Istoria psihologiei universale

“nu viata vesnica este importanta, ci vesnica insufletire”- nietzsche

I. Istoria conceptiei despre suflet in filosofie

filosofia greaca
 Socrate (469-399i.hr)
-omul este autonom fata de lumea inconjuratoare
- miracolul nasterii gandirii reflexive (pura constiinta de sine); V.P.
-Gnothi seauton!

PLATON(427-347I.HR)
-autodeterminarea & nemurirea sufletului

-teoria ideilor: arhetipuri (modele ideale ancestrale)& anamnesis

-mitul pesterii (adevarul este ascuns in pestera)

-a influentat unele curente contemporane, precum fenomenologia si personalismul

Neoplatonism
Plotin –Sufletul este necorporal si nemuritor, capabil de transmigratie. (“Eneada)
Origen –Respingerea facerii lumii dintr-o data& dezvoltarea ideii continuei
emanatii din divinitate (“Despre principii”)

Aristotel
(383-32i.hr)

-“De anima”: psyche= caracteristica a tuturor vietuitoarelor, o forma substantiala

muritoare

- Omul este un animal rational. Sufletul are 3 regiuni: inferioara (vegetativa),

senzoriala (animale), rationala-om

-Parintele psihologiei experimentale

NEOARISTOTELISM. Pietro Pomponazzi (sec xv-xvi); a contribuit la constituirea antropologiei filosofice moderne

PITAGORA (582-500I.HR)
-Sufletul este esenta divina -Numerologia

Autonomism- sufletul isi este suficient siesi (socrate &platon)

. Heteronism- sufletul este descris prin altceva decat ceea ce ii este propriu (Filosofii presocratici

Evul mediu

-sf. Augustin (354-430d.Hr) (neoplatonic)

 Cunoasterea este subordonata credintei.
 Sufletul omenesc este esenta spirituala si de aceea nemuritor, desi este legat de trup.
 o Augustinismul a fost preluat de protestantismul renascentist al lui Martin Luther si Jean Calvin. In
epoca moderna augustinienii sunt existentialisti crestini: Karl Barth, Lev Sestov si Gabriel Marcel.

-Sf. Toma d’ Aquino (1225-1274) (neoaristotelic)

 Gratia divina desavarseste natura, nu o distruge.
 Teoria sufletului. Sufletul se naste odata cu trupul, dar nu moare odata cu el. “energia care da viata”
 Suflet vegetativ, senzitiv & rational
 Atributele divinitatii: infinit, unic, spirit.
 Co-substantialitate intre Dumnezeu si constiinta.
o Neotomismul incearca o impacare intre stiinta si religie. Reprezentanti: Jacques
Maritain si Etienne Gilson.

-Sf. Bonaventura (1221-1274)

 Un itinerar al sufletului catre Dumnezeu.
 Credinta este cunoasterea adanca si neclintita
 Calea iluminativa ( regasirea urmelor lui D., cautarea imaginii lui in sufletul nostru,
cunoasterea d.)
 Transcenderea= depasirea lumii empirice, trecerea dincolo de materie

II. Renasterea
Factorul comun al tuturor ganditorilor medievali – ideea conexiunii dintre credinta si ratiune, credinta avand rol primordial.

Renasterea a fost o miscare social-culturala europeana (sex XIV-XVI-XVII) caracterizata prin reinvierea
umanismului antic, opunandu-se bigotismului, ascetismului si scolasticii medievale. “descoperirea lumii si
descoperirea omului”

Dinamizarea cunoasterii, omul ca subiect al libertatii, ca autonomie spirituala creatoare

Indepartare de Dumnezeu, cunoscand omul ca pe un subiect natural, nu si supranatural (ignorand
divinul launtric)

Rationalism
 Rene Descartes (1596-1650)- cartezianism

 Filiera rationalismului. Rationalismul este conceptia care pune accent unilateral pe rolul ratiunii in
cunoastere, ignorand sau minimizand rolul senzorialitatii. “Ceea ce este real rational este real” (Hegel)
 Revolutie in teoria cunoasterii. -DUBITO, ERGO COGITO. COGITO, ERGO SUM.
 Discurs asupra metodei (1637).Subiectul episistemic, conceptul modern de metoda, gandirea corecta se
conduce dupa reguli
 Conceptia despre suflet.
“O insula pierduta in oceanul fizic al corpului./ Substanta sufletului este gandirea”
Psihismul este localizat la nivelul unui singur “organ”- epifiza
Accepta revelatia mistica (lumina launtrica): “ Cogito imi dezvaluie ca sunt o natura pur spirituala, iar corpul
meu ca atare nu intra in compunerea a ceea ce sunt in mod esential”

Baruch Spinoza (1632-1677)

 Singura substanta absolut infinita, Dumnezeu/ natura. Dumnezeu este substanta care gandeste, sufletele
omenesti fiind moduri ale gandirii divine.
 Cunoasterea rationala este pura, trupul= piedica pentru cunoasterea clara, distincta a ideilor sufletului.
 “Amor Dei intellectualis”- sentimentul comuniunii cu natura si eternitatea, prin ridicarea omului pe cea
mai inalta treapta a libertatii, intelegerea. (“Etica”- doctrina mantuirii prin cunoasterea lui Dumnezeu)

Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716)

 Armonia prestabilita, monada- substanta spirituala invizibila, cu forta activa, tendinta si perceptie
 Rationalism imbinat cu empirism. “Nimic nu este in intelect care sa nu fi fost mai inainte in simturi” +
“in afara de intelectul insusi” (J.Locke& Leibniz). => Accepta inconstientul ca realitate de hotar a
constiintei.
 Perfectiune= starea unui lucru in care acesta cunoaste cel mai inalt nivel al sau de a fi. Dumnezeu are
toate perfectiunile si toate calitatile in forma pura stiinta sa este cea mai vasta; cunoastere profunda.

Neorationalism

Curent filosofic modern care dezvolta rationalismul clasic pe baze realist-stiintifice si operatorii

Reprezentanti: Gaston Blachelard (omul creator), Ferdinand Gonseth (idoneism- experienta), J. Piaget (“D.i”47)

Empirismul

Spre deosebire de rationalism, porneste de la experienta senzoriala, care se produce nemijlocit (prin perceptie)

Francis Bacon (1561-1626)

-cauta o noua metoda de cunoastere stiintifica care sa porneasca de la fapte “Novum organum”- metoda
inductiva. “Stiinta este putere”

Thomas Hobbes (1588-1679)

-a extins cunoasterea asupra tuturor stiintelor : optica, geometria, mecanica. “Tot ceea ce exista este corp, tot ce
se intampla este miscare”

-a gandi inseamna a calcula

-adevarul sta in acordul reprezentarilor, nu in concordanta lor cu lucrurile pe care le semnifica

Jhon Locke (1632-1704)

 Combatand teoria ideilor inascute (R. Descartes), Locke afirma ca toate cunostintele provin din
experienta simturilor. Sufletul este de la nastere tabula rasa.
Nihil este in intellectu qupd non prius fuerit in sensu
 Doua izvoare din care provin cunostintele omului: perceptii externe (senzatii) & interne (reflexii)
 Cunoasterea are trei trepte de certitudine: perceptiva/ senzitiva, demonstrativa, imediata/intuitiva

George Berkeley (1685-1753)

-imprima senzualismului un caracter subiectivist

-obiectele sunt doar complexe de senzatii: “ESSE EST PERCIPI.”

