te-ai pus de acord cu profesioniştii din instituţie privind problemele puse de cazul
respective □ ..........................
8. Ti-ai formulat întrebările/ipotezele tale privind sursa problemelor clientului
□ ..........................
9. Ai ascultat părerile clientului tău direct despre problema şi nevoile sale
□ ..........................
10. Ce întrebări ţi-ai mai formulat care ar ajuta la rezolvarea problemei şi acoperirea
nevoilor □ ..........................
11. Ai utilizat metode de evaluare sistemice (eco-harta, genograma, atomul social)? Cu ce
rezultat? □ ..........................
12. Ai fost pe teren să culegi informaţii din locul unde trăieşte clientul? Dacă da, ţi-ai
schimbat părerea în vreun fel în urma vizitei efectuate? □ ..........................
13. Ţi-ai notat toate datele importante pe care le-ai constatat □ ..........................
14. Este clar din raportul tău care sunt datele pe care ţi le-a spus clientul, ce informaţii vin
de la alţi participanţi la evaluare şi ce ai constatat tu însuţi în urma procesului de
evaluare? □ ..........................

Proiectarea modalităţii de intervenţie Da! Detaliaţi

 Ai identificat ce tip de intervenţie poţi derula? □ ...............
 Ai discutat cu îndrumătorul tău dacă acest tip de intervenţie
este indicat? □ ...............
 Ai identificat ce metode şi tehnici vei folosi pe parcursul intervenţiei? □ ...............
 Ai analizat dacă eşti capabil să derulezi această intervenţie? □ ...............
 Ai analizat dacă această intervenţie are utilitate în contextul în care îţi derulezi stagiul
practic? □ ...............
 Intervenţia pe care ai ales-o este bine definită şi posibilă de realizat? □ ...............
 Ai luat în calcul impactul pe termen lung al rezultatelor intervenţiei asupra
clienţilor implicaţi şi ai organizaţiei în care îţi derulezi practica? □ ...............
După ce ai răspuns detaliat la fiecare întrebare, scrie în jurnalul tău de lucru un eseu
argumentativ de maxim trei pagini în care să îţi justifici alegerea făcută pe baza
răspunsurilor date. Este convingător? Roagă-i pe îndrumători să îţi dea feed-back.
Chiar dacă stagiul practic pune accent pe aplicarea cunoştinţelor teoretice, nu rata
ocazia să înţelegi încă de acum că mereu, în momentul în care vei lucra, fiecare acţiune
trebuie să fie fundamentată teoretic. De aceea este indicat ca în mod activ, pe parcursul
practicii să ţii contactul cu literatura de specialitate. De exemplu, dacă îţi derulezi stagiul
practic într-o şcoală pentru copiii cu dizabilităţi, nu alege tipul de intervenţie doar după
modul în care se fac lucrurile sau după ce îţi aminteşti de la cursuri şi seminarii că ai putea
face. Mergi la literatura de specialitate şi citeşte ce tipuri de intervenţie s-au derulat pe
această temă. Acest contact cu literatura de specialitate nu numai că îţi oferă informaţii
despre ce tip de intervenţie poţi derula, dar sigur vei găsi si descrieri foarte detaliate de
metode şi tehnici pe care le poţi aplica. Te sfătuim să nu aplici o metodă sau o tehnică doar
pentru că e singura pe care o cunoşti. Pentru fiecare intervenţie în parte există recomandări
clare pentru o tehnică sau alta. Criteriul de alegere să nu fie uşurinţa (tehnica asta o ştiu, pe
asta o aplic), ci utilitatea şi eficienţa. Nu ai timp să cercetezi ce tehnică sau metodă de

12
lucru se pretează mai mult sau mai puţin pe tematica pe care ai ales-o. De aceea este foarte
important să preiei informaţii privind cele deja testate de cercetări anterioare.
Cere îndrumătorilor indicaţii privind bibliografia de specialitate. Foloseşte
biblioteca şi resursele bibliografice electronice la care ai acces atât la sălile de calculatoare
de la facultate, cât şi de la sala multimedia de la BCU. Îţi recomandăm să nu te pierzi în
literatură. Foloseşte texte relevante din reviste şi cărţi publicate la edituri de prestigiu (de
ex. Routledge, Sage Publication etc.). Foloseşte trimiterile bibliografice de la articolele
relevante pe care le găseşti pentru a-ţi indica ce alte materiale trebuie să consulţi. Porneşte
prin căutarea referinţelor de la cele mai recente studii publicate: deja autorii lor au făcut o
trecere în revistă a teoriilor si metodelor relevante. Utilizează publicaţiile cercetătorilor
români pentru că tehnicile şi metodele utilizate de ei deja au fost folosite pe populaţia din
România. Nu trebuie să citeşti articole întregi pentru a sesiza dacă acel articol îţi este sau
nu util. Cele mai multe au un rezumat (abstract) care cuprinde cele mai importante date
despre articol. Este cel mai indicat să foloseşti sursele bibliografice direct în limba în care
sunt scrise. Dacă nu ştii această limbă, roagă pe cineva să te ajute cu traducerea. E vital
pentru a fi un bun profesionist să citeşti direct referinţele în limba engleză (limba în care se
publică cel mai mult în ştiinţele socio-umane). Traducătorii nu pot ţine pasul cu fluxul
imens de publicaţii în domeniu şi poţi rămâne mereu informat parţial.
Este o ocazie deosebită de a învăţa să te documentezi teoretic şi să aplici
informaţiile. Acest mod de lucru este extrem de important şi pentru cercetarea pe care o vei
face la finalul studiilor.
Chiar dacă în planul nostru documentarea bibliografică este trecută ca acţiune în
primele săptămâni, în planul personal de acţiune poţi fixa acţiuni de documentare pe mai
multe etape atât cât îţi este suficient să fii bine documentat.

Consultarea bibliografiei de specialitate Da! Detaliază

 Ai citit suficientă literatură de specialitate care să îţi
fundamenteze intervenţia aleasă? □ …...…
 Ai citit suficientă literatură de specialitate privind metodele
de colectare a datelor şi intervenţie pe care le utilizezi în
cadrul stagiului practic? □ …...…
 Îţi notezi ideile principale şi autorii? □ …...…
 Ai un document în care să îţi notezi datele
(autor, titlul, data, localitatea în care a fost publicată, editură)
privind lucrările de specialitate pe măsură ce le consulţi? □ …...…
 Ai identificat care sunt lucrările pe care trebuie să le mai citeşti? □ …...…
 Ai identificat de unde le poţi obţine? □ …...…
 Ai identificat cine te poate sfătui? □ …...…
Pentru a vă forma competenţe practice, vă recomandăm un site de training on-line,
gratis si foarte valoros (se poate obtine chiar si diploma): The National Association Of
Social Workers, http://www.naswwebed.org/.
Există şi un site pentru publicul larg in care explica foarte clar si cu referinte
profesionale, defalcat pe categorii, posibilitatile de interventie si competentele asistentului
social (How social workers help): http://www.helpstartshere.org/.
The British Journal of Social Work este accesibil (Oxford Journals) gratis la
Biblioteca Soros, Cluj Napoca (varianta clasica, pe hartie, cred ca toate numerele din 2004
pina in prezent).

13
 2. Modalitatea de evaluare a activităţii de practică
I. Conţinutul RAPORTULUI DE PRACTICĂ – 5 puncte
1. Descrierea serviciului 0.5 puncte
a. Descrie pe scurt misiunea şi organizarea serviciului, legislaţia pe care se
bazează, modalităţile de lucru specifice.
b. Descrie populaţia ţintă a serviciului, nevoile şi problemele asistaţilor,
comportamentul specific, interacţiunea dintre beneficiari şi profesioniştii din
serviciul social. Formulează reflecţiile proprii privind aspectele observate.
c. Descrierea rolului şi activităţilor pe care le desfăşoară asistentul social în
cadrul serviciului
2. Jurnal de practică 1 punct
= prezentarea activităţilor personale desfăşurate în timpul activităţii de practică –
detaliat în timp
- Enumeraţi obiectivele, explicaţi cum se înscrie proiectul tău în misiune
serviciului, descrieţi criteriile de evaluare a situaţiei dinaintea şi după terminarea
proiectului, precum şi felul procedeelor de intervenţie folosite
- Descrie activităţile la care ai participat personal, numărul şi scopul fiecărei
activităţi, modul în care au decurs, precum şi rezultatele obţinute
- Descrie rezultatele activităţilor efectuate
- Descrierea modului în care cunoştinţele teoretice au fost puse în practică sau
daca au fost asimilate noi cunoştinţe teoretice, anexarea surselor bibliografice
3. Prezentarea muncii / intervenţiei pe un caz 3 puncte
Studenţii au obligativitatea de a se implica în soluţionarea situaţiei cel puţin a unui caz,
parcurgând cu acesta toate etapele procesului de asistare învăţate şi prezentând activităţile
desfăşurate de ei în acest scop.
a. prezentarea evaluării cazului
Observaţie: pentru o structurare corectă şi amplă a muncii cu cazul puteţi folosi ca ghid Raportul privind
studiul de caz din cartea lui Roth şi Rebeleanu ( 2007, p. 251-252).
b. prezentarea diagnosticului social
c. instrumente utilizate în evaluare (prezentarea lor, analiza şi interpretarea lor)
– ecoharta, genograma, atomul social sau orice alte grafice şi fişe folosite în
scopul evaluării etc.
d. ghidurile de interviu şi protocoalele de interviu folosite
e. anchetă socială completată pentru caz
f. plan de intervenţie
g. rezultatele intervenţiei şi concluzii
4. Concluzii şi reflecţii personale 0.5 puncte
- Reflectează asupra practicii tale punând în evidenţă modul cum ea a contribuit
la formarea deprinderilor tale de asistare a cazurilor
- Anexează copii ale instrumentelor şi fişelor de lucru folosite

II. COLOCVIU 2 puncte

- prezentarea raportului de practică şi a activităţilor desfăşurate în perioada de
practică, precum şi a cunoştinţelor asimilate (1 punct)
- întrebări pe marginea conţinutului raportului şi a experienţelor din cadrul
practicii (1 punct)

14
III. RAPORTUL DE PRACTICĂ DE VARĂ (dintre anul I şi II) 2 puncte
 prezentarea detaliată a instituţiei
 prezentarea activităţii personale desfăşurate – jurnalul de practică
 concluziile personale

Atenţie:
Împreună cu raportul de practică este obligatorie predarea acordului de practică
completat, semnat şi ştampilat la locul de practică. Formularul acordului pentru practica de
semestru se găseşte la anexa I, pentru practica de vară dintre anul II şi III se găseşte la
anexa II, iar pentru practica de semestrul II, anul II, si II din anul III la anexa III.

Raportul privind practica de vara de la finalul anului II de studiu va include în

mod obligatoriu prezentarea instituţiei, a activităţii desfăşurate, precum şi a unui studiu de
caz (altul decât cel prezentat în raportul privind practica de semestru). Acest raport se predă
la secretariat în prima săptămână de şcoală de la începutul anului III de studii.

15
 3. MODELE DE INTERVENŢIE CE POT FI FOLOSITE ÎN
ACTIVITATEA PRACTICĂ

3.1. Ghid pentru întocmirea unui planul de acţiune în procesul de

asistenţă socială
Adina Rebeleanu, Maria Roth

Scopul asistenţei sociale este de a promova sau reface o interacţiune reciproc

benefică între indivizi şi societate, în vederea ridicării calităţii vieţii sociale, atât la nivel
individual, cât şi la nivel de grup sau societate. Potrivit lui Maslow (1943), acţiunile
oamenilor au toate drept scop satisfacerea unor trebuinţe. Nevoile umane reprezintă
anumite trebuinţe care se cer satisfăcute pentru adaptarea indivizilor la condiţiile normale
de viaţă. În situaţia în care un individ nu mai poate să îşi satisfacă singur aceste nevoi (fie
că sunt de bază, asigurând funcţionarea biologică a organismului – hrană, locuinţă, etc, fie
că este nevoia de securitate individuală, sau nevoia de stimă sau auto-realizare) se impune
intervenţia specialistului. Asistentul social este cel care sprijină persoana în dificultate în
acţiunile lui de acces la resurse şi de satisfacere a nevoilor. Situaţiile problemă pot apărea
în interacţiunile clienţilor cu ei înşişi, cu alţii, cu organizaţiile, instituţiile statului sau în
cadrul comunităţii. Intervenţia asistentului social în sensul schimbării situaţiei problematice
este un proces dinamic, continuu, care presupune parcurgerea mai multor etape/paşi/faze (a
se vedea procesul de asistenţă socială).
În cadrul procesului de asistenţă socială, elaborarea planului de acţiune şi
planificarea intervenţiei ocupă un loc important. Procesul de asistenţă socială a fost descris
de diverşi autori, însă de reţinut este faptul că este construit treptat, avansând de la
stabilirea legăturii client-asistent social, către rezolvarea situaţiei problematice a clientului.
Întotdeauna elaborarea planului de intervenţie, succede înţelegerii problemei clientului, a
cauzelor care au generat-o, identificării scopurilor şi condiţiilor de rezolvare. Astfel, dacă
avem în vedere modelul rezolvării de probleme, propus de Compton şi Gallaway (1994),
elaborarea planului de acţiune este a doua fază a procesului de asistenţă, succedând faza de
angajare sau de contactare (identificarea problemei, identificarea scopurilor şi aşteptărilor
reciproce, stabilirea acordului şi explorarea iniţială). Dacă ne referim la fazele procesului
de asistenţă socială aşa cum este descris de Hepworth şi alţii (1993, 2006), elaborarea
planului de acţiune încheie faza introductivă (de explorare a situaţiei-problemă şi a
personalităţii asistatului), fiind succedată de faza de inducere a schimbărilor (sau de
transpunere în practică a strategiilor de acţiune preconizate, de comun acord cu clientul, în
vederea schimbării).
Planul de acţiune este elaborat prin tehnici specifice adaptate nivelului de
intervenţie la care se situează sistemul-client. Literatura de specialitate face diferenţă între
tehnicile de elaborare a planului de intervenţie pentru practica directă şi intervenţia
indirectă, indicând particularităţile pe care planul de acţiune le are în munca cu clienţii
individuali, cu familiile, grupurile, cu comunităţile, organizaţiile (Hepworth şi alţii, 2006,
Sheafor, B.W., Horejsi, C.R., 2006, Parker, J., 2003, etc.). Există însă elemente comune în
elaborarea planului de intervenţie, în sensul principiilor după care se elaborează şi planifică
activităţile de schimbare, a paşilor care se cer parcurşi.

16
Caracteristici ale planului de acţiune în munca de asistenţă socială
Primul lucru la care ne gândim atunci când auzim cuvântul „plan” este schema
desenată unui obiectiv care urmează să se construiască. De exemplu în cazul construcţiei
unei case, planul ar furniza informaţii despre arhitectura casei, elementele componente din
punctul de vedere al aşteptărilor clientului, activităţile care se cer întreprinse pentru a
finaliza demersul, inclusiv planificarea în timp a acestora. Analogia este extrem de utilă
pentru munca de asistenţă socială. Clientul vine la asistentul social cu anumite probleme,
faţă de rezolvarea cărora are anumite aşteptări. Procesul de asistenţă socială îşi are temelia
în relaţia de asistenţă socială, stabilită între client şi asistentul social. Planul de acţiune este
o „hartă a negocierilor” actorilor sociali implicaţi în procesul de asistenţă (Parker, J.
2003:64). Prin urmare, un plan de intervenţie trebuie să prezinte cât mai detailat situaţia
problematică care reclamă intervenţia, aşteptările celor implicaţi, acţiunile care ar trebui să
aibă loc pentru a se produce schimbarea scontată, dar şi modalitatea în care activităţile
întreprinse pot veni în întâmpinarea nevoilor evaluate şi identificare.
Cuvântul cheie pentru elaborarea corectă a unui plan de intervenţie este
„negocierea” (stabilirea unui contract). Planul de îngrijire socială nu este proprietatea
asistentului social, chiar dacă clientul este unul involuntar. Din punct de vedere profesional
negocierea planului de intervenţie cu clientul, sau în cazul implicării mai multor
persoane/instituţii, cu toţi actorii sociali implicaţi este clară. De exemplu, dacă prin
serviciile prestate, instituţia nu poate răspunde nevoilor identificate, nu poate contribui în
mod eficient la rezolvarea problemei, planul de acţiune întocmit astfel fiind sortit eşecului.
Mai mult, dacă clientul, sau beneficiarul muncii de asistenţă socială, nu este implicat în
negocierea sau în stabilirea acordului asupra planului, există posibilitatea ca planul elaborat
să ignore dorinţele clientului sau chiar să contravină drepturilor pe care utilizatorii
serviciilor de asistenţă socială le au (atât din punct de vedere deontologic, cât şi legal).
Principiile generale care se cer respectate pentru construcţia unui plan de
intervenţie socială includ importanţa negocierilor şi a acordului cu clienţii. Există însă
unele situaţii în care, planul de acţiune nu este deschis negocierii (de exemplu situaţia
intervenţiei în cazul unui abuz asupra copilului). Aceste situaţii însă trebuie în mod clar
precizate şi explicate, fiind explicit formulate în texte legale sau în codul etic al asistenţilor
sociali. Este inacceptabilă ascunderea oricărui element care poate avea consecinţe asupra
vieţii clientului, sau a unui anumit aspect al planului care poate fi folosit împotriva
intereselor clientului în anumite circumstanţe. De exemplu, situaţiile care impun
clarificarea limitelor confidenţialităţii, limite care de altfel sunt precizate în codul
deontologic al profesiei. Aceste tipuri de situaţii, trebuie stipulate clar în planul de
intervenţie negociat, şi este recomandabilă, în aceste cazuri, formalizarea contractului de
asistenţă socială. Construcţia sistematică şi transparentă a planului sunt de asemenea
importante. Utilizarea empowerment-ului, a oportunităţilor egale, a respectării demnităţii
clientului, a garantării participării efective a acestuia atât la elaborarea planului, cât şi la
demersurile de identificare a problemelor, prioritizarea lor, identificarea scopurilor, iar
ulterior participarea la activităţile întreprinse în vederea realizării obiectivelor scontate ale
intervenţiei propriu-zise, sunt inerente şi esenţiale pentru construcţia corectă a planului de
intervenţie.
După Compton şi Gallaway (1994), reţinem următorii paşi în elaborarea unui plan
de acţiune:
 Explorarea resurselor asistatului şi a rezistenţelor la schimbare,
 Întocmirea şi dezvoltarea planului de acţiune şi evaluarea şanselor de
succes.
 Aplicarea planului
17
  Evaluarea rezultatelor
Este esenţial ca planul de intervenţie să fie construit plecând de la constatările
evaluării situaţiei problematice. Altfel spus, se va circumscrie problema ţintă, atât din
punctul de vedere al clientului, cât şi al profesionistului asistent social, sau a altor persoane,
dacă acest demers este util. Reperate problemele ţintă, se impune o stabilire a priorităţilor
pentru intervenţie. Literatura de specialitate recomandă să nu fie selectate pentru o
intervenţie mai mult de două sau trei probleme. Paşii care pot ajuta clientul şi asistentul
social în stabilirea priorităţilor, pe care îi prezentăm succint: identificarea problemelor sau
situaţiilor problematice din punctul de vedere al clientului, gruparea acestora într-o manieră
logică, astfel încât să fie posibilă identificarea inter-relaţionărilor dintre problemele
reperate, selectarea de către client a cel mult trei dintre situaţiile enumerate, pe care le
consideră a avea cea mai mare prioritate. La rândul său asistentul social va selecta cel mult
trei itemi problematici pe care îi consideră prioritari pentru intervenţie. Se confruntă,
examinează şi discută problemele prioritare identificate de către cei doi parteneri ai relaţiei
de asistenţă socială, pe baza unor criterii precise (care dintre probleme generează cea mai
mare îngrijorare pentru client, care, dacă nu este abordată ar putea avea consecinţele cele
mai negative pentru client, care dintre probleme, dacă ar fi abordată ar avea cele mai
pozitive efecte pentru client, care dintre probleme poate fi corectată cu investiţie optimă de
timp, energie, resurse, şi care ar necesită investiţii mari de timp, efort, resurse) (Sheafor,
B.W, Horejsi, C.R., 2006: 336-368).
Circumscris cadrul problematic, identificate nevoile de intervenţie, demersurile
următoare necesare fundamentării planului de intervenţie vizează identificarea resurselor
disponibile, dar şi luarea în considerare a barierelor şi obstacolelor care pot să apără pe
parcursul implementării planului de acţiune. Alături de evaluarea nevoii de intervenţie se
va ţine cont şi de evaluarea dorinţelor, preferinţelor clientului, aşteptărilor sale, motivaţia
acestuia pentru schimbare. Asistentului social îi revine responsabilitatea selectării
modelului teoretic, dar şi a metodelor adecvate de intervenţie, necesare schimbării situaţiei
problematice a clientului (Roth, M., 2003:78-145, Sheafor, B.W, Horejsi, C.R., 2006: 336-
368, Parker, J., 2003: 63-115, Cojocaru, Ş., 2006: 165-183).
Scopul planului de intervenţie este de a direcţiona cât mai precis posibil
activităţile şi serviciile pe nevoile identificate ale clientului. Prin urmare, obiectivele de
intervenţie se stabilesc de asemenea treptat, împreună cu modalităţile de monitorizare şi
măsurare a schimbărilor survenite, pe durata derulării procesului de asistare. Demersurile
acţionale vor fi fundamentate pe resursele reale existente, iar obiectivele vor fi măsurabile,
fezabile, realiste, dezirabile pentru client.
Întocmirea planului de acţiune vizează şi luarea în considerare a costurilor şi
justificarea necesităţii lor, estimarea întinderii în timp a demersurilor necesare inducerii
schimbării, determinarea rolului care revine asistentului social, şi nu în ultimul rând
planificarea modalităţilor de oferire a serviciilor.
Planul de intervenţie este supus revizuirii periodice, pe măsură ce activităţile
derulate induc schimbarea în contextul problematic circumscris, iar dacă este necesar, poate
fi reelaborat, în funcţie de aspectele noi care pot să intervină (apariţia unor noi servicii
sociale care pot răspunde mai adecvat nevoilor clientului, apariţia unor obstacole
neanticipate în momentul construirii planului de acţiune, etc.).
Planificarea intervenţiei reprezintă podul de legătură dintre evaluarea cazului şi
intervenţia propriu-zisă. Debutează cu specificarea scopurilor pe care clientul doreşte să le
realizeze. Identificarea schimbărilor care ar trebui să survină pentru ca scopurile să fie
atinse, inventarierea alternativelor de schimbare şi reţinerea celor mai adecvate obiectivelor
de intervenţie stabilite, determinarea activităţilor care vor fi efectuate de către client şi

