Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

Sărăcie vs. bogăție

Gheorghe Elena-Mihaela
Specialitatea Administrație Publică, anul II, grupa 1

Oamenii se diferenţiază unii de ceilalţi, fiecare fiind unic pe planetă. Bogăţia şi sărăcia
sunt, deopotrivă stări şi efecte și în orice societate se regăsesc atât oameni săraci cât și oameni
bogați. Cu toate că sărăcia este probabil una din cele mai cunoscute probleme ale umanităţii, ea
rămâne un concept cu multe necunoscute, iar prin efectele sale negative, sărăcia contribuie la
degradarea potenţialului uman, diminuând şansele dezvoltării globale. De ce există bogaţi şi
săraci și este oare realist să sperăm că se va ajunge cândva la un echilibru perfect?

1.1 Conceptele de sărăcie și bogăție

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, sărăcia este “lipsa mijloacelor

materiale necesare existenţei; starea, viaţa celui sărac; cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva),
lipsă”. După cum se observă şi din definiţia DEX, sărăcia înseamnă mai mult decât doar lipsa
mijloacelor materiale necesare existenţei, ci, termenul poate fi utilizat şi ca epitet depreciativ
acordându-i-se şi o altă interpretare mult mai negativă ce poate naşte marginalizări în cadrul unei
societăţi. Definirea sărăciei din punct de vedere social poate arăta că aceasta reprezintă expresia
unui dezechilibru accentuat, pe o anumită perioadă, cu implicaţii profunde în viaţa grupurilor
sociale supuse acestui proces şi nu numai.

Townsend a formulat în 1979 definiţia socială a sărăciei: „Indivizii, familiile şi grupurile

într-o populaţie, pot fi caracterizaţi ca fiind în sărăcie atunci când le lipsesc resursele necesare
pentru a obţine tipuri de dietă, pentru a participa în activităţi şi a avea condiţiile de viaţă şi
facilităţile care sunt obişnuite sau cel puţin larg răspândite sau încurajate în societăţile cărora
le aparţin”. Astfel, definiţia lui Townsend se referă la existenţa a două standarde de viaţă unul
care se dovedeşte a fi larg răspândit în populaţie şi un altul – social acceptat sau instituţionalizat.

Din perspectiva complexităţii atribuite conceptului, există definiţii de tipul

unidimensional şi multidimensional, care au condus la modalităţi diferite de măsurare a sărăciei.
Abordarea cea mai tradiţională este abordarea unidimensională, în cadrul căreia sărăcia este
definită ca ,,lipsa de mijloace materiale (financiare), în special a veniturilor, necesare pentru a
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

achiziţiona şi a dispune de bunurile şi serviciile necesare asigurării unui trai adecvat în raport cu
standardele colectivităţii”.
Definirea multidimensională a sărăciei a obţinut o nuanţă specială în concepţiile
prezentate de: Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru economie (anul 1998), potrivit
căruia sărăcia constă în lipsa posibilităţii oamenilor de a fi liberi şi de a participa la viaţa
societăţii, dânsul definind sărăcia în termeni de capabilităţi, apropiind-o astfel de noţiunea de
standard de viaţă; Maria Moldoveanu în 1997, care ia în considerare sărăcia spirituală, de idei,
morală şi sufletească, pe care le uneşte într-un concept de sărăcie cumulativă, şi Mollie
Orshanscki în 1969, care afirma într-un articol că „sărăcia, ca şi frumuseţea, se află în ochii
spectatorului”.
Conceptul modern de bogăție este fundamental în toate domeniile economiei, mai ales în
teoria creșterii economice și în cea a dezvoltării; cu toate acestea, înțelesul noțiunii de bogăție
depinde de context.1 Cu înțelesul cel mai general, economiștii definesc bogăția ca „orice este de
valoare”, o astfel de definiție include atât aspectul subiectiv al noțiunii, cât și ideea că ea nu este
ceva fix. Diverse definții ale bogăției au fost propuse de către persoane diferite, în contexte
diferite.

