;;;.referat.

ro

Comunicarea nonverbala
n contextul tipurilor de comunicare, comunicarea nonverbala prezinta interes din cel putin doua motive: 1. rolul ei este adesea minimalizat; 2. ntr-o comunicare orala, 55% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limba ului nonverbal. !cest procenta a fost stabilit la mi locul anilor "#$ de %. &einer, care a considerat ca ponderea comunicarii nonverbale n cadrul comunicarii este mare, av'nd un rol deosebit de important. Concluzia: limba ul nonverbal, concretizat n (esturi, mimica, postura, prezenta personala, poate spri ini, contrazice sau substitui comunicarea verbala. )ractic, mesa ul nonverbal este cel mai apropiat de realitatea eminentului si i se acorda atentia cea mai mare de catre interlocutor. *in punct de vedere onto(enetic, comunicarea nonverbala are o mai mare precocitate, baz'ndu-se at't pe comportamente nnascute si expresive ale afectelor si emotiilor, c't si pe cele dob'ndite prin nvatare sau imitatie. +a fel ca si paraverbalul, nonverbalul este canalul predilect al comunicarii afective atitudinale, contribuind la stabilirea dimensiunii relationale a actului comunicativ. ,orbim cu a utorul or(anelor verbale, dar comunicam cu ntre(ul nostru corp, fiecare parte a acestuia subliniind, ntarind, afirm'nd sau ne('nd ceea ce buzele noastre au rostit. -u alte cuvinte, limba ul corpului furnizeaza instantaneu un raspuns vorbitorului, comunic'ndu-i indirect cum se prezinta. %esa ele nonverbale tind sa dezvaluie, de exemplu, dorinta de sinceritate a celui ce comunica, convin(erea, abilitatea, atitudinea si sentimentele, masura n care auditoriul i accepta mesa ul. .econstientizarea sau i(norarea importantei acestor mesa e sau imposibilitatea de a citi si interpreta acest limba fac sa se piarda o parte din substanta comunicarii. GESTURILE /xprimarea verbala este facilitata ndeosebi de (estica si de miscare. 0nterzicerea acestora de catre profesor poate bloca comunicarea verbala 1apar bloca ele, pauzele marcate de 2a3, 2a3, cuvintele a un( mai (reu pe buze, starea de iritare creste etc4. -onstatam ca mai ales gesturile sustin psi5olo(ic comunicarea verbala. ntrebarea este ce identitate au (esturile, ce ne obli(a sa (esticulam, care sunt (esturile cel mai des folosite, cum se clasifica ele6 %a oritatea cercetatorilor iau ca punct de pornire raporturile (estului cu cuv'ntul, clasific'ndu-le n (esturi substitutive, completive si de nsotire a discursului verbal 1dupa %i5ai *inu4. 7 alta clasificare mult citata este cea a cercetatorilor ). /8man si &. 9riesen, potrivit carora (esturile sunt de urmatoarele feluri: 1. gesturi mimice sau corporale (expresori) : nsotesc o traire or(anica cu tenta afectiva 1tresarire, roseata, crispare de durere4; au valoare comunicativa marc'nd exprimarea 1ne b'lb'im, vorbim (reu, suntem tematori4; au valoare culturala 1tristetea, durerea, dez(ustul, amenintarea, nelinistea, triumful, victoria4 sunt exprimate cam la fel peste tot n lume 1ncruntarea, dispretul, sur'sul, semnul , pentru victorie sau 7 pentru

triumf4. 9aciliteaza relatia profesor-elev; adult-copil, deoarece comunic a starile sufletesti ale emitatorului. /le sunt mai mult indicii dec't semnale. 2. gesturi de reglaj/miscari care permit schimbul verbaldintre interlocurori 1re(ulatori4, care diri eaza, controleaza si ntretin comunicarea verbala; exemple: apropierea de partener, pozitia de ascultare, sc5imb de priviri reciproc, cererea cuv'ntului, ridicarea n picioare, cresterea < ncetinirea debitului verbal etc. =e apeleaza la ele atunci c'nd: se doreste afirmarea, cresterea elocventei, cucerirea auditoriului etc. apar doar n prezenta partenerului cu care se comunica. *aca partenerul nu este de fata 1convorbire telefonica4, frecventa acestor miscari scade drastic. !u functie expresiva si fatica deoarece releveaza atitudinea participantilor fata de interactiune. >. miscari care