Universitatea Politehnica din Bucureti

Facultatea de Ingineria si Manegementului Sistemelor

Tehnologice
Catedra TMS

Referat Managementul Comunicarii

Comunicarea Paraverbala

Titular curs: Student: Clinciu Danut

Florentin
conf.dr.ing.
Dumitru Gabriel-Marius
Facultatea I.M.S.T.
Grupa 631 CA
Anul universitar 2015-2016

1
Comunicarea paraverbal se refer la variaii in folosirea vocii:
schimbrile de voce, intonaia, accentuarea unor cuvinte, viteza cu
care vorbim, pauzele.

Aceast resurs de comunicare ne permite s punem ntrebri, folosind

tonul potrivit, ne permite s facem declaraii sau exclamaii, ne
permite s fim ironici.

Comunicarea paraverbal poate fi un semnificativ ajutor n situaiile

de negociere sau conflict, un instrument care ne poate ajut pentru a
mbunti comunicarea.

Practic, paraverbalul are rolul de a sprijini ceea ce transmitem i de a

arta care este relaia dintre interlocutori.

Atitudinea interlocutorilor notri poate fi influenat foarte uor de

aceste elemente ale comunicrii paraverbale. Orice situaie poate fi
gestionat atta timp ct adoptm un ton adecvat, cu un ritm moderat
i accentund aspectele care conteaz. De asemenea, limbajul trupului
are cel mai puternic efect asupra celorlali.

Rolul comunicarii paraverbale este de a aduce partenerul la

anumite emotii, sentimente, experiente care sunt necesare pentru a
atinge anumite scopuri si intentii.
Alte elemente care confera mai multa precizie sau pot da sensuri noi
comunicarii verbale sunt elemente prozodice ale limbii: ritmul,
accentul si intonatia, un simplu ,,da" poate semnifica foarte multe
lucruri: ,,o sa-l fac pentru c sunt nevoit sa-l fac" ; ,, o sa-l fac cu
placere"; ,, o sa-l fac in cele din urma". Comunicarea paraverbala se
bazeaza pe caracteristicile dintre ton si timbrul de limba si utilizarea sa
in cultura.

Pe aceasta baza, este posibil sa se aloce cultura linistita si tare. In

Europa, de exemplu, americanii sunt criticati pentru modul lor de a
vorbi prea tare. Acest lucru a fost cauzat de faptul ca de foarte multe
2
ori pentru americani nu conteaza daca sunt ascultati sau nu. Mult mai
important pentru ei sa arate competenta lor si deschidere. In schimb,
britanici au un punct de vedere diferit: ei cred ca nu trebuie sa se
amestece in treburile altora. Asa ca ei au o abilitate foarte bine
dezvoltata pentru a directiona discursul sau direct la partenerul
potrivit.
Urmatoarele mijloace de comunicare sunt modurile paraverbale, pe de
o parte, de a vorbi superficial, iar pe de alta parte concis, fara a folosi
prea multe cuvinte in multe culturi, dictonul este adesea secundar,
acest stil este foarte apreciat de catre arabi, exista un joc preferat de
cuvinte, arabilor le place sa-si exprime aceeasi idee n cuvinte diferite.

Inamicii ateniei in prezentarea unui discurs sunt: plictiseala,

seriozitatea extrem i rigiditatea, lipsa micrii i a unui limbaj non-
verbal adecvat mesajului, un discurs monoton, lipsa interactivitii,
privirea evaziv i oboseala. Reeta succesului nu este complicat:
naturalee, umor, pauz cnd e oportun, un limbaj al corpului
echilibrat i elocvent cu un limbaj paraverbal variat i ntrebri
deschise i nchise.

In cazul acestui tip de comunicare informatia este codificata si

transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si
vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte. In
aceasta categorie se inscriu: caracteristicile vocii (comunica date
primare despre locutori: tanar - batran, energic - epuizat, alintat -
hotarat etc.), particularitatile de pronuntie (ofera date despre mediul de
provenienta: urban - rural, zona geografica, gradul de instructie etc.),
intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza etc.

Comunicarea paraverbala nu poate fiinta ca forma, decat

concomitent cu comunicarea verbala. Dar din perspectiva continutului
ele se pot separa. De exemplu un da' rostit ca nu'. Deci acelasi
3
mesaj, identic codificat verbal isi poate modifica sensul in functie de
interventia paraverbalului si sa devina altceva. Acest fenomen se
numeste supracodificare.

Comunicarea verbala este de regula purtatoarea dimensiunii

referentiale a actului comunicarii in timp ce comunicarea paraverbala
si nonverbala sunt implicate in realizarea dimensiunilor operational
metodologica si atitudinala.

Limbajul paraverbal manuit cu abilitate, mareste eficienta de

influenta si control a celor din jurul nostru, a partenerilor de
comunicare. Ceea ce transpare dincolo de cuvinte, in spatele lor, in
subtext si in toate manifestarile vocale, posturale si gestuale legate
intim de pronuntarea sau scrierea cuvintelor, reprezinta limbajul
paraverbal.