Potrivit lui Adam Smith, bogăția se referă la acele bunuri care satisfac dorințele umane .
Acesta consideră că “este esențial să ne amintim că toate bunurile care satisfac nevoile umane
nu reprezintă bogăția. De exemplu, aerul și lumina soarelui sunt esențiale pentru noi. Nu putem
trăi fără acestea, dar ele nu sunt considerate bogăție, deoarece sunt disponibile din abundență și
nelimitate. Considerăm doar acele bunuri care sunt relativ rare și care au valoare monetară ca
bogăție.”

1.2 Cauzele și factorii sărăciei

Diferenţele dintre nevoile şi aspiraţiile indivizilor, dintre stilurile lor de viaţă, dintre
mediile în care aceştia trăiesc, dintre diferite momente de timp la care se face referire determină
şi caracterul divers al definirii sărăciei. Sunt cunoscute situaţii care denotă că la acelaşi nivel de
venituri un individ poate fi sărac într-o ţară şi bogat în alta. Este relevant exemplul prezentat de
E.Zamfir, care accentuează că există diferenţă dintre „sărăcia americanului” şi „sărăcia

1
Denis "Authentic Development: Is it Sustainable?", pp. 189–205 in Building Sustainable Societies, Dennis Pirages,
ed., M. E. Sharpe
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

indianului”.2 Deşi s-ar părea că săracul american este altceva (mult mai puţin grav) decât săracul
indian, în realitate lucrurile par a fi cu totul altfel: sărăcia în ţările bogate este mai „urâtă”, mai
degradantă decât sărăcia în ţările sărace. Într-o ţară săracă există o anumită „demnitate” a
sărăciei, o asumare a ei ca ceva mai mult sau mai puţin natural, şi nu ca un eşec personal. Este o
sărăcie acceptată cu sentimentul inevitabilităţii ei istorice, cu o atitudine pozitivă care caută să
compenseze lipsa materială. Într-o ţară prosperă, însă, săracul se poate simţi marginalizat, un
nerealizat, el trăieşte drama nereuşitei, a lipsei; sărăcia lui nu este demnă, dar întunecată de
frustrare şi degradare.

Un "factor" sau o "cauză" nu înseamnă chiar același lucru. O "cauză" este ceva care
contribuie la originea unei probleme ca sărăcia, în timp ce un "factor" este ceva care contribuie la
menținerea ei dupa ce a apărut deja. La scară globală, sărăcia are multe cauze istorice:
colonialismul, sclavagismul, războiul și cucerirea. Între acele cauze și ceea ce numim factorii
care mențin sărăcia este o diferență enormă. Diferența constă în ceea ce putem face azi. Nu
putem merge înapoi în istorie ca să schimbăm trecutul; ceea ce putem să facem însă este să
eliminăm factorii care perpetuează acest fenomen.
Factorii sărăciei (ca problemă socială) sunt următorii: ignoranța, boala , apatia , lipsa
de onestitate și dependența. Ei sunt considerați doar ca simple condiții fără nici o evaluare
morală: acești factori nu sunt considerați ca fiind răi sau buni, ei doar există. Dacă decizia unui
grup de oameni într-o societate sau comunitate este de a reduce sau a elimina sărăcia, acel grup
va trebui să-și realizeze obiectivul fără a judeca ci doar prin a observa și identifica factorii care
duc la sărăcie pentru a-i putea elimina.
Acest lucru este cu atât mai important cu cât cei cinci mari contribuie la apariția factorilor
secundari ai sărăciei ca: lipsa de piețe, lipsa infrastructurii, slăbirea conducerii, proasta
guvernare, lipsa de locuri de muncă, lipsa de pregatire, lipsa de capital și altele. Așa cum am
accentuat deja, fiecare dintre aceștia are la origini unul dintre cei cinci mari, reprezintă o
problemă socială și contribuie la perpetuarea sărăciei; prin urmare, eradicarea lor este necesară
pentru eliminarea sărăciei.
În prezent, inegalitatea socială reprezintă cauza principală care conduce la sărăcie și
generează nemulțumire în rândul indivizilor și al grupurilor sociale. Ea se manifestă prin accesul