NEOEMPIRISMUL (POZITIVISMUL)

-curent filosofic din sec. XIX-XX care pune accentul asupra experientei, faptelor, verificabilitatii, asupra
pozitivitatii cunoasterii stiintifice, influentand discipline precum psihologia experimentala si p. cognitiva.

-Reprezentant: August Comte (1798-1857)

-respinge filosofia ca reprezentare generalizata a lumii, limitandu-se la fapte

Rationalismul absolut si transcedental

Idealismul transcedental al lui immanuel Kant (1724-1804)

 Criticismul kantian

1. Critica ratiunii pure (1781)- cunoasterea

2. Critica ratiunii practice (1788)- etica
3. Critica puterii de judecare (1790) -estetica si finalitatea naturii

 Apriorismul in cunoastere
-conceprie rationalist critica, opusa empirismului si relativismului
-cunoasterea anterioara experientei nemijlocite, privind esenta si categoriile
-constiinta= sinteza intre apriori si aposteriori
 Cunoasterea este un proces care trece prin 3 faze (factorii apriori): experienta sensibila, intelectul, ratiunea.

 Antinomie (contra lege)- fundamenteaza teaza potrivit careia ratiunea, neputand depasi limitele experientei
senzoriale, nu poate cunoaste “lucrul in sine”

1. Lumea este finita/ infinita.

2. Fiecare substanta complexa este construita din parti simple- nu exista nimic simplu.

3. In lume exista libertate- in lume nu exista libertate, ci doar cauzalitate.

4. Exista o cauza primordiala a lumii (Dumnezeu)- nu exista o cauza primordiala

 Etica: personalitatea si libertatea

Personalitatea devine conceptul integral al moralitatii, atribut al oricarui om si indice care autentifica stadiul in
care omul devine constient de ceea ce este, ce poate fi si ce trebuie sa fie.

Datoria morala a fiecarui om este de a-si onora umanitatea, facand din sine o personalitate (“fiinta rationala apta
de responsabilitate); omul ca scop suprem.

Rastrunare copernicana: Datoria nu mai este supunere fortata de autoritati, ci devine recunoasterea libertatii ca o
datorie.

Libertatea este conditia fundamentala a moralitatii ca mijlocul propriei noastre desavarsiri. Nu este un scop in
sine, ci o conditie a implinirii personalitatii.

Fenomenologia spiritului si autodevenirea Ideii absolute la Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

 Dialectica ca metoda de gandire creatoare

Dezvoltarea sau devenirea are ca subiect spiritul absolut- o ratiune universala care depaseste spiritul uman.

1. Unitatea si opozitia contrariilor

2. Trecerea cantitatii in calitate si invers
3. Negarea negatiei

 Stadiile autodevenirii Ideii absolute

Existentei si dezvoltarii ideii ca gandire pura Exteriorizarea ideii( manifestarea in natura sub forma de procese& obiecte )
Reintoarcerea la sine Iesirea din starea alterata

 Dezvoltarea spiritului
 Abstractie nedeterminata, spiritul subiectiv (teza) alteritatea abstractiei Spiritul obiectiv (antiteza)

Abstractia finala, spiritul absolut (Sinteza) unitate a ideii si naturii

 Natura conceptului in logica hegeliana

Cunoasterea proces continuu de apropiere progresivaa gandirii de adevarul absolut (“Adevarul este
intregul”)
Construirea& dezvoltarea conceptului
Conceptul principiul creatiei
“ samanta
Subiectiv, cauta sa din care isi indeplineste faptura timpul”
devina autonom,
sa se desprinda de natura
producerea constiintei de sine

pur
nemurire
 Suflet Spirit nemuritor

Absolut

Neokantienii Eu, sec. XIX-XX Neohegelienii Anglia, Sua

Scoala de la Marburg- excluderea “lucrului in sine”,
reducerea rolului sensibilitatii
Scoala de la Baden- filosofia valorilor si a culturii
Realismul critic- construirea filosofiei pe baza datelor
stiintelor
Miscarea transcedentala- reactie impotriva inchistarii
vietii spirituale. Subiectivism, voluntarism, irationalsm
H. Dr- folosofia- forma rationalizata a teologiei
H.St- idealism subiectiv deprins din religie

III. DE LA RATIUNEA INIMII LA INTUITIONISM SI EXISTENTIALISM

Ratiunea
Ratiunea inimii
inimii este la Blaise
ratiunea implinita,Pascal
calea (1623-1662)
optimapentru
Revelatia lui Pascal-
dobandirea 1654 ii si
credintei seiubirii.
dezvaluie o “bucurie eterna”, ‘55 se retrage la Manastirea Port-Royal,
parasind cercetarea stiintifica pentru a se dedica apologiei religiei crestine.

 Omul- “trestie ganditoare” (“Cugetari”)

Elogiaza revenirea gandului catre sine, omul descoperind in sine o absenta fundamentala, imortalitatea.
Existentialism. “ Omul nu este nici inger, nici bestie, dar nefericirea vine din faptul ca, vrand sa faca pe
ingerul, face pe bestia”
Credinta= Ratiunea Obiceiul Inspiratia
 Ordinea spiritului si ordinea inimii (credinta)
 Ordinea spiritului presupune demonstratie rationala, ordinea inimii porneste dintr-o intuitie interioara.
Alaturi de adevar, omul se convinge trup si suflet prin miracol.

Iluminare Iluminare
 Ratiunea inimii: absolutizare sau diminuare a ratiunii? a mintii a inimii

Ratiunea inimii ar fi o extindere si o implinire a rationalismului, superioara ratiunii mintii. Inteligenta Intuitia

“Cunoastem adevarul nu numai prin ratiune, ci si prin inima: prin inima cunoastem primele principii si in zadar
ratiunea incearca sa le combata”

Intuitionismul bergsonian
 Formele intuitiei
Intuitia- rezolvare brusca a problemei fara constiinta modului de descoperire
1. Inspiratie- cunoastere nemijlocita, deosebita de cunoasterea rationala, discursiva
2. Intuitia senzoriala
3. Intuitia intelectuala- cunoastere nemijlocita a adevarurilor de la care pornesc deductiile, la rationalisti
4. Intuitia bergsoniana- capacitate de gunoastere sui generis, la irationalisti

 Conceptia intuitionista a lui Henri Bergson (1859-1941)

Creativitatea este explicata prin intuitie, o capacitate supranaturala de a surprinde rapid si nemijlocit esenta
proceselor vitale.
Teoria bergsoniana a duratei- distinctia dintre un Eu profund (procese adanci ale constiintei, care iau forma unui
timp interior-durata) si un “Eu de suprafata” (procesele constiintei acaparate de lumea externa- timp spatializat).
Eul profund este echivalentul Sinelui, temelia Eului si a intregii lumi, care tinde spre devenire, spre creatie.