sustin si completeaza exprimarea verbala 1ilustratori4: sunt o comunicare a experientei sociale a individului, fiind (esturi care se dob'ndesc prin nvatare indica directia 1sus< os, acolo<aici, departe, nainte<napoi4; forma 1dreptun(5i, spirala, cerc etc.4; dimensiunea 1mare, mic4; persoana 1tu, mie, lui4; modul de actiune 1ncet<repede4 au rolul de a accentua<ntari<explica cuv'ntul, ndeplinind functia de nsotire si completare a comunicarii verbale. ?. gesturi cu semnificatie speciala 1embleme4 : nlocuiesc cuvintele. =unt arbitrare, au valoare de semn si ec5ivalent lin(vistic cert, de unde si valoarea de substituit al cuv'ntului 1exemplu: miscarea capului pentru *a<.u, clipitul complice din oc5i; de(etul la t'mpla : pentru nebunie; palma pe obraz si t'mpla : pentru somn; de(etul la buze : pentru liniste etc.4 5. gesturi stereotipe cu rol manipulatoriu (adaptorii); sunt de cele mai multe ori ticuri: au rol de descarcare si de ec5ilibrare psi5ica sunt de doua feluri: - manipulari de obiecte n scop practic 1aran atul cravatei, miscatul pixului, aran area n timp ce vorbim a unor foi etc.4 se numesc si alteradaptori, respectiv : automanipulari 1rasucirea unei suvite de par, atin(erea urec5ii, balansul piciorului, rosul un(5iilor, suptul de(etului, le(anatul capului etc4. =e numesc si auto-adaptori 1raspund unor nevoi intime4 -@sunt (esturi automate care sporesc 1frecvent4 n momente de concentrare, de tensiune psi5ica, de sin(uratate etc. -@sunt o 2supapa3 pentru detensionare -@pot fi o (estica ce vine din copilarie, de multe ori. !daptorii constituie clasa de (esturi cea mai putin le(ata de comunicare. Concluzie: cele cinci cate(orii de (esturi au functii specifice: fie dezvaluie subiectul care comunica 1expresorii4 : ticuri, expresii cu ncarcatura culturala;

 fie structureaza comunicarea 1re(ulatorii4 : n functie de privire, pozitie, debit putem sa comunicam cursiv, normal; fie determina<ntaresc continutul transmis 1ilustratorii si embleme le4 : ntarind cuv'ntul cu un semn 1clipim complice, miscam capul, ducem de(etul la buze pentru liniste4; fie faciliteaza racordarea si adaptarea partenerilor la situatia de comunicare 1prin adaptori4 : a ut'ndu-ne sa ne ec5ilibram emotional, sa ne detensionam, pentru a nu altera comunicarea. *aca vizam comunicarea didactica, atunci putem apela la o alta clasificare a (esturilor<miscarilor profesorului n procesul educational, facuta n anul 1A##, de catre B.%. Crant si C.*. Dennin(s, care evidentiaza doua mari cate(orii de miscari, respectiv: ! : miscari personale sau de autoreg lare : proprii fiecarui profesor si concretizate n (esturi sau ticuri specifice de natura personala: aran area cravatei, fixarea oc5elarilor, aran area parului, nc5iderea<desc5iderea 5ainei s.a.m.d.; B : miscari de instruire care au statutul de parti componente ale actului de predare, comunic'nd semnificatii esentiale. )entru exemplificare, redau mai os c'teva miscari de instruire ale profesorului: indicarea tablei si fixarea privirii spre un anumit elev; ndreptarea intentionata a privirii asupra clasei; baterea palmelor, pocnirea de(etelor; aruncarea privirii spre o priza si nm'narea prelun(itorului unui elev, n mod ostentativ; miscarea capului n sens afirmativ<ne(ativ, n timp ce un elev raspunde; ridicarea spr'ncenelor, str'n(erea buzelor, etc. +a r'ndul lor, si elevii recur( la nonverbal 1.,4 n reactia lor la clasa. !ceste miscari de instruire ale elevilor au valoare de feed-bac8 pentru profesor, dar numai n conditiile n care profesorul le interpreteaza corect. n cele ce urmeaza, exemplific cu o suita de miscari de instruire ce au frecventa deosebita n comportamentul elevilor la clasa: -@ridicarea m'inii; -@balansarea capului 1fata -spate4 n timpul predarii; - @ncretirea fruntii n timp ce profesorul explica; -@privirea repros ndreptata spre un cole(; -@privirea spre fereastra; a(itatie n banca. )entru a ne da