Noţiunea 

de etică

Etica, conform dictionarului este "ştiinţa care se ocupă cu studiul
priincipiilor morale, cu legile lor de dezvoltare şi cu rolul în viaţa socială".1
Ca denumire a unei discipline filosofice conceptul de "etică" a fost prima
dată folosit de Aristotel. Prin acesta Aristotel intenționa să denumească ansamblul
de obiceiuri și tradiții omenești. Important de reținut este că etica fusese deja
mutată în centrul discuțiilor filosofice o dată cu apariția lui Socrate. Istoria eticii
occidentale, ca de altfel și cea a filosofiei occidentale, își are începuturile în Grecia
antică. Principalele nume menționate atunci când se vorbește de etica grecească
sunt Socrate, Platon, Aristotel.2
Conduita ştiinţifică incorectă include acţiuni sau omisiuni în cercetare, cum
ar fi falsificarea sau deformarea mesajului ştiinţific sau inducerea în eroare privind
informaţii sau acţiuni referitoare la eforturile unei persoane în cadrul cercetării şi
include, de exemplu:
• construcţia de date;
• respingerea selectivă şi pe ascuns a rezultatelor nedorite;
• înlocuirea cu date fictive;
• aplicarea deliberat eronată a metodelor statistice;
• interpretarea deliberat deformată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
• plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altora;
• prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altora;
• atribuirea nepotrivită a autorului;
Cazurile grave în ştiinţă reprezintă evenimente rare. Dat fiind faptul că
necinstea – spre deosebire de eroare – nu contrazice fundamental principiile şi
esenţa activităţii ştiinţifice, ea reprezintă şi un pericol serios pentru ştiinţă ca atare.
Ea poate submina încrederea publicului în ştiinţă, şi poate distruge încrederea
cercetătorilor unii în alţii fără de care succesul activităţii ştiinţifice este imposibil”.3

Studiu de caz I
1
https://dexonline.ro/definitie/etica
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83
3
http://date-cdi.ro/sites/default/files//uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20%C3%AEn%20cercetarea
%20%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83%20.pdf

1
 Cazul cercetătorului științific Schön. Un exemplu negativ celebru

Jan Hendrik Schon, un cercetător al laboratoarelor Bell din New Jersey, a

publicat în perioada 1998 – 2001 un număr mare de lucrări științifice legate de
aspectele evoluției electronicii, în revistele de profil “Science” și “Nature”.
Descoperirile erau destul de vagi, însă foarte mulți colegi de breaslă vedeau in
acesta un cercetător promițător.

Prezentarea conflictului
În 2002, un comitet de savanți i-a analizat cercetările, aflând că rezultatele
care entuziasmaseră întreaga breaslă nu erau decât rezultatele unei fantezii bogate a
cărui mandru posesor era cercetătorul însuși. Acesta falsificase cel puțin 16 cazuri.
Scandalul rezultat i-a jenat pe cei care crezuseră în el, colegii lui, angajatorul și
editorii celor două reviste care îi acceptaseră lucrările. 
Jon Hendrik Schon avea reputația că știe să manipuleze atomii și moleculele
cu o precizie extraordinară. Experimentele sale reușeau chiar de la prima încercare.
Încurajați de miraculoasele succese ale tânărului german, numeroase laboratoare
începuseră să lucreze la producerea tranzistorului după formula lui. Atunci au
apărut primele semne de întrebare, pentru că realizarea tranzistorului era
imposibilă. A fost însă neglijența cea care l-a trădat definitiv: colegii lui Schon au
observat că acesta folosise același tabel grafic în mai multe dintre experimentele
sale efectuate în condiții diferite.
Scrisori care exprimau îndoielile cu privire la rezultatele cercetătorului
german au început să apară în revistele de specialitate, astfel că Laboratoarele Bell
s-au văzut obligate să numească o echipă de experți pentru a analiza dosarele
Schon.

