Cum o ia razna gândirea

Michael Brant Shermer (născut la 8 septembrie 1954)

este un scriitor american de știință, istoric al științei,
director executiv al The Skeptics Society și editor
fondator al revistei Skeptic , o publicație axată pe
investigarea afirmațiilor pseudoștiințifice și supranaturale
.  Autor a peste o duzină de cărți, Shermer este
cunoscut pentru implicarea în dezbateri
despre pseudoștiință și religie în care
subliniază scepticismul științific .
Shermer a fost co-producător și co-gazdă a
filmului Exploring the Unknown ,  un serial de
televiziune Fox Family de 13 ore difuzat în 1999. Din
aprilie 2001 până în ianuarie 2019,  a contribuit la
o rubrică lunară Skeptic la Revista Scientific American .
Shermer a fost crescut într-o gospodărie non-
religioasă,  înainte de a se converti la fundamentalismul
creștin când era adolescent.  A încetat să mai creadă în
Dumnezeu în timpul școlii postuniversitare,  influențat de
un accident traumatic care a lăsat-o paralizată pe iubita
lui de atunci.  El se identifică ca un agnostic și
un ateu ,  dar preferă „ sceptic ”.  El pledează și
pentru umanism .
Capitolul pe care o sa-l dezbatem in urmatoarele
momente poarta denumirea de „Cum o ia razna
gandirea ” si acesta face parte din capodopera literara
contemporana „De ce cred oamenii in bazaconii” de
filosoful Michael Shermer.
Autorul contemporan Michal Sharmer este intr-o perfecta
concordanta cu renumitul filosof David Hume deoarece ambii
au idei care au la baza scepticismul dublat de intelepciune.
Hume foloseste o metoda care recunoaste urmarile faptului
ca simturile noastre sunt falibile dar le corecteaza prin
intermediul ratiunii:”Un om intelept asadar isi potriveste
credintele dupa dovezi”.
DIFICULTATILE GANDIRII STIINTIFICE:
1.Teoria influenteaza observatiile:
Faptul că teoria modelează percepţia asupra realităţii e adevărat pentru
toate observaţiile asupra lumii înconjurătoare. Când a ajuns în Lumea
Nouă, Columb avea o teorie după care se credea în Asia şi a perceput
Lumea Nouă ca atare. Scorţişoara era o mirodenie asiatică preţioasă, iar
primul arbust din Lumea Nouă care mirosea a scorţişoară a fost declarat
scorţişoară. Când a dat peste un arbore cu scoarţă roşie (Bursera
simaruba),Columb a tras concluzia că era o specie asiatică
asemănătoare fisticului mediteraneean. Una dintre nucile din Lumea
Nouă se potrivea cu descrierea făcută de Marco Polo nucii de cocos.
Medicul lui Columb a afirmat chiar, bazându-se pe câteva rădăcini din
Caraibe dezgropate de oamenii săi, că găsise rubarbă chinezească. O
teorie a Asiei producea observaţii asupra Asiei, deşi Columb se afla la o
distanţă enormă–atât de mare e puterea teoriei.
2.Observatorul modifica ceea ce observa:
Fizicianul John Archibald Wheeler spunea: „Chiar pentru a observa un
obiect minuscul ca electronul, fizicianul trebuie să sfărâme sticla.
Trebuie să pătrundă înăuntru.
De aici tragem concluzia ca actiunea de a cerceta un evenuiment il
poate modifica.
3. Echipamentul construieşte rezultate:

În secolul al XlX-lea, craniometria definea inteligenţa prin mărimea creierului şi au

fost concepute instrumente care să-l măsoare astăzi inteligenţa e definită prin
capacitatea de a îndeplini anumite sarcini şi e măsurată cu un alt instrument testul
IQ.
Echipamentul folosit în experimente determină adesea rezultatele.
Dificultatile gandirii pseudostiintifice

4.Poveştile nu înseamnă ştiinţă:

Poveştile –istorisite pentru a veni în sprijinul unei afirmaţii –nu înseamnă

ştiinţă. Fără coroborarea cu alte surse sau vreo dovadă fizică, zece
poveşti nu sunt mai bune decât una, nicio sută mai bune decât zece.
Poveştile sunt spuse de povestitori supuşi erorii.
Povestirile despre cum s-a vindecat mătuşa Maria de cancer privind filmele fraţilor
Marx sau luând extract de ficat de la cocoşi castraţi n-au niciun sens. Cancerul putea
să fi intrat în remisiune, cum se întâmplă cu
unele tipuri de cancer; sau poate că diagnosticul a fost greşit; sau, sau,
sau< E nevoie de experienţe controlate, nu de poveşti.

