osarul candidatului la admitere va cuprinde următoarele documente:

a) diploma de licență/de studii superioare și anexa/suplimentul;

b) buletinul de identitate;
d) 6 fotografii (color) 3x4 cm;
f) chitanța de plată a taxei de înscriere.

Adicție – afecțiuni declanșate de consumul unei substanțe (droguri, tutun, alcool) sau
desfășurarea unei activități, precum jocurile de noroc, care provoacă o plăcere temporară,
însă pe termen lung generează o dependență nocivă atât pentru sănătatea persoanei afectate,
cât și pentru viața ei socială și profesională.
Comportament adictiv – comportament care implică recompensa şi consolidarea
deprinderi.
Dependență - maladie cerebrală şi somatică asociată cu sindrom de sevraj pronunţat la
încetarea consumului de drog sau la oprirea comportamentului adictiv.

Tratamentul farmacologic al dependenţei de opiacee Protocol clinic naţional PCN – 225,

2018

Dependența de droguri – este o boală cronică a creierului, care cauzează un comportament

compulsiv de a căuta și folosi substanțele respective. Deși prima utilizare a drogurilor este o
alegerea a fiecăruia , se menționează și faptul, că dependența este o boală pentru că apar
modificări în structura creierului care influențează capacitatea de decizie a persoanei în
cauză. Din aceste motive, dependența de droguri trebuie tratată ca orice altă boală, cu
medicație și ajutor psihosicial.

Dependenta – stare de intoxicatie cronica, caracterizata prin necesitatea constrangatoare de

folosire a unor toxice sau medicamente • 4 trasaturi • Dependenta psihica • Toleranta •
Dependenta fizica • Psihotoxicitate

DEPENDÉNȚĂ, dependențe, s. f. 1. Situația de a fi dependent; stare de

subordonare, de supunere. ♦ (Jur.) Subordonare economică, politică etc. a unei
țări, a unui teritoriu față de o putere străină, prin limitarea libertății naționale, a
dreptului suveran de a hotărî asupra dezvoltării sale. 2. (Mat.) Relația dintre
diferitele valori ale unei variabile cărora le corespund valori ale altei
variabile. 3. Tulburare psihică manifestată prin lipsă de inițiativă, prin atașament
total față de unele persoane. 4. Stare patologică datorată obișnuinței de a
consuma alcool, stupefiante, medicamente. – Din fr. dépendance.

Adictie – utilizare compulsiva a substantei

COMPULSIÚNE s. f. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acționa

sub efectul unei forțe interne obsesionale, amenințat de angoasă, de
culpabilitate. (<fr. compulsion)
ADÍCȚIE s. f. dependență față de un drog, cu tendința creșterii progresive a
dozelor. (< fr. addiction)

Adictia este acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate, in lipsa

careia o persoana traieste un disconfort major.

Adicția (termenul medical pentru „dependență”) este o problemă de sănătate. Ea

apare atunci când o persoană ingerează ceva (cocaină, nicotină, alcool, etc) sau
face o activitate (intră pe site-uri pornografice, joacă jocuri de noroc ) – ceva ce
poate să fie plăcut în primă instanță dar care devine repede o nevoie.
Și dacă nevoia nu este satisfăcută, apare o stare proastă. De pildă, dacă un om
nu bea ceva încă de la orele dimineții nu se poate concentra, dacă altcineva nu
verifică ultimele clipuri de pe site-urile sale preferate simte neliniște, etc. Iar
această neliniște afectează și restul activităților din ziua respectivă. Oamenii care
dezvoltă o adicție devin conștienți că sunt controlați de acea substanță, de acea
activitate. Că pierd controlul asupra ei.

Corpul unei persoane dependente se adaptează de-a lungul timpului la acea

substanță sau activitate astfel încât are nevoie să mărească cantitatea sau
frecvența activității la un moment dat pentru a obține același efect, pentru a
simți aceleași senzații. Și atunci vorbim despre instalarea toleranței la substanța
sau activitatea respectivă, ceea ce înseamnă că dependența este prezentă.
Atunci este momentul în care persoana care a dezvoltat o astfel de problemă de
sănătate ar putea să ceară ajutor specializat.

Dependenţa (adicţia) este o afecţiune cronică a creierului, nu o simplă

problemă comportamentală ce implică alcool, droguri, jocuri de noroc sau
sex, au convenit 80 de experţi ai Societăţii Americane pentru Medicină
Adictivă în urma unor consultări de patru ani, o afecţiune care nu este
asociată doar consumului problematic de substanţe.