18
asistent social, precum şi stabilirea limitelor de timp sunt faze care conturează demersul de
planificare a intervenţiei (Sheafor, B.W, Horejsi, C.R., 2006: 336-368). Reamintim
necesitatea prezenţei negocierii în toate demersurile anterior menţionate. De altfel, după
formularea planului de acţiune, clienţii şi asistenţii sociali vor discuta condiţiile de
implementare a planului, în cadrul acţiunilor sub-sumate noţiunii de contract de asistenţă
socială.
Clienţii şi uneori asistenţii sociali debutanţi pot avea tendinţa de a scurta etapa
elaborării planului de intervenţie, respectiv planificarea intervenţiei. Există situaţii în care
scurtarea timpului este cerută de natura problemei cu care se confruntă clientul (de exemplu
situaţiile problematice care reclamă intervenţia în criză). De asemenea, asistentul social nu
dispune de timp nelimitat pentru un anumit client. Elaborarea planului acţional, respectiv
planificarea intervenţiei, reprezintă o artă şi în acelaşi timp ştiinţă (Parker, J., 2003:75,
Sheafor, B.W, Horejsi, C.R., 2006: 340). Profesioniştii sunt provocaţi să utilizeze toate
deprinderile practice de care dispun, cunoştinţele lor teoretice, judecăţile lor, experienţa
profesională pentru a decide cum se va completa procesul de elaborare a planului de
acţiune. Esenţială în elaborarea planului este relaţia de sprijin stabilită între cei doi actori
sociali. (a se vedea relaţia de asistenţă socială). Trebuie să existe o intersectare a ceea ce
clientul doreşte să se facă pentru el şi ceea ce se poate face în mod real. Uneori se impune
schimbarea serviciului furnizat, sau chiar a instituţiei furnizoare de servicii. Creativitatea
asistentului social este esenţială pentru planificarea strategiei de intervenţie. Nu se
neglijează nici disponibilitatea clientului de a lua în considerare alternative de schimbare,
pe durata derulării procesului asistenţial. Fiecare opţiune posibilă trebuie analizată din
punct de vedere al impactului asupra clientului, timpului alocat, resurselor necesare şi a
celor disponibile, iar asistentul social are rolul de a determina cel mai adecvat cadru de
intervenţie, atât din punct de vedere teoretic cât şi metodologic şi acţional.

Exemplificări
Planul de intervenţie este un instrument de lucru util asistentului social şi clientului
în demersul comun de inducere a schimbărilor într-o situaţie problematică dată. Trebuie să
fie cât mai precis, clar şi simplu de urmărit. Reamintim că în practica asistenţei sociale nu
există o „reţetă” de intervenţie, ci fiecare plan este particularizat pe sistemul-client care
reclamă intervenţia. Dacă contextul problematic identificat reclamă implicarea în demersul
de intervenţie şi a altor persoane relevante pentru client, acest aspect se va preciza în plan şi
se va stipula în contract. Fiecare client are dreptul să beneficieze de un plan individual de
asistenţă în care vor fi precizate serviciile acordate, în baza planificării de asemenea
individuale.
Elementele cheie care se cer incluse în planul de intervenţie individual sunt
reprezentate de: obiectivele planului, serviciile care pot fi furnizate şi de către cine,
propunerea serviciilor, modalitatea de contactare a furnizorilor dacă este cazul, specificarea
părţilor din plan care pot fi negociate/renegociate, a celor care nu pot fi
negociate/renegociate, obligaţiile asumate de clienţi (individ, familie, membrii ai familiei),
responsabilităţile asistentului social, precizarea nevoii de schimbare şi a scopurilor care se
cer realizate pentru satisfacerea ei, care sunt serviciile dorite de către client, care sunt cele
neacceptate, eventual sancţiunile de neîndeplinire a responsabilităţilor asumate, dacă aceste
sancţiuni există (formal sau informal, fiind stabilite prin acordul participanţilor la procesul
de asistenţă socială), limitele de timp, comportamentele dezirabile, activităţile care se cer
efectuate pentru atingerea scopurilor intervenţiei.

19
 De exemplu, un plan individualizat de servicii pentru o persoană adultă în
dificultate poate cuprinde următorii itemi: datele factuale (nume, prenume, CNP,
domiciliul), data întocmirii planului/data revizuirii planului, responsabilul de caz, ancheta
socială în baza căreia s-a decis necesitatea intervenţiei, tipul de servicii prestate. Pentru
fiecare tip de servicii menţionate, se va preciza tipul de activităţi realizate, persoana
desemnată în acordarea serviciilor, obiectivele, perioada. Este posibilă şi includerea unui
item intitulat „observaţii”.
Structura unui plan de intervenţie este necesar să cuprindă următoarele puncte de
reper:
Problema Scopul Obiectivele Activităţile Sarcinile Responsabi Determina
/Serviciile lul rea în timp
oferite

De asemenea, în orice plan de intervenţie se specifică în mod obligatoriu data la

care urmează să se realizeze reevaluarea cazului, data la care a fost întocmit, cine îşi asumă
responsabilitatea pentru realizarea acestui plan. Persoanele responsabile de realizarea
planului vor fi cele care semnează la final planul şi beneficiază de câte un exemplar din
acesta. Planul de intervenţie se întocmeşte împreună cu clientul şi se verifică eficacitatea şi
eficienţa lui practică cu metoda SMART.
În eforturile de a schimba sisteme complexe (organizaţii, comunităţi), timpul alocat
elaborării planului de intervenţie este mai lung decât pentru intervenţiile individuale.
Eforturile de schimbare trebuie atent planificate, iar responsabilităţile pentru fiecare actor
din sistem clar identificate. Dezvoltarea unei strategii de intervenţie la nivel comunitar
reclamă parcurgerea următoarelor etape: definirea participanţilor (sistemul iniţiator,
sistemul agentului de schimbare, sistemul client, sistemul de sprijin, sistemul de acţiune,
sistemul ţintă); examinarea disponibilităţii pentru schimbare (disponibilitatea generală,
accesibilitatea resurselor, opoziţia extremă la schimbare); alegerea abordării în inducerea
schimbării (abordare bazată pe program, proiect, personal, practică, politică); evaluarea
aspectelor politice şi interpersonale (perspective, alternative, durata, urgenţa intervenţiei);
evaluarea aspectelor legate de resurse (costul schimbării, costul non-intervenţiei); estimarea
probabilităţii de succes (suportul din partea membrilor comunităţii, grupurilor,
organizaţiilor); stabilirea scopurilor şi obiectivelor (identificarea scopurilor, formularea
obiectivelor în termeni de rezultate/activităţi, planificarea activităţilor, desemnarea
responsabilităţilor, monitorizarea acţiunilor, strategii de evaluare a rezultatelor) (Netting şi
alţii, 1993: 224-247). Elaborarea unui plan de acţiune la acest nivel al asistenţei sociale este
reclamă cunoştinţe şi deprinderi specifice muncii de asistenţă socială comunitară, dar şi din
domeniul managementului în instituţiile de asistenţă socială.

Sinteză
Pentru eficienţa muncii de asistenţă socială cu diferite categorii de clienţi - indivizi,
familii, grupuri, comunităţi, organizaţii, întocmirea şi redactarea unui plan de intervenţie
este esenţială. Dezvoltarea planului de intervenţie este etapă indezirabilă a procesului de
asistenţă socială, fiind o punte între evaluarea iniţială a situaţiei problematice şi intervenţia
propriu-zisă în sensul schimbării acesteia. Prin urmare, un plan este eficient, dacă permite o
viziune retrospectivă în sensul evaluării, şi una prospectivă, în sensul activităţii întreprinse
cu clientul în direcţia schimbării. Planul trebuie să fie flexibil, fiind supus revizuirii
periodice. Negocierea este elementul catalizator al generării unei plan eficient. Planul
20
întocmit devine parte componentă a contractului de asistenţă socială încheiat între
furnizorul de servicii – asistent social, instituţie şi beneficiar (persoană individuală, familie,
comunitate, organizaţie).
Planul nu este rezultatul muncii exclusive a asistentului social. Asistentul social este
însă profesionistul care are cunoştinţele teoretice necesare şi dispune de deprinderi
specifice practicii de asistenţă socială, care îi permit asistarea clientului şi sprijinirea
acestuia în planificarea detaliilor de îngrijire, pe toată durata procesului de intervenţie.
Nu putem încheia fără a preciza că legislaţia actuală din România care
reglementează standardele generale de calitate privind serviciile sociale, accentuează rolul
planului individualizat în acordarea de servicii sociale ( a se vedea Ordinul nr. 383 din 6
iunie 2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi
modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, Ordinul nr. 175/2006,
privind standardele minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru
persoanele adulte cu handicap).

Bibliografie selectivă:
Cojocaru, Ş., (2006), Proiectul de intervenţie în asistenţa socială, Iaşi, Editura Polirom,
p: 165-183
Compton, B.R., Gallaway, B. (1994), Social Work Processes (five edition), Pacific Grove,
CA: Brooks/Cole
Hepworth, D.H., Rooney, R.H., Rooney, G.D., Strom-Gottfried, K., Larsen, J. (2006),
Direct Social Work Practice. Theory and Skills, Thomson Brooks/Cole
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ordinul nr. 175/2006 publicat în
Monitorul Oficial al Românie, Partea I nr. 684 din 9.08.2006 privind standardele
minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru persoanele adulte cu
handicap
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ordinul nr. 383 din 6 iunie 2005,
pentru aprobarea standelor generale de calitate privind serviciile sociale şi
modalităţile de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, publicat în
Monitorul Oficial nr. 709 din 5 august 2005
Parker, J., Bradley, G. (2003), Social Work Practice: Assessment, Planning, Intervention
and Review, Learning Matters Ltd., Exeter, p: 63-83 (www.learningmatters.co.uk)
Roth, M., (2003), Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale, Cluj-Napoca,
Presa universitară clujeană, p:78-145
Sheafor, B.W, Horejsi, C.R., (2006), Techniques and Guidelinnes for Social Work Practice
(seventh edition), Pearson Education, Inc., p: 336-368

21
 3.2. Convorbirea cu clienţii în terapia centrată pe soluţii.
Exemplificarea motivării clienţilor, aplicabil la copii, adolescenţi, părinţi
şi alte categorii
Maria Roth, Maria Pantea

Una dintre terapiile de scurtă durată cu relevanţă în ameliorarea problemelor de

viaţă ale unor clienţi de vârste, statusuri sociale, structuri de personalitate foarte diferite
este terapia centrata pe soluţii elaborată în anii ’80 de Steven de Shazer şi Insoo Kim Berg,
specialişti ai Clinicii de Terapie Familială din Milwaukee (SUA). Esenţa modelului este
participarea clientului pe tot parcursul terapiei la procesul de creare a soluţiilor pentru
propriile lor probleme. Pentru filosofia schimbării specifice acestei forme de terapii,
obţinerea participării active a clienţilor ca parteneri ai profesioniştilor este foarte
importantă, ei devenind astfel agenţii activi ai schimbării. În acest proces clienţii aduc
informaţii pe de o parte despre propriile lor resurse şi abilităţi şi despre cum au făcut faţă
unor astfel de probleme în trecut, ci şi despre ceea ce doresc şi cum doresc persoanele să
obţină pentru ele, în viitor. In efortul de colaborare cu clientul său, managerul de caz
ascultă toate detaliile relevate de client şi în toate comentariile sale îl conduce spre
formularea unor scopuri şi stimularea capacităţii de luare a deciziilor. Fiind o metodă de
scurtă durată, încă de la primul interviu managerul de caz pune întrebări privind opţiunile
clientului şi creează climatul adecvat dorinţei de schimbare.
De exemplu, pentru a ajuta pe cineva să devină un părinte mai bun, putem
porni de la dorinţele ei legate de relaţia sa cu copilul. Berg arată că o astfel de mamă
doreşte lucrurile pe care le doreşte orice părinte: vrea să fie mândră de copiii ei, să aibă un
impact bun asupra lor, să audă despre copiii ei lucruri bune, să le dea o bună educaţie, să se
laude cu calităţile lor. De asemenea speră să le asigure un viitor bun şi să menţină cu ei
relaţii bune.
Terapia centrată pe soluţii parvine în consiliere dinspre teoria sistemelor, în
primul rând a sistemelor familiale, dar şi din teoria construcţiei sociale. Teoria sistemelor
familiale este o sursă importantă pentru centrarea pe soluţii, pe de o parte datorită
recunoaşterii multicauzalităţii şi multifactorialităţii problemelor care afectează viaţa
clienţilor, dar şi a recunoaşterii multitudinii de soluţii care pot fi găsite la nivele diferite ale
vieţii sociale şi familiale. Teoria construcţiei sociale este modelul care a inspirat specificul
terapiei centrate pe soluţii de a porni de la modul în care clientul îşi defineşte problema şi
îşi vede posibilităţile de a rezolva problema.
 Intervievarea privind opţiunile clienţilor – crearea climatului adecvat schimbării
propriului comportament (prima întâlnire)
 Experimentarea găsirii soluţiilor (depistarea soluţiilor care funcţionează cel mai
bine pentru client
 Încurajarea capacitaţii persoanei asistate de a-şi prevedea comportamentul
(formarea legăturii dintre factorii care declanşează un comportament şi persoana
în cauză)
 Pretinde că s-a întâmplat un miracol (vezi mai jos detalii despre întrebarea
miracol)
 Cere persoanei să fă ceva diferit faţă de modul obişnuit de acţiune
 Vorbeşte despre sentimentele asistatului – cele prezente şi cele dorite. De ex., se
poate folosi exerciţiul „maşinii de raze”: se desenează conturul elevului, iar
acesta desenează în contur modul în care crede că arată sentimentele sale – fie
în formă simbolică, fie prin scene de viaţă; consilierul/asistentul social va face o

22
 tentativă de interpretare a desenului, lăsând însă clientului posibilitatea de a
corecta, explica cele prezentate)
 Exerciţiul găsirii unor oaspeţi-consultanţi faimoşi (clientul este rugat să
găsească 3 personaje admirate, să se transpună în mintea lor şi să imagineze
soluţiile pe care aceştia le-ar putea sugera în cazul lor).
 Vizualizarea propriului „film de succes” (imaginarea unui moment de succes
din viaţa de până acum şi vizualizarea acestei situaţii sau întâmplări cu ochii
închişi, pentru 10-15 minute, exerciţiu care generează emoţii pozitive la
adolescenţi)
 Încurajarea unui moment de meditaţie, în care asistatului să i se permită
asocierea stării prezente cu un peisaj iubit şi discutarea ulterioară a celor
relatate, cu punerea în evidenţă a nevoilor clientului (de linişte, de odihnă, de
mişcare, de singurătate sau din contră de companie etc.)
 Intervievarea imaginară a „problemei”. Aceasta este o formă de terapie narativă
creativă, în care intervenientul pretinde că este reporter, care face un reportaj
despre problema care a fost identificată. Asistatul (copilul/adolescentul) se pune
în pielea propriei probleme; reporterul adresează întrebări „problemei” privind
modul în care ea a intrat în viaţa persoanei, sau ce anume face problema cu
persoana respectivă (persoana va spune ceea ce simte, ca de exemplu că nu o
lasă să-şi dovedească capacităţile, o stresează etc). In acelaşi mod metaforic,
intervenientul întreabă de asemenea despre relaţia problemei cu persoanele
semnificative din viaţa sa, sau cu persoanele care pot contribui ca
îndepărtarea/eliminarea problemei.
 Stabilirea unor reguli de control a comportamentului: după ce problema a fost
pusă în evidenţă, externalizată, persoanele ţintă, aparţinătorii implicaţi şi
profesioniştii /membrii ai echipei vor ţine evidenţa modului în care se manifestă
problema şi a celui în care elevul se poate confrunta cu ea.
 Cooptarea prietenilor şi a altor persoane de sprijin (care pot servi ca surse de
motivare).
 Menţinerea unui climat de încurajare orientat spre atingerea
succeselor/scopurilor şi managementul eşecurilor.
 În cazul în care lucraţi cu părinţi, copii şi adolescenţi, încercaţi să aveţi în
vedere ceea ce aşteaptă membrii unei familii unul de la altul.
Ce aşteaptă părinţii în general:
 vor să se mândrească cu proprii copii
 să aibă un impact pozitiv asupra copiilor lor
 să audă despre copiii lor lucruri bune şi să audă despre calităţile copiilor lor
 să le dea copiilor lor o bună educaţie
 să vadă perspective de viaţă viitoare a copiilor lor e mai bună decât viaţa pe care
au dus-o ei înşişi
 să aibă o bună relaţie cu proprii copii
 să spere cele mai bune lucruri pentru copiii săi
Ce doresc copiii în raport cu părinţii lor
 Părinţii lor să se mândrească cu ei
 Să le facă pe plac părinţilor lor
 Să înveţe lucruri noi
 Să fie activi şi să se implice în activităţi cu alţi copii
 Să fie stimulaţi
 Să fie respectaţi
23
  Să fie incluşi
 Să aibă posibilitatea alegerilor
 Să poată participa
Întâlnirea de debut
 Ce consideră clientul ca fiind rezultatul dorit al contactului său cu un consilier
 Ce dovezi avem ca aceste dorinţe vor fi atinse
 A fost făcut vreun pas în direcţia atingerii aşteptărilor
 Care sunt paşii mici care ar trebui făcuţi pentru atingerea scopurilor?
 Cât de aproape a ajuns clientul în atingerea scopurilor sale?
Întrebarea miracol
 Va voi întreba un lucru mai ciudat … care vă va cere putina imaginaţie. Acum,
când mergeţi acasă, faceţi toate lucrurile pe care le făceaţi de obicei
(cumpărături, treburi, sarcini), seara mergeţi la culcare. In timp ce dormiţi, se
întâmplă un miracol, şi problema despre care aţi vorbit se rezolvă. Dar dat
fiind că dormeaţi între timp, nu ştiţi nimic despre acest miracol. Deci, când vă
treziţi dimineaţa, miracolul s-a produs şi problema nu mai există. Când vă
treziţi, veţi observa ceva diferit în jurul vostru şi veţi începe să vă întrebaţi dacă
s-a întâmplat cumva un miracol în timpul nopţii.
 Deci problema nu mai există. Dacă asta ţi se întâmplă ţie, de unde ai ştii că s-a
întâmplat un miracol? Care ar fi semnele care ti-ar da de ştire?
 Ce ai face acum ceea ce n-ai făcut până acum?