 Intuitionismul modern
Modernism catolic- Franta
Eduard Le Roy & Maurice Blondel
Se preia conceptia bergsoniana a
realitatii ca “pura devenire”, “ elan
vital”, “ evolutie creatoare”, dar
reductibile la gandire.
Soren De la existentialism la psihologia existentiala
Kierkegaar
d
Filosofia vietii- Germania
W. Dilthey
Filosofia nu este teoretizare, ci
traire (viata spirituala, devenire
cosmica”
Trairismul- Nae Ionescu si Cioran
Intuitionismul etic- Anglia, SUA
G.E.Moore& H.A. Prichard
Neaga intemeierea experimentala
sau rationala a categoriilor morale,
acestea fiind intelese prin intuitie.
Studiaza intuitia
artistica & postuleaza
intuitia mistica
Nietzsche

 Existentialismul este atat o orientare, cat si o atitudine antidogmatica care se opune doctrinelor empiriste si
rationaliste/irationaliste.
 Problema Fiintei are intaietate fata de problema cunoasterii. Fiinta nu poate fi facuta materie de cercetare
obiectiva, relevandu-se pe calea reflectiei si analizei asupra existentei concrete. Existenta este
fundamentala, fiecare individ inzestrat cu constiinta de sine isi intelege existenta, Eul fiind o fiinta
ganditoare, cu sperante, temeri, dorinte, nevoia de a afla un scop si un sens.
 Cercetarea trairilor si dramelor psihice: grija, anxietatea, scarba, esecul, plictiseala, libertatea existentiala.
 Gordon Allport- o noua psihologie a speciei umane, fundamentata pe temele si crezele vietii. Simplele
secvente tip S-R, impulsurile, deprinderile, mecanismele cognitive tinzand sa mascheze tonalitatea
dramatica a vietii.

Existentialistii atei
Moartea. Libertatea. Absurdul
Martin Heidegger (1889-1976)
“Fiinta si timp” - “Dasein”= fiinta in deschis
Omul este temporalitate, adica ekstaz, iesire in afara sa catre ceea ce nu mai este sau nu este inca. Moartea este
orizontul omului care face din realitate o neliniste.

Jean Paul Sartre (1905- 1980)

“NOI NU NE ALEGEM LIBERTATEA, NOI SUNTEM CONDAMNATI LA LIBERTATE” ( “Fiinta si
neant”)
Libertatea nu este indiferenta sau spontaneitate, nu este libet arbitru, este libertate de alegere.

Albert Camus (1913-1960)

Omul traieste sentimentul dureros al absurdului, el insusi este un fenomen absurd pentru ca detine in structura
intima a fiintei sale sfarsitui lui inevitabil. Mitul lui Sisif.
Abordeaza problema sinuciderii. “Merita viata sa fie traita?” Ratiunea si atasamentul organic al omului fata de viata.
Sinuciderea nefiind o solutie, iar viata fiind o obligatie biologica, de neinvins, singura posibilitate mai ramane
infruntarea absurdului printr-o analiza lucida.

Existentialisti crestini. Mantuire prin credinta si revelatie

Kierkegaard- conectarea, prin credinta, a gandirii umane cu trairea mistica: coborarea lui D. in existenta.
Dumnezeu exista in apropierea unui adevar etern, iar adevarul este subiectivitate, traire interioara.

In sinele mistic dostoievskian miezul iradiant devine modelul divin-uman al lui Iisus, iar trasaturile sale: iubirea
de aproape, smerenia, jertfa, sacrificiul, pretuirea spiritului inaintea trupului, rugaciunea.

Nikolai Berdiaev. Adevarul este o iluminare, o transfigurare a realitatii, pentru ca are o esenta spirituala,
reprezentand patrunderea spriritului intr-o realitate cosmica. Divino-uman. Adevarul plenar= revelatie.

Viktor E. Frankl- teoria asupra sensului existentei si metoda psihot.: logoterapia (sens, spirit, ratiune di). Logosul
este mai adanc decat logicul. Omul trebuie sa descopere un sens al existentei in suferinta sa sau un suprasens.
“Life with meaning”, 93, omul se transcede prin religie. Discipolii- Christoterapie- iluminare si credinta ch.
II. ISTORIA MODERNA SI CONTEMPORANA (1860-2002)

Nasterea psihologiei ca stiinta

1. Psihologia se desprinde de filosofie

Desprinderea psihologiei de filosofie si constituirea ei ca stiinta autonoma se realizeaza nu atat prin analiza
psihologica, cat mai ales datorita avansului cercetatorilor din domeniile conexe: fiziologia sistemului nervos si
psihofiziologia senzatiilor, experimentarea trairii subiective.
2. Psihologia se naste din fizica si fiziologie. In laboratoarele de fizica si fiziologie apare problema senzatiei, iar
observatiile astronomice au atras atentia asupra timpului de reactie individuala si psihologica “ecuatia
personala”. Primele probleme abordate de psihologia experimentala, precum senzatia, perceptia, durata
proceselor psihice, se pot masura cu cronoscoape si cronografe.
 Anul nasterii psihologiei experimentale este 1860, cand Gustav Theodor Fechner publica “Elemente der
Psychophysik”. Psihofizica este disciplina care studiaza relatiile cantitative dintre stimularile fizice si
senzatii. Intemeietori: “ Fechner (senzatia corespunde logaritmului excitatiei) , Ernst H. Weber (prag
diferential) si Wilhelm Wundt ( initiaza metoda analitica, istorica si analiza comparativa, S.L 1879).
 In psihofiziologie se remarca Johannes Muller care formuleaza teoria energiei specifice a organelor de simt
si H. von Humboldt care a fondat psihometria (studierea mecanismelor vederii in culori si perceperea
sunetelor, tehnica timpului de reactie pentru a masura viteza influxului nervos.
3. Psihofizica moderna se ocupa cu prelucrarea de informatii (McGill), cu scalarea si analiza multidimensionala
(Kruskal, Caroll-Chang). Gheorghe Zapan (1897-1976) corecteaza legea lui Weber-Fechner.

Limite: V.P” tanara disciplina s-a oprit la periferia viatii psihice (senzatii, perceptii, reactii) sau la forme relativ
incremenite, automatizate si inferioare ale psihicului (mamoria mecanica, asociatia, deprinderea). Afectivitatea
este redusa la formele ei simple de “tonalitate a senzatiei sau la reactiile fiziologice. Motivatia, personalitatea,
aptitudinile, interesele, caracterul raman in afara puterii de investigatie a experimentatorului.

