Teoria personalista: conceptia potrivit careia progresul si schimbarea in ist stiintifica au la baza ideile

unor indivizi unici.

T naturalista: vremurile sunt cele care det persoana; progresul si schimbarea au la baza Zeitgeist-ul,
care det ca o cultura sa fie mai receptiva la anumite idei.
•conceptul de reflex cond. a fost sugerat de Robert Whytt (1763), dar nimeni nu a fost interesat in
epoca. Fiziologul rus Ivan Pavlov a dezv obs lui Whitt.
Scoli de gandire: gr de psih care s-au grupat ideologic/geografic, sub cond unui lider al miscarii.
Paradigma: model sau tipar de gandire- o forma acceptata de gandire in cadrul unei discipline
stiintifice, care furnizeaza intrebari si raspunsuri esentiale.
•Thomas Kukn- ,,Struct rev stiint” (1970): inlocuirea unei paradigme cu alta e o revolutie stiintifica.

Mecanicism: doctrina potrivit careia proc nat sunt det mecanic si pot fi explicate prin legile fizicii si
chimiei (sec XVII)
•infl: Galileo Galilei, Isaac Newton (miscarea e transmisa prin forte care act prin atragerea si
respingerea atomilor; daca Univ e format din atomi in miscare, atunci orice efort fizic- miscarea
fiecarui atom- e provocat de o cauza directa)
•ceasul mecanic: Determinismul- orice act e det de evenim trecute.
•Reductionism: reducerea ideilor complexe la cele simple, asemeni componentelor ceasului care det
functionarea lui.
•Charles Babbage: a formulat principiile fundam care guverneaza funct computerelor moderne
(masina de calcul/ programatorul: .
•Ada Lovelace: fiica poet Byron, a explicat cum functiona masina de calcul (1850). In 1980, Dep
Apararii SUA a numit limbajul de programare elab pt comp militare „Ada”.

Empirism: obt cunoasterii prin observatie si experiment

•Rene Decartes (1956-1650)- a anticipat notiunea de reflex cond la caini, cu 200 de ani inainte de
Pavlov. „Daca biciuiesti un caine in sunet de vioara, simplul auz al instrum va face cainele sa schiaune
si sa tremure de frica”
Problema minte-corp: distinctia dintre calit mentale si fizice. Mintea si corpul, desi distincte, sunt
capabile sa interactioneze in cadrul organismului uman. Mintea influenteaza corpul, iar corpul poate
infl mintea.
Decartes sust ca mintea poseda o singura functie: gandirea. Toate celelalte erau functii ale corpului.
T actului reflex: un obiect/ stimul, poate provoca o reactie involuntara. (precursor al psihologiei
comportamentale moderne: S-R). Comportam reflex nu implica gandire sau proc cognitiv, el pare
mecanic si automat.
Mintea e imateriala, lipsita de substanta fizica, insa e capabila de gandire si alte proc cognitive.

•Dogma rel era ca animalele nu poseda suflete- erau consid automate. Cercetat contemporani cu
Decartes puteau sa fol animale vii (anestezia nu fusese inventata)
T ideilor derivate si innascute: - ideile derivate ap in urma aplicarii directe ale unui stimul ext
- Id innascute isi au originea in minte sau constiinta, independent
de experientele senzoriale ori stimuli ext
•Auguste Comte (1798-1857)- Pozitivismul: accepta doar fenom naturale sau faptele observabile
obiectiv.
Materialismul: fenom din Univ pot fi expl in termeni fizici prin existenta si natura materiei.
Empirismul: orice cunostinta provine din experienta sensibila; mintea se dezv prin acumularea
progresiva de experiente senzoriale.

•John Locke (1632-1704): la fel ca Aristotel, cons ca oamenii se nasc fara nicio cunoastere (tabula
rasa); a respins ideile innascute sust de Decartes. Mintea isi capata cunoasterea din experienta.
Toate ideile isi au ca origine senzatia si reflexia.
Cand facea distinctia intre calit obiective si subiective, recunostea subiectivitatea multira din
perceptiile omenesti.
Idei simple si complexe: - id smpl sunt id elementare izvorate din senz si reflexie
- Id compl sunt id derivate, comp din id simple si care, din acest
motiv, pot fi analizate sau reduse la comp lor spl.
Calitati primare si secundare: - cal pr: marimea si forma, care exista la un obiect indif ca le percepem
sau nu; cal sec: culoarea, mirosul si exista in perceptia noastra asupra obiectului.

•David Hume (1711-1776): impresiile- elem de baza ale vietii mentale (azi: senzatiile si perceptiile)
Asemanarea: cu cat 2 idei sunt mai asemenatoare, cu atat vor fi asociate mai usor.
Contiguitatea: cu cat 2 idei sunt mai putin legate in timp si spatiu, cu atat mainusor vor fi asociate.

•David Hartley (1705-1757): Repetitia: cu cat 2 idei apar mai frecv impreuna, cu atat mai mult pot fi
asociate.

•James Mill (1773-1836): mintea e o masina, pusa in miscare de forte fizice ext si mentinuta de forte
fizice interne. Mintea e o entitate pasiva, actionata de stimuli externi si rasoundem acestori stimuli
automat, suntem incapabili de actiune spontana. Mintea nu are funct creativa.

•John Stuart Mill (1806-1873): era de ac cu Locke ca mintea e la nastere ca o foaie alba, pe care
urmeaza sa se inscrie experientele.
Sinteza creativa: ideile complexe sunt mai mult decat suma ideilor simple, capata calitati noi si
diferite de ideea de la care s a plecat.

Psihologia experimentala- spiritul mecanicist- functionalismul (sec.XVIII- XIX)- teoria nervilor

tubulari a lui Decartes si teoria vibratiilor lui Hartley. Metoda clinica- Paul Broca (1861), chirurg la un
sp de boli mintale, a fct autopsie unui barbat care o lunga perioada a vietii nu vorbea inteligibil. A
desc o leziune a emisferei stangi a cortexului cerebral- aria lui Broca (centrul vorbirii).
•Helmholtz (1821-1894)- a inventat oftalmologul- examinarea retinei. Primul care a realizat o
masuratoare empirica a vitezei cu care se deplaseaza impulsurile nervoase, stimuland un nerv motor
si muschiul corespunzator din piciorul unei broaste.
•Ernst Weber (1795-1878)- conceptul de prag: pt de la care efectul psihologic incepe sa fie produs.
Peag critic diferential: cea mai mica dif ce poate fi detectata intre doi stimuli fizici. Rel dintre corp-
minte: stimul si senz rezultata.
•Fechner (1801-1887)- rel minte-corp: Psihofizica: studiul stiintific al rel dintre proc mentale si cele
fizice(. senz mentala si stimulul material). Prag absolut: punctul senzitivitatii sub care nicio senz nu
poate fi detectata si peste care senzatiile nu pot fi resimtite. Prag diferential: pt la care cea m mica
modificare a stimulului cond la o schimbare a senzatiei.
•