Din moment ce beneficiarii pot să îşi imagineze aceste schimbări dorite în viaţa
lor (că vor merge la şcoală, că se vor juca liniştiţi, că vor avea prieteni) va fi posibil pentru
ei să îşi modeleze vieţile, fiindcă acum ei au imaginea vieţii pe care ar dori să o ducă.

Întrebările care sondează modul în care s-au descurcat până acum.

 Cum v-aţi descurcat până acum cu toate dificultăţile pe care le-aţi avut până
acum?
 Mulţi ar fi renunţat de mult. Ce vă face să mergeţi mai departe?
 Ce anume vă ajută să depăşiţi perioada aceasta grea?

Părinţii se simt adesea extenuaţi de problemele lor şi le vine greu să găsească

ceva unde au succes. Atunci clientul si profesionistul pot găsi lucruri foarte mărunte pe
care le-au făcut clienţii cu succes: de ex., s-au sculat dimineaţa din pat. Faptul ca un
profesionist poate considera un lucru atât de mărunt ca o realizare şi petrece timp, ca să afle
despre aşa ceva. Întrebările privind aceste succese mărunte îi pot face să se simtă
importanţi. Întrebările despre succese sunt utile şi în munca cu adolescenţii. Îndată ce ei
ajung să dobândească încredere în ei înşişi reuşesc să îşi adune vieţile.
Care au fost excepţiile la problemele pe care le aveţi. Când şi cum aţi reuşit să evitaţi
problema
 De multe ori vă enervaţi dacă vă supără …. Dar am înţeles că au fost şi cazuri în
care v-ţi controlat. Cum ai reuşit să eviţi să explodezi ?
 A fost acea excepţie întâmplătoare sau voită
 Ce fac părinţii în cazul excepţiilor
 Ce influenţă au părinţii asupra apariţiei excepţiilor?
 Ce spun prietenii că este util să faceţi ca să apară aceste comportamente bune-
excepţii

24
  Cum doresc părinţii să susţină pe copil ca să poată atinge nivele de
comportament dorite?

Pentru pregătirea unei întâlniri, revedeţi:

 Ce este deosebit în întâlnirea respectivă
 Ce informaţii utile am obţinut despre aceşti părinţi
 Ce sunt în stare părinţii şi copiii să facă
 Ce vor să obţină părinţii şi copiii de la această întâlnire
 Ce alte nevoi are copilul sau membrii familiei sale de la mediul social
 Ce informaţii ai despre copil şi familia lui pe care te poţi baza pentru a-i ajuta să
îşi atingă scopurile

Feed-back pentru beneficiari:

 Compliment dat mamei – subliniază atenţia acordată de mamă copiilor
 Sugestii pentru a creşte frecvenţa soluţiilor pozitive
o Pentru ca excepţiile să se înmulţească ai nevoie de ajutor. Mama ta va fi
atentă la acele situaţii în care excepţiile pot să se înmulţească,
o Sugestii: repetă lucrurile care conduc la excepţiile bune
o Fă ceva nou, diferit de ceea ce ai făcut până acum (se foloseşte rar, numai
când lipsesc excepţiile)
La a doua întâlnire întreabă:
 Ce progres ai observat de la ultima întâlnire, chiar dacă lucrurile stau numai
puţin mai bine?
 Dacă clienţii fac referire la ceva ce merge mai bine, atunci insistă să afli în ce
condiţii
 Cine a rămas cel mai surprins? Cine a aflat de modul bun în care ai reacţionat?
 Cum ai reuşit?
 Ce-ar trebui să faci ca să poţi repeta acest progres?
 Efortul făcut a fost foarte mare?
 Cât de bucuroasă va fi mama/alt aparţinător când va auzi despre progresele tale?
Exprimă pe o scară de la 1 la 10. Cât de convins esti că vei putea repeta isprava
aceasta?
 Ce te-ar ajuta sa fi mai încrezător?
 Ce altceva s-a îmbunătăţit de la ultima întâlnire?
 Dacă clienţii spun că este la fel, putem pune următoarele întrebări
 În general este dificil să te menţii la acelaşi nivel zi de zi. Tu cum ai reuşit?
 Dacă am întreba pe ceilalţi, ei oare ce progres cât de mic au observat în
relaţia/activitatea ta/a voastră
 Ce ai făcut că lucrurile au funcţionat?
 Dacă ai măsura nivelul tău pe o scară de la 1 la 10 (cel mai înalt nivel), la ce
nivel te afli?
 De ce ai nevoie ca să te menţii la nivelul?
 (Dacă clientul vorbeşte de un nivel scăzut) ce va trebui să faci ca să te menţii la
nivelul 4 în următoarele 2 săptămâni?
 Ultima dată când ne-am întâlnit la ce nivel te aflai? Profesoara ta ce ar spune
despre nivelul la care esti? Ce ai făcut/ai putea face ca ea să observe progresul?
 Cine ar observa prima dată dacă te-ai ridica de la nivelul 4 la nivelul 5?

25
  În cazul în care clientul spune că lucrurile merg mai rău, putem spune
următoarele întrebări:
 Cum ai reuşit să treci printr-o săptămână atât de dificilă? Mulţi dintre cei care ar
fi avut o săptămână atât de dificilă nu ar fi rezistat atât de bine ca tine. Tu cum
ai reuşit să treci de această săptămână totuşi?
 Cum de ai reuşit să rămâi calm chiar şi în condiţii atât de dificile? Cum de nu
stau lucrurile mai rău pentru tine?
 Cum poţi să-ţi menţii nivelul actual de funcţionare, pentru ca el să nu se
înrăutăţească.
 Să spunem că ai vrea să urci numai puţin nivelul, de la 2 la 3, ce ai face diferit?
Ce ar constata cel mai bun prieten al tău că este diferit? Dacă răspunsul este că
nu există vreun prieten foarte bun, atunci îi spunem să îşi imagineze existenţa
unui astfel de prieten.

ASISTAREA COPIILOR CU NEVOI SPECIALE conform centrării pe soluţii

Atunci când în activităţile de practica vom întâlni copii cu nevoi speciale este
necesar să fim centraţi pe aspectele ce ţin de umanitatea acestora şi nu pe dizabilitate.
Insoo Kim Berg şi Therese Steiner recomandă:
1. Fă întâi cunoştinţă cu copilul; întreabă despre activităţile sale preferate, cel mai bun
prieten, la ce se pricepe cel mai bine şi aşa mai departe.
2. identifică resursele pe care le are copilul, părinţii sau mediul în care trăieşte:
exemplu: ce ştie copilul să facă, în ce anume excelează, talentele sale etc.
3. gândeşte-te ca ar putea să existe un motiv foarte întemeiat pentru ca acest copil să
aibă o problema
4. caută alte moduri în care nevoile copilului pot fi acoperite, fără ca acest mod să
presupună comportamente care sa îi creeze dificultăţi.
În evaluările tradiţionale, întâlnirea cu un specialist pentru evaluare, conduce
frecvent la suprasolicitarea copiilor până în momentul la care aceştia nu mai pot executa
sarcinile cerute. Aceste evaluări se centrează asupra limitelor, iar nu asupra capacităţilor pe
care le au copiii.
Atunci când evaluam capacităţile copiilor, este necesară o atitudine încurajatoare, în
care evaluatorul să se arate surprins de mulţimea competentelor copilului. Acesta devine,
astfel, cooperant şi foarte motivat. Sunt necesare mai multe şedinţe de evaluare. O evaluare
bazată pe o singură întâlnire (care poate sa fie nerelevanta datorită circumstanţelor
anterioare ei) poate comunica informaţii reduse. Evaluarea trebuie să includă observaţii cu
privire la următoarele:
- capacităţi motrice (mişcări ample, dar şi motricitatea fină)
- capacităţile vizuale (percepţie, recunoaştere, reproducerea unui material vizual)
- coordonarea vizual-motorie (coordonarea ochi-mână)
- capacitatea auditivă: recunoaşterea sunetelor, reproducerea sunetelor, capacitatea de
percepere şi memorare a sunetelor, cuvintelor şi numerelor.
- Capacitatea de concentrare
- Abilităţile psihologice: strategiile utilizate într-un spaţiu nou, cu persoane noi,
jucării noi; reacţiile la succes, frustrare; capacitatea de efort susţinut; interacţiunea
cu părinţii, cu terapistul şi cu fraţii/ surorile.
- Capacităţile intelectual-cognitive: înţelegerea limbajului vorbit, a contextului.
- Planificarea acţiunilor: abilitatea de a desfăşura acţiuni secvenţiale.

26
 Discuţia cu părinţii copiilor cu dizabilităţi
Deşi majoritatea manualelor vorbesc despre nevoia de a evalua problemele înainte
de a interveni, următoarele Insoo Kim Berg şi Therese Steiner sugerează că însăşi
formularea întrebărilor de evaluare poate influenţa percepţia clientului asupra problemei. A
întreba mama unui copil cu nevoi speciale care e vârsta ei, de exemplu, poate fi interpretat
de către aceasta ca o asumpţie referitoare la cauzele dizabilităţii. De aceea, este necesara o
maximă prudenţă în adresarea întrebărilor şi pregătirea acestora.
Insoo Kim Berg şi Therese Steiner recomandă următoarele tipuri de întrebări:
- Puteţi explica în ce mod (ADHD, PTSD, depresia etc) e o problema pentru
dumneavoastră şi pentru copilul dumneavoastră?
- În ce mod vedeţi dumneavoastră cauza acestei probleme a copilului?
- Cum vă explicaţi această problemă dumneavoastră înşivă sau altora?
- Ce vi s-a spus despre această problema? Ce aţi citit/ învăţat?
- Să presupunem că fiul/ fiica dumneavoastră ar putea spune care e cauza problemei
sale. Cum ar ajuta aceasta la rezolvarea problemei?
- Dat fiind că dumneavoastră cunoaşteţi copilul atât de bine, cum v-aţi da seama dacă
lucrurile se schimbă în bine pentru copil?
- Ce diferenţă ar fi în relaţia dumneavoastră cu copilul, dacă acesta s-ar simţi mai
bine? Dar între copilul dumneavoastră şi alţi copii? Dar la şcoală? Cu cadrele
didactice? Cu alţi adulţi?

Sugestii pentru asistarea unor copii care au fost victime ale relelor tratamente

Atunci când studenţii interacţionează cu copii care au trăit abuzuri, apar câteva
întrebări/ temeri:
1). Temerea că există copii abuzaţi care rămân în această situaţie din cauza dificultăţilor de
evaluare şi a modului în care funcţionează diferitele sisteme de asistenţă;
2) în ce mod aş putea să fiu de folos unui copil atunci când acesta refuză să vorbească
despre abuz?
3)există vreun mod special de a vorbi cu aceşti copii, fără ca să cauzăm mai mult rău decât
bine?
4). Am responsabilitatea să protejez copilul imediat ce acesta a fost abuzat sau această
responsabilitate revine părintelui care a săvârşit abuzul?
Insoo Kim Berg şi Therese Steiner arată că, cu excepţia unor situaţii foarte severe şi
excepţionale, copiii care au trăit abuzuri nu sunt foarte fragili. În majoritatea cazurilor, nu
s-ar putea distinge dintre copiii care au fost abuzaţi şi cei care nu au trăit această
experienţă. În orice situaţie, e absolut necesar să se evite gruparea copiilor care au fost
abuzaţi în categorii/ grupuri. Cu ei trebuie folosite aceleaşi abordări, ca şi cu ceilalţi copii:
întotdeauna ascultă ce îşi doresc, caută să identifici şi să încurajezi abilităţile/ talentele şi
cunoştinţele lor.
Insoo Kim Berg si Therese Steiner arată că:
1. Chiar şi copiii abuzaţi, indiferent de cât de grav au fost abuzaţi, au în continuare arii
care funcţionează bine
2. Trebuie să începi cu partea sănătoasa a copilului
3. Trebuie să îi întrebi pe copii în ce mod vor ca viaţa lor să fie diferită; uneori,
întocmai ca alţi copii, ei au o idee despre cum vor să fie viaţa lor (mai uşoara, mai
fericită, mai sigură).

27
 O atitudine de respect faţă de copii presupune a lua în serios dorinţele lor (exemplu:
să aibă mai mulţi prieteni; ca mama să fie mai mândră de el/ ea; să îşi vadă mama; să
locuiască cu tata etc). Atunci când nu ai posibilitatea de a da curs cerinţelor copilului, este
indicat să fii foarte onest şi să nu creezi false aşteptări.
Întotdeauna trebuie să vedem copilul mai întâi şi apoi abuzul. (exemplu: întrebat
despre animalul preferat/ talentul său, copilul se va simţi mai puţin o victimă).

Copiii care au suferit abuz sexual

Deşi abuzul sexual este condamnat în societate şi primul impuls este acela de a
incrimina persoana adultă şi de a considera încarcerarea o soluţie, totuşi, multe situaţii de
abuz sexual sunt mai complicate decât par. Relaţia copilului cu persoana abuzatoare este
frecvent mai complicată, iar sentimentele ambivalente. Oricât de violentă este această
persoană, uneori ea este singura persoana adultă pe care copiii o cunosc/ i-a îngrijit.
Separarea copilului de părinţi poate aduce după sine începerea de către copii a unei vieţi
deloc uşoare (în instituţii, adopţie, plasament). Mai mult decât atât, separarea de părinţi,
poate însemna şi separarea de singurul context social pe care îl cunoaşte copilul: separarea
de vecini, prieteni, colegi, transferul de la şcoală. Acestea pot fi ele însele, experienţe
traumatice.

Modalităţi de lucru cu copiii

Copiii comunică prin acţiuni, imagini, jocuri şi alte activităţi creative, de aceea e
important să ştim cum putem să le stimulăm potenţialul. Vom prezenta câteva modalităţi de
lucru cu copiii destinate să îi ajute să îşi construiască o imagine de sine mai pozitivă, să îşi
exprime voinţa, să le ofere opţiuni şi, cel mai important, să le dea impresia că deţin
controlul în diferite împrejurări. Scopul ultim este să îi ajutăm să se simtă puternici,
încrezători, ca să îşi poată controla propria viaţă. Vom descrie în cele ce urmează câteva
modalităţi de comunicare cu copiii care, în urma testării, au înregistrat rezultate optime.
Păpuşile:
- sunt utile pentru iniţierea şi continuarea unei conversaţii cu copiii;
- când se lucrează cu păpuşi, acestea devin partenere de conversaţie şi trebuie să vă
concentraţi atenţia asupra lor, nu asupra copilului. În felul acesta, copilul poate
„juca” rolul păpuşii distanţându-se de sine, şi poate explora anumite laturi ale
personalităţii sale pe care le va putea dezvolta în viitor;
Iată câteva întrebări utile pentru iniţierea unei conversaţii cu păpuşa:
- Cum te cheamă? Câţi ani ai?
- Ai prieteni? Cum îi cheamă?
- Ce îţi place să faci? Care e jocul tău preferat?
- Care e locul în care îţi place cel mai mult să stai?
- Ce ştii să faci cel mai bine?
- Care e mâncarea ta preferată?
Dacă păpuşa aleasă de voi e o broască ţestoasă, puteţi întreba:
- Din ce motiv te ascunzi sub carapace?
- Cum ştii când să ieşi de acolo?
- Cum ştii că e timpul să te ascunzi iar sub carapace?
Poveştile:
- cei mai mulţi copii iubesc poveştile şi le place să audă poveşti despre persoane,
animale etc., aflate în aceleaşi situaţii ca şi ei. Copiilor le face plăcere să audă prin
câte greutăţi a trecut eroul poveştii până a găsit soluţia, pentru că pot să se identifice
28
 cu eroii fără să fie în pericol real. Prin intermediul poveştilor ei pot îmărtăşi din
sentimentele, visele şi fanteziile lor şi pot învăţa lucruri utile despre viaţă.
- puteţi utiliza cărţile ilustrate ca să vă inspire în descrierea personajelor;
- puteţi construi o poveste care să se potrivească în cazul copilului;
- puteţi construi o poveste împreună cu copilul.
Desenele:
Mulţi copii sunt familiarizaţi cu desenul, pentru că este o activitate pe care o fac intuitiv.
Iată câteva sugestii pentru ce să deseneze:
- ceva la care sunt buni/pricepuţi;
- locurile lor preferate, câinele, familia, prietenii etc.;
- ce vor ei să fie când cresc mari;
- ceva care este important pentru ei;
- ce înseamnă să fie totul bine pentru ei;
- un animal care îi face să se simtă bine sau fericiţi.

Jocuri:
Jocurile care presupun creativitate şi necesită anumite abilităţi sunt foarte utile. Puteţi juca
orice joc cu copilul, câtă vreme răspunde nevoilor copilului. Pentru idei se poate consulta
cartea Children’s Sollution Work (I.K. Berg & T. Steiner, W.W. Norton & Company, 2003,
pp.99-108), disponibilă la biblioteca facultăţii.
Faceţi ceva diferit:
Când copiii nu mai vor să facă activităţi de rutină şi nu mai ascultă de adulţi, trebui
procedat într-un mod nou. Copiii ignoră cu uşurinţă ceea ce aud de prea multe ori, de aceea
atenţia lor trebuie captată în mod diferit. Amintiţi-le de activităţile pe care trebuie să le facă
într-un mod diferit: le cântaţi sarcinile pe care trebuie să le facă, le desenaţi pe o bucată
mare de hârtie, le şoptiţi ca şi cum ar fi un mare secret sau ghidaţi-l pe copil fără să îi
spuneţi nimic. Pentru idei se poate consulta cartea Children’s Sollution Work (I.K. Berg &
T. Steiner, W.W. Norton & Company, 2003, pp.111-116), disponibilă la biblioteca
facultăţii.

Bibliografie
Hall, J.A, Carswell, C., Walsh, E., Huber, D.L., Jampoler, J.S., Iowa case
management: innovative social casework, In: Social Work, v. 47, 2, p. 132-142,
April, 2002
Selekman, M. D., Integrative, Solution-Oriented Approaches with self-harming
Adolescents, In C. Franklin, M.B Harris, P.Allen-Meares (eds.), The school services
schoolbook. A guide for school based professionals. USA: Oxford University Press,
2006
Steven de Shazer şi Insoo Kim Berg,
Peter De Jong, Insoo Kim Berg, Interviewing for solutions, (2002). 2nd ed. Pacific
Grove: Thomson Learning, Wadsworth
Insoo Kim Berg si Therese Steiner, 2006, Children’s Solution Work, Routledge.

29
 3.3. Strategii eficace de evaluare şi intervenţie socială,
focalizate asupra familiei multiproblematice – studiu de caz2

conferenţiar dr. Nicoleta Neamţu,

asistent social Nadia Capota

Introducere
Studiul actual prezintă un model de bună practică, focalizat pe familia
monoparentală deprivată. În acest proces de asistenţă socială, centrat pe familie, au fost
relevante pentru practică evaluarea nevoilor şi intervenţia atât din perspectivă ecologică,
cât şi a funcţionării interne a sistemului client. Acţiunea socială, întreprinsă pentru cazul
selectat, a fost una destul de lungă, desfăşurată pe parcursul a doi ani. Strategiile şi
planificările centrate pe sarcină şi-au dovedit, de asemenea, eficacitatea în intervenţia cu
această familie multiproblematică. Modelul descris în acest articol ar putea fi util în multe
alte cazuri similare de sisteme client, care necesită ajutor specializat.
Familia analizată mai jos a fost integrată în procesul de asistenţă socială în luna
iunie 2003 şi a fost asistată social, material şi financiar până în luna iunie 2005, printr-o
strategie de durată medie, cu obiective semestriale clare, cu sarcini şi activităţi lunare,
urmărite şi supervizate de către asistentul social.