seama c't de frecvente sunt (esturile pe care le folosim, putem sa ncercam sa vorbim cu m'inile la spate. -'teva elemente ale limba ului (esturilor ar fi: str'n(erea pumnilor : denota ostilitate si m'nie, sau, depinz'nd de context, determinare, solidaritate, stres; brate desc5ise : sinceritate, acceptare; m'na la (ura : surpriza si acoperirea (urii cu m'na : ascunderea a ceva, nervozitate. -apul spri init n palma semnifica plictiseala, dar palma 1de(etele4 pe obraz, dimpotriva, denota interes extrem. %'inile tinute la spate pot sa exprime superioritate sau ncercare de autocontrol. !tentie nsa si la diferentierile culturale. *e exemplu, prin miscarea capului de sus n os spunem 2da3, n timp ce oamenii din =ri +an8a redau acelasi lucru prin miscarea capului de la

dreapta la st'n(a. Cestul de aratare cu de(etul este considerat nepoliticos la noi, insulta n E5ailanda si absolut neutru, de indicare, n =F!. Ftilizarea (esticulatiei excesive este considerata ca nepoliticoasa n multe tari, dar (esturile m'inilor au creat faima italienilor de popor pasional. %odul n care americanii si ncruciseaza picioarele 1relaxat, miscari lar(i, fara nici o retinere4 difera de cel al europenilor 1controlat, atent la pozitia finala4; cel al barbatilor difera de cel al femeilor. Fn american va pune picioarele pe masa daca aceasta nseamna o pozitie comoda sau daca vrea sa demonstreze controlul asupra situatiei. +a noi oamenii tind sa fie destul de constienti de modul n care fac acest (est si l asociaza n moduri diferite cu formalitatea, competitia, tensiunea. B't'itul picioarelor denota plictiseala, nerabdare sau stres. EXPRESIA FETEI -omunicarea prin expresia fetei include mimica 1ncruntarea, ridicarea spr'ncenelor, ncretirea nasului, tu(uierea buzelor etc.4 zmbetul 1prin caracteristici si momentul folosirii4 si privirea 1contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii etc.4. 9ata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un mi loc de exprimare inestimabil. n modnormal, oc5ii si partea de os a fetei sunt privite cel mai intens n timpul comunicarii. =e considera, de exemplu, ca ntr-o conversatie cu o femeie, ceea ce exprima oc5ii este mult mai important dec't ceea ce exprima cuvintele. 1. Mimica este acea parte a fetei noastre care comunica: fruntea ncruntata semnifica preocupare, m'nie, frustrare; spr'ncenele ridicate cu oc5ii desc5isi : mirare, surpriza; nas ncretit : neplacere; narile marite : m'nie sau, n alt context, excitare senzuala; buze str'nse : nesi(uranta, ezitare, ascunderea unor informatii. 2. Zmbetul este un (est foarte complex, capabil sa exprime o (ama lar(a de informatii, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism, ena. 0nterpretarea sensului z'mbetului variaza nsa de la cultura la cultura 1sau c5iar subcultura4, fiind str'ns corelata cu presupunerile specifice care se fac n le(atura cu relatiile inerumane n cadrul acelei culturi. . Privirea- =e presupune ca oc5ii sunt 2o(linda sufletului3. %odul n care privim si suntem priviti are le(atura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, ncredere si prietenie. -5iar si a privi sau a nu privi pe cineva are un nteles. )rivind pe cineva confirmam ca i recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii cuiva nseamna dorinta de a comunica. 7 privire directa poate nsemna onestitate si intimitate, dar n anumite situatii comunica amenintare. n (eneral, o privire insistenta si continua deran eaza. Gealizarea contactului intermitent si scurt al privirilor indica lipsa de prietenie. %iscarea oc5ilor n sus exprima ncrederea de a ne aminti ceva; n os : tristete, modestie, timiditate sau ascunderea unor emotii. )rivirea ntr-o parte, sau a nu privi pe cineva poate denota lipsa de interes, raceala. /vitarea privirii nseamna ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie. )upilele dilatate indica emotii puternice. )upilele se lar(esc, n (eneral, la vederea a ceva placut, fata de care avem o atitudine de sinceritate. )upilele se micsoreaza ca manifestare a nesinceritatii, neplacerii. -lipirea

