SINTEZA MASS MEDIA: INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA COMUNICARII

"PSIHOLOGIA COMUNICARII"
SINTEZA

1. Precizari
A. Facultatea Jurnalism, Planul de invatamant anul I, curs de specialitate, Psihologia comunicarii
pentru anul I.
B. Manualul recomandat: Matei Georgescu, Introducere in psihologia comunicarii, Ed. Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti, 2007.
C. Obiectivele cursului:
Familiarizarea studentilor cu domeniul psihologiei comunicarii avand drept repere principalele
paradigme, forme si tehnici de comunicare. Problematizarea raportului dintre personalitate (in
speta a studentilor) si conceptele de fond ale domeniului comunicarii in vederea punctarii unor
repere formative, dezvoltarii aptitudinilor de comunicare.

2. Continutul tematic al cursului (programa analitica):

1. Domeniul psihologiei comunicarii........................................................................................1
Paradigme ale comunicarii....................................................................................................3
Fundamente teoretice ale consilierii......................................................................................3
3. Prezentarea lectiilor

1. Domeniul psihologiei comunicarii

A. Introducere la tema tratata
Domeniul de studiu al psihologiei comunicarii este alcatuit din ansamblul fenomenelor de
comunicare inerente fiintarii.
B. Obiectivul lectiei
Precizarea conturului general al psihologiei comunicarii, a disciplinelor si functiilor comunicarii.
C. Conceptele-cheie tratate in lectie
Paradigma
Psihologia limbajului
Intelect, ratiune, speculatiune
Metacomunicare

D. Rezumatul temei tratate in domeniul comunicarii exista un clivaj intre reprezentarea

stiintifica, mediata, explicita a fenomenului, prin intermediul paradigmei, si cea implicita, i-
mediata, directa. Acest lucru pune problema intemeierii finalitatilor demersului de cunoastere si a
raportului personal al cercetatorului cu fenomenul. Distantarea de obiectul de studiu, ca cerinta
metodologica primara, face ca produsul cunoasterii stiintifice sa fie clivat de dinamica
intrapsihica, de alcatuirea afectiva a cercetatorului si cu atat mai mult a "consumatorului" de
teorie. De aici si necesitatea restituirii caracterului personal al unei teorii, cu relevanta speciala in
domeniul psihologiei comunicarii unde raportul impersonal cu celalalt (si teoria) risca sa falsifice
realitatea. in psihologia comunicarii raportul personal cu celalalt si cu teoria (drept consecinta a
intalnirii sine-alter) este fundamental.
Comunicarea este un proces de schimb, substantial, energetic, informational intersistemic, care
instituie o relatie complexa intre surse. Pe de alta parte, limbajul reprezinta un sistem si o
activitate de comunicare prin intermediul limbii. in consecinta, din perspectiva psihologica,
fenomenul comunicarii este relativ cosubstantial celui al limbajului, chiar daca cel din urma
poate fi, in unele perspective, subordonat.
Psihologia limbajului implica studiul continutului gandirii, logica limbajului se refera la forma in
care aceste fenomene au loc. Psihologia comunicarii asambleaza cele doua discipline pentru a
permite studiul sistematic al fenomenelor psihice in raportul lor cu fenomenul comunicarii atat
sub aspectul continutului cat si sub cel al formei. Limbajul simbolic (al logicii matematice) se
refera la realitatea imediat inconjuratoare, la obiectele sale aflate in diferite raporturi prin care
alcatuiesc stari de fapt. Limbajul notional, propus de logica traditionala, nu se mai refera la
raporturile dintre obiecte, ci la ceea ce este fiecare obiect, la esenta sa. Acest limbaj permite
reflectarea realitatii, proces in care corespondenta dintre elementele realitatii si cele reflectate
este diluata in raport cu formele de modelare, pe masura ce nivelul de generalizare si
abstractizare creste, concomitent cu trecerea de la reflectarea perceptiva, la cea reprezentativa si
la cea notionala. limbajul categorial, al logicii speculative, permite surprinderea prefacerilor, a
dinamicii in care sunt angajate obiectele, prin intermediul formelor de reproducere exprimate
prin categorii. Din perspectiva logica, categoria reproduce dinamic, constitutiv, totalitati
nedeterminate prezente, trecute sau viitoare, raspunzand la intrebarea cum a fost, cum este si
cum va fi un obiect. Cunoasterea, din perspectiva logica, presupune "reconstructia" cognitiva a
realitatii, prin intermediul intelectului, al ratiunii sau speculatiunii.
Holismul in comunicare pune problema "campului aperceptiv" pe care cercetatorul il foloseste ca
fundament si mediator in cercetarea fenomenului. Fenomene ne-inteligibile ale comunicarii sunt
cele raportate la campuri aperceptive inguste astfel incat sa nu permita emergenta unor factori
care ar ordona schimbul dintre surse. Teoria haosului si paradigmele holografice asupra
universului indica necesitatea unor amenajari aperceptive adecvate, chiar daca acestea sunt
deseori dificil de realizat sau chiar imposibil. Constituie o necesitate de fond si obiect de studiu
prin excelenta al psihologiei comunicarii comunicarea asupra comunicarii, comunicarea asupra
modalitatii in care comunicam. Pentru aceasta este nevoie de a distinge nivelul logic si ontologic
la care cercetatorul isi situeaza discursul, din considerente psihologice.
Functiile comunicarii precizeaza domeniul de studiu al fenomenului: informare, pozitionare,
normare, influentare, contact afectiv. E. Concluzii asupra temei tratate Psihologia comunicarii se
constituie la interferenta diferitelor discipline ale comunicarii si se recomanda prin incercarea
sistematica de relevare a resorturilor psihologice care ofera specific comunicarii individuale.
F. Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale Cauzalitatea liniara si cauzalitate
circulara in psihologia comunicarii. Paradigma in context stiintific si efectele sale in cadrul
cunoasterii comune specifice psihologiei comunicarii.
Psihologia limbajului si specificul intelectului, ratiunii si speculatiunii. Perspectiva analitica si
cea hiaolistica in psihologia comunicarii. Functiile comunicarii.

