Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ASISTENȚĂ SOCIALĂ-I.D.- AN 3
Prof.dr.Maria COJOCARU
2. Realizați un referat de 4-5 pagini în care să prezentați una dintre temele de mai jos:
Indicații :
În primul rând as vrea sa-mi spuneți cum va numiți si câți ani aveți?
Sunteți căsătorită?
-Da.
Copii aveți?
-Da.
-Studii de licență.
-Sunt șomeră.
Care este relația dintre dvs. si copii? S-a produs vreo schimbare?
-Este bună copii sunt îngrijorați de supărarea mea vizavi de locul de muncă.
Soțul muncește?
-Da.
Ați încercat sa luați legătura cu vreo instituție pentru a va căuta un loc de munca?
-Încă nu.
-Nu stă în puterile mele să schimb ceva,trebuie schimbate mecanismele economice ale țării.
Specialist..................................................... Data
……………17.10.2018………
Egalitatea de șanse există atunci când un obiectiv sau o oportunitate se realizează cu același
nivel de efort de către indivizi sau grupuri de categorii sociale și tipologii diferite. Egalitatea
de șanse se bazează pe asigurarea participării depline a fiecărei persoane la viața economică
și socială, indiferent de originea etnică, sexul, religia, vârsta, dizabilitatea sau orientarea
sexuală. În ceea ce privește piața muncii, oportunitățile sunt distribuite inegal în toate țările,
precum și la nivelul diferitelor subgrupuri. Această situație se aplică în ceea ce privește
tipurile de locuri de muncă, tipurile de contracte de muncă, orele de lucru, remunerațiile,
asigurările sociale și alte beneficii colaterale. Egalitatea de șanse pe piața forței de muncă se
referă la alegerea unei profesii, la ocuparea forței de muncă și promovarea în orice post sau la
posturile vacante la toate nivelele ierarhiei profesionale, la posibilitatea dezvoltării
profesionale, a condițiilor de muncă în conformitate cu normele de sănătate și siguranță la
munca, plata egală pentru muncă egală etc.
O caracteristică esențială a egalității de șanse pe piața muncii este egalitatea de șanse între
bărbați și femei. Discriminarea înseamnă tratamentul diferențiat aplicat unei persoane în
virtutea apartenenței, reală sau presupusă, într-un anumit grup social. Grupurile cel mai
adesea supuse discriminării și asupra cărora au fost centrate cele mai multe studii sunt
minoritățile etnice, rasele, religiile, grupurile de imigranți. Există o preocupare deosebită
pentru discriminarea împotriva femeilor. În ceea ce privește etica, orice discriminare de orice
fel și, în special, discriminarea de gen și consecințele unei astfel de practici sunt
inacceptabileÎn funcție de modul în care relațiile de muncă se desfășoară și sunt întărite,de
rețelele reale umane care se formează ,de interacțiunea dintre ele ,acest câmp al muncii poate
să existe. Caracterul acestei piețe conduce la o serie de caracteristici, cum ar fi: o piață
derivată, influențată de alte piețe (piața bunurilor, piața de producție) și, în același timp,
generând efecte care se regăsesc în toate sectoarele economice și sociale viaţă; reflectă
legăturile reciproce dintre realitățile demografice (care determină oferta de locuri de muncă)
și dezvoltarea economică și socială (care generează cererea); înseamnă negocieri constante
între furnizorii de locuri de muncă și solicitanții, în ceea ce privește cantitatea, calitatea și
structura. Această trăsătură derivă din necesitatea de a proteja angajatul, de a controla
concurența neloială prin sindicate, pentru a permite supraviețuirea antreprenorilor care
angajează forța de muncă; este o piață cu o concurență imperfectă, în funcție de modul în care
oferta și cererea sunt structurate și organizate de angajatori și sindicate; reflectă modul în care
forța de muncă este furnizată pe baza ramurilor, sectoarelor, profesiilor și nivelurilor.
O caracteristică a pieței muncii este un anumit grad de discriminare față de anumite persoane
aparținând grupurilor vulnerabile. Aceste grupuri includ femeile, lucrătorii vârstnici,
minoritățile și imigranții din UE; mamele care caută un loc de muncă după ce au născut, dar
ale căror atribuții legate de îngrijirea copiilor sunt nedorite de către angajatori; persoanele în
vârstă foarte calificate cărora li s-a refuzat promovarea în favoarea tinerilor candidați;
imigranții sunt discriminați de potențiali angajatori, angajatori sau colegi.