frecventa denota anxietate. *upa %ar8 Hnopp, functiile mai importante ale comunicarii vizuale sunt n numar de patru: a4 cererea de informatie; privirea oaca un rol determinant n realizarea feedbac8-ului, ea constituind principalul mi loc de re(lare a interactiunii. b) semnalul dat altor persoane ca pot vorbi; ntr-o comunicare de (rup, selectarea vorbitorului urmator poate fi facuta pe cai lin(vistice, sau prin orientarea privirii. c4 indicarea naturii relatiei; orientarea si durata privirii nu se asociaza numai cu interesul sau cu ostilitatea , ea poate semnala si existenta unui raport social de un tip anume. d4 compensarea distantei fizice; interceptarea privirii cuiva aflat la distanta, ntrun loc a(lomerat, ne face sa ne simtim mai apropiati de el, c5iar daca, practic, ram'nem departe unul de altul. n paralel cu proxemica spatiala, privirea instaureaza o proxemica vizuala, ce poate intra n contradictie cu cea dint'i. *e natura relatiei depinde si amplasamentul punctului catre care ne atintim privirea. ntr-o convorbire oficiala se vizeaza, n cea mai mare parte a timpului, un loc situat n mi locul fruntii interlocutorului. 7 conversatie amicala coboara punctul oc5it undeva ntre oc5i si (ura, pentru ca un (rad mai mare de intimitate sa l aduca mai os, ntr-o re(iune situata ntre barbie si zona coapselor. P!STURA C!RPULUI )ostura<pozitia comunica n primul r'nd statutul social pe care indivizii l au, cred ca l au, sau vor sa l aiba. =ub acest aspect, constituie un mod n care oamenii se raporteaza unii fata de altii atunci c'nd sunt mpreuna. Frmarile posturii corpului ne dau informatii si despre atitudine, emotii, (rad de curtoazie, caldura sufleteasca. 7 persoana dominanta tinde sa tina capul nclinat n sus, iar cea supusa n os. n (eneral, aplecarea corpului n fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar uneori si neliniste si preocupare. )ozitia relaxata, nclinat pe scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseala sau autoncredere excesiva si aparare la cei care considera ca au statut superior interlocutorului. )osturile pe care le au oamenii, corelate cu relatia dintre ei atunci c'nd sunt mpreuna se pot clasifica n trei cate(orii: 1. de includere/neincludere, postura prin care se defineste spatiul disponibil activitatii de comunicare si se limiteaza accesul n cadrul (rupului. *e exemplu, membrii (rupului pot forma un cerc, pot sa se ntoarca<aplece spre centru, sa -si ntinda un brat sau picior peste intervalul ramas liber, indic'nd prin toate acestea ca accesul la (rup este limitat. 2. de orientare corporala se refera la faptul ca doi oameni pot ale(e sa se aseze fata -n fata 1vis-avis4 sau alaturi 1paralel4. )rima situatie comunica predispozitia pentru conversatie, iar a doua : neutralitate. >. de congruenta/necongruenta, postura care comunica intensitatea cu care o perosoana este implicata n ceea ce spune sau face interlocutorul. )articiparea intensa conduce la postura con(ruenta 1similara cu a interlocutorului4; sc5imbarea posturii interlocutorului declanseaza n acest caz sc5imbarea posturii celui puternic implicat n comunicare. n cazul n care exista ntre comunicatori diver(ente de statut, de puncte de vedere sau opinii, apar posturile necon(ruente: persoana nu priveste spre interlocutor, nu

