Teoriile interactioniste si Scoala de la Palo Alto

Teoriile interactioniste si Scoala de la Palo Alto.

Scopul modulului: familiarizarea studentilor cu teoriile

interactioniste.

Obiective:
1.Sa cunoasca definitii ale modelului de comunicare.

3.Cunoasterea principiilor si particularitatilor modelului interactionist de comunicare.

Cuvinte cheie: modele, interactiune, semnificatie, interpretare,

decodificare, semn.

Teoreticienii interactionisti isi vor concntra atentia asupra actiunii de interpretare

pe care o desfasoara interlocutorii in schimbul interindividual de mesaje. Opunandu-se
modelului stimul/ raspuns al behavioristilor, Margaret Mead a aratat ca fiintele umane
actioneaza unele asupra altora pe baza schimburilor interindividuale simbolice. Se
realizeaza trecerea de la conceptia privind transmiterea mesajului la aceea de impartasire
a semnificatiilor, constituindu-se identitatea personala. Astfel, noteaza Mead, socializarea
copilului are loc la nivelul modalitatilor de a comunica si al semnificatiilor pe care le
schimba cu mediul. Abordarea teoreticienilor interactionisti are in vedere interpretarea
realizata de receptor, in acelasi timp cu decodarea. Notiunea de inferenta traduce aceasta
actiune de elaborare desfasurata de interlocutor. Ea priveste capacitatea pe care o are
acesta de a efectua operatii logice, de a face rationamente neformalizate in scopul
intelegerii unui mesaj. Activitatea de interpretare releva faptul ca sensul reprezinta
produsul interactiunii mesajului primit si o coproductie progresiva, care implica atat
receptorul, cat si emitatorul.

Scoala de la Palo Alto a reprezentat o reactie la modelul tehnologic al informatiei

propus de Shannon si Weaver. Reprezentantii ei, G.Bateson, P. Watzlawick, Don Jackson,
au elaborat un model circular al comunicarii. La baza conceptiei teoretice a Scolii de la
Palo Alto s-au aflat trei ipoteze (Lohisse, 2002, 136):

1. esenta comunicarii rezida in procesele relationale si interactionale. Elementele

conteaza mai putin decat raportul care se instaleaza intre elemente.
2. Orice comportament uman are o valoare de comunicare. Prin observarea succesiunii
mesajelor orizontale (secventele succesive de mesaje) si contextul lor vertical
(relatiile dintre elementele sistemului) se poate elabora o logica a comunicarii.

3. Tulburarile psihice trimit la perturbari ale comunicarii intre individ si mediul sau.

in cadrul Scolii de la Palo Alto, comunicarea reprezinta un proces social permanent

care interpreteaza moduri multiple de comportament: cuvinte, gesturi, priviri, spatiu

inter- individual. Analiza contextului de comunicare domina analiza continutului

comunicarii, comunicarea fiind conceputa ca proces permanent cu mai multe niveluri.

G. Bateson a elaborat conceptul de 'metacomunicare' (V.Marinescu, 2003, apud Petcu,

2001, 32). In vederea reducerii ambiguitatii inerente codificarii informatiei, este necesar
ca individul sa poata invata sau intelege sensul atribuit diferitelor mesaje pe care le
recepteaza. Metacomunicarea permite atribuirea unui sens literal, ludic sau metaforic
unei secvente comportamentale. Comunicarea propune intotdeauna o metacomunicare
ce indica celorlalti parteneri in ce categorie, la cenivel sau adresare trebuie clasat un
anumit mesaj (vizual, verbal, comportamental).

Scoala de la Palo Alto postuleaza urmatoarea teza: TOTUL ESTE

COMUNICARE. Comunicarea este noul termen care exprima relatia omului cu lumea. in
lucrarea 'O logica a comunicarii', elaborata de trei membri ai Colegiului Invizibil: Paul
Watzlawick, Janet Beavin, Don Jackson, au fost formultae cateva principii, numite
axiome ale comunicarii (Tran, Stanciugelu, 2003, 55-60).

