Introducere:

Interaciunea umana ,este un proces de dependenta activa,reciproca si fundamentala intre indivizi ,membri unui grup social prin care actele unuia se rsfrng asupra conduitei celuilalt. Influentandu-se reciproc partenerii isi ajusteaza comportamentele adaptandu-se, percep efectele pe care le exercita asupra celuilalt, considerandu-se implicati in aceasta relatie. Interactiunea este totdeauna mutuala, actiunii unui participant urmandu-i totdeauna un raspuns. Interactiunea interpersonala este un cadru limitat al interactiunii de grup (in care pot fi incluse interactiunile din cadrul familiei). Toate aceste categorii reprezinta de fapt subdiviziuni ale comunicarii, care constituie obiect de studiu pentru psihologia sociala. Comunicarea-delimitri conceptuale Comunicarea este un proces fundamental si indispensabil constituirii unui grup social. Sunt acceptate numeroase definiii pentru comunicarea interumana, cea mai comuna o considera ca pe un schimb de informatii intre doi parteneri. Alte definiii sunt mai restrictive si admit termenul de comunicare numai pentru acea interactiune sociala realizata prin intermediul simbolurilor. Se exclude astfel comunicarea spontana care are la baza mecanisme biologice nnscute. Toti cercettorii admit termenul de comunicare daca in urma acestei interactiuni psihosociale se constata o modificare in comportamentul partenerilor. Comunicarea interumana are doua aspecte, care se ntreptrund reciproc, si anume comunicarea sociala, care este nvata in cursul interactiunilor sociale si foloseste simbolurile, si comunicarea spontana, care este nnscuta. biologic determinata si utilizeaza semnele ca mijloc de comunicare. In acceptia psihosociologiei, comunicarea sociala are semnificatia unui sistem fundamental de schimb de informatii. mprumutnd terminologia tehnica din teoria comunicatiei (tehnica electronica), comunicarea presupune emiterea, transmisia si receptia informatiei. In aceasta forma, comunicarea ar putea fi insa confundata cu transmiterea informatiei. Transferul informatiei se transforma in comunicare doar atunci cand mesajul este inteles de receptor si urmeaz un rspuns adecvat. Transferul informatiei este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru actul comunicarii. Intelegerea mesajului este la fel de importanta ca si transmiterea lui.

Specific comunicarii interumane este capacitatea receptorului de a interpreta informatia si de a formula un raspuns adecvat. Comunicarea este o functie globala, investind cu roluri egale atat emitatorul (sender), cat si receptorul (receiver). Intre cei doi participanti la interactiune exista relatii de interdependenta si corelatie, nemaiputand fi evaluati separat. Este clar ca in comunicarea interumana sunt presupuse cel putin doua persoane. Pentru ca sistemul comunicarii sa functioneze, ambii parteneri devin succesiv expeditori si destinatari. Cel putin unul dintre ei detine o participare legata de un scop in transmiterea mesajului. Acest scop introduce ideea de necesitate in comunicare, de participare constienta la comunicare. Pentru ca mesajul sa fie inteles, este necesar ca intre cei doi participanti sa existe o comunitate de limbaj si de interese. Rolurile principale ale feed-back-ului in comunicare este de adaptare si dezvoltare personala Rolul primordial al feedback-ului in comunicare si relationare este sa produca schimbari pozitive si de durata in comportamentele, atitudinile si ideile noastre. Indiferent daca este pozitiv sau negativ, feedback-ul trebuie gestionat mereu ca si instrument care ii ajuta pe cei din jur sa se corecteze si sa faca progrese. In cazul in care suntem noi insine destinatari ai feedback-lui, trebuie sa avem aceleasi perceptii si reactii vis-a-vis de acesta o metoda foarte eficienta si deloc costisitoare de a ne evalua si corecta. Si, ca orice instrument de comunicare si relationare, feedback-ul este foarte sensibil la contextul in care este oferit si la modalitatea de formulare. Astfel, este de preferat sa nu facem remarci negative in public la adresa persoanei careia dorim sa-i acordam feedback-ul, ci sa abordam subiectul intr-un cadru restrans si securizant. Un alt aspect, de aceasta data obligatoriu, se refera la discutarea comportamentului persoanei versus invalidarea persoanei in ansamblu. De exemplu, vom spune Modul in care ai rezolvat sarcina X este incorect si nu Esti un nepriceput, incompetent, etc... Pentru ca feedback-ul sa-si poata indeplini rolurile de adaptare si dezvoltare mentionate, trebuie sa: fie specific si detaliat,cu referire la fapte si comportamente concrete,sublinieze consecintele (neplacute) ale acestor fapte si comportamente ,sugereze (sau sa ofere, daca este cazul) solutii de rezolvare.