3.3.1. Faza iniţială. Descrierea sistemului client: componenţa familiei

La momentul evaluării sociale iniţiale familia Rostaş (numele sunt fictive, pentru
respectarea confidenţialităţii) era formată din: mamă, în vârstă de 34 de ani, care nu fusese
niciodată căsătorită, bunica maternă văduvă şi trei copii minori.
Mama copiilor, Simona, a absolvit şcoala profesională şi a învăţat meseria de
confecţioner tapet. A fost angajată cu contract de muncă până în 1995 la o fabrică de tapet.
În anul respectiv întreprinderea a intrat în faliment şi ea a rămas fără loc de muncă. În
momentul efectuării anchetei sociale era şomeră, îşi îngrijea copiii, nu avea nici un venit
stabil şi încerca cu disperare să îşi găsească un loc de muncă. Pentru că nu îşi găsea un post
adecvat să desfăşoare o activitate remunerată, Simona obişnuia să practice uneori
prostituţia, ca o soluţie extremă pentru a-şi asigura “pâinea zilnică”, activitate de care ştia
doar mama acesteia. Din punct de vedere al stabilităţii psihice şi emoţionale, stilul ei de
viaţă o epuiza. Simona era foarte nervoasă şi nu se putea odihni.
Mama sa şi bunica fetiţelor totodată, doamna Viorica, era în vârstă de 58 de ani,
pensionară de boală, iar din venitul său mic supravieţuia întreaga familie. Bunica suferea de
cardiopatie ischemică, coxartroză, bronşiectazie bazală şi nu avea voie să facă efort
susţinut, dar încerca să îşi ajute fiica atât cât reuşea.
Copiii familiei erau trei fete: cea mai mare M. Alexandra, în vârstă de 7 ani, nu era
înscrisă la şcoală la data începerii procesului de asistenţă socială. De multe ori Alexandra
împreună cu bunica scormoneau prin containerele de gunoi ale oraşului pentru a găsi resturi
de hrană pentru traiul zilnic al familiei.
M. Denisa, de 4 ani, era foarte bolnavă, avea nevoie de supraveghere continuă,
suferea de acidoză metabolică genetică (lipsa fermenţilor care prelucrează acidul din
stomac) şi encefalopatie infantilă.
2
Publicat prealabil în: Neamţu Nicoleta, Capota Nadia, (2007), Strategii eficace de evaluare şi intervenţie
socială, focalizate asupra familiei multiproblematice - studiu de caz, Colocviul Internaţional de Ştiinţe
Sociale ACUM 2006, Braşov - 23-25 noiembrie 2006, pp. 213-223, Editura Universităţii Transilvania din
Braşov, Editor: Coman Claudiu.

30
 M. Zenovia, în vârstă de 2 ani, era foarte mică de statură pentru vârsta sa
cronologică şi fusese afectată de meningită acută, dar în momentul admiterii cazului în
procesul de asistenţă socială se simţea mai bine din punctul de vedere al stării sale de
sănătate.
Tatăl biologic al celor trei fete, fostul concubin al Simonei, le părăsise înainte cu 6
luni de preluarea cazului în asistenţă socială. Din cauza lipsurilor materiale şi pentru că era
destul de greu să îşi asume responsabilitatea de întreţinere a familiei, el locuia la data
respectivă cu o altă femeie.

3.3.2. Explorarea
a. Motivele contactării familiei/natura trimiterii (referinţelor)
Familia Rostaş a fost contactată în urma aflării despre starea lor de criză socio-
economică de la sora doamnei Simona, care a fost pentru scurt timp şi dânsa asistată în
cadrul aceluiaşi program social.
In prima fază familia Rostaş a fost vizitată la domiciliu şi informată despre scopul şi
obiectivele organizaţiei creştine “Ecce Homo“ prin programul adresat familiilor sărace, cât
şi despre posibilul ajutor la care puteau avea acces. Li s-a dat răgaz, timp o săptamână,
interval în care să opteze pentru acceptarea sau refuzul ofertei/oportunităţii de sprijin.
Familia locuia într-o zonă a oraşului Turda, unde organizaţia, menţionată anterior,
nu îşi desfăşura activitatea, dar datorită gravităţii situaţiei familiei, s-a solicitat conducerii
acesteia o excepţie de la regulă.
Motivul dorinţei de a ajuta această familie era acela că printre problemele majore
ale sale una era stringentă şi se încadra în obiectivele programului organizaţiei. Simona
depusese deja la serviciul de autoritate tutelară, din localitatea de domiciliu, actele necesare
pentru a o interna pe Denisa, într-un centru de plasament/instituţie. Motivaţia sa era aceea
că, datorită bolii de care suferea fetiţa, supravegherea acesteia era dificilă. În discuţia
iniţială i s-a oferit mamei copiilor sprijinul şi asistenţa organizaţiei în toate problemele cu
care se confrunta, cu unele condiţionări. Acestea vizau menţinerea Denisei în mediul
familial de origine, iar Simona să fie dispusă să discute deschis şi onest cu asistentul social
şi să renunţe la prostituţie pentru binele familiei sale.

b. Evoluţia situaţiei şi a problemelor familiei din perspectiva sistemului client

şi a asistentului social
În decurs de 2 zile de la prima întâlnire, doamna Simona ne-a contactat, fiind
dispusă să colaboreze şi să beneficieze de programul de asistenţă socială pentru că avea
nevoie de sprijin.
A urmat apoi întocmirea anchetei sociale, pe baza celor constatate la domiciliul familiei.
Problemele prezentate de membri majori ai familiei, adică de Simona şi mama
acesteia, Viorica, au fost atât de natură materială, financiară, cât şi medicală şi socială.
Acestea au fost reprezentate de:
1. lipsa energiei electrice, a unui grup sanitar, a lemnelor de foc (materiale);
2. datoriile băneşti pe care le aveau la vecini pentru cumpărarea de alimente;
3. absenţa unui venit stabil care să le acopere nevoile zilnice, de bază;
4. lipsa locului de muncă pentru Simona, ceea ce o determina uneori să găseasacă soluţii
disperate, dar pe care, după cum declara dânsa, le accepta din lipsa unei alternative viabile;
5. boala Denisei prin formele sale de manifestare şi consecinţele acestora, datorită căreia
avea nevoie de supraveghere continuă. Denisa mânca tot ce avea la îndemână, iar atunci
când nu aveau hrană suficientă, mergea şi fura mâncare din casele vecinilor, provocând
diverse scandaluri cu aceştia.

31
6. lipsa sprijinului material şi moral din partea tatălui firesc al copiilor (fetelor).
Problemele remarcate de către asistentul social au fost atât cele identificate de
familia însăşi, dar şi altele suplimentare:
1. starea de disperare la care au ajuns cele două femei, mama şi fiica, împovărate de
greutăţile cărora erau nevoite să le facă faţă;
2. încălcarea drepturilor copiilor şi expunerea acestora la situaţii degradante şi nocive
prin trimiterea lor la cerşit sau să caute alimente în gunoaie;
3. lipsa unui loc de muncă constant şi acceptabil pentru mama copiilor sau să fie
angajată ca asistent personal pentru Denisa;
4. expirarea valabilităţii actului de identitate al Simonei;
5. neînscrierea familiei la un medic de familie şi implicit lipsa supravegherii medicale
a Denisei, cât şi neincluderea sa într-un grad de handicap;
6. neintegrarea fetelor în nici un sistem educaţional, gradiniţă sau şcoală, adecvat
vârstei lor;
7. lipsa pensiei alimentare pentru copii din partea tatălui lor firesc;
8. absenţa unor prestaţii sociale pentru familie, la care ar fi avut dreptul din partea
statului, conform legii: ajutorul social şi masa la cantina socială;
9. nevoile materiale mari, vizibile prin absenţa lucrurilor elementare necesare traiului:
lemne pentru încălzirea locuinţei, nerepararea locuinţei, energia electrică,
inexistenţa grupului sanitar;
10. datoriile financiare acumulate la furnizorul de energie electrică, cât şi la vecini.
În urma efectuării anchetei sociale şi a identificării problemelor, asistentul social a
decis susţinerea cazului familiei Rostaş şi ajutarea lor în plan social, medical, financiar,
material, juridic şi spiritual. Din cauza complexităţii şi multitudinii problemelor constatate,
perioada de intervenţie a fost estimată la 2 ani.

3.3.3. Capacitatea sistemului client

3.3.3.1. Familia în spaţiu: evaluarea ecologică
A. Nevoile fundamentale
Familia trăia într-o zonă deprivată a oraşului Turda, unde majoritatea familiilor sunt
de etnie rromă şi foarte sărace. Locuinţa lor era o casă mică, cu un gard în faţa ei, iar curtea
cu o suprafaţă de un metru pătrat, era folosită pentru depozitarea lemnelor şi a gunoaielor.
Casa cuprindea o singură cameră, utilizată atât ca bucătărie, cât şi ca dormitor. Mobilierul
era format din două paturi mari, un dulap, două fotolii, o sobă şi o masă.
Până în 1997, când a decedat tatăl Simonei, bunicul fetiţelor, familia Rostaş a locuit
într-un cartier mai liniştit şi civilizat al oraşului, într-un apartament cu două camere. Când
tatăl Simonei s-a îmbolnăvit, familia acestuia nu a mai reuşit să plătească cheltuielile
curente de întreţinere a locuinţei şi au acumulat restanţe la taxele de bloc. În urma
decesului domnului Rostaş şi datorită acumulării datoriilor, create cu cheltuielile de
înmormântare, familia a fost nevoită să vândă apartamentul. Din banii rămaşi în urma plăţii
datoriilor şi-au cumpărat casa în care locuiau la momentul preluării cazului în asistenţă.
Locuinţa este situată în zona cea mai defavorizată a oraşului.
La momentul anchetei, venitul familiei era insuficient. Nu acoperea nici cheltuielile
lunare necesare hranei familiei. Aveau un venit de 151 lei (RON), compus din pensia
bunicii şi alocaţiile de stat ale copiilor.
Zona în care locuiau nu prezenta siguranţă nici socială, nici personală. Este o zonă
cu mulţi oameni săraci, unde scandalurile şi violenţa domestică sunt la ordinea zilei.
Familia ar fi putut avea acces la îngrijire medicală preventivă, întrucât exista în
vecinătate cabinet medical, dar copiii nu erau înscrişi la medicul de familie. De asemenea,
32
exista un telefon public în apropiere, un reprezentant al poliţiei locale în proximitatea
spaţială şi acces la transport în comun pentru a ajunge la instituţiile de utilitate publică.
Din punctul de vedere al legăturilor sociale, familia avea relaţii de colaborare cu: o
parte dintre vecini, care nu provocau certuri, iar Simona avea o verişoară primară pe linie
maternă în vecinătate şi încă două prietene, care o mai ajutau pe bunică la supravegherea
copiilor, în absenţa mamei. Rudele cu care aveau relaţii puternice şi pozitive erau: sora
Simonei, cealaltă fiică a bunicii, care trăia în aceeaşi localitate, dar într-un cartier mai bun,
cât şi fratele Simonei, stabilit într-un sat învecinat. Fraţii vizitau destul de frecvent familia
Simonei şi încercau să se ajute reciproc, înţelegându-i dificultăţile, întrucât şi ei erau săraci.
Familia Rostaş avea mult mai multe rude şi prieteni care-i vizitau în perioada când nu erau
săraci, dar aceştia au încetat să-i mai contacteze; atât datorită noii zone în care locuiesc, cât
şi situaţiei în care au ajuns.
Copiii au doar câţiva prieteni din vecini cu care se joacă. Mediul în care ei cresc nu
este unul propice promovării valorilor sănătoase, copiii nu au acces la nici un mijloc
educativ formal, beneficiind doar de educaţia primită de la membri adulţi ai familiei
nucleare şi extinse şi de la vecini.
Mama şi bunica erau totuşi “mândre” că, într-un fel sau altul, se descurcau fără ajutorul nici unui bărbat,
ceea ce reprezenta o valoare în comunitatea în care trăiau.

B. Relaţia cu mediul a membrilor familiei

Familia era destul de izolată în privinţa accesului şi beneficierii de servicii sociale
adecvate, educaţionale şi medicale necesare.
Relaţiile sociale ale familiei cu sistemele umane din mediul extern erau în ansamblu
pozitive şi de colaborare, având sprijinul vecinilor, prietenilor şi al rudelor. Cea mai izolată
din familie, de interacţiunile cu mediul social extern, era Viorica. Bunica nu era foarte
comunicativă şi avea relaţii apropiate doar cu propriii săi copii. De asemenea, familia
stabilea relaţii sporadice cu oamenii la care mai trimiteau copiii la cerşit alimente. O nouă
relaţie benefică, de colaborare, se demarase cu organizaţia creştină “Ecce Homo”, care
inclusese familia în programul său social, urmând să fie ajutată.

C. Graniţa familie-mediu
Familia era deschisă unor noi relaţii, în special acelora care o puteau ajuta să
depăşească perioada de criză prin care trecea: legături cu diferite instituţii de învăţământ,
medicale, sociale, cât şi relaţii cu femei care să le devină prietene, dar care nu erau stabilite
în vecinătatea zonei lor de domiciliu la acea dată. Copiii aveau legături instabile şi
inconstante cu copiii din vecinătate.
În general familia avea graniţele impuse de ea, puţin flexibile, mediul social
exterior imediat, reprezenta mai degrabă un pericol pentru valorile de bază ale familiei, prin
ceea ce promova. Familia îşi alesese doar relaţiile sociale care o ajutau să supravietuiască şi
să îşi apere membri la nevoie, dar din viaţa acesteia lipseau relaţiile puternice şi pozitive cu
autoritaţile publice şi instituţile de stat care îi puteau facilita accesul la un trai mai bun,
decent.
Per ansamblu, familia nu a ajuns la un echilibru cu mediul extern, ajutorul şi
resursele sunt potenţial accesibile în mediu, dar familia are nevoie de ajutor şi abilităţi
sporite pentru utilizarea lor. Sursele de stres sunt variate şi caracteristica elementelor
proeminente ale relaţiei familie-mediu o circumscriu ca o familie deprivată sau
multiproblematică.

33
3.3.3.2. Evaluarea dimensiunilor interne ale funcţionării familiei
A. Structura familiei
Familia Rostaş este monoparentală, părinţii copiilor nu au fost niciodată căsătoriţi
legal, iar tatăl acestora i-a părăsit cu 6 luni înainte de începerea procesului de asistenţă
socială. Împreună cu mama, care se lupta să crească cei trei copii, locuia şi bunica maternă,
pensionară şi bolnavă.
Copiii în vârstă de şapte, patru şi doi ani locuiesc acasă împreună cu mama şi
bunica, nu frecventează nici o formă de învăţământ, singura societate pe care o cunosc fiind
familia şi vecinătatea. Prietenii lor sunt copii cu acelaşi statut social, care locuiesc în
aceeaşi zonă defavorizată socio-economic.
Cea care are cel mai mult de luptat pentru ca familia să supravietuaiscă este mama.
Aceasta încerca cu disperare să asigure resurse de trai zilnice. Pentru realizarea acestui
scop erau implicaţi şi bunica şi copiii (prin cerşit sau căutat în gunoaie). Activitatea
ruşinoasă, la care se preta uneori mama, nu era cunoscută de către copiii săi şi încă nu
influenţa viaţa acestora, ci doar pe cea a bunicii.
Chiar dacă mama recurgea sporadic, din disperare la soluţia prostituţiei, totuşi ea îşi
iubea destul de mult copiii şi a luat cu greu decizia de a se despărţi de Denisa, atunci când
s-a adresat autortăţii tutelare. S-a bucurat când i s-a oferit o şansă de-a o menţine în familie.
Ei îi pasă de ceea ce se întamplă cu copiii săi şi o deranjează când aceştia cerşesc sau caută
în gunoaie. O îngrijorează de asemenea, perspectiva viitorului incert al fetelor. Simona ştie
să îşi manifeste adecvat afecţiunea faţă de copii, îi ţine în braţe, discută cu fetele şi le
implică în viaţa familiei.

B. Organizarea familiei
Mama, dar şi bunica îşi asumă responsabilitatea întreţinerii familiei. Datorită
faptului că venitul lor este redus şi că actul de identitate al mamei a expirat, ele nu puteau
accesa toate resursele la care ar fi fost îndreptăţite conform legii.
Între fete există o anumită rivalitate. Cea mai mică este cea mai frumoasă. Denisa,
mijlocia, este cea mai des certată sau bătută, fiind cea care creează cele mai multe
probleme. Alexandra, cea mai mare, se simte deja responsabilă pentru surorile ei şi le
apără atunci când este cazul. Totuşi, favorita mamei şi a bunicii rămâne fetiţa cea mică,
care le dă celorlalte două fete sentimentul de a fi pe locul al doilea şi al treilea în
preferinţele sau priorităţile lor.
Rolurile membrilor familiei se împart după cum urmează: mama şi bunica deţin
rolul de susţinător financiar şi material al familiei, dar câteodată acest rol este preluat şi de
Alexandra (când merge la cerşit). Simona îndeplineşte atât rolul de mamă, dar îl suplineşte
şi pe cel de tată, atât în educaţia cât şi în susţinerea familiei.
Celelalte două fete joacă rolurile lor de copii, atât în familie, cât şi în vecinătate. De
obicei rolul de „ţap ispăşitor ” îi revine Denisei, care generează cele mai multe probleme
familiei, atât în interior cât şi în exterior, în relaţiile cu vecinii.
Pentru că Alexandra este implicată în întreţinerea familiei, lucrul acesta creează o
disfuncţie în familie, ei nefiindu-i respectate drepturile de copil decât parţial.
Rolul membrilor familiei extinse este de a ajuta familia Rostaş sau de a fi ajutaţi,
atunci când sunt în nevoie, dacă rudele lor dispun de resursele necesare.

C. Procesele familiale
Familia se adaptează destul de greu la schimbări, în special la cele cu influenţă
negativă asupra funcţionării sale. Din cauza situaţiei în care se află nu mai au putere să facă
faţă noilor provocări.

34
 Principala autoritate în familie o deţine mama, iar în subsidiar bunica. Mama este
cea care administrează toţi banii de care dispune familia, dânsa caută şi soluţii de
supravieţuire.
Comunicarea în familie este clară şi directă. Mama discută destul de mult cu fetele
şi cu bunica, încercând să le facă să înţeleagă problemele cu care se confruntă. Există şi
subiecte tabu, cum ar fi cerşitul, căutatul hranei în containerele de gunoi, “ocupaţia”
mamei, dar se discută despre atitudinea tatălui şi alte probleme.
Regulile nescrise ale familiei sunt următoarele: nu se ia nici o decizie fără acordul
mamei, tot ce se primeşte se împarte în mod egal între membri familiei, Zenovia este
favorizată în ceea ce priveşte însoţirea mamei la rude, Alexandra ajută la procurarea hranei.
Nevoile emoţionale ale copiilor sunt parţial satisfăcute de preocuparea mamei
pentru aceştia. Simona este de multe ori prea nervoasă sau doborâtă de neajunsurile vieţii
pentru a mai fi receptivă la nevoile afective ale copiilor săi.
În selectarea dimensiunilor de evaluare a nevoilor familiei am folosit cu precădere
modelele şi metodele adecvate prezentate de Neamţu şi Fabian (2001), Neamţu şi Ciornei
(2001) şi Miley, O’Melia şi DuBois (2006).

3.3.4. Stabilirea contractului cu sistemul client

După efectuarea anchetei sociale şi a evaluării iniţiale a nevoilor, s-a stabilit
potenţialul de schimbare al fiecărei probleme în funcţie de: natura problemei, motivaţia şi
capacitatea sistemului client pentru schimbările necesare şi de resursele formale şi
informale disponibile în mediu pentru promovarea schimbării. De asemenea, în evaluare s-
a estimat gravitatea şi urgenţa fiecărei probleme a familiei. Apoi s-au stabilit priorităţile
de acţiune. În demararea intervenţiei au avut prioritate problemele cu cel mai mare
potenţial general de schimbare sau satisfacere a nevoilor, acţionând continuu şi în vederea
problemelor cu gravitate sporită, dar cu potenţial scăzut de soluţionare pe termen scurt. Am
optat pentru această strategie de stabilire a priorităţilor cu scopul câştigării încrederii
familiei asistate în abilitatea organizaţiei şi asistentului social de a-i ajuta. Este cunoscut
faptul că pentru implicarea membrilor familiei în relaţia de ajutor sunt necesare experienţe
de succes sau satisfacere a nevoilor acestora. S-au discutat cu familia toate problemele
asupra cărora urma să se intervină. S-au formulat obiectivele de acţiune pentru fiecare
problemă identificată şi s-a întocmit o fişă familială. Fişa conţinea strategia pe termen lung
şi scopul final al intervenţiei, în cazul de faţă reintegrarea familiei într-un cadru social,
educaţional şi economic propice unui trai decent.
Cu aceeaşi ocazie s-au stabilit deja sarcini pentru următoarea lună, atât pentru
asistentul social cât şi pentru sistemul client. La următoarea vizită, în luna ulterioară, s-a
încheiat cu familia un contract scris, care stipula drepturile şi îndatoririle furnizorului de
prestaţii şi servicii şi ale clientului, punându-se accentul pe îndeplinirea sarcinilor şi
implicit a obiectivelor. Obiectivele au fost stabilite semestrial, cu activităţi şi sarcini
lunare. Sarcinile au fost selectate de către familie împreună cu asistentul social şi au fost
notate de către acesta în fişele de observaţii lunare, aflate în dosarul familiei.

