“Psihologia multimilor”

Gustave Le Bon

Gustave Le Bon (1841- 1931), sociolog, psiholog si scriitor francez , este cu siguranta primul
cercetator care studiaza “psihologia multimilor” din mai multe privinte, nu numai din punct de vedere
criminal, cum o faceau psihologii inaintea sa. In anul 1895 acesta publica lucrarea “Psihologia
multimilor”, care reprezinta piatra de temelie a teoriei coportamentului colectiv. Desi a fost scrisa acum
mai bine de un secol, in cea mai mare parte teoriile si afirmatiile sunt si astazi valabile, ele nefiind
contestate de nici un alt cercetator. Afirmatii de genul “multimile nu au decat puterea distrugerii” (12 p)
sau “individual cufundat intr-o multime agitata cade curand intr-o stare particulara care se apropie mult
de starea de fascinatie a hipnotizatului aflat in mainile hipnotizatorului”(20), sunt partial adevarate in
zilele noastre. Am auzit cu totii de acele multimi care militeaza in beneficiul unor persoane discriminate
sau neglijate, cum ar fi bolnavii de SIDA, homosexualii, victimele abuzului in familie, chiar si impotriva
violentei aplicate animalelor precum si in beneficiul salvarii planetei de la “distrugere”, si indiferent de
scopul personal al celor care conduc aceste multimi, ele nu sunt cu siguranta distructive.
“Psihologia multimilor” este o carte de temelie, o carte interesanta, pentru mine si surprinzatoare,
desi o parte din afirmatiile cu privire la multimi imi erau deja cunoscute am intalnit aici si lucruri,mai
bine zis fapte savarsite de-a lungul isotriei de catre multimi, care m-au socat. Un exemplu cocludent este
cel al septembristilor ,care la ordinal autoritatilor franceze au golit inchisorile si au ucis cu sadism mai
bine de 1500 de “dusmani ai natiunii” printre care si copii :”La inchisoarea Force victimele, complet
dezbracate, erau ciopartite timp de jumatate de ora, ca apoi, dupa ce toata lumea a vazut bine totul, sa li se
dea lovitura de gratie prin spintecarea pantecelui”(108 p) ca mai apoi sa nu simta nicio urma de vinovatie,
convinsi fiind ca au facut un bine patriei.
Gustave Le Bon isi incepe cartea prin a ne atentiona ca aceasta este o era a multimilor “Pe cand
vechile noastre credinte se clatina si dispar, pe cand vechile coloane ale societatii se parbusesc unele dupa
altele, actiunea multimilor este unica forta pe care nimic nu o ameninta si al carei prestigiu creste
necontenit. Era in care intram va fi cu adevarat “ERA MULTIMILOR” “ (10 p).Le Bon defineste
multimea psihologica ca fiind o “reuniune de indivizi oarecare, indiferent de nationalitate, profesie sau
sex, oricare ar fi intamplarile care ii aduna la un loc”(15 p) , insa care in anumite imprejurari, aceasta
reuniune, va capata caracteristici noi, diferite de cele ale fiecarui individ, sentimentele si ideile tuturor
indivizilor fiind indreptate spre acelasi scop. Cu secole in urma principalii factori ai evenimentelor erau
politica traditionala a statelor si rivalitatile dintre conducatorii lor iar civilizatiile, create si conduse pana
acuma de o mica aristocratie intelectuala, sunt amenintate de multimi, care “prin puterea lor exclusiv
distructiva, actioneaza ca microbii care intensifica disolutia corpurilor debilitate sau a cadavrelor”(12 p).
Aceasta amenintare a multimilor ,aceasta transformare , are la baza doi factori fundamentali : distrugerea
vechilor credinte religioase, politice si sociale si crearea unor conditii de existenta si gandire noi.
Autorul subliniaza faptul ca mai multi indivizi aflati intamplator la un loc, dar care nu au un scop
anume nu constituie o multime psihologica, pe cand indizivi izolati pot dobandi trasaturile unei multimi
psihologice, daca resimt aceleasi emotii si simtaminte cu privire la un eveniment. Se vorbeste despre un
asa zis “suflet colectiv” al multimilor, fiindca oricat de diferiti din punct de vedere profesional, al
inteligentei sau caracterului indivizilor, faptul ca ei compun o multime ii inzestreaza cu acest suflet .
Pesonalitatea unui individ in starea de multime se estompeaza, gradul sau de inteligenta sau de moralitate
este eclipsat, multimea capatand caracteristici noi, “multimea acumuleaza nu inteligenta, ci mediocritate”
(19 p). Exista trei cauze ale aparitiei acestor caracteristici speciale ale multimilor : prima este aceea ca
individual aflat intr-o multime capata un sentiment de putere invincibila datorat tocmai numarului mare
de oameni, el ne mai simtindu-se responsabil pentru faptele sale; cea de-a doua cauza este contagiunea
mentala, adica orice comportament este contagios intr-o multime si cea de-a treia cauza, si cea mai
importanta, este sugestibilitatea, individul fiind receptiv la sugestiile conducatorului.
In “Psihologia multimilor” Gustave Le Bon a rezervat un scurt capitol clasificarii si descifrarii
diferitelor categorii de multimi. Multimile in vizunea lui Le Bon sunt clasificate astfel: A. MULTIMI
ETEROGENE, care cuprind la randul lor multimi anonime (multimi de strada) si multimi
neanonime(adunari parlamentare) si B. MULTIMI OMOGENE, cum ar fi sectele, castele (militara,
muncitoreasca) si clasele (burgheza, taraneasca). Multimile eterogene sunt formate din indivizi oarecare,
indiferent de profesie sau nivel intelectual, in cadrul careia actioneaza numai sentimentele inconstiente.