2
Milicenco S. Dimensiuni ale abordărilor obiective privind fenomenul sărăcie și excluziune socială în contextul
interesului comun national. Revista științifică a Universității de Stat din Moldova, 2011, nr.3, p. 26.
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

diferențiat al membrilor unei societăți la resursele naturale existente, precum și la o distribuire

echitabilă a rezultatelor producției de bunuri materiale și servicii sociale. Baza inegalității
pornește de la un sistem de salarizare care nu reflectă gradul de participare al indivizilor și
eficiența obținută în sfera producției materiale și a serviciilor sociale. Diferenţele dintre oamenii
bogaţi şi cei săraci sunt tot mai mari, ele amplificându-se timp de decenii. 50% dintre locuitorii
planetei supraviețuiesc cu mai puțin de 5,5 dolari pe zi (aproximativ 23 de lei), notează un raport
publicat de Oxfam, o organizație internațională care luptă împotriva sărăciei și nedreptăților sociale.
Dintre aceștia, 4,6 milioane trăiesc în România. Oamenii din comunitățile sărace au o speranță de
viață cu până la 20 de ani mai mică decât cei din zonele bogate. Așa că nu este de mirare că
România are cea mai mică speranță de viață din Europa: 75 de ani, cu șase ani mai puțin decât
media UE.
Peste tot vedem oameni bogaţi şi oameni săraci trăind unii lângă alţii, în acelaşi mediu,
având de multe ori aceeaşi profesie. Când doi oameni se află în aceeaşi zonă şi au aceeaşi
activitate, iar unul devine bogat şi celălalt rămâne sărac, arată că îmbogăţirea nu este deloc o
chestiune de mediu.3 Acelaşi mediu poate fi mai favorabil unora decât altora, dar când doi
oameni fac aceleaşi afaceri, în aceeaşi zonă, iar unul are success, în timp ce celălalt nu reuşeşte
nimic, este o dovadă clară că îmbogăţirea este rezultatul unui anume proces.Mai mult,
capacitatea de a face lucrurile într-un mod anume nu este datorată doar talentului, pentru că mulţi
oameni talentaţi rămân săraci, în timp ce alţii total lipsiţi de talent se îmbogăţesc.

1.3 Teorii ale sărăciei

1.Teoria culturii sărăciei se bazează pe un concept lansat de Oscar Lewis in 1966, care a
efectuat unele studii asupra comportamentului populaţiei sărace din Puerto-Rico, cultură care, în
sens antropologic, apare ca fiind determinată de o serie de tipare sedimentate social, ce
modelează felul în care oamenii gândesc, simt şi acţionează. Această teorie susține că sărăcia
formează o cultură sau o subcultură constituită din valori, norme, moduri de a gândi care
modelează comportamentul indivizilor.

Analiza stilurilor de viaţă ale celor săraci a scos în evidenţă faptul că aceştia au multe elemente
în comun, determinate la rândul lor de factori comuni care duc la ceea ce a definit Oscar Lewis
ca fiind cultura sărăciei. Practic, aceste elemente ce permanentizează cultura sărăciei sunt crearea
3
Wallace D. Wattles Stiinta-de-a-deveni-bogat, Editura Darclée, 2017, p. 6.
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

de către săraci a unei lumi proprii în care se complac şi faţă de care nu fac nici un efort de
schimbare a situaţiei, instituirea unui comportament specific în măsură să agraveze situaţia şi să
o perpetueze din generaţie în generație.

Caracteristicile culturii sărăciei:

 Probleme financiare(remunerație slabă, prestarea de munci necalificate, credite cu

dobânzi ridicate)
 Izolarea sau autoizolarea săracilor de restul comunității (contacte sociale reduse datorate
perioadelor de șomaj, sentimente de marginalizare și excludere socială)
 Sentimentul de neajutorare, lipsa aspirațiilor personale
 Integrarea socio-culturală minimă (neparticiparea sau participarea minimă la toate
formele de activități comunitare)

2.Teoria morală a sărăciei

Sociologul H.Spencer a dat o formulare netă teoriei morale a sărăciei, care generaliza
concepţia menţionată privind fenomenul sărăciei, sursa sărăciei fiind identificată în
caracteristicile morale ale indivizilor (leneşi, angajaţi într-un mod de viaţă autodistructiv),
vinovaţi de această stare fiind săracii înşişi. În calitate de promotor al evoluţionismului şi devenit
deja renumit pentru modul cum a interpretat celebrul principiu al lui C.Darwin de „supravieţuire
a celui mai adaptat”, H.Spencer considera că statul nu trebuie să intervină pentru susţinerea celor
săraci. O asemenea intervenţie ar putea avea chiar efecte distructive, împiedicând funcţionarea
benefică a selecţiei naturale şi fiind responsabilă de degradarea moralităţii, micşorând motivarea
de a munci. Cei care nu doresc să muncească ca să-şi asigure bunăstarea nu au dreptul de a
beneficia de ajutor din partea statului şi, în consecinţă, nu au dreptul să supravieţuiască.