1. Faza de intervenţie
Pe baza evaluării funcţionării familiei în relaţie cu sistemele externe şi a
interacţiunilor din interiorul acesteia, strategia generală de intervenţie a vizat atât
reducerea izolării familiei şi reorientarea sistemelor externe înspre familie, cât şi unele
schimbări în structura şi comunicarea internă a acesteia. De asemenea, ţinând cont că
majoritatea problemelor familiei se încadrau în categoriile: resurse inadecvate (lipsa
locului de muncă, venit insuficient şi instabil, probleme de îngrijire a sănătăţii, condiţii de
35
locuit deficitare), insatisfacţie în relaţiile sociale, dificultăţi în îndeplinirea rolurilor
familiale, probleme ale tranziţiei sociale, relaţii dificile cu instituţiile publice, epuizare
emoţională reactivă şi probleme de comportament, tehnica centrării pe sarcină a fost des
întrebuinţată pentru soluţionarea problemelor identificate.
În primele 6 luni de intervenţie s-a pus accent pe încurajarea şi creşterea încrederii
membrilor familiei în forţele proprii şi stabilirea de sarcini pe măsura capacităţilor lor
psihice şi fizice, pentru ca succesul îndeplinirii sarcinilor să aducă încredere şi motivaţie,
ajutând familia să aibă iniţiative noi, din ce în ce mai dificile şi chiar să genereze propriile
sarcini mai ingenioase şi substanţiale decât cele rezolvate împreună cu asistentul social.
Astfel, acţiunile asistentului social au constat în vizite frecvente la domiciliul familiei,
oferire de informaţii şi încurajări în efectuarea sarcinilor concrete, marcarea fiecărui succes
al membrilor familiei.
Simona a fost însoţită de asistentul social la autorităţile publice locale pentru obţinerea
prestaţiilor sociale la care era îndreptăţită, i s-a mediat de asemenea, relaţia cu medicul de
familie, cu şcoala, serviciul de asistenţă socială din cadrul primăriei. Atât ea cât şi bunica
Viorica au fost invitate să participe la un grup de suport al femeilor aflate în dificultate, din
cadrul unei biserici evanghelice.
Mama a fost îndemnată să-şi refacă cât mai repede actul său de identitate, fiind
susţinută de organizaţie cu resurse financiare în acest scop, iar asistentul social a mediat
relaţia cu funcţionarul de la evidenţa populaţiei pentru ca Simona să nu plătească
penalităţile întârzierii. La rândul său, Simona a avut sarcinile de contactare a agentului de
ordine, responsabil de sectorul în care locuiau, pentru a se informa de documentele
necesare înnoirii actului de identitate şi întocmirea efectivă a dosarului, urmată de
depunerea acestuia la biroul de evidenţă a populaţiei din cadrul poliţiei. De asemenea,
membri familiei trebuiau să-şi noteze micile succese zilnice ale propriilor acţiuni.
Asistentul social a informat-o pe Simona şi pe doamna Viorica despre prestaţiile şi
serviciile sociale la care ar putea apela, de condiţiile şi calea de acces spre: ajutor social,
cantină socială, sistem educaţional. De stabilirea legăturilor cu instituţiile respective a fost
responsabil asistentul social, iar apoi Simona trebuia să meargă la primărie pentru aflarea
detaliilor pentru a putea beneficia de ajutorul şi cantina socială şi întocmirea actelor
necesare, precum şi contactarea şcolii din cartier cu documentaţia necesară pentru
înscrierea Alexandrei în sistemul de învăţământ.
În încercarea de soluţionare a problemelor medicale ale familiei, asistentul social a
jucat rolurile de broker, avocat şi mediator, ajutând familia să se înscrie la medicul de
familie din apropierea domiciliului lor, chiar dacă nu aveau nici o formă de asigurare
medicală, promiţând că în scurt timp vor beneficia de ajutor social.
De asemenea, ca parte a strategiei de consiliere, asistentul social a discutat cu Simona
despre riscurile emoţionale şi fizice la care se expune, cât şi efectele pe termen lung asupra
sănătăţii ei şi a familiei sale dacă va continua să practice prostituţia. S-a încercat
convingerea ei să renunţe la această “meserie” şi să se concentreze asupra obţinerii
resurselor de sprijin oferite de către stat. În acest scop, sarcina Simonei era să nu practice
prostituţia în următoarele 6 luni. În acest interval de timp i s-au oferit familiei resurse
financiare şi materiale cu scopul precis de a întrerupe expunerea copiilor la cerşit şi a
mamei la prostituţie.
Evaluarea intervenţiei şi a impactului s-a făcut semestrial. După primele 6 luni
unele rezultate au fost îmbucurătoare, pentru altele încă mai trebuia muncit.
Familia s-a înscris în evidenţele unui cabinet medical, fetele beneficiau de
tratamente medicale gratuite, inclusiv Denisa. S-a reuşit întreruperea cerşitului şi
prostituţiei de către membrii familiei implicaţi în aceste practici, deşi încă în acest domeniu

36
mai erau necesare eforturi suplimentare, apelarea la vechile comportamente rămânând
deschisă ca o variantă extremă, în caz de lipsă a resurselor adecvate traiului.
Mama copiilor şi-a înnoit actul de identitate şi a participat la un grup de susţinere
pentru femei sărace din cadrul unei biserici evanghelice.

Dificultăţi/obstacole întâmpinate
Familia Rostaş nu a reuşit să obţină încă ajutorul social şi cantina socială, din cauza
unor amenzi pe care mama le avea de plătit la serviciul finanţe - a circulat fără bilet pe
mijloacele de transport în comun, amenzi pe care le-a achitat eşalonat cu ajutorul
organizaţiei care a primit-o în asistenţă socială.
A intervenit în viaţa familiei o nouă şi majoră problemă. Sora Simonei a plecat în Italia, părăsindu-şi soţul
şi cei trei copii. Tatăl copiilor s-a mutat la o altă femeie, luând cu el în îngrijire doar pe cel mai mic dintre
copii, iar cei doi mai mari, în vârstă de 12 si 10 ani, urmau să fie internaţi într-un centru social sau de
plasament. În aceste condiţii, bunica Viorica a luat copiii în ocrotirea sa.
Evoluţia schimbărilor în cel de-al doilea semestru (de 6 luni):
În următoarele şase luni s-a desfăşurat o muncă intensă şi s-a urmărit cu prioritate
primirea ajutorului social şi a cantinei sociale de către familie, evaluarea stării de sănătate a
Denisei şi înscrierea sa la grădiniţă, încurajarea familiei să renunţe la cerşit şi prostituţie
definitiv, sporirea veniturilor prin angajarea în muncă a Simonei sau ca asistent personal,
îmbunătăţirea stării de sănătate a bunicii şi a condiţiilor de trai ale întregii familii prin
reinstalarea energiei electrice.
De asemenea, în subsidiar s-a ţintit ameliorarea problemelor circumstanţiale, nou
apărute, prin plecarea în Italia a surorii Simonei: obţinerea formelor legale de protecţie a
celor doi nepoţi şi înscrierea lor la şcoală, îmbunătăţirea situaţiei veniturilor pentru
creşterea a încă doi copii prin responsabilizarea financiară a surorii, extinderea reţelei
comunitare de sprijin social, cât şi a stabilităţii emoţionale şi psihice, prin conectarea
familiei cu biserica.
Dacă în primele şase luni iniţiatorul majorităţii acţiunilor a fost asistentul social,
care a avut şi responsabilitatea îndeplinirii celor mai multe sarcini, în cel de-al doilea
semestru implicarea familiei în procesul de asistenţă socială a crescut în intensitate,
primind sarcini mai numeroase şi mai complexe. Astfel, Simona a avut responsabilitatea
depunerii la timp şi a înnoirii actelor necesare pentru obţinerea ajutorului şi cantinei
sociale, refacerea analizelor medicale ale Denisei, depunerea dosarului acesteia la direcţia
de protecţie a copilului, cât şi înscrierea ei la grădiniţă în grupa specială. Tot Simonei i-a
revenit sarcina de căutare a unui loc de muncă sau de angajare a sa ca asistent personal al
Denisei, dacă este cazul. Bunica a avut ca sarcini: efectuarea vizitelor periodice la medic,
urmarea cu seriozitate a tratamentului prescris de acesta, înscrierea celor doi nepoţi la
şcoală şi depunerea actelor necesare la comisia de protecţie a copilului pentru obţinerea
măsurii de plasament familial pentru aceştia.
Roluri importante a revenit practicianului în câştigarea încrederii familiei,
discutarea deschisă şi onestă a problemei prostituţiei şi obligarea contractuală a familiei de
a spune adevărul în legătură cu acest comportament şi cu cerşitul, de care ar fi trebuit să se
debaraseze. S-a stabilit de asemenea, un parteneriat între practician şi client pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale familiei prin reinstalarea energiei electrice. Asistentul
social a obţinut ajutor material si financiar pentru plata eşalonată a restanţei, cât şi
reinstalarea energiei electrice, iar familia asistată a participat cu o parte din venit la plata
datorilor, a învăţat să-şi administreze mai chibzuit banii şi să facă plăţi eşalonate şi să
folosească cu responsabilitate energia electrică.
După cel de-al doilea semestru de 6 luni, de la evaluarea precedentă a
rezultatelor intervenţiei (la 12 luni de la luarea cazului în asistenţă), familia a reuşit sa
37
primească trei mese zilnice de la cantina socială a oraşului, care asigura hrana zilnică
pentru copii. Au obţinut şi ajutorul social din partea statului, care era de 240 lei, astfel
venitul lor a crescut destul de mult faţă de cel iniţial, având în total un venit de 390 lei.
Bunica şi-a refăcut analizele medicale şi s-a internat timp 2 săptămâni în spital, iar
ulterior a continuat tratamentul medicamentos la domiciliu, starea de sănătate
îmbunătăţindu-i-se simţitor.
Nepoţii Alin şi Ilinca au fost înscrişi la şcoală, iar bunica Viorica a făcut demersurile
necesare pentru instituirea măsurii de plasament familial pentru aceştia, în grija sa. De
asemenea, Alex continuă să frecventeze aceeaşi şcoală.
Denisei i s-au făcut analizele medicale, a fost programată pentru internare în spital,
urmând să se stabilească dacă va fi sau nu încadrată într-un grad de handicap.
Familia Rostaş a reuşit să-şi plătească datoria la energia electrică şi aştepta să le fie reinstalată, iar
Simona a început sa frecventeze regulat biserica evanghelică şi şi-a făcut câteva prietene. Una dintre
acestea i-a facilitat obţinerea unui loc de muncă. Spăla săptămânal două scări de bloc şi primea 100 de lei
pe lună pentru această activitate.
Nu se stabilise încă diagnosticul şi starea de sănătate a Denisei, deci nu se ştia dacă
mama fetiţei se va putea angaja ca şi asistent personal al acesteia.
Sora Simonei, care era plecată în Italia, nu i-a contactat deloc.
O problemă neprevăzută, care agrava situaţia familiei, a apărut între timp. În urmă cu
patru luni Simona a avut o relaţie de scurtă durată cu un bărbat, el s-a mutat în altă
localitate, iar apoi a aflat că acesta avea acolo familie, pe care a părăsit-o doar temporar. În
urma acestei relaţii Simona a rămas însărcinată, fapt stabilit abia când sarcina avea 20 de
săptămâni.

Acţiunile întreprinse în cel de-al treilea semestru (următoarele 6 luni) de intervenţie

socială au vizat:
- susţinerea emoţională şi psihică a Simonei în perioada de graviditate;
- ajutor material şi financiar - cu lemne, haine şi alimente-;
- programarea Denisei la comisia de evaluare complexă pentru stabilirea gradului de
handicap şi în urma constatărilor eventuala angajare a Simonei ca asistent personal;
- obţinerea de către bunica Viorica a hotărârilor de plasament familal şi a alocaţiilor de
plasament pentru cei doi nepoţi, ai fiicei plecate în Italia;
- determinarea fiicei din Italia să-şi ajute financiar copiii lăsaţi în România;
- obţinerea pensiei alimentare de la tatăl biologic comun al celor trei fete ale Simonei;
- repararea casei;
- construirea unui grup sanitar din lemn pe locul alocat de primărie;
- înscrierea Zenoviei la grădiniţă.
Rezultatele principale ale intervenţiei după cel de-al treilea semestru (de 6 luni):
Familia Rostaş a depus actele necesare pentru obţinerea deciziei şi alocaţiei de
plasament familial pentru cei doi nepoţi, urmând astfel şi creşterea veniturilor lor. Denisa a
fost încadrată numai în gradul II de handicap, astfel că Simona nu va putea fi angajată ca şi
asistent personal al fetiţei. Sarcina Simonei a evoluat normal, în luna octombrie a anului
respectiv a născut două gemene, Nadia şi Rafila.
Dosarul pentru pensia alimentară a Alexandrei, Denisei şi Zenoviei a fost depus in
instanţă şi tatăl fetelor a fost judecat. Pe baza sentinţei instanţei de judecată acesta le datora
1000 lei, dar întrucât nu lucra, era în imposibilitate de plată.
Între timp familia Rostaş şi-a construit un grup sanitar, a reparat uşa bucătăriei şi pereţii casei, mai
ramânea de repatat acoperişul locuinţei.
Mama şi bunica frecventau biserica, şi-au făcut prieteni au început să le ajute şi credincioşii bisericii
au decis să suporte ei cheltuielile pentru laptele de vacă necesar hrănirii gemenelor sugare.

38
 În ultimele 6 luni ale procesului de asistenţă socială eforturile s-au îndreptat către:
- susţinerea materială a familiei, necesară nou-născuţilor;
- sprijinirea materială în continuare a întregii familii cu lemne şi alimente;
- consilierea mamei în domeniul administrării banilor;
- obţinerea prestaţiilor sociale la care era îndreptăţită familia pentru fetiţele nou-născute;
- obţinerea sumelor de bani datorate de fostul concubin al Simonei, ca pensie alimentară
a celor trei fete;
- reparaţia acoperişului casei;
- implicarea bisericii în a ajuta familia-client în continuare;
- pregătirea asistaţilor pentru sistarea cazului cu cel puţin 3 luni înainte de încetarea
relaţiei de ajutor cu organizaţia “Ecce Homo”;
- evaluarea finală multidimensională a procesului de asistenţă socială împreună cu
familia asistată.

3. Evaluarea finală a rezultatelor intervenţiei şi concluzii

Dacă analizăm toată perioada asistării acestei familii, putem spune că intervenţia a
fost eficace şi benefică. Meritul major îl atribuim familiei asistate, motivaţiei şi capacităţii
sale de schimbare în scopul rezolvării problemelor şi satisfacerii nevoilor. Chiar dacă
obiectivele semestriale au fost mai mult sociale şi economice, totuşi în evaluarea finală
vom surprinde şi partea funcţională şi emoţională a familiei.
La început mama şi bunica erau disperate, panicate, toţi cei din jurul lor erau săraci
şi se luptau cu probleme similare, nimeni nu le insufla speranţă şi nu le acorda vreo şansă
de ieşire din situaţia în care se aflau. Simona era în majoritatea timpului nervoasă, stresată,
frustrată şi avea insomnii din cauza problemelor sale de viaţă şi ale familiei.
Această familie a avut în primul rând nevoie de cineva care să-i fie alături o
anumită perioadă de timp, să o încurajeze şi să-i demonstreze că se poate sa-şi
îmbunătăţească viaţa prin propriile forţe, ajutând-o să-şi planifice viaţa în general şi
acţiunile concrete.
La finalul procesului de asistenţă mediul lor social s-a schimbat, s-au integrat într-o
biserică, credincioşii acesteia o ajută, Simona şi-a făcut noi prieteni, care nu sunt din
aceeaşi zonă cu ea, prieteni care o vizitează şi-i oferă sprijin. În privinţa funcţionării
interne, membrii familiei au dobândit noi abilităţi, bunica urmează tratamentul medical şi
are grijă de sănătatea ei, iar mama, Simona, este liniştită şi încrezătoare în viitor. Ordinea
emoţională a mamei a avut ca efect şi îmbunătăţirea curăţeniei casei, iar copiii sunt mult
mai curat îmbrăcaţi. Mamei îi este ruşine de perioada când a practicat prostituţia şi la
încheierea relaţiei de ajutor îşi administra banii cu multă responsabilitate.
Am observat mai multe schimbări de comportament în urma intervenţiei: fetele nu mai
sunt trimise la cerşit, sunt integrate în învăţământ, iar Denisa urmează tratament medical şi
copiii au medic de familie. Ne-a surprins plăcut grija mamei faţă de cele două gemene.
Când i s-a oferit posibilitatea de a le interna la naştere, timp de 6 luni în secţia de distrofici,
pentru a petrece iarna în căldură, nu a fost de acord, susţinând că fetele ei au nevoie de
dânsa pentru a se putea dezvolta armonios. Această afirmaţie venea de la o mamă care a
intenţionat să îşi interneze un copil în orfelinat.
Considerăm că multe dintre rezultatele acestei intervenţii se datorează primordial
schimbării de atitudine a mamei faţă de lume şi viaţă. A devenit credincioasă şi şi-a
schimbat valorile de bază ale familiei. Aceste rezultate nu erau posibile într-o intervenţie
de scurtă durată.
Copiii surorii Simonei au revenit în ultimul semestru al intervenţiei acasă la tatăl lor, care
era din nou singur.

39
 În plan economic s-au schimbat multe: membrii familiei şi-au obţinut drepturile de
asistenţă socială - ajutor social, cantina socială, au ajuns la un venit de 635 lei (125 lei
alocaţiile copiilor, 90 lei alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, 140 lei pensia
bunicii, 280 lei ajutorul social) plus masa de la cantina socială, pe care o primesc zilnic.
În privinţa schimbărilor în mediul fizic de viaţă al familiei, au reuşit să îşi repare casa,
mai puţin acoperişul acesteia, să îşi reinstaleze energia electrică şi să îşi construiască o
toaletă din lemn, pe locul repartizat de primărie în acest scop.
Problemele asupra cărora s-a lucrat au fost recunoscute ca atare de sistemul client şi au
fost tratate în contextul în care au apărut, încercându-se modificarea acestui context, în
scopul prevenirii reapariţiei aceloraşi probleme.
În opinia noastră, familia asistată a învăţat că acţiunile sale pot schimba situaţia
treptat şi că acestea chiar contează. Ne alăturăm afirmaţiei lui William Reid (1992, p.59)
conform căreia ”un ingredient cheie în stabilirea motivaţiei de a îndeplini o sarcină sau de a
persista în realizarea acesteia, este reprezentat de credinţa persoanei/clientului că succesul
este posibil”. De asemenea, pentru implicarea familiei în procesul de asistenţă socială şi
îmbunătăţirea funcţionării sale a fost importantă atât intervenţia cu resurse economice şi
sociale din mediul extern, cât şi schimbări simultane şi susţinute în comunicarea şi
structura internă a familiei şi a valorilor sale.
Limitările din intervenţia focalizată pe această familie s-au datorat în primul rând
resurselor insuficiente formale şi informale existente în comunitatea locală, în mediul de
viaţă al familiei, dar într-o oarecare măsură şi politicilor şi practicilor organizaţiei şi
capacităţii sistemului client. De asemenea, strategia şi metodele de intervenţie au fost
selectate utilizând competenţele asistentului social generalist.

Bibliografie:
Neamţu, Nicoleta (coordonator) şi Fabian, Andrea, (2001), Metode şi tehnici de
asistenţă socială a familiei, Ghid practic, Cluj-Napoca, Editura Word System.
Neamţu, Nicoleta (coordonator) şi Ciornei, Carmen, (2001), Practica asistenţei
sociale, competenţe specifice, Cluj-Napoca, Editura Pro Vita.
Reid, William (1992), Task Strategies, An Empirical Approach to Clinical Social
Work, New-York, Columbia University Press.
Miley, Karla, K., O’Melia, Michael şi DuBois, Brenda, (2006), Practica asistenţei
sociale, abordare participativă, Iaşi, Editura Polirom.