In plus, este de dorit ca cel care acorda feedback sa se arate dispus sa ofere suport sau asistenta in valorificarea si aplicarea feedback-ului. Aceasta consolideaza increderea destinatarului feedback-ului si amplifica rolul constructiv al feedback-ului. Ramon Jacobson precizeaza in cartea sa Probleme de stilistica ce presupune procesul de comunicare :un transmitator(emitator,vorbitor),care trimite un mesaj unui destinatar(receptor ,ascultator),mesajul raportandu-se la un context.Mesajul e constituit din elementele unui cod care e necesar sa fie comun celor doi parteneri.aflati in contact. Comunicarea are mai multe forme ca de exemplu mesaj scris(scrisoare,raport),mesaj oral(dialog) su echipament de comunicatie(mass-media). MaQuail atrage atentia ca nu orice mesaj sau schimb de mesaje reprezinta comunicarea de aceea e necesar ca interlocutorii(emitator,receptor),indifferent de numarul lor sa sa asculte is sa inteleaga cat mai corect ,cu exactitate mesajul transmis. Procesul de comunicare este dinamic is ireversibil,dinmic se refera la capacitatea de a evolua is a se adapta la nevoile interlocutorilor is ireversibil prin intiparirea mesajului original in mintea receptorului. Prin modele de comunicare se interpreteaza astfel un ansamblu de fenomene prin intermediul unei structure ce evidentiaza principoalele elemente si relatiile dintre aceste elemente. Functiile pe care modelul le are de implinit sunt euristice(a explica),organizationale(ordona) si predictive (a formula ipoteze).Modelele nu valoreaza,sustin McQuail is Windahl ,decat prin gradul lor de probabilitate,raman valabile atata timp cat nu sunt dezmintite de experienta.Ele sunt doar o modalitate de a descrie realiatatea ,nu sunt realitatea insasi. . Exista modele ce arata structura fenomenului schema elementelor procesului de comunicare, dar si modele ce pun evidenta relatiile ce exista ntre diferitele componente ale sistemului si influentele care le exercita unele asupra altora punerea n relatie a componentelor societatii, analiza efectelor pentru a transmite mostenirea sociala, variatia energiei unui sistem n functie de fortele exercitate asupra acestui sistem etc. Sublinierea care se impune a fi facuta, dupa cum arata si Yves Le Coadic, este ca utilizarea unui model poate bloca dezvoltarea unei stiinte, iar n modelizarea proceselor de comunicare vom gasi un bun exemplu: tendinta de a reprezenta comunicarea sub forma unui proces unidirectional, n care emitatorul cauta n mod deliberat sa influenteze receptorul. Lipsa feed-backului, neluarea n

considerare a contextului, a semnificatiilor neaga orice deschidere, orice interactiune n procesul comunicarii. Exista riscul de a utiliza modele, chiar n scopuri euristice, care pot fi prea simplificate, incomplete. n acelasi timp, importanta modelelor n reperarea si analizarea segmentelor realitatii este covrsitoare, dar nu absoluta. ncepnd cu a doua jumatate a secolului XX, au fost elaborate o seama de modele teoretice ce au cautat sa exprime relatiile dintre elementele procesului de comunicare, inspirate din diverse stiinte (matematica, informatica, cibernetica, fizica, lingvistica, semiotica, psihologie, sociologie). Primul model de comunicare este elaborat de catre matematicienii Claude Shannon si Waren Weaver care au prezentat comunicarea din punct de vedere tehnic ca in cazul unei convorbiri telefonice.Acesta este un model liniar de comunicare in sens unic a carei deficienta este lipsa feed-back-ului respectiv a caracterului reciproc al comunicarii. Modelul cibernetic-Norbert Wiener Un alt model al comunicarii,in care modelul informaticva fi dezvoltat este cel cibernetic ,propus ,titlul lucrarii sale fiind Cybernetics(1948) ,de catre Norbert Wiener care defineste cibernetica ,o stiinta generala a comunicarii aplicabila deopotriva omului si masinii. Cibernetica este definita ca stiinta controlului si a comunicarii umane dar is tehnice ; studiaza functionarea organismelor, lund cuvntul organism ntr-un sens foarte general ansambluri biologice si mecanice fara a tine cont denatura lor. Wiener a oferit primul mare model teoretic de unificare astiintelor umane (biologie fizica, logica, matematica, ergometrie,informatica) n jurul unei paradigme a comunicarii. Comunicarea umana este, potrivit acestui model, asemeni unui dispozitiv de comunicare ntre masini capabile sa transmita si sa interpreteze ordine. Orice sistem (masina, organism, organizatie) este ca o cutie neagra (black box) dotata cu o intrare (in-put) si o iesire (output) si poseda o functie de transformare ce permite anticiparea out-put-ului pornind de la in-put. Orice modificare adusa unui element din sistem le afecteaza pe toate celelalte. Accentul este pus pe feed-back, conexiunea inversa dintr-un system comunicational ce cuprinde procedeele de autoreglare care permit sistemului sa se adapteze la modificarile de context. n acest fel, sursa poate raspunde si se poate adapta la informatiile pe care le primeste despre rezultatele mesajelor trimise si se mentine echilibrul sistemului (homeostazie proprietate a