În contextul acestei teorii, cauzele care generează sărăcia sunt de natură patologică
(resemnare, fatalism) şi presupun blamarea victimei. Propunându-şi eradicarea acestor „patologii
sociale”, H.Spencer şi adepţii acestei teorii condamnau comportamentul respectiv, fără a încerca
a-i înţelege cauzele. Treptat această teorie morală a fost înlocuită cu alte teorii adecvate care nu-i
mai consideră pe săraci vinovați de ceea ce sunt, ci din contră , în prezent se caută soluții pentru
a-i ajuta.
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

Ideea potrivit căreia munca ne asigură bunăstarea (și că săraci sunt doar cei care nu vor să
muncească) este mai puțin adevărată în România decât oriunde în Europa. De la integrare și până
acum, România deține locul 1 în UE ca pondere a celor care muncesc și totuși sunt în risc de sărăcie
în totalul populației angajate. Situația s-a înrăutățit odată cu 2011, când pentru prima dată mai mult
de 19% dintre muncitorii români au intrat în risc de sărăcie, iar de atunci și până acum schimbările
au fost minore. Toate aceste lucruri se întâmplă deși, în ultimii ani, productivitatea angajaților din
România a crescut substanțial în ultimii ani: locul 2 în Uniunea Europeană, după Irlanda, la raportul
dintre productivitatea muncii și costul salarial. În același timp, aproape jumătate dintre contractele
angajaților români sunt încheiate pe salariul minim pe economie. De câți bani am avea nevoie ca să
trăim decent? Sigur, fiecare ar avea alt răspuns, subiectiv. Dar sociologii de la fundația Friedrich
Ebert au făcut, pe finalul anului trecut, calculul obiectiv. Valoarea coşului minim de consum pentru
un trai decent pentru o persoană este de 2.552 de lei pe lună, spune fundația. Comparând această
cifră cu datele Eurostat privind distribuția veniturilor în România mai mult de opt din zece adulți
români câștigă sub această sumă, sub ceea ce ar fi considerat necesarul pentru un trai minim decent.

1.4 Reducerea sărăciei

Există două tipuri majore de sărăcie:

 Sărăcia absolută - atunci când oamenii nu au venituri suficiente pentru a-și permite
necesitățile vieții, cum ar fi hrana, chiria și îmbrăcămintea.
 Sărăcia relativă - atunci când oamenii au venituri semnificativ mai mici decât venitul
mediu pentru societate.

Oricine poate fi afectat de sărăcie la un anumit moment dat în viaţă. Totuşi, există unele
grupuri care sunt mai expuse riscului sărăciei, cum ar fi familiile cu copii - în special familiile
numeroase şi cele monoparentale - vârstnicii, persoanele cu dizabilităţi şi imigranţii.

Sărăcia afectează oamenii într-o multitudine de feluri şi merge mână în mână cu excluziunea
socială. Pe lângă problemele binecunoscute precum condiţii improprii de trai sau lipsa unui
adăpost, persoanele afectate de sărăcie se confruntă şi cu alte probleme precum:

 Sănătate precară şi acces redus la servicii medicale

 Acces redus la educaţie, pregătire profesională şi activităţi recreative
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

 Excluziune financiară şi supra-îndatorare

 Acces limitat la tehnologii moderne precum internetul

Pentru a ajuta la abordarea acestor probleme, UE pune la dispoziţia statelor membre

un cadru în care acestea îşi pot stabili priorităţile şi îşi pot dezvolta propriile strategii. Acest
cadru de lucru ţine cont de natura multidimensională a sărăciei, concentrându-se în acelaşi timp
asupra următoarelor obiective:

 Eliminarea sărăciei infantile şi a sărăciei în familii

 Facilitarea accesului pe piaţa muncii, la educaţie şi la pregătire profesională
 Eliminarea discriminării şi abordarea aspectelor legate de gen şi vârstă ale sărăciei
 Combaterea excluziunii financiare şi a supra-îndatorării
 Combaterea condiţiilor de trai precare şi a lipsei locuinţelor
 Promovarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile

Printr-un efort comun menit să pună capăt sărăciei şi excluziunii sociale, UE încurajează
statele membre să elaboreze politici de incluziune activă. Incluziunea activă are ca obiectiv
principal integrarea cât mai multor persoane pe piaţa muncii, avându-se în acelaşi timp grijă ca
cei care nu-şi pot găsi un loc de muncă să primească sprijin concret pentru a putea duce o viaţă
care să aibă sens.

Incluziunea activă se bazează pe trei principii comune:

 Oferirea de sprijin financiar adecvat prin care să se evite excluziunea socială

 Sprijinirea persoanelor apte de muncă pentru a-şi găsi un loc de muncă şi pentru a-l
păstra prin asigurarea unei pieţe a muncii incluzive
 Îmbunătăţirea accesului la servicii sociale de calitate precum ajutoarele pentru locuinţă,
serviciile de sănătate şi de îngrijire a copiilor

Elaborarea și implementarea politicilor, programelor și intervențiilor orientate către

persoanele sărace și vulnerabile și către zonele sărace și marginalizate necesită o abordare
comună, coordonată. În România există deja un spectru larg de politici, programe și intervenții
sectoriale care vizează reducerea sărăciei și excluziunii sociale. Elementul cheie care poate fi
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

îmbunătățit este coordonarea între aceste politici, programe și intervenții. Având în vedere
corelarea puternică a sărăciei cu excluziunea socială, obținerea de rezultate în politicile de
combatere a acestor fenomene necesită un set integrat de politici sociale destinate să faciliteze
accesul oamenilor la locuri de muncă, forme de suport financiar și servicii sociale. Este, de
asemenea, esențială creșterea capacității de evaluare a necesităților la toate nivelurile și
coordonarea serviciilor sociale, a serviciilor de ocupare a forței de muncă și a serviciilor de
sănătate, pentru a determina angajarea persoanelor care nu lucrează, dar care sunt apte de muncă.

Persoanele care trăiesc în sărăcie și au un nivel scăzut de educație, nu se află pe piața

muncii sau sunt lucrători pe cont propriu. Educația și statutul profesional sunt în strânsă legătură
cu sărăcia relativă din punct de vedere al venitului . Unele politici, cum ar fi promovarea creșterii
economice, pot avea succes în reducerea sărăciei absolute, dar mai puține reușite în sărăcia
relativă. 4Mai mult de o treime dintre persoanele care nu au reușit să absolve decât cel mult
nivelul de învățământ gimnazial sunt expuse riscului de sărăcie relativă. Procentul se reduce
semnificativ la doar 15% în rândul celor care au reușit să absolve liceul și/sau o școală
postliceală și scade chiar mai mult, la doar 6% în rândul celor care au obținut o diplomă
universitară. După statutul profesional, grupurile de persoane între 15 și 64 de ani cu cele mai
scăzute rate ale sărăciei sunt angajații și pensionarii (5,6% și respectiv 8,4%). Persoanele cu cele
mai ridicate rate ale sărăciei sunt lucrătorii pe cont propriu în agricultură (60,6% dintre aceștia
aflându-se în sărăcie), urmate de șomeri (52,1% dintre aceștia aflându-se în sărăcie).

Dacă s-ar lua un angajament politic serios în sprijinirea politicilor care reduc inegalitatea
și sărăcia, atunci eficacitatea guvernului în combaterea inegalității și a sărăciei ar putea avea
rezultate.

4
Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020, România, p. 24
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

În concluzie, cei cinci mari factori ai sărăciei se influențează reciproc, aceștia nu par să
fie numai răspândinți dar și înrădăcinați în practicile și valorile culturale. Dacă fiecare dintre noi
se angajează să lupte împotriva factorilor care duc la sărăcie, efortul personal va avea un efect
multiplu asupra altora și, în felul acesta, vom contribui la eliminarea "celor cinci" și în cele din
urmă la victoria asupra sărăciei.