40
 3.4. Metoda „Povestea Vieţii” (The Life Story Book)
dr. Ecaterina Porumb, asistent social

Metoda „Cartea vieţii” a fost pentru prima dată descrisă de Kliman (1987) la
Universitatea din Columbia. Metoda a fost mai înainte concepută independent şi utilizată ca
terapie de către Aust (1981) la copiii aflaţi în plasament familial, dar repetabilitatea
metodei şi evaluarea rezultatelor prin mijloace obiective îi lipseau. Studiul lui Kliman cu
privire la plasamentul familial a realizat repetabilitate acestei metode prin crearea unui
manual şi evaluarea rezultatelor proiectului printr-o selecţie complexă a subiecţilor, o grupă
de intervenţie şi una de control. S-a realizat un DVD de instruire pentru profesionişti,
deschizând calea utilizării acestei metode pe o scară mai largă (Kliman, 1996).
Asociaţia de Asistenţă Socială din Marea Britanie (The Social Care Association)
descrie „Cartea Vieţii” ca fiind o „colecţie de informaţii şi obiecte dragi/amintiri adunate de
sau pentru copilul a cărui viaţă a cunoscut multiple plasamente şi traume, pentru a-l ajuta
să-şi clarifice trecutul” (Rossouw, 2003).
„The Life Story Book” (cartea vieţii) este metoda prin intermediul căreia asistentul
social îşi propune să ajute copilul să-şi răspundă întrebărilor: <cine sunt eu?>, <cui aparţin
eu?>, <cum mă privesc cei din jur pe mine?>. Aceasta se poate concretiza într-o carte, o
casetă video sau o serie de desene. Ceea ce este important nu este produsul, ci procesul pe
care îl parcurge acel copil în dezvoltarea sa.
Este o metodă specifică asistenţei sociale care necesită utilizarea unor instrumente
şi tehnici adecvate stadiului de dezvoltare al fiecărui copil. Poate fi folosită în asistarea
individuală sau în grup.
Obiectivele metodei sunt următoarele:
 să crească stima de sine a copilului
 să ajute la structurarea propriei identităţi
 să dezvolte o imagine de sine adecvată
 să ajute la dezvoltarea eului
 să organizeze cronologic trecutul copilului
 să stabilească legătura între trecutul, prezentul şi viitorul copilului
 să oferă clarificare în locul fantasmelor periculoase
 să fie o bază pentru construirea unei relaţii bazată pe încredere
 să faciliteze relaţia de ataşament
Temele mari care se aduc în discuţie pe parcursul intervenţiei sunt următoarele:
evenimentele legate de naşterea copilului şi părinţii săi biologici (locul naşterii, date
despre naşterea sa, numele şi data naşterii părinţilor), evenimentele importante din trecutul
său atât fericite cât şi neplăcute (despărţirea de familie şi motivul măsurii de protecţie
specială, amintiri legate de familia naturală, relaţia sa cu familia lărgită) identificarea şi
exprimarea sentimentelor negative şi a celor pozitive (de ce crede copilul că se află în
instituţie şi ce simte referitor la această situaţie, care sunt sentimentele sale faţă de familia
de origine şi faţă de personalul şi copiii din centru, sentimentele sale legate de şcoală şi
grupul său de prieteni), situaţiile cu care se confruntă în prezent şi planuri de viitor; copilul
e ajutat de asistentul social să pună toate bucăţile din „puzzle”-ul vieţii sale împreună şi să
aibă o perspectivă unitară asupra vieţii sale.
Înainte de întâlnirea cu copilul sau cu grupul de copii e nevoie de o pregătire
prealabilă a asistentului social, care cuprinde printre altele: culegerea de informaţii
necesare discuţiilor care vor avea loc cu copilul, luarea legăturii cu familia de origine a
copilului, dacă se poate; structurarea informaţiilor pe care urmează să i le împărtăşească
41
profesionistul copilului într-un limbaj adecvat vârstei si dezvoltării acestuia, pregătirea
propriei stări sufleteşti.
Durata unei întâlniri eu am programat-o între 30 - 45 de minute, în funcţie de ritmul
de dezvoltare al fiecărui copil. Nu există un număr de întâlniri fix, acesta diferă în funcţie
de vârsta copilului, de capacitatea sa de concentrare etc. Uneori procesul se întrerupe
pentru o perioadă de timp după care este reluat; se reevaluează periodic felul în care se
dezvoltă imaginea de sine a acestuia, dacă îşi acceptă sau nu identitatea sa.
Printre tehnicile la care apelează asistentul social se numără: jocul de rol, jocuri cu
rol terapeutic - teatru de păpuşi, scaunul gol, telefonul etc. Instrumentele care se utilizează
pe parcursul intervenţiei sunt: desenul, hărţile, fotografiile, calendarele etc. Orice îi este util
specialistului pentru a transpune realitatea adulţilor în lumea copiilor poate fi folosit (Ryan
T., Walker R., 1985). Metoda poveștii vieții (“The Life Story Book”) se adresează tuturor
copiilor care pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp sunt separaţi de familiile
lor, fie prin plasament într-o instituţie sau într-o familie, fie prin adopţia într-o altă familie.
Cu fiecare mutare a unui copil se pierd o serie de informaţii despre identitatea sa şi a
familiei sale, fapt care poate duce la blocarea dezvoltării lui psihologice.
În încheierea acestei prezentări voi enumera 10 principii pe care trebuie să le
respecte asistentul social în decursul intervenţiei cu metoda mai sus amintită.
1) Evitaţi expresiile stereotipe în discuţiile cu copiii.
2) Fiţi conştient că orice copil are anumite îngrijorări profunde la care nu i s-a răspuns sau
care nu i-au fost înţelese în mod adecvat.
3) Înţelegeţi de la început că aceşti copii au fost răniţi, unii dintre ei traumatizaţi.
4) Amintiţi-vă că în asistarea unui copil principala sarcină este de a înţelege ce se petrece
înlăuntrul său şi cum înţelege el situaţia.
5) Dezvoltaţi mijloace concrete care să vă ajute să comunicaţi cu copilul.
6) Să nu trădaţi niciodată încrederea pe care o are copilul în dumneavoastră.
7) Nu uitaţi că experienţa copilului e unică.
8) Să nu folosiţi niciodată în relaţia cu acesta recompensa sau pedeapsa.
9) Ajutaţi copilul să-şi formeze o versiune clară a istoriei vieţii sale.
10) Aveţi obligaţia să comunicaţi persoanei care are grijă de copil - familie adoptivă,
asistent maternal, familie de plasament - adevărata istorie a vieţii acestuia. (Kay Donley
“Opening New Doors”- 10 porunci în comunicarea cu un copil)

Plan de intervenţie cu metoda Povestirii vieţii

Evaluare a copilului:
- cunoaşterea dosarului copilului
- utilizarea unui ghid semi-structurat pentru a identifica daca
beneficiarul/copil îşi cunoaşte sau nu propria istorie personală
- utilizarea unor scale de evaluare pentru a pune imaginea copilului despre
propria sa persoana şi a cunoaşterii istoriei sale personale cu alte posibile
probleme (stima de sine scăzută, incapacitatea de a-şi exprima sentimentele
în mod non-violent, deschis, mai ales a sentimentelor negative

Faza de intervenţie/de lucru cu metoda Povestea vieţii:

Temele abordate de-a lungul asistării, vor fi în funcţie de problemele identificate la
fiecare copil. Puteţi crea împreună un jurnal sau o carte a sa, un caiet cu poze, desene şi
povestiri de ale sale; fiţi foarte creativi!

42
1. date despre naşterea sa – locul naşterii, data naşterii (utilizaţi copie după certificatul de
naştere, puteţi să utilizaţi o harta pe care să îi arătaţi unde s-a născut şi unde locuieşte
acum)
2. date despre familia naturală – numele părinţilor, unde locuiesc aceştia, profesia
părinţilor, amintiri legate de părinţi, relaţia cu părinţii în prezent (date din dosar,
fotografii dacă există)
3. date despre familia naturală – numele fraţilor, amintiri legate de aceştia, relaţia cu fraţii
în prezent
4. date despre familia lărgită – numele bunicilor şi informaţii legate de aceştia (unde
locuiesc, menţinerea legăturii cu aceştia), date despre rude
5. unde am locuit până în prezent – un istoric al traseului copilului (accent pe despărţirea
de familie)
6. exprimarea sentimentelor – tristeţe (ce înseamnă tristeţea – exemplificări); cum îşi
exprimă copilul tristeţea şi să identifice modalităţi dezirabile de exprimare a acesteia
7. exprimarea sentimente – furie (ce înseamnă furia – exemplificări); cum îşi exprimă
copilul furia şi să identifice modalităţi dezirabile de exprimare a acesteia
8. exprimarea sentimentelor – bucurie (ce înseamnă bucuria – exemplificări); cum îşi
exprimă copilul bucuria şi să identifice modalităţi dezirabile de exprimare a acesteia
9. exprimarea sentimentelor – frica (ce înseamnă frica – exemplificări); cum îşi exprimă
copilul frica şi să identifice modalităţi dezirabile de exprimare a acesteia
* utilizaţi carduri cu feţe care exprimă sentimentele mai sus-prezentate; cereţi copiilor
să identifice sentimentele, să vă relateze situaţii în care a trăit respectivul sentiment şi
cum s-a manifestat; dacă crede că trebuia să se comporte diferit sau nu şi dacă da
discutaţi noi modalităţi de manifestare în situaţii similare
* foarte important: ajutaţi copilul să înţeleagă că emoţiile negative pe care le trăieşte
sunt normale, nu sunt ceva rău în ele însele, ceea ce trebuie schimbat este modalitatea
indezirabilă de exprimare a acestor emoţii
10. şcoala/ grădiniţa – relaţia cu personalul şi cu colegii (fotografii, poate desena
grădiniţa/şcoala)
11. planuri de viitor - unde vreau să locuiesc în viitor, ce vreau să fiu când voi fi mare, cine
vreau să fie cu mine când voi fi mare

Instrumente de evaluare
Chestionar pentru evaluarea emoţiilor negative
Nume: Vârstă: Data:
Cât de des ţi se întâmplă aceste lucruri? (încercuieşte numărul ales)
1) Să visezi urât sau să ai coşmaruri.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
2) Să-ţi fie teamă de întuneric.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
3) Să foloseşti cuvinte urâte ( înjurături).
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
4) Să pretinzi că eşti altcineva.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
5) Să te simţi singur.

43
 0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
6) Să te simţi trist.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
7) Să-ţi fie teamă.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
8) Să fii nervos.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
9) Să-ţi aminteşti lucruri înfiorătoare.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
10) Să plângi.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
11) Să-ţi doreşti să strigi la ceilalţi copii.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
12) Să-ţi doreşti să-ţi faci ţie rău.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna
13) Să-ţi doreşti să-i răneşti pe alţii.
0 1 2 3
Niciodată Uneori Adeseori Aproape întotdeauna

Scorurile obţinute pot fi între 0 şi 39 de puncte.

0 înseamnă absenţa totală a emoţiilor negative şi 39 înseamnă prezenţa permanentă a
emoţiilor negative.

Chestionar pentru evaluarea scalei stimei de sine în raport cu prietenii

În spaţiul liber scrie litera răspunsului care descrie cel mai bine cum te simţi tu. Aceste
propoziţii descriu cum te simţi tu în general când eşti cu alţi copii de vârsta ta. Nici un
răspuns nu este greşit sau bun.
a = dezacord total, b = dezacord, c = acord, d = acord puternic

____ 1. Am cel puţin atât de mulţi prieteni ca şi ceilalţi copii de vârsta mea.
____ 2. Nu sunt aşa de popular ca alţi copii de vârsta mea.
____ 3. Unii copii cred că e foarte amuzant să fie împreună cu mine.
____ 4. De obicei stau singur pentru că nu sunt ca alţi copii de vârsta mea.
____ 5. Unii copii ar vrea să fie ca mine.
____ 6. Mi-ar plăcea să fiu altfel decât sunt pentru că aş avea mai mulţi prieteni.

Scala stimei de sine în raport cu personalul din centrul de plasament

În spaţiul liber scrie litera răspunsului care descrie cel mai bine cum te simţi tu. Aceste
propoziţii descriu cum te simţi tu în general când eşti cu alţi copii de vârsta ta. Nici un
răspuns nu este greşit sau bun.

44
a = dezacord total, b = dezacord, c = acord, d = acord puternic
____ 1. Doamna/educatoarea/mama …….. este foarte mândră de mine.
____ 2. Nimeni nu-mi acordă prea multă atenţie în centru.
____ 3. Doamna/educatoarea/mama ……….. încearcă să mă înţeleagă.
____ 4. Doamna/educatoarea/mama ………… aşteaptă prea multe de la mine.
____ 5. Mă simt o persoană importantă pentru doamna/educatoarea/mama ……………….
____ 6. Adesea mă simt nedorit în centru.

Scala stimei de sine în raport cu şcoala

În spaţiul liber scrie litera răspunsului care descrie cel mai bine cum te simţi tu. Aceste
propoziţii descriu cum te simţi tu în general când eşti cu alţi copii de vârsta ta. Nici un
răspuns nu este greşit sau bun.
a = dezacord total, b = dezacord, c = acord, d = acord puternic

____ 1. Învăţătoarea (învăţătorul meu) mea aşteaptă prea multe de la mine.

____ 2. Sunt printre cei mai slabi la învăţătură din clasa mea.
____ 3. Şcoala e mai grea pentru mine decât pentru mulţi colegi de-ai mei.
____ 4. Învăţătoarea (învăţătorul meu) mea de obicei e mulţumit (ă) de mine.
____ 5. Învăţătoarea (învăţătorul meu) mea mă înţelege.
____ 6. Sunt o persoană importantă în clasa mea.

Autor: Bruce R. Hare

Scopul: măsurarea stimei de sine a copiilor
Itemii chestionarului sunt: stima de sine în raport cu prietenii, cu referentul de specialitate
şi cu şcoala.
Scorul: se face o sumă la fiecare subscală a=1, b=2, c=3, d=4. Apoi se totalizează toate
cele trei subscale. Cu cât scorul e mai mare, cu atât stima de sine e mai ridicată.
Pentru fiecare subscală scorurile se pot afla între 6 şi 24 de puncte, iar pentru nivelul stimei
de sine total scorurile sunt între 18 şi 72 de puncte. 6, respectiv 18 puncte înseamnă un
nivel foarte scăzut al stimei de sine, iar 24, respectiv 72 de puncte înseamnă un nivel foarte
ridicat al stimei de sine.

BIBLIOGRAFIE

1. O’Malley, B. (2000) Lifebooks: Creating a Treasure for the Adopted Child,

Tapestry Books
2. Ryan, T., Walker, R. (2003) Life Story Work, British Agencies for Adoption and
Fostering
3. Rose, R. and Philpot, T. (2005) The Child’s Own Story. Life Story Work with
Traumatized Children, London, Jessica Kingsley Publishing
4. Rossouw, R. (2003). Life story Book Work. Child and Youth Care. Volume 21 No.6
pp. 14-16
5. Kliman, G., Zelman A. (1996). ”Use of a Personal Life History Book in the
Treatment of Foster Children- An Attempt to Enhance Stability of Foster Care
Placements” Chapter in Zelman a. (ed.). Early Intervention with High- Risk Children:
Freeing Prisoners of Circumstance. Jason Aranson, Nothvale
6. Levy, T.M.,Orlans, M. (1998). Attachment, trauma, and healing. Washington, D.C.:
CWLA Press.

45
 3.5. Asistarea vârstnicilor în căminul de vârstnici din Bistriţa.
Atribuţiile asistenţei sociale şi asistenţilor sociali în acest serviciu

Carmen Muscan, Bistrita

Asistenţa socială se acordă persoanelor vârstnice potrivit prevederilor Legii nr.

17/2000 privind asistenţa persoanelor vârstnice, a Legii nr. 705/3.12.2001 privind sistemul
naţional de asistenţă socială şi a Hotărârii Consiliului local al municipiului Bistriţa
nr.26/28.02.2001, privind preluarea sub autoritatea Consiliului local al municipiului Bistriţa
a Căminului pentru Persoane Vârstnice Bistriţa.
Asistarea persoanelor în Căminul pentru Persoane Vârstnice se face în urma cererii
persoanei vârstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecătoreşti,
a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliţiei, a organizaţiei
pensionarilor, a unităţilor de cult recunoscute în România sau a organizaţiilor
neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin
ancheta socială se propune măsura de asistenţă socială justificată de situaţia de fapt
constatată. Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la servicii de
asistenţă socială pentru persoanele vârstnice, prevăzute de prezenta lege, se face prin
dispoziţie, emisă de Primarul municipiului Bistriţa.
Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii şi sunt îngrijite în căminele
organizate potrivit prezentei legi au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere,
stabilită pe baza costului mediu lunar de întreţinere. În prezent această contribuţie este de
483 lei.
Contribuţia lunară de întreţinere pentru persoanele vârstnice care au venituri, este
de 60% din veniturile personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere
aprobat pentru cămin. Obligaţia privind plata contribuţiei lunare de întreţinere se stabileşte
printr-un angajament de plată, semnat de persoana vârstnică care urmează să fie îngrijită în
cămin sau, dacă aceasta este lipsită de capacitate de exerciţiu, de către reprezentantul său
legal. Angajamentul de plată semnat în faţa şefului serviciului şi a contabilului constituie
titlu executoriu. Obligaţia privind plata contribuţiei se poate stabili şi prin hotărâre
judecătorească. Dacă persoana vârstnică nu dispune de venituri suficiente pentru plata
contribuţiei de întreţinere, aceasta se asigură din veniturile membrilor familiei obligaţi la
întreţinerea persoanei în cauză. Dacă nici aceştia nu dispun de venituri, plata contribuţiei de
întreţinere se realizează de primăria pe raza căreia domiciliază persoana vârstnică.
După luarea în evidenţă beneficiarii sunt monitorizaţi din punct de vedere a
schimbărilor în situaţia socio-economică, a evoluţiei stării de sănătate, a capacităţii de
muncă şi beneficiază de consiliere şi sprijin în obţinerea altor drepturi – servicii şi prestaţii
sociale, serviciile cabinetului stomatologic din cadrul Direcţiei municipale de servicii
sociale municipale de servicii sociale.
În Căminul pentru Persoane Vârstnice se internează, la cerere, persoanele vârstnice
de pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege
şi se găsesc în una din următoarele situaţii:
a) nu au familie, nu se află în întreţinerea unei/unor persoane obligate la aceasta potrivit
dispoziţiilor legale în vigoare,
b) nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza
resurselor proprii,
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii
necesare,
46
d) nu se pot gospodări singure sau necesită îngrijire specializată,
e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii, stării
fizice sau psihice.
1. Modalitatea de selectare a beneficiarilor:
Criteriile de selecţie a beneficiarilor sunt cele stabilite de Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Centrul Municipal de Servicii Sociale, în concordanţă cu
prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenţa persoanelor vârstnice şi cu prevederile
Hotărârii Guvernului României nr. 886/05.10.2000 pentru aprobarea grilei naţionale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice;
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează
pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se
gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum
şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii
nevoilor curente ale vieţii.
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a
autonomiei, care pot fi de natură medicală, socio-medicală, psiho-afectivă, se stabilesc pe
baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de
încadrare în grade de dependenţă. Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor
vârstnice se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii.
2. Modalităţile de implicare a beneficiarilor în activităţile desfăşurate:
Pentru integrarea socială a beneficiarilor serviciului se organizează întâlniri cu
reprezentanţi ai societăţii civile şi cu potenţialii beneficiarii în vederea identificării nevoilor
cetăţenilor municipiului Bistriţa, stabilirea grupului ţintă şi a serviciilor care trebuie
îmbunătăţite şi identificarea altor servicii care trebuie adoptate. De asemenea, în timpul
vizitelor efectuate la persoanele aflate în evidenţă se observă situaţia socio-economică şi
familială a acestora, dificultăţile pe care le întâmpină, resursele de care dispun şi se
stabileşte împreună cu beneficiarii tipurile de servicii care se acordă, precum şi acţiunile de
integrare socială.
3. Modalităţile de control periodic al calităţii serviciului:
Verificarea calităţii serviciului are în vedere evaluarea periodică a calităţii vieţii
beneficiarilor, a stării de sănătate a acestora, serviciul având ca obiectiv
menţinerea/refacerea potenţialului funcţional. În acest sens se analizează periodic modul în
care sunt îndeplinite obiectivele stabilite pentru fiecare beneficiar.
Performanţa organizaţională este măsurată în funcţie de următoarele rezultate:
- atingerea obiectivelor stabilite în planul de îngrijire;
- gradul de integrarea familială;
- crearea unor condiţii optime de cazare
Se folosesc următorii indicatori:
- numărul de servicii acordate;
- gradul de satisfacere a nevoilor identificate;
- numărul de intervenţii/vizite în familie;
- numărul de intervenţii/vizite primite în Cămin;
- gradul de dependenţă ; │
- calitatea vieţii;
- asigurarea dotărilor necesare;
- camere pentru 3 persoane;
- creşterea numărului de grupuri sanitare şi băi.

