Sunteți pe pagina 1din 27

Raţionalismul

Rene Descartes
Baruch Spinoza

Empirismul
Francis Bacon
Thomas Hobbes
John Locke
Renaşterea (sec. XIV-XVII)
Începutul crizei feudalismului
Ieşirea de sub tutela gândirii teologice
Interesul pentru descoperiri şi invenţii
Marile călătorii
Reînvierea umanismului antic
Negarea şi continuarea spiritualităţii Evului Mediu
!!Direcţii ale cunoaşterii renascentiste
redescoperirea Antichităţii;
efortul de cucerire şi cunoaştere ştiinţifică a Pământului şi a
Cerului;
redescoperirea naturii printr-un efort de umanizare,
depăşindu-se concepţiile mistice despre natură ale
Antichităţii, precum şi cele sacralizante ale Evului Mediu;
descoperirea omului ca subiect al libertăţii;
dinamizarea cunoaşterii, sporirea optimismului şi a
încrederii în natura umană.

Decăderea umanismului
1. Raţionalismul
Concepţia care afirmă suveranitatea
raţiunii umane, considerată izvor şi
temei al cunoaşterii ştiinţifice.

R. Descartes (1596-1650)
Orfan de mamă, tatăl - avocat prosper
Educaţia într-un colegiu iezuit (matematică şi filosofie)
Starea de sănătate – formarea unor obiceiuri matinale
Dezamăgirea legată de răspunsurile filosofice – înrolarea în
armată
Revelaţia la 23 de ani: utilizarea matematicii pentru a
ajunge la adevăruri filosofice
A luat filosofia “de la zero”, îndoindu-se de tot ce
putea
“Dubito ergo cogito, cogito ergo sum”
îndoiala metodologică, vizând găsirea unui
fundament absolut al cunoaşterii

- alte lucruri de care era sigur:


Dumnezeu, timpul, spaţiul,
matematica

cunoştinţe cu care ne naştem, sufletul


are tendinţa de a le creşte ca răspuns la
experienţă
Demersul intelectual este oarecum circular
Existenţa lui D-zeu este demonstrată graţie ideilor
clare, iar D-zeu garantează adevărul acestor idei
Cum se explică în acest caz faptul că ne înşelăm atât de
des?
Proporţia voinţei şi intelectului, între capacitatea de a
vrea şi aceea de a cunoaşte
Voinţa este infinită, dar intelectul este limitat
Detaşarea de gândirea şcolilor călugăreşti

Supremaţia raţiunii; în afara sufletului uman, toate


creaţiile lui Dumnezeu funcţionează mecanic, pe baza
imboldului originar
Ideea aflată în opoziţie şi cu aceea a predestinării
(calviniştii)
Intervenţia prietenilor; în 1649 este invitat de Regina
Chistina a Suediei pentru a fi tutorele ei
Moare din cauza pneumoniei un an mai tarziu
Sistemul filosofic al lui Descartes – cartezianismul
1. Spiritul şi materia sunt două materii distincte
 Spiritul: atributul gândirii
 Materia: atributul întinderii

 Psihismul localizat în epifiză

2. Animalul poate fi imitat de o maşină, omul nu


3. Există o demarcaţie între funcţiile corpului şi ale sufletului
– paralelismul psihofizic
Sufletul – insulă pierdută în oceanul fizic al trupului

4. Percepţiile provocate fie de corp, fie de suflet


 Tot ceea ce percepem limpede şi distinct vine de la D-zeu

!!Unitatea dintre pasiuni, emoţii şi sentimente


 Enumeră 40 de pasiuni, dintre care consideră că 6 sunt
simple şi primitive: mirarea, iubirea, ura, dorinţa,
bucuria, tristeţea
!!Contribuţia lui Descartes
Omul – rol de administrator al propriului comportament
Neoraţionalismul – Jean Piaget (1896-1980)
2. Raţionalismul lui Baruch Spinoza (1632-1677)
Prin mijloace raţionaliste ajunge la
rezultate diferite de ale lui Descartes
Contribuţia la dezvoltarea psihologiei
este greu de cuantificat (Etica
demonstrată cu metoda geometrică)

Toate evenimentele mentale au o cauză –


determinismul
Dumnezeu – actul cunoaşterii - natura
Atributele care pot fi cunoscute:
Întinderea şi gândirea
Natura este substanţa care gândeşte, iar sufletele
umane sunt doar moduri ale acesteia
Corpul este un mod al întinderii
Problema unităţii corp-suflet este rezolvată:
paralelism
!!Tema principală a preocupărilor: afectivitatea
Oamenii sunt supuşi pasiunilor şi afectelor, deci nu pot fi
liberi
Libertatea este posibilă doar prin intermediul cunoaşterii:
când dorim să scăpăm de tristeţe trebuie să ne
perfecţionăm intelectual
Adversarii cei mai puternici ai intelectului rămân
pasiunile
Când cunoaşterea adevărului se transformă în pasiune
omul devine cu adevărat liber
Satisfacţia, insatisfacţia şi dorinţa sunt considerate
elemente fundamentale care explică sufletul omului
Combinarea acestora duce la apariţia structurilor afective:
2. Empirismul
Accentul pe experienţa nemijlocită, pe realitatea
reflectată de percepţie, spre deosebire de raţionalism

Două caracteristici esenţiale pentru empirişti:


La nivelul cunoaşterii: experienţa sensibilă;
La nivelul eticii: organizarea vieţii sociale
Francis Bacon (1561-1626)

Devenit mâna dreaptă a regelui,


este acuzat de luare de mită
Iniţiază proiectul intitulat Marea
Înnoire – trecerea în revistă a tuturor
ştiinţelor
Eliminarea din intelect a atitudinilor preconcepute (idoli)
Idolii tribului (natura umană)
Idolii peşterii (educaţie)
Idolii forului (neconcordanţe)
Idolii teatrului (autoritatea vechilor sisteme)
Empirismul
Numărul suficient de observaţii va permite formularea
unor teorii - metoda gândirii inductive
Clasificarea ştiinţelor pornind de la criterii psihologice
Contribuţia la dezvoltarea psihologiei
pledează pentru separarea raţiunii de revelaţie;
prezintă o viziune concretă asupra lumii;
respinge silogismul, susţinând importanţa inducţiei ca
metodă de cercetare;
în cunoaştere un rol important îl au exemplele;
realizează prima încercare de sistematizare a motivelor
şi intereselor umane
Thomas Hobbes (1588-1679)
Extinde empirismul asupra tuturor sferelor
cunoaşterii

Sufletul – doar o metaforă a vieţii,


de aceea discuţiile pe această temă sunt
doar vorbe în gol
Respinge ideea cunoştinţelor înnăscute
Tot ce avem în minte provine din
experienţa simţurilor
Reduce însuşirile senzoriale ale lucrurilor la însuşirile
lor cantitative (mărime, formă, poziţie, mişcare)

Procesele complicate ale cunoaşterii se bazează pe


senzaţii şi prelucrarea acestora
Percepţia: suită de senzaţii
Actul judecăţii: legarea cuvintelor
Omul: o maşină în interiorul căreia fenomenele
conştiente sunt iluzorii şi lipsite de interes
Psihologia promovată: mecanicistă, psihofiziologică,
reducţionistă
Probabil ca urmare a influenţei mamei, a fost foarte
timid (Eu şi frica suntem gemeni)
Semenii – periculoşi
!toţi oamenii sunt prin natura lor duşmanii celorlalţi
oameni, din cauza dorinţei de putere
 Homo homini lupus
Traiul în bună pace – posibil doar prin cedarea
dreptului la autodeterminare către un guvern autocratic
/ monarhie
John Locke (1632-1704)
Cel mai de seamă reprezentant al empirismului
Eseu asupra intelectului uman
Atacă o concepţie populară – ideile de Bine, Dumnezeu
şi Rău sunt înnăscute
Toate cunoştinţele provin din experienţă - Nihil est in
intellectu quod non prius fuerit in sensu
Tabula rasa
Experienţa senzorială – sursa unui
alt nivel al cunoaşterii (reflexia)
 Observarea de către spirit a propriilor
operaţii
Izvoarele cunoaşterii:

Sensations şi reflections

Ideile sunt simple sau complexe, după numărul


simţurilor care stau la baza lor:
un singur simţ extern: miros, gust, culoare, sunet;
din două sau mai multe simţuri externe: figura, întinderea,
mişcarea;
dintr-un simţ intern: ideile de gândire şi reprezentare, de
judecată şi simţire;
din simţurile interne şi externe: existenţa, unitatea, forţa.
!Scopul educaţiei: formarea gentlemanului
Şcoala – stimularea virtuţilor
Respinge învăţarea “limbilor moarte”
Bătaia este combătută – o disciplină de sclav naşte un
caracter de sclav
Metodă de transmitere a informaţiilor – exemplul
Educaţia trebuie să dezvolte deopotrivă trupul şi spiritul
 Poate lua forma jocului
! Concepţia despre natura umană
Oamenii sunt capabili să facă binele social şi să raţioneze
Rolul legilor statului – de a permite exprimarea liberă;
guvernele primesc legitimitate doar dacă respectă acest
principiu
Paradigmele psihologiei moderne.
Asociaţionsimul (sec. XVII-XIX)
Spiritul uman se dezvoltă de la starea iniţială sub
efectul experienţei şi asociaţiei de idei
Fenomenul a fost sesizat încă de Aristotel (asocierea
pe bază de contrast, asemănare sau contiguitate)
Fenomenele complexe – rezultat al asocierii succesive
Psihologia devine un fel de mecanică sufletească
Asociaţiile explică multe din procesele psihice, dar nu
sunt singurele explicate
(Alţi) Reprezentanţi
David Hume (1711-1776)
Ideile se asociază preferenţial când există între ele:
O proximitate spaţială
O contiguitate temporală
O asemănare
O relaţie cauză-efect
John Stuart Mill (1806-1873)
Extinderea asociaţionismului dincolo
de limitele psihologiei
Viaţa psihică fără conştiinţă nu există

Herbert Spencer (1820-1903)


Principiul evoluţiei este unul general
Trecerea de la simplu la complex se face
prin diferenţieri succesive
Obiectul de studiu al psihologiei:
conexiunea factori interni-factori externi;
geneza şi dezvoltarea acestora
Pavlov (1849-1936)
Teoria reflexelor (necondiţionate şi
dobândite – asociere temporară)
Şcoala pavloviană şi pavlovismul
Hermann Ebbinghaus (1850-1909)
Edward Lee Thorndike (1874-1949)
Învăţarea la animale şi învăţarea umană
Imitaţia, dresajul şi strategia “încercare - eroare”
Legea efectului