De aceea, considerăm că la întrebarea: de ce există bogaţi şi săraci? Nu se poate răspunde

nici în mod tranşant, nici în mod obiectiv. Desigur, s-ar putea spune că aşa este lumea făcută, că
ea nu poate ieşi dintr-o stare în care se află dintotdeauna şi, ca atare, n-ar trebui să ne concentrăm
atenţia asupra întrebărilor de acest gen, ci, mai degrabă, să ne gândim cum să ameliorăm aceste
raporturi, cum să-l facem pe cel sărac mai puţin sărac şi pe cel bogat nu mai puţin bogat, ci mai
bun manager, mai realist şi mai uman, mai întors cu faţa către cei care-l ajută să fie bogat.

Referințe bibliografice:

 Milicenco S. Dimensiuni ale abordărilor obiective privind fenomenul sărăcie și

excluziune socială în contextul interesului comun național, Revista științifică a
Universității de Stat din Moldova, 2011, nr.3, p.26. Disponibilă online:
http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/03.-p.24-30.pdf
 Denis "Authentic Development: Is it Sustainable?", pp. 189–205 in Building Sustainable
Societies, Dennis Pirages, ed., M. E. Sharpe, ISBN: 1-56324-738-0, ISBN: 978-1-56324-
738-5. (1996)

 ***"How Wealth is Created". World Book Encyclopedia. 15. The Grolier Society. 1949.

p. 5357.
 Tomescu-Dumitrescu C. Factori și cause ale sărăciei ca problem globală majoră ,2017,
Târgu-Jiu, pp. 88-89. Disponibil online:
https://www.researchgate.net/publication/
344041916_FACTORS_AND_CAUSES_OF_POVERTY_AS_A_MAJOR_GLOBAL_P
ROBLEM_FACTORI_SI_CAUZE_ALE_SARACIEI_CA_PROBLEMA_GLOBALA_
MAJORA
 Bartle P., “Factorii sărăciei – cei cinci mari”, 2014
Document de poziție Sociologie Program de licență Administrație publică

 Dobrescu P. 4,6 milioane de români trăiesc cu mai puțin de 23 de lei pe zi! Distanța tot mai
mare dintre bogații și săracii lumii și ai României. Ziarul Libertatea, articol publicat în 2019,
disponibil online:
https://www.libertatea.ro/stiri/distanta-tot-mai-mare-dintre-bogatii-si-saracii-lumii-si-ai-
romaniei-2524844
 Wallace D. Wattles “Stiinta-de-a-deveni-bogat”, Editura Darclée, 2017, p. 6. Disponibilă
online:https://www.liviupasat.ro/downloads/cadou/WallaceDWattles-Stiinta-de-a-
Deveni-Bogat.pdf
 Majid S. Theories of Poverty: A Comparative Analysis, Vol. 1, No.6; February 2012, p.
47.
 Milicenco S. Generozitate voluntară şi obligaţie socială în contextul evoluţiei asistenţei
sociale, Universitatea de Stat din Moldova, disponibil în IBN: 22 aprilie 2019, pp. 91-94.
 Cornea R. Angajații români, cei mai expuși riscului de sărăcie din UE. Mediafax.ro, articol
publicat pe 8.10.2020. Disponibil online:
https://www.mediafax.ro/social/angajatii-romani-cei-mai-expusi-riscului-de-saracie-din-ue-
ideea-ca-oamenii-saraci-sunt-cei-care-nu-vor-sa-munceasca-este-mai-putin-adevarata-in-
romania-decat-oriunde-in-europa-19631520
 ***Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020,
Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, p. 24, disponibil
online:
http://cluj.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2016/06/Strategia-na%C5%A3ionala-privind-
incluziunea-sociala-si-reducerea-saraciei-2015-2020.pdf
 Tejvan P. Policies to reduce poverty, 28 July 2019, Economics Help. Articol disponibil
online:
https://www.economicshelp.org/macroeconomics/inequality/policies_reduce_poverty/
 ***Împotriva sărăciei, Comisia Europeană. Ocuparea Forței de Muncă , Afaceri Sociale
și Incluziune, articol disponibil online:
https://ec.europa.eu/employment_social/2010againstpoverty/about/tackling_ro.htm