47
 4. Modalităţile periodice de control al gradului de satisfacţie a beneficiarilor :
În activitatea sa monitorul de caz va folosi pentru activitatea de urmărire şi control
o serie de raportări interne, chestionare şi fişe de evaluare in formulare standardizatecare
care vor fi aduse la cunoştinţa beneficiarilor direct şi prin mijloace mass- media.
5. Resursele umane pentru realizarea serviciului social:
Conform organigramei:
 La nivel rezidenţial: 1 sef serviciu, 1 medic, 1 asistent medical, 1 administrator, 3
bucătărese, 5 infirmiere, 2 portari, 1 muncitor policalificat ;
 La nivel comunitar: 1 psiholog, 1 asistent social, 1 asistent medical, 1 muncitor
policalificat, 5 îngrijitori la domiciliu;

Alte modele importante şi relevante de intervenţie folosite în asistenţa socială sunt:

1. Metoda centrării pe sarcini (Roth şi Rebeleanu, 2007)

2. Metode de asistenţă socială a familiei (Neamţu , 2001)
3. “Clasificarea problemelor de funcţionare socială: inovaţia necesară asistenţei
sociale din România” - material publicat în: Neamţu Nicoleta, (2001), “Clasificarea
problemelor de funcţionare socială: inovaţia necesară asistenţei sociale din
România”, în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, Nr.1(6)/2001, pp.148-
153
4. Asistarea sociala a unui adult - material publicat în prealabil: Neamţu Nicoleta,
Ciornei Carmen, (2001), "Asistarea sociala a unui adult: dimensiuni ale studiului
de caz”, în Annales Universitatis Apulensis, Seria Asistenţă Socială, vol.1/2001, pp.
62-67, Simpozionul ştiintific jubiliar "Un deceniu de învăţământ universitar la Alba
Iulia, 1991-2001", Editura Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Editor:
Agabrian Mircea Lect. Dr. Nicoleta Neamtu, asist. social Carmen, Ciornei

Bibliografie:
1. Roth, M., Rebeleanu, A. (2007). Asistenţa socială. Cadru conceptual şi aplicaţii
practice. Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană.
2. Neamţu, N. (2001). Metode de asistenţă socială a familiei : lucrări practice. Cluj
Napoca

48
 4. Modele de activitate practică în care se pot implica studenţii

4.1. Proiectul de intervenţie “TOŢI SUNTEM OAMENI !”

Moldovan S. Ancuţa
Lucian H. Milăşan

Campanie de informare
Descriere

1.1 Titlu

„TOŢI SUNTEM OAMENI !”

1.2 Localizare

Turda, judeţul Cluj

1.3 Suma solicitată de la Autoritatea Contractantă

Costul total eligibil ale proiectului Suma solicitată de la Autoritatea % din costul totalul al
Contractantă proiectului
34.160.00 Euro 26.896 Euro 79%

1.4 Rezumat

□■ Proiectul doreşte să promoveze sănătatea mintală conform modelelor europene

adolescenţilor, tinerilor, educatorilor şi părinţilor pentru a contribui la includerea celor cu
astfel de probleme în comunitatea românească.
Vom elabora un Kit “ Priveşte în jur ! ” care să cuprindă o casetă video, un CD şi 15
broşuri pe care să-l folosim în cadrul unor campanii de informare în cele 5 licee din Turda.
□■ Pe lângă adolescenţii şi tinerii implicaţi în activităţile de informare, participare la
campanii de stradă, concursuri, conferinţe de presă, cadrele didactice, consilierii şcolari şi
părinţii acestor tineri vor beneficia de discuţii şi câte 3 sesiuni de formare/locaţie/instituţie
de învăţământ.
□■ Aceştia vor fi capabili să continue activităţile proiectului şi după terminare. Vor vorbi
despre problemele lor adulţii cu probleme de sănătate mintală, beneficiari curenţi ai
Spitalului de psihiatrie din Turda, pentru ca informaţia nu numai să ajungă la tineri, dar mai
ales să aibă valoarea “experienţei” trăite de cei care sunt stigmatizaţi, excluşi sau
consideraţi nebuni.

1.5 Obiective

□■ Obiectivul general al proiectului este de a promova sănătatea mintală conform

modelelor europene adolescenţilor, tinerilor, educatorilor şi părinţilor pentru a contribui la
includerea celor cu astfel de probleme în comunitatea turdeană.

49
□■ Obiectivul 1 - Crearea unui kit de promovare a sănătăţii mintale – “ Priveşte în jur
! ” care se adresează adolescenţilor, tinerilor, educatorilor şi părinţilor.
Datorită numărului extrem de mare al celor care experimentează probleme de sănătate
mintală durabilă (unul din patru oameni în Europa, la un moment din viaţă) informarea
tinerei generaţii dar şi a educatorilor şi părinţilor ajută la conştientizarea propriilor probleme
şi la dobândirea informaţiilor necesare pentru menţinerea şi/sau includerea în comunitate a
celor cu probleme de sănătate mintală.
Kit-ul va cuprinde o casetă video, pliante de promovare şi informare diverse şi broşuri care
cuprind informaţii, exerciţii, teste, jocuri, chestionare, studii de caz şi metode de rezolvare a
unor situaţii care sunt create de problemele de sănătate mintală.
□■ Obiectivul 2 – Campanie de informare a tinerilor, profesorilor, consilierilor şcolari
şi părinţilor privind problematica sănătăţii mintale şi modalităţilor de suport.
Problemele privind abuzul de tutun, alcool, droguri sau substanţe halucinogene, tulburările
alimentare (bulimia şi anorexia), depresia, stresul, anxietatea sunt cele care pot afecta
tânărul/adolescentul/persoana pentru întreaga sa viaţa. Ne dorim să efectuam aceasta acţiune
în rândurile tinerilor turdeni pentru ca: aceştia să îşi schimbe atitudinea faţă de persoanele cu
probleme de sănătate mintală, să ceară ajutor atunci când nu pot să-şi rezolve problemele şi
să ştie unde pot găsi suport şi ajutor atunci când întâmpină astfel de probleme, să reducă
ignoranţa, indiferenţa şi mai ales stigma faţă de cei care au probleme, favorizând includerea
celor cu probleme în comunitate.
□■ Obiectivul 3 – Instruirea consilierilor şcolari şi cadrelor didactice din Turda în
domeniul sănătăţii mintale conform modelelor europene.
deoarece consilierii şcolari şi profesorii (diriginţi) sunt cei care au contact direct cu tinerii.
Tot ei sunt cei solicitaţi pentru a susţine diverse ore cu tematici de interes pentru tineri şi
adolescenţi în cadrul materiilor opţionale sau în cadrul orelor de dirigenţie, cum ar fi:
pregătirea pentru viaţă, dependenţa şi consecinţele consumului de droguri, bolile cu
transmitere sexuală inclusiv HIV/SIDA, tulburările de comportament, tulburările de
alimentaţie, violenţa domestică şi abuzurile fizice, drepturile tinerilor, educaţie pentru mediu,
educaţie sexuală etc.
Subiectele care privesc sănătatea mintală, din discuţiile noastre cu profesorii din
aceste licee nu au o pondere atât de mare precum importanţa pe care o prezintă, fapt pentru
care este necesar ca informaţiile să fie puse la dispoziţia cadrelor didactice. In Turda nu
exista nici o organizatie neguvernamentala care sa acopere nevoile foarte mari de informaţie
şi suport ale consilierilor şi profesorilor în condiţiile în care cererea este foarte mare.

1.6 Justificare

□■ In România, ca şi în celelalte ţări est-europene, schimbările politice, economice şi

sociale galopante au schimbat aproape în întregime peisajul social, făcând ca distanţa dintre
generaţii să pară ca de la cer la pământ. În Turda(la fel ca în întreaga ţară) tinerii par să îşi
construiască o lume a lor cu propriul cod vestimentar şi lingvistic, comportamental şi
ideologic. Adolescentul român pare a se fi adaptat cel mai bine la trendul occidental
aplicând o prosociabilitate selectivă, fiind ostil la oricine nu este în pas cu noua modă. Mai
mult, îşi aleg din anturajul lor sau din industria de divertisment modele care de multe ori nu
sunt adecvate, determinând confuzie şi tulburări. Adolescentul preia şi asimilează valori din
afară, iar şcoala, fiind preocupată cu transmiterea de cunoştinţe, deja este intr-o poziţie
deficitară.

50
□■ Deşi psihologii de pretutindeni opinează că avântul acesta agresiv al adolescenţilor se
va tempera la vârsta intermediară, interesul nostru este acela de a aduce la dispoziţia
adolescenţilor un pachet de informare care să răspundă nevoilor şi intereselor acestora.
□■ Numărul adolescenţilor până in 16 ani (născuţi după 1987) consumatori de tutun, alcool
si droguri a crescut îngrijorător, a scos la iveala anul trecut Studiul Naţional privind
Consumul de Tutun, Alcool si Droguri.

Grupurile ţintă şi numărul estimat de beneficiari (direcţi şi indirecţi)

Adolescenţi şi tineri din Turda ~ 500 persoane
Acest grup va avea acces la informaţii privind problematica sănătăţii mintale,
conştientizând astfel nevoia de prevenire şi de implicare în campania anti-stigmă iniţiată de
noi. Aceştia vor fi capabili să aibă o atitudine pozitivă (activă) faţă de sănătatea lor, dar mai
mult, vor fi capabili să reducă stigma şi ignoranţa în ce priveşte persoana cu probleme de
sănătate mintală.
Profesori, consilieri şcolari din cele 5 licee şi părinţi ~ 100 persoane
Aceştia vor recunoaşte mai uşor problemele de sănătate mintală (anorexia, bulimia,
abuz de droguri şi alcool, anxietate şi depresie, tendinţa de suicid etc). Aceştia vor şti cum
anume aceste probleme afectează tinerii români şi care ar fi acţiunile de prevenire,
simptomele, cauzele şi efectele acestor probleme, unde anume pot apela pentru a primi
ajutor, suport şi consiliere. Vor fi capabili să pregătească ore de dirigenţie cu subiecte
specifice ajutaţi fiind de Kit-ul de informare şi de cursurile la care vor participa.
Vor reduce atitudinea discriminatorie, agresivă faţă de elevii “cu probleme”, vor
înţelege că unele dintre comportamente “poartă” un mesaj de tipul “am nevoie de ajutor”,
mai degrabă decât cel de violenţă sau agresivitate.
Tineri şi adulţi cu probleme de sănătate mintală ~ 50 persoane
Aceştia vor fi cei care vor contribui la crearea materialelor, vor ajuta la crearea
studiilor de caz şi mai ales vor fi implicaţi activ în derularea proiectului. Nota aparte a
proiectului va fi participarea directă a celor cu probleme de sănătate mintală la activităţile
de promovare şi instruire, care vor spune audienţei ce simt atunci când sunt în criză, de
unde vine “ruptura cu realitatea”, cum se simt când sunt arătaţi cu degetul de alţii, vor
împărtăşi experienţa de a fi catalogat, marginalizat.

Reprezentanţi mass media ~ 15 persoane

Mass media va primi informaţii despre sănătate mintală, va fi implicată în campania
de promovare a acţiunii în licee , va beneficia de instruire pe problematica sănătăţii mintale
şi va avea oportunitatea de a afla mai multe despre problemele tinerilor şi adolescenţilor
turdeni.

Relevanţa proiectului pentru grupurile ţintă

Proiectul este important pentru grupurile ţintă pentru că:
 răspunde unor nevoi identificate de noi în cadrul evaluărilor locale (studiul efectuat
de studenţii participanţi la schimbul de experienţă Cluj-Weingarten, Germania
asupra comunităţii din Turda, sondând atitudinea în special a elevilor şi studenţilor
cu privire la sănătatea mintală)
 conduce la îmbunătăţirea calităţii vieţii tinerilor şi adolescenţilor români cu sau fără
probleme de sănătate mintală
 conduce la schimbarea atitudinii acestora cu privire la problema de sănătate mintală
şi persoana cu o astfel de problemă

51
  reduce stigmatizarea faţă de persoanele cu probleme de sănătate mintală
 facilitează includerea socială şi reducerea stigmei faţă de persoanele cu dizabilităţi
Cei mai mulţi dintre elevii liceelor din Turda care au participat la studiul nostru
consideră persoanele cu probleme de sănătate mintală că sunt nebuni, agresivi şi violenţi.
Tinerii deja şi-au dezvoltat un vocabular destul de colorat atunci când detectează o
problemă de sănătate mintală, eticheta purtând titlul: psiho, schizo, zăpă, dus cu mintea,
ciudat, handicapat, etc. Principala sursă de informare, aşa cum se poate vedea din
răspunsurile la chestionare o reprezintă televiziunea. Dacă deschizi televizorul însă sau
urmăreşti câteva articole din presa scrisă, vei putea observa atitudinile defăimătoare faţă de
aceste persoane.
Mai sunt şi alţi factori care determină etichetarea de „nebun” şi anume internarea în
spitalele sau instituţiile psihiatrice. Problema este că o dată stigmatizată este foarte greu ca
persoana să fie acceptată indiferent de efortul depus de aceasta. Nu pot să lupte împotriva
stigmei ca urmare îşi pierd încrederea în ei şi cu trecerea timpului încep să creadă că sunt
ciudaţi şi nu se încadrează în nici o comunitate.
Este necesară o astfel de acţiune din partea noastră mai ales dacă avem în vedere
viitoarele proiecte care se preconizează a avea loc în această comunitate, respectiv proiecte
pe locuinţe protejate pentru persoane cu probleme de sănătate mintală, proiecte de
socializare a bolnavilor psihici, care presupun ieşirea tot mai frecventă a pacienţilor din
secţia psihiatrie în comunitate, pentru a participa la anumite acţiuni, unele dintre ele în
colaborarea cu membrii comunităţii.

1.7 Descrierea detaliată a activităţilor

□■ Activitatea 1. Întâlnirea echipei de proiect

□■ se va întâlni echipa de proiect unde se va stabili planul iniţial de acţiune, în fiecare lună.
Această întâlnire va avea loc la Turda.
□■Echipa va avea o întâlnire în prima lună a proiectului cu reprezentanţi ai liceelor pentru
a stabili care sunt instituţiile din oraş ce vor fi abordate, se vor prezenta informaţii despre
materialele care vor fi produse, se va adopta o strategie de informare a elevilor/tinerilor de
liceu, precum şi resursele necesare pentru fiecare activitate.
Activitatea 2. Crearea Kit-ului “ Priveşte în jur ”
□■ Echipa va crea un Kit care să cuprindă : o casetă video, un CD, pliante de promovare şi
informare diverse şi broşuri care cuprind informaţii, exerciţii, teste, jocuri, chestionare, studii
de caz şi metode de rezolvare a unor situaţii care sunt create de problemele de sănătate
mintală. Se va încerca testarea în prealabil a materialului conceput pe un eşantion de elevi şi
profesori. Studiul de caz prezentat pe casetă va fi de asemeni ales cu ajutorul tinerilor.
Activitatea 3. Iniţierea campaniei în 5 licee din Turda şi implicarea mass-mediei în
această acţiune.
□■ Campania va dura 6 luni timp în care coordonatorii locali, voluntarii şi persoanele cu
probleme de sănătate mintale se vor implica în activităţile ce vor avea loc în şcoli:
 participarea la 2 ore de dirigenţie într-un semestru, în fiecare unitate de învăţământ,
la fiecare din clasele IX-XII pentru aplicarea de chestionare, discutarea unor
probleme arzătoare pentru tineri, clarificarea unor termeni
 promovarea Kit-ului, discuţii pe seama materialelor care îl cuprind.
 organizarea de concursuri pe teme de sănătate mintală între echipele şcolilor
participante în care vor fi antrenate şi cadrele didactice, părinţii şi consilierii şcolari
beneficiari ai proiectului.

52
  organizarea a 5 acţiuni în stradă în care tinerii din licee vor fi implicaţi, distribuind
pliante
Activitatea 4. Instruirea consilierilor şcolari, profesorilor şi părinţilor în domeniul
sănătăţii mintale şi dizabilităţii
□■ Consilierii şcolari, profesorii şi părinţii vor primi instruire în domeniul sănătăţii
mintale, a serviciilor sociale disponibile în domeniul dizabilităţii pe următoarele teme:
Sănătate mintală şi implicaţii, Comunicare, ascultare eficientă, Managementul stresului,
suprasolicitării, Probleme de comportament sau alte teme care vor fi identificate prin
chestionarele de evaluare iniţiale ale nevoilor.
Activitatea 5. Promovare
□■ Conferinţa de presă locala la început de proiect şi la final la care vor participa
reprezentanţi ai instituţiilor şcolare implicate în proiect.
□■ Invitarea mass media la întâlniri şi încurajarea acesteia în a se implica în promovarea
sănătăţii mintale în comunitate;
□■ Editarea/tipărirea Kit-ului cu ajutorul unei firme specializate sub o formă atractivă şi
interactivă.
□■ Editarea materialelor de susţinere pentru proiect: pixuri, postere, tricouri, toate
imprimate cu titlul proiectului sau alte titluri care sunt relevante din cadrul proiectului.
Activitatea 6. Evaluare
□■ Activitatea de evaluare este făcută la începutul, jumătatea şi finalul proiectului.
Activitatea 7. Raportare
□■ Se vor întocmi rapoarte intermediare şi final, în funcţie de recomandările finanţatorului.
Responsabil: coordonatorul de proiect împreună cu echipa financiar-contabilă.

1.8. ECHIPA PROPUSĂ PENTRU IMPLEMENTAREA PROIECTULUI

1 coordonator proiect –care răspunde de planificarea, implementarea, evaluarea şi

conducerea proiectului, coordonează activitatea si conduce echipa de evaluare. Se asigură
de resursele necesare proiectului, respectă procedurile financiare interne de raportare şi
solicitare a bugetelor. Menţine legătura cu finanţatorul şi se asigură de calitatea rapoartelor
către finanţator.
Colaborează cu coordonatorii locali pentru promovarea proiectului, contribuie la
promovarea proiectului, la imaginea publica.
2 asistenţi sociali – din partea Fundaţiei Estuar, partener al proiectului (care vor
activa ca voluntari, fără a fi plătiţi în cadrul proiectului)
Organizează întâlnirile şi evenimentele care au loc la Turda şi se ocupă de promovarea
locală a proiectului, asigură buna desfăşurare a colaborării cu instituţiile publice de
învăţământ. Conduc echipa şi voluntarii locali, evaluează activitatea lor.
1 psiholog - din partea Fundaţiei Estuar, partener al proiectului (care va activa ca
voluntar, fără a fi plătit în cadrul proiectului)
Organizează întâlnirile şi evenimentele care au loc la Turda şi se ocupă de promovarea
locală a proiectului, asigură buna desfăşurare a colaborării cu instituţiile publice de
învăţământ. Conduc echipa şi voluntarii locali, evaluează activitatea lor.
1 contabil – gestionează resursele financiare, se ocupă de bugetele lunare, Se asigură ca
plăţile să fie făcute la timp. Întocmeşte rapoarte financiare.
15 voluntari – se implică în derularea proiectului. Participă la campania de informare,
distribuind materiale promoţionale în comunitate. Aceştia sunt adulţi cu probleme de

53
sănătate mintală. Pe lângă aceştia ne aşteptăm să cooptăm cel putin cate un beneficiar al
proiectului.
1 instructor - va avea rolul de a evalua nevoile de instruire, a oferi cursurile necesare, a
colabora cu ceilalţi membri ai echipei de proiect pentru buna desfăşurare a acestuia.

Indicatori de evaluare
 nivelul informaţiilor adunate şi a materialelor
 numărul de sesiuni de informare şi instruire şi calitatea acestora
 numărul de apariţii în presă, care reflectă impactul pe care l-a avut campania
 numărul de persoane care au beneficiat de informaţiile şi materialele produse în
cadrul proiectului
 număr de adulţi cu probleme de sănătate mintală implicaţi în proiect
 număr de solicitări ale beneficiarilor proiectului pentru rezolvarea unor probleme
 gradul de schimbare a atitudinii faţă de persoana cu probleme de sănătate mintală
 numărul de kit-uri şi materiale de promovare produse
 numărul campaniilor de stradă iniţiate
 gradul de reacţie al publicului faţă de rezultatele proiectului

1.9 Durata şi planul proiectului

 Durata proiectului va fi de 12 luni.

An
Semestrul 1 Semestrul 2
Activitate Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Organizaţia care
implementează proiectul
Activitatea 1. x
Întâlnirea echipei de Fundaţia
proiect „Totul pentru oameni!”
Fundaţia Estuar
Activitatea 2. x x x Fundaţia
Crearea kit-ului ”Toţi „Totul pentru oameni!”
suntem oameni!” Fundaţia Estuar
Activitatea 3. x x X x x x x X x x
Iniţierea campaniei în
cele 5 licee din Fundaţia
Turda abordate în „Totul pentru oameni!”
proiect şi implicarea Fundaţia Estuar
mediei
Activitatea 4. X x X Fundaţia
Instruirea „Totul pentru oameni!”
consilierilor şcolari, Fundaţia Estuar
profesorilor şi
părinţilor în domeniul
sănătăţii mintale şi
dizabilităţii
Activitatea 5. x x x x x x x x x X x X Fundaţia
Promovare proiect „Totul pentru oameni!”
Activitatea 6. x x X Fundaţia
Evaluare „Totul pentru oameni!”
Activitatea 7. x x Fundaţia
Raportare „Totul pentru oameni!”