Formele de comunicare paralingvistice includ acele forme

comportamentale utilizate pentru transmiterea mesajelor si
semnificatiei lor, fara a folosi cuvintele sau sistemele lingvistice de
semne. In acest sens, cei mai utilizati termeni sunt cei de paralimbaj.

Exista numerosi stimuli incorporati mesajului verbal care,

dincolo de continutul verbal asociat, dincolo de sensul cuvintelor,
provoaca diverse reactii afective: vocea, tonul, ritmul vorbirii,
stimulul scrierii, pauzele dintre cuvinte, accentele si chiar balbele,
zambetul, clipitul genelor, atingerea, bataia cu pumnul in masa, etc.

Interventia acestora peste mesajul verbal poate provoca slabirea,

distorsionarea sau intensificarea semnificatiei cuvintelor continute de
mesaj.

Manuit de abilitate, mesajul paraverbal devine un instrument

eficace in influentarea si controlul persoanelor din jurul nostru, in
procesul de comunicare organizationala. Mesajul paraverbal obtine cu
usurinta respectul si poate smulge aprobarea, intimideaza sau mentine
presiunea.

4
 Nu poate fi neglijata nici comunicarea sonora nonverbala despre
care se afirma ca 38% din mesajele transmise in interactiunea
persoanelor sunt sonore, dar nu verbale. Acestea tin de bogatia
parametrilor muzicali ai limbajului - intonatia, timbrul, ritmul, tonul,
inaltimea etc. - cat si de sunetele nearticulate emise de om in diverse
imprejurari - oftat, tuse semnificativa.

Nuantele de vorbire afecteaza sensul expresiei, de semnalizarea

emotiilor, conditia umana, increderea sau incertitudine prin urmare,
impreuna cu mijloace verbale si nonverbale de comunicare sunt
utilizate in comunicare si fonduri paraverbale care reprezinta un set de
sunete care insotesc cuvantul rostit, aducand valori complementare.
De obicei se intampla atunci cand informatiile de comunicare
paraverbala sunt transmise prin tonuri vocale, care, in mai multe limbi
dau un inteles specific.

Cuvantul rostit nu este niciodat neutru, modul in care

vorbim,este mai important decat continutul mesajului.
Comunicarea paraverbala se bazeaza pe mecanismul de asociere a
psihicului uman. Efectul in acest caz se realizeaz prin faptul c
vorbitorul creeaza un camp comun de interactiune informatii, care
ajuta sa intelegem partenerul de cealalta parte. Mijloacele de realizare
a comunicarii eficiente aici sunt urmatoarele caracteristici ale vocii
umane:

Puterea limbajului paraverbal este dependenta de calitatile

vocale si de stapanirea mecanismelor vorbirii'.
Cei mai intalniti si utilizati stimuli paraverbali in comunicarea
paraverbala sunt: calitatile vocale, inaltimea vocii, volumul vocii,
dictia, accentul, pauzele, intonatia, ritmul vorbirii etc.

Calitatile vocale - se refera la insusirile personale implicate in

mecanismul vorbirii si la factorii care influenteaza sunetul vocii.
Sunetul vocii este influentat in primul rand de calitatea corzilor vocale
si apoi succesiv, de pozitia maxilarului, de peretii gurii, de dinti, de
limba si buze. Sunetele sunt mai clare daca pozitia corpului este
dreapta, muschii gatului intinsi, buzele flexibile, iar respiratia buna.

5
 Inaltimea vocii este data de frecventa de vibratie a corzilor
vocale. Cand suntem tensionati sau anxiosi, corzile vocale se intind
puternic, ca si corzile unei viori, iar vocea se subtiaza, devine stridenta
sau zgarie si scartaie. Cand suntem calmi si relaxati, tonul vocii
coboara, devine plin si sigur. Daca suntem obositi sau precipitati,
vocea devine aspra, gatuita. Pronuntarea clara si precisa a cuvintelor
indica disciplina interna a vorbitorului , nevoia lui de claritate.

Volumul vocii este mai usor de controlat decat tonalitatea.

Ritmul si forta respiratiei sunt esentiale. Corectia volumului vocii
trebuie sa tina seama de marimea incaperii, marimea grupului si de
zgomotul de fond.

Un volum mare de exprimare este inerent , ca o regula , motivele

sincere sau aroganta si automultumire. In timp ce volumul mic indica
retinere , modestie , tact sau lipsa de vitalitate, slabiciune a omolui.
Schimbari notabile in volum dau dovezi de emotie si entuziazm al
interlocutorului. Ca practica de comunicare, pot spori un discurs
emotionant , in alte cazuri , duc la lipsa de argumente logice.

Volumul trebuie sa fie tare la inceputul si la sfarsitul unei

prezentari pentru a sublinia obiectivele si concluziile acesteia. Se
recomanda sa pastram un volum jos, normal de conversatie adaptat
ambiantei.