Axioma 1. Comunicarea este inevitabila sau Noncomunicarea este imposibila. Aceasta

axioma permite cuprinderea in sfera comunicarii si a transmiterii neintentionate de
informatie, ce se realizeaza prin intermediul indicilor. Daca acceptam ca orice
comportament are o valoare comunicativa, ca nu doar mimica si gesturile, dar si absenta
lor este elocventa. ' daca vom admite ca, intr-o interactiune, orice comportament are
valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte, ca este o comunicare, urmeaza de aici ca nu poate sa
nu se comunice, indiferent daca se vrea sau nu. Activitate sau inactivitate, vorbire sau
tacere, orice are valoare de mesaj. De asemenea, comportamentele influenteaza pe altele,
iar aceastea, la randul lor, nu pot sa nu reactioneze la comunicari si prin isusi acest fapt sa
comunice' (Watzlawick, Une logique de la communication, 54). Comunicare nu se mai
reduce astfel la limbajul verbal si, mai ales la intentionalitate.

Axioma 2. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational, cel

de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai.

Comunicarea nu se limiteaza sa transmita o informatie, ci induce in acelasi timp

un comportament. in termenii lui Bateson, se pot numi cele doua aspecte indicele,
respectiv ordinea oricarei comunicari. Indicele este sinonimul continutului mesajului. Un
mesaj, sub aspectul lui de indice, transmite o informatie, acest termen fiind sinonim cu
cel de continut al mesajului. El poate avea ca obiect orice este comunicabil. Aspectul de
ordine desemneaza maniera in care este inteles mesajul si relatia dintre parteneri.
Vorbitorii acorda planului relational o importanta decisiva si daca neintelegerile de ordin
infomational pot fi depasite, cele ce privesc relatia pot declansa conflicte. Una dintre
teoriile Scolii de la Palo Alto afirma ca tocmai atentia acordata comunicarii distruge
comunicarea.

Axioma 3. Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat in

termeni de cauza- efect sau stimul - raspuns.

Axioma deriva din studiul interactiunii sau schimbului de mesaje dintre

partnereri. O serie de comunicatii poate fi inteleasa ca un sir neintrerupt de schimburi de
elemente informationale.

Axioma 4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie una

analogica. Termenii provin din cibernetica. Dupa Watzlawick, comunicarea analogica, in
care se include practic orice comunicare nonverbala, care nu intretine intre semn si obiect
o relatie pur conventionala, isi afla radacinile in stadiile arhaice ale evolutiei umane si are
o extensiune mult mai larga decat comunicarea digitala, verbala, relativ recenta si mai
abstracta, capabila sa reprezinte nu numai sensuri, ci si logica limbajului. Doar
comunicarea umana permite existenta celor doua tipuri, care pot sa coexiste si sa se
completeze in orice mesaj.continutul este transmis digital, iar relatia analogic. Limbajul
digital contine o sintaxa logica complexa, dar e lipsit de o semantica adecvata pentru
relatie. Limbajul analogic contine semantica, nu insa si sintaxa corespunzatoare unei
definitii neechivoce a naturii relatiilor. Privirea, gestul, mimica, tonul sunt parametrii de
care depinde realizarea eficienta a relatiei, dar pot fi si incriminati pentru esecul
comunicarii.

Axioma 5. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, daca el se

intemeiaza pe egalitate sau diferenta.
In comportamentul comunicational se pot distinge sisteme simetrice in care
partenerii adopta un comportament in oglinda, bazat pe egalitate, respectiv sisteme
complementare, centrate pe diferenta.

Axioma 6. Comunicarea este ireversibila.