1.Asociationismul (J.F.Herbart)

 Precursori: Aristotel (383-322) si senzualistii John Locke (1632-1704) si Etienne Bonnot de Condillac
(1715- 1780)
 Acosiationismul este o conceptie psihologica clasica, plecand de la ideea ca activitatea psihica are un suport
material, explicand viata psihica prin asociatii intre diverse fenomene psihihce elementare.
 Psihologia asociationista a lui Johann Friederich Herbart (1776- 1841) este centrata pe legea asociatiei
mecanice aplicata la relatiile fenomenelor psihice. “ Viata sufleteasca este supusa unor legi intocmai ca
stelele cerului”.
 Asociationistii experimentalisti G. Muller, H. Ebbinghaus, Th. Ribot , Wundt, E. Thorndike au facut
eforturi pentru a dezvalui forme concrete, conditiile si legile asocierilor.
 Reflexologia rusa (I.M. Secenov si I.P.Pavlov) este varianta fiziologica a asociationismului- “Reflexele
creierului”, descoperirera reflexului conditionat ca o asociatie temporara.
 Behavioristii asociationisti (J. Warson& B. Skinner) explica comportamentul prin mecanismele asociatiei si
intaririi in invatare
 Neoasociationismul (asociatiile sunt legaturi intre reprezentari care sunt stocare in memoria de lunga
durata) si neoconexismul (ideea circulatiei informatiilor in retele de unitati legate prin conexiuni, stimuland
retelele neuronale. Structura cognitiva este o retea de elemente interconectate.
!Asociationismul clasic (herbartian) a fost contrazis si depasit de gastaltism, holism, psihologia integrala.

2. Gestaltismul

 Reprezentanti: Max Wertheimer, Wolfgang Kohler, Kurt Lewin.

 Gestaltismul este un curent german (Scoala de la Berlin) care afirma prioritatea intregului asupra partilor si
opereaza globalist, introducand metoda structurala, conceptele de camp, forma si organizare. Toate
procesele psihice sunt structuri, configuratii integrale.

 Kohler a definit conceptul de camp (distributie dinamica de energie intre partile sale)

 Lewin a introdus in 1992 conceptul de camp psihologic- ansamblu de fapte interdependente fizice,
biologice, sociale, psihice, care determina comportamentul unui individ/ grup.

 Max Wertheimer a formulat cele 8 legi ale perceptiei (pregnanta, unificare, inclusivitate, continuitate,
proximitate, similitudine, montaj, influenta atitudinii)
 caracter apriori

 Neogestaltistii extind conceptia de la perceptie la procese superioare: rezolvare de probleme (N. Maier, O.
Selz), personalitate- organizare dinamica (G. Allport, 1991), constiinta- organizare a vietii psihice si
modelul personal al lunii externe si interne (Henry Ey, 1963)

A) STRUCTURALISMUL GENETIC (J. PIAGET)- structura are un caracter dinamic, prin interdependenta ei
cu dezvoltarea.

B) StrucTURA GENERATIVA A LUI NOAM CHOMSKY- orientare structuralista in lingvistica teoretica=

“gramatica trasformational-generativa” (1961), care exprima creativitatea limbii.
!Structurile generative depasesc alternativa atomism (asociationism)- holism (gestaltism), fiind matrici
productive, autogeneratoare.
!Principiile abordarii structural dinamine a psihicului:
P. Structuralitatii elementelor P.integrarii P. legilor de structura si a legilor de
componente ale vietii ps- tonalitate dinamica
P. interact. si interdep. elementelor P. trecerii de la o structura la alta, P.raporturilor de succesiune spatio-
componente ale structurii in urm modificarii fortelor de camp temp ,de coexistenta externa

Introspectionismul

Introspectia este o privire orietata spre interior, este o metoda psihologica de autocunoastere de mare folos in
formarea profilului moral al personalitatii; nefiind obiectiva nu este acceptata ca metoda stiintifica de cercetare.
Wilhelm Wundt a utilizat introspectia ca metoda de investigare a constiintei si a proceselor psihice superioare.

Introspectia experimentala a fost dezvoltata de Scoala de la Wurzburg, condusa de Oswald Kulpe. Aceasta
metoda a mai fost numita si retrospectie sau introspectie provocata. Scoala a conceput gandirea ca proces de
rezolvare de probleme.

Operatia intelectuala este un concept introdus de Otto Selz (operatii: completarea complexului, abstractia
selectiva si reproducerea asemanarilor).

Psihologia cibernetica a gandirii (H.A. Simon, A. Newell- 1963) confirma operatiile lui Selz.
Psihologia cognitiva (dupa 1970) repune in drepturi imaginea mentala care fusese izgonita de behavioristi.
 Behavorismul

1. Behaviorismul reduce toata activitatea la schema S-R care explica comportamentul extern. Comportamentul
este ansamblul de reactii obiectiv observabile la stimuli obiectiv observabili.
Actul de nastere al behaviorismului este articolul lui John B. Watson (1878-1958), “Psihologia vazuta de un
behaviorist” publicat in 1913.
Behaviorismul clasic - Watson & Thordnike - comportamentul uman/ animal dupa s. s-r
Behaviorism prin conditionare operanta- skinner (1904-1990)
Neobehaviorism- clarck hull & eduard tolman- introducerea variabilei intermediare (emotie, motiv), schema s-o-
r.
I. Fr. Le Ny (1991) delimiteaza behaviorismul metodologic de behaviorismul teoretic. Psihologia cognitiva,
cibernetica si inteligenta artificiala asimileaza selectiv doar behaviorismul metodologic.

Contributii Limite
Dezvolta metoda obiectiva de cercetare si psih. Ignora constiinta si lumea subiectiva a omului
experimentala, stimuleaza cercetarea invatarii

2. Reflexologia rusa este o varianta fiziologica a asociationismului experimental, prin studiul conditionarii se
apropie de behaviorismul american.
Reprezentanti: I.M. Secenov (“Reflexele creierului”- 1863) & I.P.Pavlov (1849-1936)
Pavlov descopera reflexul conditionat ca o legatura temporara intre RN si SC. Scoala pavloviana de fiziologie a
activitatii nervoase superioare. SN+SC=RC
Reflexologia americana este reprezentata de B.F. Skinner are la baza tipul de conditionare numit “incercare-
eroare”. Diferenta fata de conditionare pavloviana consta in aceea ca nu contine un stimul conditionat
specificabil si ca RC nu are la origine un reflex neconditionat.