G. Bibliografie
Abric, J.-C., Psihologia comunicarii, Polirom, 2002.
Mucchielli, Alex, Arta de a comunica, Polirom, 2005.
Panisoara, I.-O., Comunicarea eficienta, Polirom, 2004.
Prutianu, St., Antrenementul abilitatilor de comunicare, Polirom, 2005.
Genep van, A., Riturile de trecere, Polirom, Bucuresti, 1995.

2. Paradigme ale comunicarii

A. Introducere la tema tratata
Paradigmele comunicarii se inscriu pe un ambitus care se desfasoara de la "polul"intrapsihic" la
cel intersubiectiv, in functie de referinta esentiala a subiectului cunoscator: sine sau alter.
B. Obiectivul lectiei
Precizarea specificului diferitelor perspective asupra fenomenului comunicarii si a efectelor
acestora in comunicare.
C. Conceptele-cheie tratate in lectie
Structural
Tranzactional
Relational
Fenomenologic
D. Rezumatul temei tratate
Diferitele paradigme ale comunicarii se distribuie, de pilda, asupra modelului clasic elaborat de
C. F. Shannon in Teoria matematica a comunicarii (1952), prin centrarea pe un anumit element.
Acesta poate sa fie emitatorul/receptorul, fenomenele de (de)codare, canalul de comunicare,
retroaferentatia. in esenta, paradigmele comunicarii gliseaza fie spre "polul" intrapsihic fie spre
cel intersubiectiv, fara a fi exclusiv axate pe acestea.
Paradigma structural-expresiva considera de maxima importanta palierul intrapsihic si are ca
obiect predilect de studiu personalitatea. Teoria psihanalitica (in speta aplicata problematicii
comunicarii) considera ca resorturile comunicarii pot fi surprinse prin intermediul dorintelor
individului si a balansului expresiv-represiv al acestora. Din paradigma structurala psihanalitica
origineaza si alte directii ale teoriei comunicarii, precum modelul tranzactional sau comunicarea
proiectiva.
Paradigma tranzactionala orienteaza interesul catre palierul interpersonal, interactional, respectiv
asupra modalitatilor de codare-decodare ale mesajului, fara insa a eluda dimensiunea
intrapsihica. Prototipul paradigmei este analiza tranzactionala propusa de Eric Berne, autor cu
formare psihanalitica. Teoria lui Berne reprezinta o adaptare a celei de a doua topici freudiene
intr-o perspectiva nuantat intersubiectiva. Elementul de esenta il reprezinta tranzactia, unitatea
actiunii sociale, mesaj generat de o stare interioara a Eului emitatorului care interactioneaza cu o
stare similara sau complementara a Eului receptorului. in mod ireductibil exista trei stari ale
Eului: Eul Parental (exteropsyche); Eul Adult (neopsyche) ; Eul Copil (archeopsyche) .
Paradigma relationala se axeaza pe relatia dintre indivizi si considera secundare elementele
structurale personale. Esenta oricarei fiinte este considerata relatia pe care o intretine cu mediul
sau. Comunicarea este inteleasa in termeni generali de interactiune. Pentru aceasta paradigma
este ilustrativ sistemul propus de scoala de la Palo Alto sub conducerea lui Gregory Bateson.
Comunicarea se realizeaza pe doua "canale": analogic si digital.

Comunicarea poate fi analizata si sub alte doua aspecte:

- al relatiei;
- al continutului.
Cele doua aspecte ale comunicarii (relatie, continut) sunt tipuri logice diferite.
Nivelul relatiei subordoneaza doua modalitati de interactiune:
- simetrica - se caracterizeaza prin egalitate si prin minimizarea diferentelor dintre interlocutori;
- complementara - se caracterizeaza prin maximizarea diferentelor. In interactiunea
complementara exista doua pozitii posibile:
- pozitia superioara, prima sau "inalta";
- pozitia inferioara, secunda sau "joasa".
Paradigma fenomenologica reprezinta o maniera de glisare din modelele intrapsihice spre cele
intersubiective, relationale. Analiza fenomenologica presupune descrierea oricarui fenomen (de
catre cel care-l traieste), in incercarea de a-i surprinde esenta prin investigarea sistematica a
continuturilor constiintei. Se are in vedere sensul personal ca rezultanta a proceselor colective de
elaborare a semnificatiilor. Continutul comunicarii este analizat prin raportarea la contextul
normativ in care se afla subiectul, fara a fi constient de influentele pe care le exercita.
E. Concluzii asupra temei tratate
Cele patru paradigme ale psihologie comunicarii se afla intr-o relatie circulara prin intricarea
surselor acestora: sine si alter, antinomie fundamentala a problematicii comunicarii.
F. Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale
Functiile paradigmei in psihologia comunicarii.
Valentele modelului circular al paradigmelor psihologiei comunicarii.
Elementele fundamentale ale paradigmei structurale.
Elementele fundamentale ale paradigmei tranzactionale.
Elementele fundamentale ale paradigmei relationale.
Elementele fundamentale ale paradigmei fenomenologice.
G. Bibliografie
Georgescu, M., Introducere in consilierea psihologica, Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2004.
Kuhn, T., Structura revolutiilor stiintifice, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976.
Kuhn, T., Tensiunea esentiala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980.
Mucchielli, A., Arta de a comunica, Polirom, 2005.
Zamfirescu, V., D., Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana, Ed. Trei, Bucuresti,
2000.
3. Personalitate si comunicare
A. Introducere la tema tratata
Pentru ca orice psihologie a comunicarii este confluenta unei psihologii a personalitatii, raportul
dintre personalitate si comunicare constituie un spatiu de studiu important al fenomenuliui
comunicarii.
B. Obiectivul lectiei
Precizarea coordonatelor principale ale influentei personalitatii asupra stilului de comunicare, cu
referinta la Eu, ca nucleu identitiar.
C. Conceptele-cheie tratate in lectie
Definitie de sine
Efectul pygmalion
Eu
Identificare
Personalitate interpersonala
Tip de personalitate
D. Rezumatul temei tratate
Ireductibil, in comunicare exista trei modalitati de reactie a celuilalt la imaginea de sine (ca
element de esenta al Eului - nucleu al personalitatii), trei situatii de interactiune, de raspuns al
celuilalt la definitia data siesi :
- Confirmarea definitiei de sine;
- Respingerea definitiei de sine;
- Negarea definitiei de sine;
Influenta definitiei pe care un individ o confera celuilalt a fost denumita efect pygmalion.
Personalitatea anxioasa
- isi face griji disproportionate in raport cu posibilele "riscuri" care pot exista sau care apar in
contextul vietii sale si al celor din jur;
- se afla intr-o permanenta stare de incordare vigilenta in scopul de a putea "controla situatiile";
- are o permanenta stare de tensiune psihica si somatica. Incertitudinea este traita foarte dificil.
Personalitatea paranoida
- este neincrezator si suspicios, pentru ca celalalt are permanent in relatia cu sine scopuri care ii
