În experimentele de pionierat pe pisici începând cu sfârșitul anilor 1920, Walter Hess a descoperit un

locus adânc în hipotalamus, o zonă a creierului care dezlănțuie agresiunea violentă. Se pare că acesta
este același loc în care sunt activate alte impulsuri și comportamente compulsive puternice, inclusiv
sexul, mâncarea și băutul. Când Hess a stimulat acest nod de neuroni folosind un electrod de sârmă
introdus în creierul unei pisici docile, felina s-a lansat instantaneu într-o furie șuierată, atacarea și
uciderea unui alt animal în cușca sa. Creierul uman are aceeași structură neuronală, denumită zona
de atac hipotalamic.. Această descoperire a stârnit conceptul larg popularizat “liard brain”, afirmația
că impulsurile primitive la oameni izvorăsc dintr-un nucleu neuronal antic evolutiv care, în
circumstanțele potrivite, provoacă un comportament bestial. Încă de la descoperirea articolelor de
îmbrăcăminte, întrebarea vitală cu care se confruntă oamenii de știință timp de aproape un secol s-a
concentrat asupra circuitelor care se hrănesc în regiunea de atac hipotalamică a creierului pentru a
activa sau a elimina un atac.

În plus, multe animale sunt specii extrem de sociale, iar agresivitatea este modul în care ordinea
socială este stabilită și menținută—picture berbeci butting capete pentru a determina care se ajunge
la rasa cu femelele. Pentru oameni, pedeapsa capitală, închisoarea și îndepărtarea forțată a resurselor
(amenzi și privilegii revocatoare) sunt toate forme codificate de agresiune pentru a menține ordinea
socială. Apărarea teritoriului, protejarea membrilor grupului și concurența sunt alte paralele care
permit oamenilor de știință să extrapoleze din studiile pe animale experimentale pentru a găsi
circuite neuronale la om pentru fiecare tip distinct de agresiune.

https://www.scientificamerican.com/article/the-roots-of-human-aggression/