“Adicţia nu este doar o problemă socială sau morală sau infracţională. Este o
problemă cerebrală ale cărei manifestări se răsfrâng în toate aceste zone”, a
spus fostul preşedinte al societăţii mai sus amintite, Dr. Michael Miller, care a
supravegheat dezvoltarea noii definiţii. “Multe comportamente antrenate de
adicţie sunt probleme reale şi, câteodată, acte infracţionale. Însă boala are
legătură cu creierul, nu cu drogurile. Are la bază neurologia, nu acţiunile
externe”. Noua definiţie descrie adicţia drept o boală primară, mai exact una
care nu este declanşată de alţi factori, cum ar fi problemele emoţionale sau
psihiatrice, şi cronică, asemenea afecţiunilor cardiovasculare sau diabetului.

În consecinţă, adicţia trebuie tratată ca atare, adică monitorizată şi gestionată pe

parcursul întregii vieţi. Experţii au ajuns la această concluzie în urma unor
cercetări în domeniul neuroştiinţei precum cea care a arătat că adicţia afectează
circuitul de recompensă al creierului – amintirile privind experienţe anterioare
cu mâncare, sex, alcool şi droguri declanşează pofta pentru mai multe
manifestări adictive şi o goană de neînţeles, spun specialiştii, după “recompense”
precum alcool sau droguri. “Boala distorsionează gândirea, emoţiile şi
percepţiile, făcând ca oamenii să se poarte în moduri pe care oamenii din jur nu
le înţeleg”, s-a pronunţat Dr. Raju Hajela, preşedintele comisiei care a supervizat
noua definiţie. “Mai simplu spus, adicţia nu este o alegere. Comportamentele
adictive sunt manifestări ale bolii, nu o cauză”.

Singura alegere pe care o pot face dependenţii, a continuat acesta, este să

apeleze la ajutor. “În concluzie, trebuie să încetăm să-i facem morală unei
persoane care suferă de boala adicţiei, s-o învinovăţim, controlăm sau s-o
compătimim”, a mai spus Michael Mille, şi să începem să creăm oportunităţi
pentru ca indivizii şi familiile să primească ajutor şi asistenţă în alegerea unui
tratament adecvat”.

Sursa: Livescience

DEX-ul definește termenul ”adicție” în felul următor: “dependență față de un drog, cu

tendința creșterii progresive a dozelor”, iar pentru termenul “dependență” aceași
sursă oferă următoarea definiție: “situația de a fi dependent; stare, raport de
subordonare”. Medicina înțelege dependența sau adicția ca fiind “stare de intoxicație
cronică rezultând din absorția repetată a unui drog sau medicament și care se
manifestă prin nevoia de a continua această absorție”.
În concluzie dependența este o strare de intoxicare, în care tendința este de a crește
doza substanței consumate, în mod repetat, până în punctul în care persoana pierde
controlul, iar vocea conștiinței nu mai are glas.

 Adicția este o tulburare caracterizată prin consum al unei substante sau

angajarea într-un anumit tip de comportament in mod repetat si fara control, in
ciuda consecintelor negative. Ambele produc modificari neurofiziologice, iar in cazul
substantelor, adictia este determinata in primul rand de efectul farmacologic direct al
acestora la nivelul receptorilor cerebrali. In timp consumul de substante angreneaza
o serie de modificari fiziologice (toleranta si sevraj la incetarea administarii), ce fac
dificila renuntarea.

    Cauzele pentru care cineva ajunge sa fie dependent sunt multiple, implicati fiind
factori individuali si de mediu, iar depasirea situatiei nu tine doar de vointa sau de
moralitatea persoanei. Dependenta se fundamenteaza pe o anumita vulnerabilitate
psihologica ce este rezultatul complex al felului in care au interactionat in cursul
istoriei de viata mai multe variabile: atasamentul fata de persoanele importante din
copilarie, constructia identitatii si sigurantei de sine, evenimentele traumatice
timpurii si consecintele lor. Persoana care apeleaza la un drog, cauta un sprijin din
afara deoarece capacitatea interna de a contine si gestiona tensiunile interioare este
depasita, iar utilizarea drogului mascheaza de fapt alte probleme psihologice.

Adicțiile sunt afecțiuni declanșate de consumul unei substanțe (droguri, tutun,

alcool) sau desfășurarea unei activități, precum jocurile de noroc, care provoacă
o plăcere temporară, însă pe termen lung generează o dependență nocivă atât
pentru sănătatea persoanei afectate, cât și pentru viața ei socială și profesională.
Vorbim despre adicție atunci când organismul tolerează efectele viciului în
cauză, iar persoana caută să și-l satisfacă, crescând doza drogului sau a băuturii
alcoolice consumate. În lipsa acelei substanțe, persoana poate intră în sevraj. 
Adicțiile sunt declanșate, deseori, de probleme emoționale, iar persoana
afectată le percepe ca pe o formă de compensare a nevoii nesatisfăcute. 

Comportamentul adictiv (consumul de alcool, droguri, jocul de noroc etc) 

Ansamblul manifestărilor obiective ale animalelor și ale oamenilor prin care se exteriorizează
viața psihică.