Dictia este calitatea si arta de a articula si pronunta cuvintele

corect si clar. Ea se poate educa prin exercitiu. Dictia depinde de
articularea corecta si completa a consoanelor si de nuantarea clara a
vocalelor.
Accentul priveste maniera de a pronunta mai apasat, mai intens
sau pe un ton mai inalt o silaba dintr-un cuvant sau un cuvant dintr-un
grup sintactic. El poate schimba sensul cuvintelor.
Pauzele reprezinta separarea vorbirii in grupuri si cascade de
cuvinte sau fraze ce pot da unele indicii asupra starilor afective si
atitudinilor vorbitorului. Pauzele prea lungi obosesc audienta, dar
pauzele scurte, retorice, bine plasate, dau ascultatorului sentimentul de
6
implicare activa. Pauzele tactice sunt facute inainte sau dupa cuvantul
sau ideea ce merita subliniata.
Intonatia cuprinde timbrul si variatia inaltimii glasului care
transmit emotii, sentimente si atitudini. Inflexiunile vocii tradeaza
faptul ca vorbitorul este fericit, trist, furios, infricosat, prietenos, umil
sau dictatorial. Vocea indulceste sau aspreste mesajul verbal.
Transforma afirmatiile in intrebari si invers, iar uneori transforma
chiar sensul cuvintelor.
TIMBRUL VOCII
S-a observat ca femeile supraponderale tind sa foloseasc o voce de
scolarita, probabil pentru a compensa dimensiunile corporale si a
declansa un comportament de ocrotire din partea celorlalti, a
brbatilor ndeosebi.

Pe de alta parte, s-a constatat ca, in afaceri,

femeile cu voce mai joasa sunt considerate mai inteligente
, mai autoritare si mai demne de incredere:in mentalul multora, un
manager trebuie sa fie inteligent, de incredere si autoritar.

Ca brbat, el are vocea mai joas. De aici si credinta c femeile care

au vocea apropiat ca timbru de cea a brbatilor posed calitti
intelectuale atribuite n trecut reprezentantilor sexului tare dac se
poate vorbi despre asa ceva.

Ritmul vorbirii

Vorbirea poate fi calma, repezita, lenta, rapida, teatrala, afectata

sau precipitata. Daca ritmul vorbirii este ridicat, ascultatorul primeste
mesajul verbal ca pe o urgenta. Un bun vorbitor schimba viteza
pronuntarii cuvintelor in concordanta cu importanta mesajului, in
sensul ca ceea ce este nesemnificativ sau comun este rostit repede, iar
ceea ce este nou sau important este rostit rar si apasat.

Ansamblul elementelor paraverbale si nonverbale ale

comunicarii este numit metacomunicare (gr. Meta = dincolo) in plus
puterea limbajului paraverbal este dependenta de calitatile vocale si de
stapanirea mecanismelor vorbirii. Metacomunicarea se refera la

7
nivelul sugerat de emitator, iar receptorul trebuie sa distinga ceea ce a
fost spus, cum a fost spus si de ce. Orice comportament de
comunicare, verbal sau nonverbal poate fi metacomunicational.

Obstacole in gandirea si comunicarea verbala.

Faptul ca gandim in cuvinte si comunicam in cuvinte face ca intre

gandire si limbaj sa exister interdependente(alterarwa gandirii
deterioreaza expresia verbala iar alterarea limbajului corpue gandirea).

Obstacole:

-ambiguitatea(poate fi deliberata)-se folosesc sinonime, jocuri de

cuvinte, gesturi tandre care inmoaie cuvintele(ex: ii spun cuiva cuvinte
grele dar il bat prieteneste pe umar)

-polarizarea(tendinta de a privi realitatea in ipostaze contrarii si a o

descrie prin cuvinte extreme, alb sau negru, urat sau frumos, negativ
sau pozitiv, inteligent sau imbecil,sanatos sau bolnav, etc.)-rezultatul
este eroarea de excludere9ex:despre politicieni se poate afirma ca
actioneaza fie in interes politic, fie impotriva, comerciantii sunt
priceputi fie ca cinstiti fie ca hoti)

-generalizarea(este imposibil sa stim sau sa expricam totul despre ceva

si este hazardat sa tragem concluzii pripite)

-logoreea-guralivii vorbesc mult si inutil(comit indiscretii)

-egocentrismul-destui oameni sunt interesati aproape exclusiv numai

de ei insisi (creeaza frustrare si indeparteaza treptat interlocutorii
egoisti de comunicare)

-secretomania-unii oameni nu vorbesc niciodata despre ei insisi(se

simt slabi si vulnerabili), partenerii ii parasesc pentru ca se simt
respinsi,jigniti,suspectati;

-jargonul-este limbajul specific unor grupuri si categorii sociale,

profesii si meserii

8
-argoul-este un anume limbaj secret si pitoresc folosit de vagabonzi,
delicventi pentru a nu fi intelesi de comunitate

-abstractizarea-cuvinte abstracte sunt surse de probleme , cu cat

nivelul de abstractizare este mai ridicat , cu atat se introduce mai
multa incertitudine

In negocieri este obligatoriu sa obtinem de la interlocutor un mesaj

concret, specific si precis .