pot aduce atingere;
- se mentine rigid in propriul univers construit prin ratiune si excluderea afectelor.
Umorul si starea de bine sunt minimale;
- celalalt este pus incontinuu la indoiala prin cautarea de dovezi care il pot incrimina;
- orice atac asupra propriei persoane este resimtit amplificat. De aceea reactia va fi cu mult mai
ampla;
- situatiile confuze le traieste foarte dificil.
Personalitatea isterica
- se manifesta astfel incat sa se afle permanent in centrul atentiei prin comportament teatral,
seductiv si vestimentatie deosebita;
- discutiile se centreaza asupra trairilor propriei persoane, solicitand compatimire dar sunt lipsite
de profunzime;
- starea sa afectiva poate oscila rapid;
- se raporteaza afectiv binar la ceilalti incadrandu-i in persoane simpatice si antipatice;
- se raporteaza la ideal si exagereaza situatiile si trairile sale. Celalalt isi poate pierde oricand
statutul de ideal pozitiv pntru a deveni unul negativ.
Personalitatea obsesionala
- cu o tinuta morala deosebita, doreste, perfectionist, sa respecte norma, legea, regula sociala;
- intrucat analizeaza in detaliu toate aspectele realitatii, in special cele etice, ii este greu sa ia o
decizie din teama de a nu incalca norma, de a nu gresi.
Personalitatea narcisica
- are sentimentul excelentei si unicitatii care o situeaza deasupra maselor de care se detaseaza
sub toate aspectele;
- considera normal un destin privilegiat, de succes pe toate planurile. Ceilalti sunt obiecte
folositoare in planurile sale: narcisicul se raporteaza la persoanele din jurul sau ca si cum acestea
nu ar avea propriile nevoi vitale;
- pentru a corespunde in permanenta modalitatii in care se percepe, narcisicul este centrat pe
imaginea sa;
- orice atingere a propriilor interese ii provoaca afecte extreme manifestate agresiv.
Crede ca este special, deosebit, si i se cuvine totul. Orice situatie in care nu se afla in centrul
atentiei este traita dificil.
Personalitatea dependenta
- nu se simte in stare sa ia decizii, are nevoie de suport si aprobare. Prefera sa accepte deciziile
celorlalti si sa le urmeze planurile; nu poate risca sa ii fie invalidate convingerile sale;
- pentru ca resimte catastrofal separarea, se comporta astfel incat sa pastreze toate relatiile. Este
de acord cu opiniile celorlalti chiar impotriva propriilor interese;
- este foarte sensibil la critica pe care o resimte ca respingere si cauta sa isi corijeze
comportamentul conform indicatiilor.
Crede ca este slab iar ceilalti puternici; de aceea considera ca trebuie sa fie mereu in preajma
celor puternici.
Personalitatea pasiv-agresiva
- iconoclasta, este rezistenta la atitudinile si comportamentele celorlalti;
- se afla intr-o relatie dificila cu autoritatea pe care o critica frecvent;
- se afla in opozitie implicita cu ceilalti prin ineficienta si lentoare intentionata. Crede ca ceilalti
vor sa domine si are de pierdut daca ii contrazice direct. Situatia in care este nevoita sa accepte
autoritatea este traita cu mare dificultate.
E. Concluzii asupra temei tratate
Personalitatea este sursa fenomenelor comunicarii, de aceea, orice psihologie a comunicarii
trebuie sa se refere la Eu si la elementele de proiect identitiar ale individului. Cunoasterea
propriei personalitatii ofera posibilitatea intelegerii influentei structurii si a nevoielor personale
asupra comuncarii.
F. Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale
Definitie de sine si interactiuni specifice.
Abordarea intrapsihica a Eului si personalitatii.
Abordarea intersubiectiva a Eului si personalitatii.
Personalitate si reactii de fond.
Tip de personalitate si specific de comunicare.
Raporul dintre cultura si personalitate.