*Razboiul spiritual al lui Pavlov cu tanarul sau colaborator si discipol A.T.Snarski si lupta lui Pavlov impotriva
vocabularului psihologic si a interpretarilor subiective, incheiata prin parasirea de catre tanarul doctor a
“capitalei reflexelor conditionate”

Deschiderile psihanalizei in psihologia moderna

Sigmund Freud (1856-1939)

A. 1881- Zur Auffassung der Aphasien (Introducere în afazie), 1900- Die Traumdeutung
B. În 1908 are loc primul Congres de psihanaliză, la Salzburg, iar în 1909 apare primul periodic psihanalitic.
Psihanaliza este metoda de psihoterapie care a dat rezultate în tratarea isteriei, nevrozelor anxioase, obsesiilor,
fobiilor, perversiunilor sexuale.

-transformarea oricărui inconştient patogenic în conştient.

“Conflictul intrapsihic dintre inconştient şi conştiinţă impregnează întreaga viaţă a omului. „Principiului
plăcerii" propulsat de inconştientul axat pe viaţa biologică i se opune „principiul realităţii" promovat de
conştiinţa centrată pe viaţa social-morală a omului, generatoare de constrângeri fireşti. Prin psihanaliză se aduc
în lumina conştiinţei elementele perturbatoare din inconştient care sunt reduse la tăcere.

1. Prima topică freudiană este aceea care distinge inconştientul, preconştientul şi conştientul.

2. Cea de-a doua topică se referă la personalitate şi cuprinde Sinele, Eul şi Supraeul.
 Sinele:- cea mai arhaică zonă care conţine tot ce este ereditar, dat la naştere, ceea ce este constituţional,
instinctele înainte de toate, care îşi au originea în organizarea somatică şi îşi găsesc aici o primă expresie psihică
în forme necunoscute nouă.

Eul are sub comanda sa mişcările voluntare cu rol în autoconservare. Relativ la realitatea din afară, Eul îşi
îndeplineşte sarcina luând cunoştinţă de stimuli, înmagazinând în memorie experienţa referitoare la aceştia,
evitând stimulii deosebit de puternici (prin fugă), prin interacţiunea cu stimulii moderaţi (adaptare) şi, în final,
învăţând să transforme în avantajul său lumea exterioară (prin activitate). Cât priveşte realitatea interioară, relaţia
cu Sinele, Eul îşi îndeplineşte sarcina prin obţinerea controlului asupra instinctelor."

Supraeu= Uberich- închegarea în perimetrul Eului a unei structuri speciale, prin care se prelungeşte
influenţa paternă si matemă“, funcționând ca o cenzură morală.

1923 Freud defineşte şi un Eu ideal- omul așa cum ar trebui să fie, modelat de o puternică cenzură
morală.

*Complexul lui Oedip- pansexualism freudian: omul este stăpânit de libido.

MUTAŢIILE PRODUSE DE FREUDISM ÎN PSIHOLOGIE

Introducere în psihanaliză de Sigmund Freud, 1980, Leonard Gavriliu:

După psihologul american A. A. Roback (1964) „revoluţia freudiană este o revoluţie intelectuală şi o revoluţie a
existenţei care a creat o nouă imagine asupra omului".
 Înţelegerea personalităţii ca sistem dinamic având o structură bio-psiho-socială.
 Se remarcă efortul de a reflecta fidel dialectica derutantă a vieţii psihice: d. conştient-inconştient,Eros-
Thanatos.
 Freudismul a contribuit la introducerea, înaintea gestaltiştilor, a unei concepţii structuraliste în
psihologie.
 A promovat concepţia genetică în psih, privind fenomenele psihice dpdv al genezei şi evoluţiei.
 Freud a demonstrat că afectivitatea, mai mult decât inteligenţa, este factorul esenţial al vieţii noastre
cotidiene (idee preluată de la F. Nietzsche).
 A stimulat căutarea de noi metode de cunoaştere a personalităţii „brainstorming"
 In 1898, Freud lansează termenul de metapsihologie.

Psihologia analitica a lui Jung

Între 1907 şi 1912 colaborează intens cu Sigmund Freud, atras în special de cercetările acestuia referitoare
la isterie şi la vise. Ruptura de Freud, provocată de rigiditatea concepției acestuia, înseamnă pentru Jung
angajarea fermă pe un drum care îl va conduce la elaborarea unui sistem propriu de gândire, axat pe
reintroducerea spiritului ca dimensiune fundamentală a ființei umane.

 Disidenta lui Jung

Fiind la început intim legat de Freud, psihiatrul elveţian a devenit cu timpul un disident al psihanalizei
freudiene şi şi-a construit propriul său sistem de psihologie analitică care abordează personalitatea în întreaga sa
complexitate, reliefându-i unicitatea. Primul punct în care Jung este în dezacord cu Freud se referă la rolul
sexualităţii: libido“ devine energia şi forţa generalizată a personalităţii. A doua diferenţă se referă la
direcţia forţelor care influenţează persoana: în timp ce la Freud omul era prizonier şi victim ă a
trecutului, Jung a demonstrat că omul este modelat atât de trecutul cât şi de viitorul său.
 Punctul principal al diferenţei dintre cei doi rezidă în problema inconştientului. Freud considera
inconştientul ca forţă atotputernică care domină perpetuu conştiinţa şi personalitatea, Jung explorează
mai adânc în inconştient şi adaugă noi dimensiuni structurii sale. Jung relevă două niveluri ale
inconştientului: unul personal şi altul colectiv („spiritul strămoşilor noştri cărunţi). Inconştientul conţine forţe
psihice care sunt identice la toţi indivizii: imaginile, simbolurile şi sentimentele ancestrale cunoscute sub numele
de arhetipuri.

 Arhetipologia jungiană — o nouă paradigmă culturală

Arhetipurile sunt „forme preexistente, predispoziţii psihice ascute; deşi există şi se transmit ereditar, natura
lor este psihoidă.Exemple de arhetipuri jungiene: magicul, eroul, copilul, mama, Dumnezeu, moartea, puterea,
înţelepciunea bătrânului.Unele sunt mai deplin dezvoltate comparativ cu altele şi de aceea influenţează Psyche
(totalitatea proceselor psihice conştiente şi inconştiente) mai consistent: anima, persoana, animus, Sinele.

 Sinele= centru de ordine si sens interior care permite perceptia lumii dinlauntrul Fiintei. - este
personalitatea totala, Eul este subordonat Sinelui. - este sinteza care se exprima prin nasterea omului
interior. -este unic

 Principiul sincronicităţii

Carl Gustav Jung împreună cu fizicianul cuantist Wolfgang Pauli (1900-1958, Premiul Nobel— 1945)
elaborează principiul sincronicităţii (1951) — al conexiunii acauzale care se referă la apariţia simultană a două
evenimente printr-o „coincidenţă semnificantă", fără relaţie cauză-efect.