Un element pe care psihosociologul pune accent este rasa, membrii unei multimi eterogene trebuind sa
apartina aceleiasi rase (natiuni) “Rasa este substratul viguros care limiteaza oscilatiile multimii.
Caracteristicile inferioare ale multimilor sunt cu atat mai putin accentuate cu cat sufletul rasei este mai
puternic”(103 p).Multimile omogene cuprind indivizi foarte diferiti dar a caror singura legatura este
credinta, indivizi din medii aproape identice si cu acceasi profesie care sunt legati prin comunitatea
credintelor si indivizi de origini diferite reuniti prin comunitatea ocupatiilor profesionale.
Impulsivitatea, sugestibilitatea, credulitatea, simplismul sentimenelor, intoleranta, si autoritarismul
multimilor sunt doar cateva din caractersiticile generale si usor observabile ale unei multimi psihologice.
Se stie ca un individ izolat isi poate controla reactiile in cele mai multe situatii insa o multime este
complet lipsita de acest control, ea actionand sub forta impulsului “Ca si salbaticul, ea nu admite obstacol
intre dorinta si realizarea dorintei, cu atat mai putin cu cat numarul ii da sentimentul unei puteri
irezistibile” (24). Un exemplu reprezentativ este inceperea razboiului fraco-german in 1870, din cauza
unei telegrame, care relata o presupusa insulta ducand astfel la o explozie de furie .
Nefiind apte de gandire multimile psihologice prezinta o sugestibilitate si credulitate excesiva, prima
sugestie formulata, care convine intereselor multimii este imediat acceptata prin contagiune de catre toti
membrii ei, chiar si in cazul in care ca individ izolat nu ar fi fost de acord cu respectiva idee . Un exemplu
aici ar fi cel al omului de veghe de pe o fregata franceza ,care zareste in larg o ambarcatiune dezorientata
la bordul careia se aflau cativa naufragiati, cu totii au urmarit ambarcatiunea si li se parea ca cei din barca
fac semen cu disperare, insa atunci cand au coborat in larg sa-i salveze , au descoperit cu uimire ca acolo
nu se aflau decat niste crengi in bataia vantului,aduse cel mai probabil de furtuna . Le Bon este de parere
ca “observatiile colective sunt cele mai eronate dintre toate si reprezinta cel mai adesea simpla iluzie a
unui individ care, pe calea contagiunii, i-a sugestionat pe ceilalti”(80 p). Individul in stare de multime se
apropie de oamenii primitivi, astfel ca percepe lucrurile in cel mai simplist mod, el gandeste numai prin
imagini si poate fi impresionat numai prin imagini de aceea “exagerarea , afirmarea, repetarea, fara a
incerca vreodata sa demonstrezi ceva cu ajutorul rationamentului”(33 p) sunt procedeele cel mai des
folosite de catre cei care stiu sa controleze o multime. Autoritarismul si intoleranta sunt prezente la toate
categoriile de multimi, ele idolatrizeaza intotdeauna conducatorii autoritari, le inalta statui si sunt
impotriva unei autoritati slabe si ingaduitoare .
Conducatorul multimilor, cel fara de care o multime nu ar exista, este un om cu o vointa
puternica , dintre cei mai nevrotici, anxiosi iar autorul il compara chiar cu un “semialienat ce se afla in
pragul disperarii”(78 p).El este de obicei unul dintre cei care a fost condus de o idee, pana la obsesia
pentru aceasta si este o personalitate extrem de despotica. Se face si o diviziune a conducatorilor; unii
sunt oameni cu o vointa tare doar pentru moment si ceilalti au o vointa puternica si durabila, fiind de la
sine inteles ca aceia cu cu o vointa durabila exercita influenta cea mai mare in randul oamenilor multimii,
cum au fost Napoleon, Sfantu Pavel, Mohamet, Cristofor Columb. Conducatorii vor folosi intotdeauna
trei procedee simple dar sigure : afirmatia, repetitia si contagiunea , “opiniile si credintele se propaga prin
mecanismul contagiunii si foarte putin prin acela al rationamentului….chiar si interesul personal se pierde
in fata mecanismului contagiunii”(84 p)
Psihosociologul Gustave Le Bon a descoperit existenta unor factorii imediati si factorii indepartati
care influenteaza opiniile si credintele multimilor. Factorii indepartati au un caracter general si se afla la
baza tuturor credintelor, ei sunt rasa, traditiile, timpul, institutiile si educatia iar factorii imediati sunt cei
care ajuta la convingerea activa multimii, ideiile prinzand viata, si sunt: imaginile, cuvintele, iluziile,
experienta si ratiunea.
Inchei acum cu o afirmatie interesanta de-a autorului, dar la care recunosc nu m-as fi gandit, “daca
actuala putere a democratiilor ar fi existat in epoca in care au fost inventate meseriile din domeniul
mecanicii, in epoca inventarii vaporului si a drumului de fier, realizarea acestor inventii ar fi fost
imposibila sau ar fi avut loc doar cu pretul unor revolutii repetate. Din fericire pentru progresul
civilizatiei, suprematia multimilor nu a luat nastere decat atunci cand marile descoperiri ale stiintei si
industriei erau deja facute”(36 p). Chiar daca nu m-as fi gandit la asta, cu siguranta aceasta carte m-a
facut sa reflectez mai mult cu privire la marile evenimente din trecut, chiar si cele despre care autorul nu a
vorbit, ele avand loc multi ani mai tarziu si ma va ajuta sa le inteleg pe cele care vor urma.