interactioneaza sub nici o forma. =unt pozitii foarte importante n actul didactic, ce trebuie cunoscute n primul r'nd de catre profesori. PRE"E#TA PERS!#ALA )rezenta personala comunica, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a mbracamintei, a mirosului 1parfum, miros specific4, a bi uteriilor si a altor accesorii vestimentare, starea<conditia individului. !vem n cultura noastra anumite atitudini privind le(atura dintre forma corpului, aspectul exterior si personalitate. *istin(em trei tipuri de fizicuri: 1 - ectomorf 1fra(il, subtire si nalt4; 2 - endomorf 1(ras, rotund, scurt4; > - mezomorf 1musculos, atletic, nalt4. *atorita conditiilor sociale am 2nvatat3 ce sa ne 2asteptam3 de la oamenii apartin'nd diferitelor cate(orii. !stfel, tindem sa-0 percepem pe ectomorfi ca fiind tineri, ambitiosi, suspiciosi, tensionati, nervosi si mai putin masculini; pe endomorfi i percepem ca fiind batr'niciosi, demodati, mai putini rezistenti fizic, vorbareti, buni la suflet, a(reabili, de ncredere, prietenosi, dependenti de altii; pe mezomorfi i percepem ca fiind ncapat'nati, puternici, aventurosi, maturi n comportare; n masura n care este rezultatul unei ale(eri personale, o(lindeste personalitatea individului, este un fel de extensie a eului si, n acest context, comunica informatii despre aceasta. /a poate afecta c5iar comportamentul nostru (eneral sau al celor din ur. mbracamintea se poate folosi pentru a crea un rol. mbracamintea si accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. *e exemplu, femeile care acced la o functie mana(eriala nalta vor tinde sa se mbrace ntrun mod particular 1costum sobru din doua piese4, purt'nd accesorii similare celor barbatesti 1servieta diplomat4. mbracamintea non-conformista comunica faptul ca purtatorul este un ori(inal, razvratit social, posibil creator de probleme sau artist. )entru situatiile didactice este apreciata mbracamintea decenta. n final, dupa ce a fost caracterizat fiecare tip de limba n parte, este bine sa cunoastem anumite aspecte ale limba ului nonverbal de care trebuie sa tinem cont n interpretarea lui: -@pentru a evita interpretarea (resita a unui element de limba non-verbal este bine sa-l interpretam n contextul tuturor celorlalte elemente verbale si non-verbale -@caracteristicile de personalitate individuale, de educatie, experienta de viata etc., sunt elemente care trebuie luate n considerare n interpretarea corecta a limba elor nonverbale -@modul de folosire si interpretare a limba elor non-verbale difera sub multe as pecte: de la cultura la cultura, de la individ la individ, de la profesie la profesie etc. Concluzii 1. ,orbim apel'nd la coardele vocale, dar comunicam cu ntre(ul corp pe care l facem si mai expresiv cu a utorul: -@relatiilor stabilite cu partenerul; -@mbracamintii purtate; -@spatiului pe care-l controlamsi cu a utorul distantei la care ne plasam fata de auditoriu.

!sadar, comunicarea para si nonverbala, constituie canalul predilect al comunicarii afective, atitudinale, contribuind la stabilirea dimensiunilor relationale ale actului comunicational si fiind esentiale n nceperea, sustinerea si oprirea comunicarii. ! utati de para si nonverbal oamenii se comporta ca si cum n permanenta ar avea de ucat un rol la scena desc5isa, pentru care asteapta aplauze sau recompense. +a modelarea comunicarii extraverbale sunt antrenati factori biolo(ici 1(enetici si constitutionali4, psi5olo(ici 1ndeosebi cei emotionali4, socioculturali 1nivelurile de instruire, modele culturale4, socioprofesionali 1modele socioprofesionale4. 2. ntr-o comunicare didactica : care este preponderent verbala : comunicarea paraverbala si comunicarea nonverbala nu vin n completare, ci formeaza un ntre( bine structurat, complex si conver(ent. *esi nu au aceleasi re(imuri si ritmuri de codare, transmitere si decodare, lipsa uneia sau alteia saraceste si n(reuneaza comunicarea, cu at't mai mult cu c't comunicarea paraverbala si comunicarea nonverbala sunt de ?,5 ori mai rapid decodificate 1interpretare, nteles4 dec't comunicarea verbala; de multe ori : mentionez : comunicarea nonverbala este cea care da sens mesa ului 1un (est, o clipire, o mimica etc.4. *e asemenea, un mesa informational caruia i se adau(a : voit : latura paraverbala, si sc5imba cu 1I$ (rade semnificatia 1un accent, o pauza<tacere, o anumita