Dincolo de universul vizibil, accesibil cunoaşterii directe, aşa cum îl percepe şi îl construieşte conştiinţa,
Jung postulează un continuum nespaţial şi netemporal—universul inconştientului în care sunt abolite atât
opoziţia dintre lum e şi psyche, cât şi caracterul liniar, mecanic constrângător al timpului, spaţiului şi cauzalităţii.
Este foarte verosimil, după Jung, ca materia şi psyche să fie două aspecte ale uneia şi aceleiaşi realităţi —
unus mundus.

 Individuarea- A deveni propriul Sine

Cel mai important proces al construcţiei şi reconstrucţiei personalităţii este individuarea — proces de
maturaţie psihologică, de autoorganizare a unui centru interior care întreţine o pulsiune spirituală de centrare,
ordine şi sens, ceea ce permite percepţia lumii din interior. Individuarea este procesul prin care se formează şi se
diferenţiază individul. Scopul este dezvoltarea personalităţii individuale. Individuarea este conexată cu funcţia
transcendentă care conturează trasee individuale de dezvoltare.

Individuarea nu se confundă cu individualitatea sau Sinele, deşi sunt concepte conexe. Individualitatea este
particularitatea şi unicitatea individului. Este necesar un proces conştient de individuare pentru a aduce
individualitatea la existenţă, adică pentru a o extrage din starea sa de identitate cu obiectul.

Prin conceptia sa asupra implinirii personalitatii prin individuare, Jung poate fi considerat un precursor al
psihologiei umaniste. O mare asemanare exista intre individuarea jungiana si teoria maturitatii psihice a
persoanei a lui Carl Rogers (1964) si teoria personalitatii optimale a lui Richard Choan. Autorealizarea jungiana
poate fi considerata o premisa teoretica in elaborarea conceptului de Selfactualization a lui Abraham Maslow.

+ a furnizat datele necesare pentru testarea introversiei, extraversiei si ambiversiei, a construit testul asociativ, a
stabilit o metoda de interpretare a viselor in succesiune, a fundamentat psihoterapiile analitice.

Neofreudismul respinge pansexualismul

A.Psihilogia individuala a lui Alfred Adler (1870-1937)

 „Psihologia individuala" a lui Adler se raporteaza in acelasi timp la individul in sine si la relatia sa cu
comunitatea. Adler militeaza pentru dezvoltarea sentimentului de comuniune sociala.

Aşa cum despre Freud s-a spus ca a descoperit „complexul lui Oedip“, tot asa „sentimentul de
inferioritate" al lui Adler a fost pus pe seama deficienţelor organice ale autorului (Adler a fost un copil firav,
bolnavicios).

Teoria complexului de inferioritate: a fi om inseamna a avea un sentiment de inferioritate care cere o

compensare permanenta ce devine un factor stimulator al dezvoltarii psihice, iar pentru a realiza
compensarea, omul are nevoie de vionta de putere. Psihologia individuala adleriana substituie libidoului
freudian vointa de putere nietzscheana.

Adler dezvoltă o caracterologie în care stabileşte trăsături de caracter de natură agresivă ca vanitatea,
invidia, avariţia, ura şi trăsături de caracter de natură neagresivă ca izolarea, angoasa, laşitatea. Caracterul este,
in conceptia lui, luarea de atitudine, modul in care individul se raproteaza la mediul sau, influentat de impulsul
de afirmare asociat cu sentimentul comuniunii sociale.

B.PSIHANALIZA SOCIALA SAU CULTURALISTA (Herbert Marcuse, Karen Hooney, Erich

Fromm, H. Sullivan) SI EXISTENTIALA (Jean Paul Sartre, Szondi)

Freudismul se înnoieşte radical după anii ’30 ai secolului al XX-lea. Toate şcolile şi ţ curentele
psihanalitice care se dezvoltă ulterior se încadrează la neofreudism. O caracteristică comună a tuturor
curentelor neofreudiste este renuntarea la tezele pansexualiste si biologiste ale psihismului infantil; ele
subliniaza importanta factorilor actuali (personali si sociali) in geneza nevrozelor.

1. Psihanaliza sociala/ culturalista incearca sa aplice metodele psihanalizei individuale la cunoasterea

nevrozelor si complexelor sociale.

 Herbert Marcuse (1898-1979): supraindustrializare si presiunea mass media: Comercializarea agresiva a

naturii anihileaza, pana la disparitie, cea de-a doua dimensiune a fiintei umane: spatiul interior, linistea,
reflexia, autoanaliza, deciziile autonome.

 Karen Hooney (1885-1952)- conceptele de anxietate fundamentala si neajutorarea in copilarie. Anxietatea

fundamentala este sentimentul de fiinta izolata si neajutorata fata de o lume potential ostila. Ea vede
nevroza ca o stare generala de perturbare a relatiilor intraumane. Descrie nevoile neurotice (doleante
excesive, instabile si nerealiste dezvoltate ca raspunsuri la anxietatea fundamentala), care au ca scop
securitatea sociala, nu satisfactia sexuala (asa cum sustinea Freud): afectiune si aprobare, putere,
recunoastere/ prestigiu, realizare personala, admiratie, trebuinta unui partener, exploatarea celorlalti.

 Harrey Stack Sullivan (1892-1949) elaboreaza teoria personalitatii ca pattern al relatiilor interpersonale.

 Erich Fromm (1900-1980) promoveaza umanismul sociopsihanalitic bazat pe socializarea freudismului si

umanizarea marxismului. In sufletul omului exista tendinte inconstiente, puternice spre rationalitate,
creativitate si iubire. Contrariate, ele genereaza drame, nevroze, dezechilibre.

2. Psihanaliza existentiala

 Sartre: Psihanaliza existentiala este o metoda destinata sa puna in lumina, intr-o forma obiectiva, alegerea
definitiva prin care fiecare om se face persoana, devenind ceea ce este. Scopul real al cautarilor omului este
descoperirea Fiintei ( a existentei sale constienta de sine).

 Szondi introduce in 1937 metoda numita “analiza destinului”, explicand diferitele alegeri individuale care
influenteaza destinul. Aceasta metoda surprinde ascunderea inconstientului familial localizat deasupra
inconstientului colectiv (Jung) si sub inconstientul personal (Freud).
 3. Autoanaliza promovata de Didider Anzieu (1959), privin explorarea inconstientului de catre individ.

C. Jacques Marie Lacan (1901- 1981) (“acest Salvador Dali al psihanalizei”) cere “reintoarcerea la Freud”
printr-o hermeneutica psihanalitica: inconstientul este structurat ca un limbaj.

Curente si paradigme contemporane

1. Psihologia conduitei

Psihologia conduitei (Pierre Janet, 1859-1947)- studiul omului in raport cu universul si mai ales in raporturile
sale cu ceilalti oameni. Psihologia este stiinta actiunii umane in care conceptele de nivel, reactie, tendinta,
actiune, conduita constituie structura teoretica. (unitatea dinamica dintre minte si comportament)

Janet este primul psiholog european care construieste un model interactionist in care sunt reuniti si tratati
sistemic factorii mentali si cei comportamentali, structurile biologice si cele socioculturale.

