Teoria Reţelelor Sociale

- analiza reţelelor din cadrul sistemelor de suport social

- analiza sprijinului formal şi informal oferit persoanelor aflate în dificultate
- orice persoană convieţuieşte în cadrul unor reţele sociale
- gradul de conectivitate la aceste reţele asigură socializare, adaptabilitate, integrare şi
funcţionare socială la parametrii optimi.

Reţea socială

Un ansamblu de relaţii sociale ce variază de-a lungul vieţii în funcţie diverse statusuri şi
roluri sociale, contexte socio-culturale, obiceiuri şi tradiţii, zonă de existenţă, tipul şi
caracterul persoanei, migraţie, evenimente de viaţă, etc.

Reţeaua de suport social

Reprezintă o parte a reţelei sociale a persoanei ce corespunde şi satisface unele nevoi

psihosociale ale acesteia în cursul vieţii zilnice s-au în situaţii de criză.

Componenţa reţelei de sprijin social :

 Nucleul reţelei
 Reţeaua primară
 Reţeaua secundară
 Reţeaua terţiară
 Reţeaua primară - formată din acele persoane care au contacte şi legături directe şi
repetate, implicând de obicei un ataşament (rude, prieteni, vecini, parteneri de
muncă).
 Nucleul reţelei cuprinde persoanele aflate în legătură intimă cu subiectul.
 Reţea secundară se referă la legăturile indirecte, realizate prin intermediul reţelei
primare (ex. prietenii prietenilor),
 Reţeaua terţiară cuprinde o reţea extinsă care leagă membri reţelei secundare într-o
relaţie mai largă.

Pentru un om obişnuit, reţeaua de sprijin social cuprinde 25 - 40 persoane, dintre care doar
6 - 10 persoane se cunosc intim şi constant, având legături de durată.

O reţea puternică este protectivă iar una slabă sau absentă vulnerabilizează persoana la
evenimente de viaţă negative.

Funcţiile reţelei de sprijin social

 funcţia de suport psihologic sau afectiv care asigură comunicare intimă, încredere,
confidenţă, apreciere şi acceptare.
  funcţia de suport instrumental care asigură rezolvarea unor probleme concrete,
practice în viaţa de zi cu zi sau în situaţii de criză (boli cronice, pierderi, schimbări,
divorţ, abandon).

Structura reţelei de sprijin social

 numărul total al persoanelor prezente în reţea,

 caracteristicile demografice ale membrilor reţelei,
 pregnanţa contactelor (frecvenţa întâlnirilor şi a comunicărilor),
 modalitatea legăturilor (simetrice, asimetrice),
 intensitatea legăturilor reciproce,
 gradul de accesibilitate al persoanei aflate în relaţie,
 tipul de relaţie (prietenie, vecinătate, profesională),
 stabilitatea şi durata legăturilor,
 proporţia legăturilor multiple (economice, religioase, sexuale),
 contextul în care se realizează legăturile.

Niveluri de interveţie în consiliere

- la nivel personal (sprijin psihologic, dezvoltarea deprinderilor, dezvoltarea

competenţei şi a abilităţilor în rezolvarea propriilor probleme),
- la nivel social (educaţie şi informare pentru a stimula sistemele de sprijin ale
beneficiarului).

Rolul asistentului social

- intermediar între oameni, de a realiza o interdependenţă între beneficiar şi alte

persoane şi mai puţin de a realiza independenţa beneficiarului.
- mai degraba consultant decât clinician, să realizeze mai degrabă abilitarea indivizilor
decât o simplă acordare de servicii.