inflexiune a vocii, un anumit ritm : poate sa treaca mesa ul de la seriozitate la persiflare<intero(are<amenintare<indiferenta<stupoare< an(oasa<etc.4. >. Erairile afective si atitudinile : indispensabile pentru dimensiunea relationala a comunicarii : se transmit mult mai usor si mai bine prin comunicare paraverbala si comunicare nonverbala 155% prin comunicare nonverbala; >I% comunicare paraverbala4. Exemplu: interziceti vorbitorului 1profesor<scolar4, (estica si mimica atunci c'nd transmite mesa ul informational si ntrea(a comunicare va suferi ca ritm, coerenta, intensitate, su(estivitate, spectaculozitate si c5iar relevanta. -@*aca profesorul doreste sa atra(a atentia elevilor si actioneaza la maniera: Atentie, va rog! : spus ca atare, monoton, linear : nu obtine rezultate 1elevii continua sa faca ceea ce faceau p'na atunci4. -@*aca spune, nsa, Atentie, va rog! : cu un ton ridicat 1nu tipat4, 5otar't, ferm, spr'ncene mbinate, salt'nd pe v'rfuri : atunci cel putin pentru c'teva secunde elevii tresar, se mobilizeaza, se uita la profesor si se pre(atesc sa retina<sa se conformeze . ?. Eot n comunicarea didactica, c'nd avem de prezentat continuturi implicite, comunicarea para si nonverbala trebuie sa fie concordante pentru a sustine comunicarea verbala si a-l a uta pe scolar sa descopere si sa ntelea(a 1exemplu: nu poti sa faci o afirmatie dura cu o voce vesela, dar av'nd o mina trista4. n acelasi timp, ntre: comunicarea verbala si comunicarea paraverbala : pe de o parte, comunicarea verbala si comunicarea nonverbala : pe de alta parte, pot apare discordante, n functie de continutul mesa ului si de intentia vorbitorului. Exemplu: o ironie ca o lauda, dar pe un ton dispretuitor, av'nd o mimica zeflemista sau c5iar dispretuitoare poate induce n eroare interlocutorul, care nu mai stie ce sa creada. +o(ic, ca sens, comportamentele paraverbale si nonverbale : luate mpreuna

sunt concordante pentru ca presupun constie nta, voluntarism si spontaneitate. -uplarea comunicarii verbale cu comunicarea paraverbala si comunicarea nonverbala, interactiunea si interconditionarea acestora dau acuratete comunicarii umane, respectiv dau autenticitate si inte(ritate, ale caror beneficii sunt multiple. !curatetea comunicarii implica ntre(ul 2/F3 n comunicare: si mintea, si trupul, si spiritul si inima 1sufletul4 1si biolo(icul, si psi5olo(icul, si socialul si culturalul4; si constientul si subconstientul; si ('ndirea rationala, si ad'ncurile sufletului. !curatetea comunicarii presupune ca ceea ce a fost spus 2cur(e3 de la vorbitor ca sincer si complet, iar ceea ce e auzit de ascultator e primit n ntre(ime. !curatetea comunicarii J ec5ilibrul ntre minte, intelect 1spirit4 si inima. !curatetea comunicarii (enereaza si sustine autodesav'rsirea. ntre cele trei tipuri de comunicare, cu comportamentele corespunzatoare, se instituie relatii temporare si de sens. =imultaneitatea este obli(atorie n cazul celei verbale si paraverbale, n timp ce comportamentul nonverbal poate fi simultan, anticipativ sau succesiv. *e aceea Bourdieu a tinut cont n calcularea eficientei actului de comunicare educativa at't de caracteristicile sc5emei de comunicare, c't si de faptul ca la un moment dat sau c5iar pe ntrea(a perioada a comunicarii, aceasta poate deveni lateralizata daca sensul sau este unidimensionat si unidirectionat, de la emitator la receptor, c'nd receptorul nu devine niciodata emitator si deci actul comunicarii nu e o interactiune autentica pentru ca nu exista feed-bac8. Re$erin%e biblio&ra$ice : 'inu( ). omunicarea , /ditura !l(os, Bucuresti, 2$$$ Cuco*( C. !si"opedagogie, /ditura )olirom, 0asi, 1AAI 1coord.4 Lero+( G. #ialogul $n educatie , /ditura *idactica si )eda(o(ica , Bucuresti 1A#? Paun( E. %ocio pedagogie scolara, /ditura *idactica si )eda(o(ica , Bucuresti,1AI2 Soi%u( L. !edagia comunicarii, /ditura *idactica si )eda(o(ica, Bucuresti, 1AA5