Conduitele se caracterizeaza prin obiectul, prin scopul lor. Exista conduite intelectuale, sentimentale, sociale,
personale. In general, conduitele au aceleasi proprietati ca si actiunile: durata, ritm, nivel. Actiunea si conduita
exprima intotdeauna o relatie dinamica intre subiect si obiect, intre individ si mediu, intre om si societate. In
esenta, condiuta semnifica unitatea dintre psihism si comportament.

2. Psihologia umanista americana

Maslow, rogers, fromm

- anii ‘50, SUA, in 61 “Journal of Humanistic Psychology” care vine cu noi orizonturi ale psihologiei: omul este
considerat nu doar fiinta sociala, ci si fiinta cultural-spirituala.

Atat behavioristii, cat si psihanalistii au gresit considerandu-I pe oameni ca fiinte pasive care sunt actionate de
forte exterioare, preponderent biologice. Dimpotriva, Maslow si Rogers considera ca oamenii sunt capabili de
automodelare activa si constructiva a propriei personalitati.

Psihologii umanisti insista asupra constiintei ca abilitate de a utiliza simboluri si de a gandi abstract, omul fiind
inteles ca autodepasire si autocontrol constient. Psihologia umanista isi propune sa extinda continutul tematic al
psihologiei incluzand experientele umane unice: dragoste, frica, speranta, iubire, extaz mistic, rostul vietii.

Implinirea Sinelui- Abraham Maslow ( 1808- 1870, cel mai mare cercetator in domeniul motivatiei
umane)
 Piramida nevoilor umane ( 3 paliere- nevoi fundamentale, nevoi psihice, metanevoi, 8 niveluri -FS, PSCE,
AT), a 8-a trebuinta fiind de depasire a lumii empirice, de trecere dincolo de lumea materiala)

 Conceptul “Peak experience” (experienta de varf) care semnifica trairile intense, mistice, de extaz, asociate
cu un sentiment nemarginit al unei puteri depline. Aceasta experienta provine din iubire, din credinta, din
explozii de revelatie si creatie si uneori din fuziunea cu natura (cosmizare).

Teoria persoanei cu functionare completa- carl rogers (1902-1987)

 Initiaza terapia centrata pe client

 Procesul de realizare a Sinelui este asociat cu functionarea completa a persoanei

 Rogers construieste o teorie a relatiei dintre Sinele actual (real) si Sinele ideal (imaginar)

 R. Stabileste 3 conditii fundamantale ale dezvoltarii persoanei: consideratie (stima), empatie acurata,
congruenta in relatiile interpersonale.

Teoria cresterii sinelui prin speranta activa si autoperfectionare morala- erich Fromm (1900-1980)
considera ca obtinerea unei orientari productive conduce la cresterea Sinelui si evolutia sociala.

3. Psihologia cognitiva (Ulrich Neisser) vs 4.psihologia transpersonala

(Stanislav Grof, Ken Wilber)

Psihologia cognitiva- Ulrich Neisser “Cognitive Psychology, 67), cel mai recent si mai raspandit curent
psihologic. Neisser avanseaza ideea dupa care fenomenele psihice rezulta din exercitarea anumitor operatii
centrate asupra reprezentarilor care contin informatii din mediul extern

Psihologia cognitiva propune o noua arhistectura a sistemului cognitiv: reprezentari cognitive, structuri sau
scheme c, operatii sau procesari c.

Cognitivismul a promovat: o reunificare conceptuala a campurilor disciplinare autonome (psih. generala, sociala,
p. dezvoltarii), o evolutie metodologica( pe langa cercetarile experimentale, observatie, analiza protocoalelor
individuale, metode statistice, metode stimulatoare), incurajarea cooperarilor inter si transdisciplinare (AI,
logica)

! Psihologia cognitivista ignora esenta spirituala a fiintei umane.

Psihologia transpersonala

- curent care apare in SUA, dupa 69, ca o reactie impotriva psihologiei cognitive, adevanatul fondator fiind
psihiatrul ceh Stansilav Grof.
Trans-personal înseamnă dincolo de persoană sau ceea ce depășeste persoana, ceea ce țintește transcederea.
Psihologia transpersonala este o amplificare a psihologiei umaniste , urmarind sa extinda campul cercetarii
psihologice dincolo de psihism pana la nivelul spiritului transpsihic.

Psihologia transpersonala plaseaza in centrul preocuparilor sale constiinta cu toate transformarile sale (constient,
inconstient, preconstient, transconstient, constiinta cosmica)

Directiile de investigare, dupa R. Walsh si Frances Vaughan, sunt metanevoile, extazul si experienta mistica,
transcendenta Eului, cosmizarea, sinergia psihica si sociala, sineizarea si sineitatea.

Psihologii transpersonali studiaza Sinele din perspective diverse Sinele total (Grof), Sinele adanc (John
Lilly), Sinele transcendent (Wilber).

Paradigma 1- grofiana. Psihologia transpersonala adancurilor care continua perspectiva arhetipala a lui
Jung, promovata de Stanislav Grof.

Paradigma 2- wilberiana. Psihologia transpersonala a inaltimilor, a Sinelui transcendent, dezvoltata de K

Wilber. W. construieste un spectru al constiintei, pe 5 niveluri (constiinta pentadica). „Einstein al

conştiinţei",

Psihologia abisala ( a adancurilor) pare sa caute Soarele (spiritul) pe fundul marii doar pentru ca el se vede
reflectat pe suprafata apei, iar psihologia inaltimilor se uita la Soarele real de pe cer.

Metodologie. Meditatia transcendentala, provocarea starilor psihedelice, hipnoza transcend., exercitii spirituale.

Psihoterapiile transpersonale favorizeaza cresterea personala si dezvoltarea spirituala (meditatie,

rugaciune, ritual), fiind stiinta care recunoaste realitatea planului spiritual al Fiintei umane, vocatia sa
divina.

1. Scoli moderne europene

1.1 Scoala de la Geneva ( Jean Piaget, 1896- 1980)

J. Piaget- sintetist in psihologie, structuralist, functionalist, genetivist, adept al psihologiei conduitei,

operationalist.

Scoala de la Geneva se remarca prin elaborarea unei constructii monumentale, in 24 vol, Etudes d epistemologie
genetique si intemeiaza noi domenii ale stiintei psihologia genetica, logica operatorie.

Piaget va explica stiintific dinamica inteligentei umane, marele arhitect al constructiilor inteligentei. Stadiul
senzorio-motor (1-4 ani, gandire simbolica si preconceptuala), preoperational (4-7, gandire intuitiva,
preoperatorie in imagini, reprezentari limitate), operatii concrete(7-12), operatii formale(12-15).

Structuralismul genetic piagetian poate fi concentrat in teza- orice stuctura este o dezvoltare si orice dezvoltare
este o organizare.