G. Bibliografie
Freud, S., "Dincolo de principiul placerii" (1920), in Freud, Opere III, Psihologia inconstientului,
Ed. Trei, Bucuresti, 2000.
Freud, S., "Inconstientul" (1915), in Freud, Opere III, Psihologia inconstientului, Ed. Trei,
Bucuresti, 2000.
Freud, S., "Refularea" (1915), in Freud, Opere III, Psihologia inconstientului, Ed. Trei,
Bucuresti, 2000.
Minulescu, M., Introducere in psihologia analitica, Ed. Trei, Bucuresti, 2000.
Winnicott D., Procesele de maturizare, Ed. Trei, Bucuresti, 2005.
4. Forme ale comunicarii
A. Introducere la tema tratata in raport cu modul in care este inteleasa comunicarea se releva
forme ale sale determinate de conceptele esentiale care folosesc drept referinta: paradox, defensa,
proiectie, violenta,persuasiune, negociere, eficienta.
B. Obiectivul lectiei
Conturarea efectelor abordarii comunicarii din perspectiva unor concepte fundamentale.
C. Conceptele-cheie tratate in lectie
Comunicare paradoxala
Comunicare defensiva
Comunicare proiectiva
Comunicare nonviolenta
Comunicare persuasiva
Negociere
Comunicare eficienta
D. Rezumatul temei tratate
Comunicarea paradoxala porneste de la premisa experimentala a situatiilor in care un gest
paradoxal, impotriva "bunului simt", ilogic, poate aduce schimbarea dorita, in timp ce o actiune
conform bunului simt si logicii comune poate conduce la esec, respectiv la perpetuarea
disfunctiei.
Tipuri de paradox:
a. Paradoxul logico-matematic (antinomie): o clasa nu poate fi un membru al ei insasi. Ceea ce
contine toate elementele unei colectii nu poate sa fie un element al acelei colectii.
b. Definitii paradoxale (antinomii semantice): Eu sunt un mincinos.
c. Paradox pragmatic: in aceasta categorie intra injonctiunile paradoxale si previziunile
paradoxale. Injonctiunea paradoxala combina elementul cu clasa: atat A cat si alfabetul.
Urmatoarele exemple sunt injonctiuni paradoxale intrucat se cere un comportament simetric intr-
o relatie complementara:
a. Fii spontan! Vreau ca tie sa-ti placa sa inveti!
b. Tu ar trebui sa ma iubesti. Vreau sa ma domini. Ar trebui sa iti placa sa te joci cu copiii. Nu fi
atat de docil! Esti liber sa pleci chiar daca plang.
c. A nu accepta sa negocieze decat cu indivizi superiori in raport cu sine (A se considera prin
cerere superior).
Comunicarea defensiva este un proces complex prin intermediul caruia individul isi conserva
manierele deja dobandite - disfunctionale - de a-si negocia trairile in diferite situatii. Defensele
constituie incercari de a realiza un compromis intre nevoi vitale interne si cerinte externe, dintre
dorinte si norme. Defensele sunt o maniera de reactie normala in masura in care realizeaza
compromisuri eficiente, permit adaptarea. Conceptul de comunicare defensiva subliniaza
aspectele dezadaptative ale apararilor pe care orice subiect implicat in variile situatii ale
comunicarii le pune implicit in opera.
Comunicarea proiectiva acopera diferite fenomene de interes pentru psihologie sau sociologie
precum atribuirea, efectul de halo, efectul pygmalion. Mecanismul proiectiei - asa cum este
inteles de S. Freud - confera fenomenelor enuntate un bun fundament psihologic.
Comunicarea nonviolenta propune o serie de jaloane care conduc la stingerea conflictului.
Reperele au fost constituite prin practica de catre Marshall Rosenberg in cadrul Institutului de
comunicare nonviolenta pe care l-a infiintat. Comunicarea este inteleasa ca un proces (deseori
esuat) de exprimare a nevoilor. De aceea, de maxima importanta este capacitatea de a fi in
contact cu propriile nevoi, a putea simti si a putea cere. Daca nevoile individului nu sunt
gratificate, intervine frustrarea si nevoia de a-l agresa pe celalalt prin judecati de valoare
(clasificare, comparare, atribuire etc.). Este importanta diferentierea dintre observatie si evaluare
(de ex. evaluare: "Vasile este agresiv"; observatie: "Vasile spune ca nu sunt capabil").