Aceasta axioma are in vedere proprietatea oricarei comunicari de a produce, o data

receptata, un efect oarecare asupra celui care a primit-o, mai intens sau mai slab, prompt
sau manifest cu intarziere, perceptibil sau nu pentru un observator.
Axioma Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare.
Unicitatea experientei de viata si lingvistice atrage dupa sine necomcidenta
sensurilor atribuite acelorasi cuvinte de catre receptori diferiti.

in finalul studiului lor, autorii fac urmatoarele consideratii:

1. Axiomele propuse sunt prime incercari de a da o forma logica sistematica unui

proces extrem de complex.
2. Axiomele sunt eterogene, deoarece ele sunt extrase din observarea unor fenomene
sau genuri de comunicare diferite, sau din incadrarea fenomenelor de comunicare in
registre diferite. Unitatea axiomelor nu rezida in originea lor, dar in importanta lor
pragmatica.

3. Axiomele sunt in acord cu natura sistemica a comunicarii, redata de Birdwhistell:'

Un individ nu comunica, el ia parte la comunicarea in care devine un element. Ele se
poate misca, poate face zgomot, dar el nu comunica. El nu este autorul comunicarii,
el participa la ea. Comunicarea, in calitatea ei de sistem, nu trebuie sa fie conceputa
dupa modelul elementar al actiunii si reactiunii, oricat de complex ar fi enuntul lui.
Ca sistem, comunicarea nu trebuie sa fie definita decat la nivelul unui schimb'
(Marinescu, 2003, 59 apud Pirvu, 2000).

4. Paradigma simetrie- complementaritate releva pozitia indivizilor ca fiind variabile

susceptibile de a lua o infinitate de valori, care se releva in relatia lor reciproca.

Criticile aduse teoriilor propuse de Scoala de la Palo Alto, au fost sintetizate de

catre B. Miege in lucrarea 'La pensee communicationelle' (1995). Acestea se refera la o
presupozitie epistemologica a modelului, care astazi este de cele mai multe ori respins.
Astfel, nivelului metacomunicational, cum afirma Scoala de la Palo Alto, trebuie sa I se
confereposibilitatea de a observa functionarea, observatorul avand o capacitate de
perceptie care nu introduce distorsiune. Totodata, scoala are ca premisa nevoia de
comunicare a individului in cadrul unui sistem, dar integrarea in sistem (lingvistica,
psihologica, comportamentala) presupune mereu preeminenta, autonomia si rationalitatea
sistemului. Scoala de la Palo Alto face distinctie dintre comunicarea de relatie si
comunicarea de continut, cu referire la comunicarea indiciala si cea simbolica,
conferindu-i primului tip o importanta care nu este insa sustinuta de valoarea ei, fiind
putin mobila si intranszitiva, fara obiect.
Concluzii. Importanta conceptiei de la Palo Alto consta in considerarea comunicarii drept
o activitate colectiva, condusa de reguli invatate inconstient. Modelul comunicarii tinde
sa evidentieze necesitatea gramaticii comunicarii, permitand realizarea functiilor ei
esentiale. Fundamentale sunt axiomele elaborate prin care se sustine inexistenta unei
situatii de noncomunicare, proces de comunicare ce se realizeaza sub forma unui schimb,
existand o situatie de simetri si complementaritate. Comunicarea este considerata
fenomen social integrat, realizand o punte de legatura intre aspectele relationale si
organizationale, regland raporturile interindividuale si raporturile sociale.
 Tema de reflectie nr.1.
Prezentati axiomele promovate de Scoala de la Palo Alto. Oferiti
exemple concrete pentru transounerea in practica a fiecarei axiome.

Teoriile functionaliste si perspectiva sociologica a comunicarii

Din perspectiva generala a teoriei comunicarii, studiul din perspectiva sociologica

are la baza o serie de consideratii clare (Dragan, 1996, 28). Acestea evidentiaza faptul ca
nu exista in societate, in sfera umana, un domeniu, un camp separat si autonom al
comunicarii. Comunicarea este parte integranta a societatii, a constituirii si functionarii
acesteia. Interactiunile umane sunt fapte sociale cu un caracter comunicational
. Comunicarea este un proces social fundamental.

Conform lui D.Chavez citat de Dragan (1996) comunicarea se refera la

ansamblul procesului de comunicare, ce incorporeaza ceea ce este vehiculat, cine
transmite si cine sunt cei care recepteaza mesajele.