5. .Limbajul ştiinţific nu înseamnă ştiinţă:

Imbrăcarea unui sistem de convingeri în veşmintele ştiinţei folosind
limbajul şi jargonul ştiinţifice, cum face „ştiinţa creaţio-nistă“, nu
înseamnă nimic fără dovezi.

6. Tonul indraznet nu face ca afirmatiile sa fie adevarate

Un anumit lucru e probabil pseudoştiinţific dacă se fac afirmaţii
enorme despre puterea şi veridicitatea lui, dar dovezile în sprijinul lui
sunt rare. Cu cât afirmaţia e mai neobişnuită, cu atât dovezile trebuie testate mai
temeinic.

7.Erezia nu inseamna corectitudine:

Istoria e plină de poveşti despre oameni de ştiinţă izolaţi care se
împotrivesc curentului general din domeniul lor. S-a dovedit că cei
mai mulţi dintre ei s-au înşelat, iar numele lor au fost uitate. Pentru
fiecare Galilei ameninţat cu instrumentele de tortură fiindcă afirma un
adevăr ştiinţific există o mie (sau zece mii) de necunoscuţi ale căror
„adevăruri” n-au fost niciodată acceptate de ceilalţi oameni de ştiinţă.
Comunitatea ştiinţifică nu poate testa toate afirmaţiile fantastice care
apar, mai ales că multe dintre ele sunt incoerente logic. Dacă vrei să faci
ştiinţă, trebuie să deprinzi regulile jocului: să-i cunoşti pe oamenii de
ştiinţă din domeniul tău, să faci schimb de idei şi date cu colegii şi să-ţi
prezinţi rezultatele la conferinţe, în reviste de specialitate şi în cărţi.
8.Povara demonstratiei:

Cel care face afirmaţii extraordinare trebuie să demonstreze în faţa

specialiştilor şi a comunităţii ştiinţifice că afirmaţiile lui sunt mai
întemeiate decât cele pe care aproape toată lumea le acceptă. Trebuie
să te lupţi pentru ca opinia ta să fie auzită.
Povara demonstraţiei revine celor care neagă Holocaustul, ei trebuie să
demonstreze că Holocaustul nu a avut loc, iar nu istoricii
Holocaustului trebuie să demonstreze că a avut loc. Aceasta pentru că
există munţi de dovezi care demonstrează că atât evoluţia, cât şi
Holocaustul sunt fapte. Cu alte cuvinte, nu e de ajuns să ai dovezi.
Trebuie să-i convingi pe ceilalţi de valabilitatea dovezilor tale. Iar dacă
eşti outsider, acesta e preţul pe care trebuie să-l plăteşti, indiferent dacă
ai sau nu dreptate.

9.Zvonurile nu sunt totuna cu realitatea:

Zvonurile încep cu „Am citit undeva că.. Sau „Am auzit de la cineva
că<“ Destul de repede zvonul devine realitate, „Ştiu că.. Circulă de la om
la om. Desigur, zvonurile pot fi adevărate, dar de regulă nu sunt. Ele sunt
însă poveşti colosale. De pildă „povestea adevărată” a maniacului
evadat care bântuie aleile îndrăgostiţilor din America, având o cange
drept proteză. Sau legenda „Autostopistei dispărute”: un şofer ia o
autostopistă care dispare din maşină cu haina şoferului; apoi
localnicii îi spun şoferului că femeia murise în aceeaşi zi a anului trecut,
iar şoferul îşi găseşte haina pe mormântul ei. Asemenea poveşti se
răspândesc repede şi nu mor niciodată.
10.Ceea ce e neexplicat e inexplicabil:

Mulţi oameni sunt atât de siguri pe ei, încât îşi închipuie că, dacă ei nu
pot explica un anume lucru, acel lucru trebuie să fie inexplicabil şi, prin
urmare, e un adevărat mister ţinând de paranormal. Un arheolog amator
declară că, din moment ce el nu-
şi poate imagina cum au fost construite piramidele, ele trebuie să fi
fost construite de extratereştri. Chiar şi oameni mai rezonabili cred că,
dacă specialiştiinu pot explica un anume lucru, acel lucru trebuie să fie
inexplicabil.