Capacitatea de a nu mai evalua si atribui vina este consecutiva capacitatii de asumare a
responsabilitatii pentru propriile comportamente si cu maniera de a opera schimbarile necesare.
Comunicarea persuasiva reprezinta actiunea care are drept scop modificarea atitudinala a
subiectului in conditiile in care acesta considera ca alegerea sa, consecutiva schimbarii
atitudinale, este libera. Mesajul persuasiv actioneaza asupra optiunilor decizionale, prin
extinderea sau diminuarea acestora. in acest scop se angajeaza intr-o maniera interactionala
mesaje si surse care vizeaza restructurarea cognitiva a cadrului de referinta.
Negocierea: deseori teoriile si metodele negocierii se constituie pe raportul cu o "parte adversa":
resursele sunt limitate si distributia acestora produce inevitabil binomul pierderecastig. Tentatia
castigatorului unic este fantasma centrala in abordarea fenomenului negocierii, indiferent de
maniera in care se pot distribui resursele aflate in disputa. Chiar daca se porneste de la o abordare
"castig-castig" se face in scopul de a conserva propriul cistig. Negociatorul este, prin urmare, cel
care uzeaza de propriile abilitati de comunicare pentru a rezolva o situatie conflictuala si a
distribui resursele cat mai convenabil din propria perspectiva. Avand in vedere valoarea de relatie
a atitudinii este lesne de inteles - pe fondul concurentei acerbe - dificultatea de distribuire a
resurselor si a negocierii conflictelor.
- Comunicarea eficienta presupune momente de "a fi impreuna", de a putea trai comuniunea la
nivel global. Pentru aceasta trebuie sa existe o sintonie intre "timpurile psihice", ritmurile
interlocutorilor.
Eficienta in comunicare este determinata de capacitatea de empatie si autenticitate.
E. Concluzii asupra temei tratate
Toate formele de comunicare sunt reprezentate intr-un balans specific in stilul de comunicare al
fiecarui individ. De aceea, formele de comunicare reprezinta maniere de decriptare a mesajelor si
a indici asupra sensului personal al comunicarii.
F. Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale
Comunicarea paradoxala in perspectiva teoriei grupurilor si a tipurilor logice.
Perspectiva constienta asupra comunicarii defensive.
Perspectiva inconstienta asupra comunicarii defensive.
Conceptul de proiectie in contextul comunicarii proiective.
Principalele resorturi ale comunicarii nnonviolente.
Mecanisme ale persuasiunii.
Pozitii de negociere.
Conditii ale comunicarii eficiente.
G. Bibliografie
Bibliografie
Georgescu, M., Ghidul psihanalistului perfect, Oscar Print, Bucuresti, 2006
Georgescu, M., Introducere in consilierea psihologica, Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2004.
Georgescu, M., Ipostaze ale mortii intr-un timp al dorintei, Paideia, Bucuresti, 2003.
Georgescu, M., Jurnal al defensei prin scris, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2005.
Georgescu, M., Vademecum in psihologie proiectiva, Oscar Print, Bucuresti, 2005.
5. Contexte fundamentale de comunicare
A. Introducere la tema tratata
Cuplul si grupul sunt contexte fundamentale de comunicare in masura in care se exprima, din
perspectiva structurala, maniera in care, inm psihogeneza, individul intra in relatie cu lumea:
initial cu o singura persoana (mama), apoi, prin intermediul tatalui, al tertului, cu diversitatea
personalitatilor celorlalti.
B. Obiectivul lectiei
Precizarea principalelor repere psihologice ale comunicarii in cuplu si grup.
C. Conceptele-cheie tratate in lectie
Comunicare in cuplu
Copmunicare in grup
D. Rezumatul temei tratate
Se remarca doua contexte esentiale de comunicare: cea care trimite la binomul originar - cuplul
si cea care trimite spre tert, multiplu - grupul. Cuplu: intalnirea de cuplu, cea amoroasa, este o
situatie care permite studiul tuturor componentelor implicate in comunicare - de la electie la