1. Modelul luiLaswell (1948)

Harold D. Laswell, cercetator american in domeniul stiintei politice, a elaborat cea
mai cunoscuta formula in domeniul comunicarii, prin care un act de comunicare poate fi
corect descris daca se raspunde la urmatoarele intrebari: Cine? Ce spune? Prin ce canal?
Cui? Cu ce efect?

Modelul implica intentia emitatorului de a influenta recptorul, presupunand ca

mesajele au intotdeauna efecte. Laswell a fost insa criticat pentru ca a omis feed- back-ul.
Aceasta formula simpla a fost folosita cu precadere pentru a organiza si structura
discutiile despre comunicare. Dupa Laswell, procesul de comunicare indeplineste trei
functii principale in societate: supravegherea mediului, dezvaluind tot ceea ce ar putea
ameninta sau afecta sistemul de valori al unei comunitati sau al structurilor sale, punerea
in relatie a componentelor societatii, inclusiv a persoanei pentru a produce un raspuns
fata de mediu, transmiterea mostenirii sociale.
2. Modelul lui Gerbner (1956)

Pornind de la modelul lui Shannon si Weaver, George Gerbner (1956) propune un

model mai complex, introducand ca elemente originale: perceptia, productia, semnificatia
mesajului, mesajul ca unitate a formei si continutului, conceptul de intersubiectivitate ca
expresie a raportului dintre productia mesajului si perceptia acestuia. In conceptia lui
Gerbner, procesul comunicarii implica doua dimensiuni alternative: dimensiunea
perceptuala sau de receptie si dimensiunea comunicativa sau a mijloacelor si controlului
(dupa Fiske 1990).
Fig. 1 Modelul lui Gerbner

Dimensiunea orizontala reda procesul de perceptie. Acest proces presupune un

eveniment E, perceput de catre M (cel care percepe). Perceptia lui M asupra
evenimentului E este perceptul Ei. Aceasta reprezinta dimensiunea perceptuala de la
inceputul procesului. Prin procesul de perceptie se realizeaza suprapunerea stimulilor
externi peste conceptele noastre interioare. Relatia dintre E si Ei implica selectia,
contextul si disponibilitatea/ accesibilitatea evenimentului.

Dimensiunea verticala cuprinde elemente care caracterizeaza productia mesaj elor

(produsul comunicarii) si controlul relatiei dintre M si S/ E (mesaj).evenimentul perceput
Ei este convertit intr-un semnal S/E despre eveniment. Cercul care reprezinta acest mesaj
este impartit in doua, S fiind mesajul- semnal, adica forma pe care o imbraca mesajul, iar
E se refera la continutul acestuia. Prin dispunerea SE sub forma de cerc se evidentiaza
relatia dinamica si interactiva dintre forma si continut. Cele doua nu sunt doar alaturate ci
se interconditioneaza. La acest nivel are loc selectia mijloacelor. Aceste mijloace sunt
formate din agenti care permit transmiterea semnalelor (canale, mijloace tehnice, media);
procedee de alegere si combinare a acestor mijloace, respectiv resurse pentru controlul
mijloacelor utilizate. (V.Tran si I. Stanciugelu,2003)

Pentru ce-a de-a treia etapa a procesului se revine la dimensiunea orizontala. in

acest caz, ceea ce este perceput de receptor (M2) nu este evenimentul direct E, ci un
semnal despre acest eveniment S/E.notiunile de selectie, context, disponibilitate intervin
si la acest nivel. intelesul mesajului nu este continut in mesaj, ci este rezultatul
interactiunii dintre receptor si mesaj. M2 incorporeaza nevoi si concepte ale culturii din
care face parte, iar in masura in care el va suprapune acestea aspura mesajului, va gasi un
anumit inteles. Ca urmare are loc interactiunea dintre S/E si M2 intelesul rezultat
fiind SEi.
 Modelul indica in primul rand importanta atitudinilor si experientelor lui M care
intervin in perceptia evenimentelor, iar in al doilea rand modelul arata ca procesul
comunicarii este deschis, dinamic, cu efecte imprevizibile ale actelor de comunicare.