Discriminarea de gen sau negarea drepturilor fundamentale ale femeilor reprezintă o cauză
majoră a sărăciei. Discriminarea sistematică a redus participarea femeilor în spațiul public, și-
a sporit vulnerabilitatea față de sărăcie, violență și HIV și a dus la o creștere a procentului
populației sărace din lume. Principalele motive ale discriminării femeilor sunt:
- preferința angajatorului, care este de obicei un bărbat, pentru bărbați din motive de viață
socială sau de solidaritate,este dispus să lucreze mai degrabă cu un grup de bărbați decât cu
un grup de femei sau să creadă că un bărbat este mai eficient;
Prin urmare, angajatorul acordă prioritate unui solicitant de sex masculin sau, în cazul în care
o femeie este angajată, este plătită mai puțin. În acest context, este necesar să acordăm o
importanță fenomenului de mobbing, care se aplică adesea femeilor. Acesta este un fenomen
la granița discriminării și poate fi considerat doar parțial un tip de discriminare. Ea este legată
exclusiv de muncă și se referă în principal la acțiunile de presiune psihologică exercitate
asupra unui angajat de către angajator sau de un grup de colegi pentru a determina pe acesta
din urmă să părăsească postul în cauză, dat fiind că demiterea acestuia nu este posibilă, nici
un motiv întemeiat din punct de vedere al profesionalismului persoanei în cauză și / sau fără
chestiuni legislative care ar afecta angajatorul. Angajatul care ar trebui să fie eliminat trebuie,
așadar, să suporte, pentru o perioadă lungă de timp, nedreptățile și umilințele care îl fac
incapabil să-și îndeplinească complet sarcinile și sunt menite să-l aducă până în momentul în
care, în pragul unei defalcări, el va decide să renunțe la acel loc de muncă. Aceste umilințe și
presiuni asupra cărora angajatul este supus provoacă daune sociale și psihologice care îi pot
chiar afecta sănătatea. Femeile pot fi mai ușor un obiectiv al unui atac de mobbing, dar
statisticile europene arată totuși că atât femeile, cât și bărbații sunt ținte ale unor astfel de
acțiuni, în procente aproximativ egale . În ceea ce privește discriminarea pe criterii de gen pe
statisticile pieței forței de muncă desfășurate la nivel național, situația femeilor din România
este următoarea: - femeile din România sunt remunerate mai puțin decât bărbații pentru
aceeași muncă;-în ceea ce privește nivelul salariului, pot apărea diferențe ca urmare a
angajării lor pe diferite locuri de muncă și nu este neglijat faptul că femeile își întrerup
cariera atunci când devin mame și intră în concediu de maternitate, ceea ce reduce șansele de
promovare a femeilor și bărbaților cu aceeași rată;-populația feminină reprezintă majoritatea
salariaților din sectoarele bugetare cu cele mai mici salarii: asistență socială, educație,
sectorul medical; dețin poziții mai puțin remunerate și ocupă funcții de conducere cu un rol
decizional într-o proporție mult mai mică decât bărbații, în timp ce bărbații sunt îndemnați să
evite să accepte locuri de muncă în zone considerate în mod tradițional ca aparținând
femeilor: învățământ, asistență medicală, menaj, secretar etc.Femeile reprezintă o categorie a
populației mai vulnerabilă la efectele economice și sociale, caracterizată printr-o rată ridicată
a șomajului pe termen lung, precum și printr-un acces limitat la locuri de muncă bine plătite;
femeile din România prezintă un risc de sărăcie care este mai mare decât în cazul bărbaților și
este mai expus violenței domestice; efectuează majoritatea treburilor într-o gospodărie -
călcarea, spălarea, periajul, gătitul și îngrijirea: copiilor, bătrânilor, bolnavilor - fără a fi
plătite sau să li se recunoască meritele.