organismului de a mentine n limite apropiate constantele mediului intern). n abordarea comunicarii vor fi introduse conceptele vehiculate de acest model: feed-back, autoreglare, homeostazie. Feed-back-ul are efect de modificare si ghidare a activitatilor de codificare si transmitere ale comunicatorului si poate lua forme diferite n functie de tipul de eveniment comunicational. Poate fi, de exemplu, cealalta jumatate a unei conversatii, rezultatele examenelor, studiile statistice de audienta a unei companii de televiziune, recenziile unei carti, expresia faciala a interlocutorului etc. Wilbur Schramm accentueaza faptul ca feedback- ul face ca procesul de comunicare sa fie circular si nu linear si multidirectional; el reprezinta un element cheie pe care nici o reprezentare a procesului de comunicare umana nu-l poate omite. Modelul informational si modelul cibernetic ilustreaza, dupa cum arata Jean-Michel Besnier, faza n care problemele comunicarii au fost anexate de catre stiintele de inspiratie matematica si fizica. Astfel nct, n anii 80 s-au formulat modele matematice integratoare ce exprima mai profund logica proceselor de comunicare, beneficiind si de contributia importanta a stiintelor comunicarii (lingvistica, semiotica, stiintele cognitive etc.). 14 14 Jean-Michel Besnier, apud Ioan Dragan, Op. cit., p. 67. Importanta feed-back-ului in consiliere Posibilitatile oferite de teoria informatiei au trezit si interesul psihologilor care au elaborat o seama de studii asupra capacitatii de transmisie a omului. Problema pe care au ntmpinat-o a fost aceea a recodificarii informatiei care poate fi facuta n termeni diferiti de codificarea Omul nu este un simplu canal care doar transmite informatie; el o supune unui tratament decodeaza, filtreaza, stocheaza, utilizeaza informatia n cursul unei experiente oarecare. Feed-back-ul sau conexiunea inversa are rolul de autoreglare si control asupra actiunilor inteprinse de consilier asupra clientului. Gradul de eficienta a consilierii este observat cu ajutorul feed-back-ului ,consilierul isi poate schimba stilul,tactica de consiliere atunci cand observa ca nu intervin schimbari in rezolvarea problemelor consiliatului. J.Wallis2(1978) considera consilierea (sftuirea) un dialog in care o persoana ajut pe alta care are dificulti semnificativ-importante.

F.Inskipp i H.John3(1984) arat ca sftuirea (consilierea) este o cale de a relaiona si de a rspunde unei alte persoane astfel nct sftuitul este ajutat s-i exploreze gndurile, emoiile si comportamentul pentru a ctiga o nelegere de sine mai clar i apoi a nva s gseasc i s utilizeze prile sale mai tari (resursele) nct s se poat confrunta cu viaa mai eficient lund decizii adecvate sau acionnd corespunztor. Astfel consilierea nu acioneaz asupra realitii ca atare ci asupra imaginii psihice a acestei realiti, iar scopul consilierii este transformarea benefic creativ a persoanei conciliate.

Bibliografie: Tehnici de comunicare,Evelina Graur,Editura Mediamira,Cluj Napoca,2001 Comunicarea,McQuail Curs,Modele ale comunicarii Curs,Consilierea psihologica ,lector dr.Matei Georgescu