3. Modelul circular al lui Osgood si Schramm (1954)

Osgood si Schramm isi focalizeaza analiza pe comportamentul

principalilor actori in procesul de comunicare. Aparitia acestei abordari marcheaza o
ruptura in reprezentarea comunicarii in forma unui proces linear , unidirectional. In
modelul propus de cei doi autori, exista cate doua functii, atat ale transmiterii, cat si ale
receptarii, chiar daca cei doi autori nu vorbesc desore emitator, respectiv receptor. Ei
considera ca partile implicate sunt egale si indeplinesc functii identice: codificare,
decodificare, interpretare. In mare, functia de codificare se suprapune cu cea de
transmitere, iar cea de decodifcare, cu cea de receptare, (vezi fig.1.) Pentru a explica
modelul, Schramm afirma ca este gresit sa consideram ca procesul comunicarii incepe
undeva si se sfarseste altundeva.

Fig. 2. Modelul circular al lui Osgood si Schramm

Dintre criticile aduse modelului acestea se refera la simetria pe care o ocupa

participantii, sub aspectul pozitiei, accesului la resurse si utilizarea canalelor de
comunicare, desi in realitate, aceasta simetrie nu se realizeaza.
Modelul Osgood- Schramm este util in descrierea comunicarii interpersonale, dar
este mai putin adecvat pentru situatiile in care feed-back-uk este redus.

4. Modelul Westley si McLean(1957)

 Este un model inspirat de modelul lui Newcomb si descrie procesul comunicarii
interpersonale. Modelul arata ca informatia fie este data de un individ A altui individ B,
fie este cautata de B la o sursa A dispunand de competente specifice in raport cu nevoile
lui B. Persoana A transmite o informatie catre persoana B despre evenimentul sau
obiectul X. Comunicarea se realizeaza prin selectionarea de catre A a 'obiectelor de
orientare' - X - carora le da o forma abstracta, adica le transforma in mesajul X si il
transmite pe acesta catre B. B poate avea o perceptie directa a lui X ( XIB) sau suporta
efectul lui X', raspunzand lui A prin retroactiune (fBA) (vezi fig. 2.).

X4 '-'■. '

ffiA

Fig. 3. Modelul lui Westley siMcLean.

In acest caz, elementele modelului, desemnate grafic, sunt urmatoarele:

1. Xi, X2, X3 - 'obiectele de orientare', adica multitudinea de evenimente si obiecte
care compun mediul lui A si B, si care pot deveni obiect al comunicarii.

2. A si B sunt indivizi, caz in care A este emitatorul, iar B este receptorul.

3. X' este mesajul.

4. FBA este feed- back-ul (retroactiunea), adica un mesaj transmis de B spre A asupra
situatiei lui B, ca urmare a lui X'.

Modelul lui Westley si McLean subliniaza nevoia sociala de informatie, pusa in

evidenta si de catre Newcomb.

Concluzii. Din perspectiva sociologica, esenta procesului de comunicare consta in

receptarea unui mesaj printr-un proces de negociere continua a variatelor intelegeri
specifice. Are loc o analiza a modalitatilor alternative in care receptorii decodifica
mesajele alternative, stabilind un set de semnificatii comune cu cele ale transmitatorului
mesajului. in cazul unei similaritati se poate vorbi de existenta unui proces de comunicare
la nivel social. in cadrul teoriilor sociologice, realizarea feed- back-ului este de
importanta majora.
Tema de reflectie nr.2.
Prezentati modelul lui Westley si McLean.

Referinte bibliografice:

De Vito, J., (1976), The interpersonal communication book, New York, Harper and
Row. Dinu, M., (1997), Comunicarea, Bucuresti, Ed. Stiintifica

Lohisse, J., (1998), Les Systeme de communication, Paris, Armand Colin

Lohisse, J., (2002), Comunicarea. De la transmiterea mecanica la interactiune,
Bucuresti, Ed. Polirom
McQuail, D., (1999), Comunicarea, Iasi, Ed. Institutului European