Teoria Ecologică

- planeta este formată din sisteme şi sub-sisteme.

- indivizii influenţează mediul exterior şi sunt la rândul lor influenţaţi de către mediul din care fac
parte, realizându-se astfel o adaptare reciprocă.

- reprezentanţi: Germain, Gitterman (1980) şi Bronfenbrenner (1979).

Bronfenbrenner consideră că lumea poate fi văzută ca un aranjament de cercuri concentrice ce

reprezintă sistemele şi sub-sistemele, iar în centru se află individul:

- microsisteme (familie, şcoala, vecinătate),

- meso-sisteme (reţeaua colegilor de muncă)
- macrosisteme (societate)

Ex: păpuşile Matrioşca

Procesul de intervenţie

Etapa iniţială: asistentul social identifica problemele prezentate de către beneficiar şi stabileşte o
relaţie profesionala cu acesta

- evaluarea subiectivă trebuie corelată cu evaluarea obiectivă

- se stabilesc rolurile şi responsabilităţile ce revin fiecărei părţi implicate în rezolvarea de probleme

- se identifică: problemele, priorităţile şi angajamentele

Etapa intermediară: se centrează pe rezolvarea uneia sau mai multora dintre situaţiile problematice
prezentate de catre beneficiar:

- situaţiile de tranziţie din viaţă - experienţe comune tuturor persoanelor (ex. schimbări social-
culturale).
- schimbările de status-rol
- evenimentele de criză

Etapa finală: asistentul social şi beneficiarul vor dezvolta ultimele intervenţii şi activităţi (inclusiv
evaluarea) astfel încât procesul de intervenție să se încheie cu succes.

Funcţii îndeplinite de asistentul social:

- abilitare (sprijin emoțional, întărirea motivaţiei si a stimei de sine, explorarea sentimentelor),

- predare (deprinderi de rezolvare a problemelor, informare, modelare comportamentală),
- facilitare (accesarea resurselor comunitare, mobilizarea sprijinului exterior).