54
Rezultate preconizate

 aducerea mai aproape de tineri a informaţiei privind sănătatea mintală

 informarea a unui număr de 100 persoane (părinţi şi profesori de liceu)
 informarea a unui număr de 500 liceeni din Turda din cele cinci locaţii
 instruirea unui număr de 100 persoane în sănătate mintală, conform principiilor
europene dar şi bazat pe nevoile proprii
 schimbarea atitudinii tinerilor faţă de persoanele (tineri sau adulţi) cu probleme de
sănătate mintală
 schimbarea atitudinii profesorilor faţă de persoanele cu tinerii de sănătate mintală
 schimbarea atitudinii mass media faţă de persoanele cu probleme de sănătate
mintală
 crearea materialelor de informare şi promovare care vor creşte gradul de înţelegere
a comunităţii, în special a grupurilor noastre ţintă faţă de persoanele cu probleme de
sănătate mintală
 reducerea stigmatizării faţă de persoanele cu probleme de sănătate mintală
 conştientizarea existenţei problemelor de sănătate mintală în rândul liceenilor
 diminuarea atitudinilor care generează probleme de sănătate mintală în şcoli şi nu
numai
 reducerea folosirii limbajului neadecvat în rândul tinerilor
 îmbunătăţirea curriculei şcolare cu subiecte privind prevenirea problemelor de
sănătate mintală, materiale de conştientizare

Rezultate concrete
 1500 broşuri pe teme de sănătate mintală (15 titluri x 100 buc/titlu)
 400 kit-uri “ Toţi suntem oameni ! ”, fiecare cuprinzând: o mapă de carton cu un
CD şi câte un set din broşurile mai sus menţionate
 10 casete video care vor fi folosite în procesul de instruire
 50 postere „Toţi suntem oameni !”
 50 suporturi de curs X 20 pag/exemplar, pentru cadrele didactice, părinţi şi
consilieri
 1000 pixuri
 100 tricouri
 1 campanie de informare şi promovare a informaţiei europene în Turda cuprinzând
5 acţiuni de stradă
 2 conferinţe de presă locale de început de proiect şi la sfârşitul proiectului unde
participă cei implicaţi în proiect şi echipa câştigătoare a concursului lansat în cadrul
proiectului
 12 sesiuni de instruire de o zi in Turda
 80 ore de discuţii cu tinerii în baza materialelor de prezentare (2 ore x 4 clase x 5
licee x 2 semestre)
 5 concursuri pe teme de sănătate mintală

55
Sustenabilitate

Prin activităţile pe care le vom desfăşura, prin obiectele pe care le vom obţine în atelierele
lucrative şi prin editarea pliantelor, vom încerca să obţinem venituri necesare autofinanţării.
Din punct de vedere financiar continuitatea proiectului poate fi asigurată prin:
 finanţarea serviciilor prin contractarea acestora de către autorităţile publice locale
 cotă parte din veniturile generate
 programe specifice de finanţare din surse tradiţionale sectorului neguvernamental
românesc
 parteneriate cu administraţia publica locală si acces la fonduri structurale.
Din punct de vedere instituţional
 Prin consolidarea acestor servicii se asigură crearea unui model de intervenţie care
poate fi extins şi la alte categorii de persoane cu dizabilităţi.
 Creşterea nivelului de competenţă şi performanţă a personalului creşte motivaţia. Este o
componentă importantă în păstrarea personalului şi dezvoltarea echipelor.
 Voluntarii pregătiţi sunt motivaţi să contribuie la dezvoltarea comunitatii, asigurându-
se nu numai satisfacţie personală dar şi potenţială forţă de muncă deja instruită.
 Implicarea actorilor sociali, mai ales valorizându-le propriile experienţe, încurajând
contribuţii şi acţiune comună fac să crească gradul de solidaritate în comunitate
Parteneri: Fundaţia Estuar cu activitate în domeniul sănătăţii mintale

Proiecte similare:
■□ ORICINE ARE DREPTUL DE A FI OBIŞNUIT (2000 - 2001)
Scop: crearea unui model de asistenţă socio-juridică la nivel comunitar pentru persoanele
cu probleme de sănătate mintală.
■□ SĂNĂTATE MINTALĂ PENTRU O MAI BUNĂ PERFORMANŢĂ ÎN MUNCĂ
(2001 – 2002)
Scopul proiectului: Îmbunătăţirea sănătăţii mintale şi creşterea performanţei în muncă a
angajaţilor diferitelor organizaţii din Cluj.
■□ ŞCOALA PĂRINŢILOR – EDUCARE ADULTULUI ÎN DOMENIUL
SĂNĂTĂŢII MINTALE ( 2002-2004)
■□ DELTA - CREAREA UNEI REŢELE NAŢIONALE PENTRU
REINTEGRAREA SOCIAL| A PERSOANELOR CU PROBLEME DE S|N|TATE
MINTAL| (1998-2000)
Scop: crearea unei reţele de patru Puncte de Contact - servicii comunitare innovative pentru
reintegrarea socială a adulţilor cu probleme de sănătate mintală - şi creşterea conştientizării
acestor probleme în comunitate.

BUGETUL PROIECTULUI
Anexa Bugetul proiectului Durata totală a proiectului / 12 luni
Cost unitar
Costuri ( Cheltuieli ) Număr (in EUR) Costuri
Unitatea de măsură De unităţi (în EUR) (in EUR)3

1. Resurse umane
1.1 Salarii (cost total, personal local)4
1.1.1 Personal tehnic

56
2 asistenţi/lucrători sociali pe luna 12.00 - -
1 psiholog pe luna 12.00 - -
1 instructor pe luna 12.00 - -
1.1.2 Personal administrativ/auxiliar
1 manager de proiect pe luna 12.00 500.00 6,000.00
1 contabil pe luna 12.00 250.00 3,000.00
Subtotal Resurse umane 9,000.00

2. Transport
transport echipa de proiect pe luna 12.00 250.00 3,000.00
Subtotal Transport 3,000.00

3. Echipamente şi bunuri 7
1 computer+ accesorii per bucata 1.00 300.00 300.00
masa pentru computer per bucata 1.00 60.00 60.00
videoproiector per bucata 1.00 1,000.00 1,000.00
imprimanta per bucata 1.00 250.00 250.00
Subtotal Echipamente şi bunuri 1,610.00

4. Biroul local
4.1 Costuri vehicule
4.2 Chirie sediu. Chiria biroului poate acoperi si
inchirierea salilor pentru training, conferinte,
seminarii, etc. pe lună 12.00 450.00 5,400.00
4.3 Consumabile - rechizite de birou -
consumabile birou per luna 12.00 150.00 1,800.00
4.4 cheltuieli telefon/fax, electricitate/incalzire,
intretinere,etc pe luna 12.00 250.00 3,000.00
Subtotal Sediu local/costuri aferente
proiectului 10,200.00

5. Alte costuri, servicii

5.1 Publicaţii 9 -
broşuri de informare pe bucata 1,500.00 1.00 1,500.00
50 suporturi de curs pe bucata 50.00 10.00 500.00
5.2 Studii, cercetări 9 -

5.3 Costuri pentru audit. Costurile actiunii nu

pot depasi 1 %din valoarea liniei de buget 7-
Subtotal costuri directe proiect per audit -
5.4 Costuri de evaluare -
5.5 Traduceri, interpreţi -
5.6 Servicii financiare (garanţii financiare etc.) -
comisioane bancare per luna 12.00 50.00 600.00
5.7 Costul conferinţelor/seminariilor9 per eveniment 10.00 100.00 1,000.00

5.8 Costuri pentru vizibilitatea proiectului

conferinţă de presă per eveniment 2.00 100.00 200.00
pixuri buc. 1,000.00 1.00 1,000.00

57
mape carton buc. 400.00 2.00 800.00
50 postere „Toţi suntem oameni !” buc. 50.00 5.00 250.00
100 tricouri buc. 100.00 10.00 1,000.00
Subtotal Alte costuri, servicii 6,850.00
Durata totală a proiectului
Cheltuieli Unitatea de Număr Cost unitar Costuri (in
măsură de unităţi (in EUR) EUR)
6. Altele -
6.1. Software, licente 1.00 250.00 250.00
6.2. Materiale de instruire si surse de dezvoltare
profesionala ( CD-uri ) buc. 400.00 2.00 800.00

6.2. Materiale de instruire si surse de dezvoltare

profesionala ( casete video ) buc. 10.00 5.00 50.00

materiale consumabile pentru atelierele lucrative per luna 12.00 150.00 1,800.00

intalnirea echipei de proiect si partenerii per intalnire 12.00 50.00 600.00

Subtotal Altele 3,500.00

11. Total costuri eligibile aferente proiectului

( 9 + 10 ) 34,160.00

58
 4.2. Alte proiecte dezvoltate de studenţii de la asistenţă socială

Iată încă câteva exemple de proiecte de intervenţie dezvoltate de studenţii de la

asistenţă socială, care s-au bucurat de succes şi care pot fi folosite ca model de intervenţie
şi de către studenţii care doresc să îşi îmbunătăţească activitatea de practică (apărute în
cartea: Caiet de practică pentru studenţii asistenţi sociali. Modele şi recomandări pentru
proiecte de intervenţie. Coord Maria Roth, 2008. Cluj-Napoca: Presa Universitară
Clujană):

1. Activităţi de promovare a drepturilor persoanelor cu tulburări psihice proiectate şi

realizate de studenţi ai secţiei de asistenţă socială - PIESA DE TEATRU – activitate
descrisă de Ancuţa S. Moldovan (p. 133)
2. Lanţul uman – Maria Stoleru (p. 136)
3. Proiect educaţional „Spune nu violenţei” – Nicoleta Golea, Eniko Balog, Crina
Pop, Violeta Timişan, Anamaria Ulici (p. 111)
4. Munca de asistenţă socială în cadrul comunităţilor – Cristina Baciu (p. 87)
5. Proiect de autocunoaştere şi dezvoltare personală a tinerilor – Nicoleta Golea (p.
101)

Vă invităm să parcurgeţi prezentarea acestor exemple de intervenţii şi să le folosiţi

şi adaptaţi la practica dumneavoastră în scopul îmbunătăţirii activităţii şi calităţii formării
profesionale.

59
 Anexa I.
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
CATEDRA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 130, Et. III, Cod 400604 Cluj-Napoca, România
Telefon/fax: 0264-424674, e-mail: secretariat@socasis.ubbcluj.ro

Stimate doamnă/domnule director

Prin prezenta vă rugăm să binevoiţi a sprijini desfăşurarea practicii de semestru a

studenţilor de la Secţia de Asistenţă Socială (SAS), într-unul dintre
departamentele/serviciile aflate în subordinea dumneavoastră. Practica va avea o durată de
14 săptămâni, începând cu data de 24.02.2014, câte 3 ore pe săptămână, iar modalitatea de
frecventare urmează a fi negociată între student şi conducătorul organizaţiei/instituţiei
solicitată ca loc de practică. Sperăm că studentul acceptat de dumneavoastră va contribui la
desfăşurarea activităţilor specifice instituţiei/serviciului dvs.
Pentru reglementarea activităţii studentului plasat, vă propunem alăturat un contract
cadru între SAS, student şi organizaţia/instituţia pe care o conduceţi.
Vă mulţumim anticipat pentru sprijinul Dvs.

Cu stimă,
Decan Şef de catedră

ACORD PENTRU DESFĂŞURAREA PRACTICII

Încheiat în data de: între

Student: Nume şi prenume:

An de studiu:
Domiciliu:
Telefon:
Semnătura:
Şi
Instituţia/organizaţia:
Denumirea oficială completă:
Adresa:
Telefon/fax:
E-mail:
Persoană de contact:
Nume şi prenume conducător organizaţie:
Semnătura:

Pe durata practicii studentul urmează să respecte normele instituţiei/serviciului Dvs.

Obiectivele practicii pentru anul II de studiu - învăţământ de zi şi la distanţă -IDD
La încheierea perioadei de practică, studenţii trebuie să fie capabili să:

60
 1. Utilizeze abilităţile de intervievare a unor categorii diverse de beneficiari ai asistenţei
sociale (indivizi, cupluri, familii);
2. Demonstreze abilităţi de evaluare a nevoilor şi rezolvare a problemelor clienţilor
asistenţei sociale;
3. Folosească abilităţile profesionale de înregistrare a cazurilor în procesul de asistenţă
socială (rezumative, centrate pe problemă, tipizate, focalizate pe proces).
Fişa pentru evaluarea practicii studentului de către supervizor

Perioada de practică: Data completării fişei:

COMPETENŢE Dovedite prin FUNCŢII/SARCINI

1. Stabilirea unei relaţii de
asistenţă socială
2. Identificarea şi evaluarea
situaţiilor, a problemelor şi a
nevoilor
3. Participarea la elaborarea şi
aplicarea planurilor de asistare
4. Rezolvarea problemelor şi
dezvoltarea capacităţii de a face
faţă dificultăţilor
5. Punerea clienţilor în legătură
cu diverse resurse

6. Reprezentarea intereselor unor

persoane/grupuri vulnerabile

7. Preocupare pentru creşterea

eficacităţii serviciului

9. Evaluarea rezultatelor, a
intervenţiei şi a programelor

10. Evaluarea propriei creşteri şi

dezvoltări profesionale

Vă rugăm să apreciaţi activitatea practică a studentului alegând unul dintre următoarele

calificative:
Foarte bună Bună Acceptabilă Nesatisfăcătoare
Semnătura supervizorului/coordonatorului din instituţie/serviciu

61
 Anexa II.

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
CATEDRA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 130, Et. III, Cod 400604 Cluj-Napoca, România
Telefon/fax: 0264-424674, e-mail: secretariat@socasis.ubbcluj.ro

ACORD DE COOPERARE
pentru practica de vară de la finalul anului II

Prin prezenta Catedra de Asistenţă Socială a Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă

Socială din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai”- Cluj-Napoca vă solicită acordul ca
studentul ……..……………………………………..…. să-şi desfăşoare practica de vară
în instituţia dvs.

Instituţia /organizaţia gazdă ...…………………………………………………….………..

I. CONDIŢII DE DESFĂŞURARE A PRACTICII DE VARĂ

Prezentul acord de cooperare stabileşte posibilitatea desfăşurării practicii studenţilor de la
Secţia de Asistenţă Socială în instituţia gazdă, în următoarele condiţii:

a. Durata acordului se stabileşte pentru perioada practicii de vară, anul şcolar 2013-2014.
b. Practica de vară durează 3 săptămâni, a 40 de ore săptămânal.
c. Cadrul teoretic si metodologic general de desfăşurare a practicii de vară este dat de
obiectivele generale ale practicii menţionate mai jos.
d. Conţinutul practicii se stabileşte de comun acord între coordonatorul de practică din
instituţia gazdă şi student.
e. Studentul va desfăşura activităţile nominalizate în programul zilnic şi va respecta
disciplina instituţiei/organizaţiei gazdă.
f. La sfârşitul perioadei de practică, studentul va întocmi un raport al activităţilor
desfăşurate, care va fi supervizat de către o persoană autorizată din instituţia gazdă.

II. OBIECTIVELE GENERALE ALE PRACTICII DE VARĂ:

1. Observarea şi analizarea modului de organizare şi funcţionare a agenţiei
2. Înţelegerea rolului asistentului social şi a specificului intervenţiei sale în cadrul
legislativ şi administrativ actual
3. Înţelegerea valorilor promovate de agenţie, a principiilor şi normelor specifice
muncii de asistenţă socială
4. Familiarizarea cu instrumentele de lucru ale asistentului social (anchete sociale, fişe
de evaluare, planuri de intervenţie, date statistice, etc.)
5. Exersarea, în cadrul unor situaţii de relaţionare concrete, a cunoştinţelor legate de
comunicarea empatică, ascultarea activă, adresarea întrebărilor, etc.
6. Familiarizarea cu cazurile prin analiza documentelor şi prin însoţirea asistentului
social în munca de teren

62
 7. Participarea studentului la activităţile agenţiei în care îşi poate aduce contribuţia
(întâlniri de echipă, relaţia cu autorităţile sau cu alte instituţii, etc.)

III. INSTITUŢIA/ORGANIZAŢIA GAZDĂ SE OBLIGĂ SĂ:

 permită ca studentul…………………………………… să-şi desfăşoare practica de
vară în condiţiile stipulate de prezentul acord;
 stabilească programul de lucru pentru studenţi în funcţie de: obiectivele şi numărul de
ore afectate practicii prin planul de învăţământ şi în funcţie de propriul program de
lucru;
 comunice studentului exigenţele privind normele de funcţionare a unităţii;
 favorizeze accesul studenţilor la documentele şi situaţiile favorabile învăţării practice
în limitele confidenţialităţii şi ale păstrării secretului profesional;
 menţioneze la sfârşitul perioadei de practică numărul de zile şi de ore pe care le-a
petrecut studentul în instituţie şi să realizeze o scurtă evaluare a activităţii acestuia în
instituţie.

IV. EVALUAREA PRACTICII DE VARĂ (Se va completa la sfârşitul perioadei de practică,

de către o persoană autorizată din instituţia gazdă).
Studentul ………………………………………., a desfăşurat practica de vară în instituţia
noastră în perioada ……………………, însumând un număr de …….. zile şi ……… ore.
Scurtă caracterizare a activităţii studentului:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………

Cluj-Napoca, ziua…. luna…. anul…...

Universitatea ”Babeş-Bolyai” ……………………………………………..

Decan, Conducător unitate,

.…………………………………………….
Şef de catedră,

63
 Anexa III

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
CATEDRA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
________________________________________________________
B-dul 21 Decembrie nr. 128-130, Cluj-Napoca, România
Telefon: 424674 sau 419958
Email: secretariat@socasis.ubbcluj.ro

ACORD DE COOPERARE

Acordul de cooperare a intervenit între :

Universitatea “Babeş-Bolyai”din Cluj-Napoca, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială,
Secţia de Asistenta Sociala
şi
Instituţia ..................................................................................................................

Prezentul acord de cooperare stabileşte posibilitatea desfăşurării practicii studenţilor de la

Secţia de Asistenţă Socială în instituţia gazdă, în următoarele condiţii:
 Durata acordului se stabileşte pentru perioada: octombrie – ianuarie 2014.
 Practica studenţilor este de 42 de ore.
 Instituţia acceptă şi sprijină studenţii de la SAS în vederea desfăşurării practicii profesionale.
 Studenţii vor desfăşura activităţi după orarul stabilit împreună cu instituţia gazdă şi respectă
disciplina instituţiei.
I. DIN PARTEA UNIVERSITĂŢII “BABEŞ-BOLYAI”:
Persoana de contact este doamna prof. Maria Roth (roth.mari@ymail.com)
- responsabilul din partea catedrei îi va pregăti pe studenţi pentru a face faţă activităţilor
concrete din instituţie şi va superviza periodic activitatea acestora
- sarcina studentului este să sprijine activitatea instituţiei gazdă în limita competenţei lor şi
necesităţile beneficiarilor: oferirea de suport psiho-social beneficiarilor, sprijinirea
acestora în integrarea socială, desfăşurarea de activităţi recuperatorii, medierea relaţiilor
cu familia, anchete sociale, evaluarea nevoilor beneficiarilor, etc.
- Studenţii trebuie să informeze conducerea instituţiei gazdă asupra activităţilor desfăşurate
de ei în cadrul acesteia, despre proiectelor lor legate de pregătirea practicii profesionale şi
să nu iniţieze acţiuni fără acordul persoanei responsabile de îndrumarea şi coordonarea
muncii lor în cadrul instituţiei.
II. INSTITUTIA GAZDĂ SE OBLIGA SĂ:
- instituţia gazdă va desemna un coordonator de practică, specialist în domeniul asistenţei
sociale:..................................................................
- coordonatorul din partea instituţiei gazdă va îndruma activitatea studenţilor şi va semna
raportul de practică în conformitate cu activitatea depusă de studenţi
- instituţia va stabili programul de lucru pentru studenţi în funcţie de: obiective, numărul de
ore alocate practicii prin planul de învăţământ şi în funcţie de propriul program de lucru
Acordul poate fi reînnoit la finele perioadei prin consensul părţilor.

Universitatea ”Babeş-Bolyai” Instituţia

Decan, ,
……………………………………………………………………………………………………
................................................................................................................................................
Şef de catedră, Conducător unitate,
……………………………………………………………………………………………………
...................................................................................................................................................
Data…………………………………………………………………………………………………..

64