niveluri de comunicare si rezultate.
Sunt preferate alegerile "narcisice" in care partenerul aduna cat mai multe elemente de
asemanare - de mediu, de constitutie, de vecinatate etc. Palierul imaginar, sustinut de dorinta,
creeaza premisele alegerii dar si ale dificultatilor vietii de cuplu. Motivatii ale nevoii de cuplu:
incapacitatea de traire fericita solitara, renastere afectiva, descoperirea identitatii si a sensului
personal, compensarea frustrarilor inevitabile produse de cotidian, echilibrare si implinire. La
celalalt pol exista si motivatii ale respingerii vietii in cuplu: infern sufocant al datoriei, al
agresiunii si nefericirii.
Influenta figurilor parentale - istoria personala, a familiei de origine, este determinanta in
maniera de fantasmare a vietii in doi cat si in capacitatea de a gasi satisfactie in partener, fara a-l
confunda cu idealul construit in perioadele timpurii. Problematica oedipiana propusa de S. Freud
indica importanta relatiei cu parintii si a identificarilor corespunzatoare, ca matrice a viitoarelor
alegeri. Dificultatile desprinderii de parintele de sex opus vor influenta decisiv disponibilitatea
de relatie a individului.
Influenta imaginii de sine - maniera in care se percepe individul, ca efect al suitei de identificari,
determina maniera in care se reflecta in partenerul sau si alegerea acestuia ca element
"reflectant" optim. Celalalt reprezinta suportul prin care individul se afla in contact cu "obiecte
sale interne". Conceptele de animus si anima propuse de C. G. Jung se refera, in aceasta ordine,
la dialogul interior-exterior dintre feminin si masculin. Nivelul de "masculinitate" sau
"feminitate" al partenerului va trebui sa corespunda celui interior.
Grup/Organizatie: Esential pentru fenomenul comunicarii organizationale este dispunerea
vertical-orizontala a mesajelor. Comunicarea verticala consta in vehicularea mesajelor spre
nivelele ierarhice superioare si inferioare. Dificultatea consta in trecerea informatiei catre nivele
superioare prin intermediul persoanelor-filtru, care pot sa blocheze comunicarea. Dificultati de
comunicare apar si catre nivelurile inferioare: sefi care nu au capacitatea de a se face intelesi de
subalterni.
Comunicarea orizontala, laterala pe acelasi nivel ierarhic exclude influenta autoritatii si permite
condensarea interesului de grup prin similitudinea pozitiilor. Conflictul si concurenta - prin
confundarea comunicarii laterale cu cea verticala, pot, in functie de personalitatea indivizilor,
conduce la conflict. Comunicarea seriala se refera la problematica zvonurilor, la maniera de
modificare a mesajului pe fondul colportarii si al nivelului, initial, scazut de structurare.
Structura grupala este mentinuta gratie a trei forme de relatie si comunicare:
- dependenta - fata de un lider de la care se solicita protectie si facilitarea satisfacerii propriilor
nevoi;
- apropiere - datorita consolidarii de relatii pozitive de intelegere si sprijin reciproc;
- departare-agresiune - reactia de aparare prin fuga sau prin atac generata de insecuritate.
Grupul constituie un ansamblu "organic" si una dintre perspectivele prolifice in abordarea
fenomenelor de grup este cea holista: grupul este un "tot", o organizatie. Din perspectiva
psihologiei comunicarii, intereseaza fenomenele care permit mentinerea grupului, dinamica
tensiunilor, a dorintelor si manierelor de defensa.
E. Concluzii asupra temei tratate
Cele doua contexte fundamentale de comunicare (cuplu si grup) pun problema manierei in care
se constituie figura "diferentei", a alteritatii, a "lumii", pe fondul prorpiei constructii si
personalizari.
F. Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale
Tipuri de alegere a partenerului de cuplu.
Raportul dinre dragoste si ideal.
Dimensiuni de analiza a grupului.
Stiluri de conducere si dimanica de grup.