1.2 Scoala franceza (Henri Pieron) se caracterizeaza prin accentul pus pe psihologia medicala si
psihopatologie. Unul dintre principalii întemeietori ai Şcolii franceze de psihologie este neurologul J. M.
Charcot. Pierre Janet (psihologia conduitei). Theodule Ribot (1839-1916), filosof şi psiholog cu contribuţii
remarcabile în domeniul psihologiei patologice şi în problematica afectivităţii. Alfred Binet a mai fost preocupat
şi de psihologia expresiilor mimice, de studiul personalităţii, fiind un precursor al psihologiei diferenţiale. Serge
Moscovici este autor principal al naşterii psihologiei sociale în Europa de Vest.

1.3 Scoala rusa (L.S. Vigotsky) cerceteaza psihofiziologia, psihologia invatarii, psihologia persoanei si a
constiintei. I. M. Secenov ( fondator al reflexologiei ) şi I. P. Pavlov — „părinţii neurofiziologiei ruse.

Pavlov a descoperit şi studiat reflexele condiţionate provocate de stimuli artificiali care preced stimulii implicaţi

în satisfacerea trebuinţelor. Vigotsky ( teoria istorico-culturală asupra psihismului uman, găseşte unitatea dintre
gândire şi limbaj în semnificaţia cuvântului — un fenomen al gândirii verbale şi al cuvântului conştientizat.
„Conştiinţa se oglindeşte în cuvânt — după cum se exprimă Vîgotski (ibidem) — ,tot aşa cum Soarele se reflectă
în picătura de apă. Cuvântul se raportează la conştiinţă, tot aşa cum microuniversul seraportează la
macrounivers, cum se raportează celula la organism, atomul la Cosmos.

1.4 Scoala vieneza cuprinde psihanaliza (Freud) si psihologia existentiala (Victor E. Frankl- Scoala
de logoterapie), Alfred Adler. Josef B reuer (1842-1925), medic vienez care descoperă mecanismul autoreglării
respiraţiei şi metoda catartică pentru înţelegerea psihopatologică a isteriei (Etudes sur l ’hysterie, 1895).

1.5 Scoala de la Zurich (Elvetia), fondata de C. G Jung dezvolta psihologia analitica si terapiile analitice
jungiene.

+ Scoala Britanica, Spearman, Francis Galton, Anna Freud, H.J Eysenck (temperamentul)

+Scoala Italiana Cesare Lombroso (1835-1909), medic şi criminolog foarte controversat, elaborează teoria
criminalului înnăscut. Conform acestei teorii criminalii nu sunt vinovaţi şi nici răspunzători deoarece sunt
victimele unei predeterminări (predestinări) care se exprimă sub forma unor predispoziţii psihomorale şi
fiziologice ereditare care pot fi depistate prin analiza conformaţiei craniene. Roberto Assagioli (psihologia
transpersonala) consideră că procesul de împlinire a Sinelui este psihosinteza, iar obiectivele acesteia sunt pacea,
armonia şi forţa spirituală.

2. Scolile americane

Psihologia americana - cercetarile lui William James si John B. Watson

Din cele patru mari forte ale psihologiei mondiale, trei sunt americane 1. Behaviorism, 3. Psihologia
umanista, 4 Psihologia transpersonala, 2 Psihanaliza (Europa)

2.1 Psihologia factoriala (J.P. gUILFORD)- metoda fundamentala este analiza factoriala care constituie un
mijloc statistico- matematic de condensare a numarului de variabile si de stabilire a unor relatii structurale intre
variabile.

2.2 Psihologia persoanei ca sistem dinamic ( G. W. aLLPORT, G. KELLY)

Personalitatea a fost definita de Allport (1897-1967) ca unitate a sistemelor dinamice prin care se efectueaza o
adaptare originala. Personalitatea are o structura dinamica.

Q. B. Cattell considera persoana ca fiind un sistem al deprinderilor proprii care permite o previziune asupra
comportamentelor subiectului.

Teoria constructelor personale- teorie cognitiva a personalitatii, elaborata de George Kelly in 1995, care sustine
ca omul incearca sa anticipe viitorul construind un cadru conceptual.

2.3 PSIHOLOGIA CREATIVITATII SI A INTELIGENTEI (GIULFORD, R.B. CATTELL)

Creativitatea este un termen inventat de Allport in 1938.

Joy Guilford elaboreaza teoria factorilor creativitatii (flexibilitate, fluiditate, originalitate, elaborare), cubul lui G.

Psihologii americani au construit metode de dezv a creativitatii (brainstorming- A. Osborn, Sinectica-

W.Gordon)

I.A.Taylor (64) imparte creativitatea in expresiva, productiva, inventiva, inovativa, emergenta.

J.P.Guilford in Natura inteligentei umane (67) demonstreaza ca exista o gandire divergenta (metode euristice) si
o gandire convergenta de tip algoritmic.

L.Thurstone descopera factorii inteligentei rationamentul inductiv si deductiv, memoria, aptitudinea numerica,
rapiditatea perceptiei, aptitudinile spatiale, comprehensiunea verbala si fluenta verbala.

2.4 Scoala de psihologie transpersonala din California (S.Grof). Termenul de holotropic vine din greaza
holos- intreg si trepein- a inainta, insemnand respiratie totala.

3. ISTORIA PSIHOLOGIEI ROMANESTI

Eduard Gruber — primul curs şi primul laborator de psihologie experimentală

3.1sCOALA DE LA BUCURESTI (c. RADULESCU MOTRU)(1868-1957) a fost profesor la Universitatea din

Bucureşti, membru al Academiei Române şi preşedinte al acesteia. In anul universitar 1897-1898, Motru ţine

la Universitatea din Bucureşti primul Curs de psihologie experimentală.

Gheorghe Zapan- teoria relativistăa sistemelor psihofizice în ipoteza câmpurilor somatice neomogene.

La deschiderea Conferinţei naţionale de psihologie, din 27-29 mai 1994, de la Bucureşti, Paul Popescu-Neveanu
a prezentat comunicarea „Personalitatea integrală

3.2 SCOALA DE LA CLUJ (FL. STEFANESCU gOANGA)a fost promotorul unor importante cercetări de
psihologie a muncii, a deficienţilor, selecţiei copiilor dotaţi,s elecţionarea capacităţilor şi orientarea profesională
(1929). Alexandru Roşea (1906-1996), psiholog experimentalist care a scris Tratat de psih. experimentală.

3.3 SCOALA DE LA IASI (V. Pavelcu)a studiat în special problematica afectivităţii şi structura personalităţii. In
Drama psihologiei Pavelcu face un impresionant efort metapsihologie în tentativa de a-i da ştiinţei psihicului o
„conştiinţă de sine“ care să fecundeze direcţii de cercetare cât mai conforme cu condiţia umană.