Conform Indexului Egalității de Gen elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen
în 2013, România deține ultimul loc în ceea ce privește egalitatea de gen în toate domeniile,
inclusiv ocuparea forței de muncă, banii și cunoașterea. În același timp, România are cel mai
scăzut nivel de trai în UE (Eurostat, 2012), iar femeile prezintă un grad scăzut de ocupare a
forței de muncă pe piața muncii și se confruntă cu situații de discriminare la locul de muncă
(raportul național de implementare strategică a ESF, 2013) . Reconcilierea vieții profesionale
cu viața de familie are un impact direct asupra ocupării forței de muncă a femeilor și asupra
locurilor de muncă disponibile pe piața muncii, asupra veniturilor și libertății economice pe
tot parcursul vieții. Din analiza datelor statistice se poate constata că reconcilierea vieții de
familie cu aspectul profesional este de mare interes pentru identificarea problemelor specifice
care ne pot ajuta să explicăm fenomenul discriminării de gen în România. În Europa, conform
raportului privind egalitatea de gen publicat de UE (2013), deși diferențele în ceea ce privește
egalitatea de șanse între femei și bărbați scad, progresul este lent. Raportul menționează
persistența inegalităților dintre femei și bărbați în ceea ce privește rata de ocupare a forței de
muncă, nivelul salariilor și reprezentarea în viața publică. În medie, femeile câștigă mai puțin
cu 16,4% decât bărbații. În Europa, doar 27% din membrii parlamentului sunt femei.
Raportul estimează că ar putea dura mai mult de 70 de ani pentru a atinge egalitatea de gen în
ceea ce privește salariile și 20 de ani pentru ca femeile să aibă o reprezentativitate de 40% în
parlamentele naționale. Pentru a reduce discriminarea pe piața muncii au fost elaborate o
serie de strategii la nivel european pentru a asigura șanse egale pentru persoanele aparținând
unor grupuri supuse în mod tradițional discriminării Există două motive pentru combaterea
discriminării în vederea accesării pieței forței de muncă și a menținerii locurilor de muncă.
Primul motiv este de natură socială: discriminarea bazată pe astfel de motive este împotriva
valorilor europene și împotriva dreptului comunitar. Cel de-al doilea motiv este cel
economic: UE, confruntată cu o îmbătrânire a populației, trebuie să aibă mulți oameni activi
pe piața muncii pentru a asigura creșterea economică și prosperitatea viitoare.
Contractele flexibile pot facilita intrarea pe piața forței de muncă și pot promova tranzițiile în
carieră, permițând angajatorilor să răspundă schimbărilor cererii. Trecerea la tipuri de
contracte care au garanții și costuri comparabile poate permite ocuparea temporară a forței de
muncă să devină o piatră de temelie către un loc de muncă stabil și sigur, crescând în același
timp rezistența piețelor forței de muncă la șocuri.
Discriminarea bazată pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă
sau orientare sexuală este ilegală în întreaga Uniune Europeană. Este nevoie de o bună
gestionare a politicilor antidiscriminare și de promovare a egalității de șanse. Combaterea
discriminării femeilor pe piața muncii și sprijinirea egalității de gen au ca obiectiv crearea
unei societăți în care atât femeile, cât și bărbații se bucură de aceleași oportunități, drepturi și
obligații în toate domeniile vieții. Se poate constata că există egalitate între bărbați și femei
atunci când ambele sexe sunt capabile să împartă în mod egal puterea și influența; să aibă
șanse egale în ceea ce privește independența financiară prin muncă și prin înființarea propriei
afaceri; să beneficieze de acces egal la educație și de oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile
și talentele; să împărtășească responsabilitatea pentru domiciliu și copii și să fie liberi de
orice constrângeri, intimidări și acte de violență legate de sex atât acasă, cât și la locul de
muncă. Participarea femeilor la activitățile economice este esențială, nu numai din motive de
corectitudine, ci și ca element strategic, deoarece țările care nu reușesc să utilizeze talentele
unei jumătăți din populația lor fac o alocare ineficientă a resurselor, au o creștere economică
mai scăzută și amenință competitivitatea . În plus, egalitatea de gen și combaterea
discriminării la locul de muncă constituie prioritățile cadrului legislativ în toate țările Uniunii
Europene, conciliind legislația națională cu recomandările, declarațiile și instrumentele în
vigoare stabilite de Uniunea Europeană.
BIBLIOGRAFIE
1. Ghid pentru promovarea egalității între femei și bărbați pe piața muncii, ANOFM