G. Bibliografie
Freud, S., "Cateva tipuri de caracter din practica psihanalitica", in Freud, Opere I, Eseuri de
psihanaliza aplicata, Ed. Trei, Bucuresti, 2000.
Irimia, C., Dragoste si idealizare, EFG, Bucuresti, 2003.
Lisievici, P., Ghid practic de comunicare organizationala, e-book, Spiru Haret.
Mihailescu, V., Fascinatia diferentei, Paideia, Bucuresti, 1999.
Morar, V., Etica si filosofie, T.U.B., 1992.

6. Test de autoevaluare:
1. Cum influenteaza o paradigma modul in care este inteles fenomenul comunicarii ?
a. determina maniere specifice de raportare la comunicare;
b. propune reprezentari specifice despre lume;
c. intrucat realitatea este elementul central, exercita o influenta minima;
2. Conform lui S. Freud:
a. obiectul este creat de catre pulsiunea subiectului;
b. obiectul exista a priori;
c. obiectul nu exista;
3. Din paradigma structurala psihanalitica origineaza si alte directii ale teoriei comunicarii,
precum modelul:
a. tranzactional;
b. fenomenologic;
c. proiectiv;
d. cognitiv.
4. Mesajele provenite din starea de Eu Copil:
a. contin dorinta in expresia ei directa;
b. se raporteaza la principiul datoriei;
c. sunt centrate pe rezolvarea situatiilor;
d. sunt sustinute de afecte pozitive sau negative.
5. Mesajele analogice ofera informatii privind:
a. acordul/dezacordul;
b. continut ideatic/continut cognitiv;
c. frustrarea/gratificarea;
d. dominanta/obedienta.
6. Reactia spontana de tip "buldozer" este specifica personalitatii:
a. narcisice;
b. pasiv-agresive;
c. isterice;
d. obsesionale.
7. Conform perspectivei paradoxale asupra comunicarii, o actiune conform bunului simt si logicii
comune poate conduce la:
a. esec;
b. succes;
c. depind de situatie.
8. Carui tip de mecanism al persuasiunii apartine "conformarea la imaginea de sine autoatribuita"
?
a. afectiv;
b. cognitiv;
c. comportamental;
d. atitudinal.
9. in comunicarea nonviolenta furia:
a. nu trebuie exprimata sub nici o forma;
b. poate fi exprimata ca o traire personala;
c. depinde de situatie;
10. Indicatorii deficientei empatice sunt:
a. intreruperea brutala a celuilalt;
b. normarea, etichetarea, moralizarea;
c. interpretarea hazardata;
d. interventia cliseu.