Soluționarea conflictului
După ce a publicat 80 de rapoarte de specialitate în mai puțin de doi ani, s-a
descoperit că totul nu era decât ficțiune, concluzionează raportul de 127 de pagini
făcut public, astfel cercetătorul a fost demis.4

Studiu de caz II
Cazul Hauser – scandal la Universitatea de elită Harvard
4
https://www.descopera.ro/stiinta/2619162-top-10-falsuri-si-fraude-comise-in-numele-stiintei

2
 Hauser era un profesor de psihologie, biologie evoluționistă și antropologie
biologică de la Universitatea Harvard. Mass-media îl considera drept un star al
viitorului lui. Declarațiile sale scurte, pregnante, l-au transformat într-un autor de
bestseller-uri. Hauser a adus „dovezi” că maimuțele vin pe lume cu o „capacitate
morală biologică”.

Prezentarea conflictului
S-a demonstrat că vestitul om de știință, a avut un comportament științific
greșit în cel puțin opt cazuri. Decanul Universității a confirmat că, din 2007, s-au
desfășurat anchete în cazul lui Marc Hauser.

Soluționarea conflictului
Opt dintre articolele științifice publicate de Hauser a trebuit să fie retrase.
Între timp, Marc Hauser a mărturisit înșelătoria. Cu toate acestea, așa-zisele sale
„descoperiri” se găsesc în continuare necontestate în biblioteci, nu se știe cât
material din multele articole publicate este inventat și cât nu. 5

Studiu de caz III

Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat
5
https://casaethos.ro/theme_laze/static/src/img/arhiva_revista/2011_04/S15_16_ro.pdf

3
 Ion Luca Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat „Năpasta”, după piesa
„Nenorocul”, scrisă de Istvan Kemeny.

Prezentarea conflictului
La începutul secolului XX, Caragiale a fost implicat într-un proces rămas
celebru în istoria literaturii române, procesul Caragiale – Caion, marele dramaturg
fiind acuzat că ar fi plagiat drama „Năpasta” după piesa „Nenorocul” scrisă de
autorul ungur Kemeny Istvan. Caion, pe numele său real Constantin Alexandru
Ionescu, a publicat la data de 30 noiembrie 1901, în „Revista literară”, articolul
„Domnul Caragiale”, în care îl acuză de plagiat pe dramaturg.
Caion revine cu un nou articol intitulat „Domnul Caragiale n-a plagiat, a
copiat”, în care aduce noi acuzaţii la adresa lui Ion Luca Caragiale, publicând şi un
rezumat al dramei „Nenorocul” scrisă de Kemeny.

Soluționarea conflictului
Ion Luca Caragiale a început să caute drama, însă a descoperit că totul a fost
inventat de către Ionescu – Caion, astfel că a decis să-l dea în judecată pe jurnalist
pentru defăimare. Dramaturgul l-a avut ca şi avocat pe Barbu Ştefănescu
Delavrancea, care i-a pregătit apărarea. În timpul procesului, Caion a recunoscut
faptul că a inventat totul, că acel autor nu există şi că toate acuzaţiile pe care i le-a
adus lui Caragiale au fost nefondate.
Marele dramaturg a câştigat procesul, iar în primă fază Caion a fost
condamnat la trei luni de închisoare corecţională, amendat cu 500 de lei şi obligat
la plata a 10.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile. Acesta a făcut recurs, fiind
achitat. Mâhnit de acuzaţiile care îi erau aduse şi de faptul că jurnalistul, cel ce i-a
adus aceste acuzaţii, a fost achitat, Caragiale a plecat cu familia din ţară.6

BIBLIOGRAFIE

6
https://adevarul.ro/locale/suceava/plagiatul-carea-fost-acuzat-caragiale-s-a-incheiat-scandalul-anii-1900-
1_589eec085ab6550cb85d9d1c/index.html
adev.ro/pbi91c

4
1. https://dexonline.ro/definitie/etica

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83

3. http://date-cdi.ro/sites/default/files//uploads/1.%20ghid%20privind%20etica
%20%C3%AEn%20cercetarea%20%C8%99tiin%C8%9Bific
%C4%83%20.pdf

4. https://www.descopera.ro/stiinta/2619162-top-10-falsuri-si-fraude-comise-
in-numele-stiintei

5. https://casaethos.ro/theme_laze/static/src/img/arhiva_revista/2011_04/S15_1
6_ro.pdf

6. https://adevarul.ro/locale/suceava/plagiatul-carea-fost-acuzat-caragiale-s-a-
incheiat-scandalul-anii-1900-1_589eec085ab6550cb85d9d1c/index.html
7. adev.ro/pbi91c