Sunteți pe pagina 1din 5

COMUNICAREA VERBALA Concept. Omul este o fiinta sociala care traieste si se dezvolta in grup.

El se desprinde rar si numai in cadrul unor motive bine intemeiate de grupurile sociale carora le apartine (familie, grup de munca, etc). Grupul nu exista ca atare decat daca membrii sai comunica. Nivelul si intensitatea numarului de comunicari directe dintre membrii grupului sunt invers proportionale cu marimea acestuia. Universul comunicarii se largeste in cadrul activitatilor desfasurate de grup mijlocindu-i omului contactul informational cu mediul inconjurator, cu sine, cu altii, cu rezultatele muncii sale. Comunicarea verbala este folosita in viata de zi cu zi dar si in relatiile interumane din cadrul unei organizatii. Caracteristicile comunicarii verbale sunt: reperzinta un mijloc bidirectional de comunicare; permite emitatorului sa verifice rapid cum a fost primit mesajul de catre receptor; permite modificarea mesajului in functie de reactiile receptorului, in sensul repetarii, modificarii sau anihilarii lui; faciliteaza comunicarile delicate (critica, concedierea); permite folosirea mai multor moduri de a exprima un mesaj si chiar alternarea acestora (expunere, dialog). Emitatorul care apeleaza la utilizarea comunicarii verbale trebuie sa urmareasca: receptarea corecta a comunicarii de catre interlocutor; folosirea celor mai adecvate forme de argumentare; provocarea la interlocutor a unei stari adecvate pentru desfasurarea unei discutii; folosirea acelor strategii de motivare (explicatia, analogia, comparatia, ilustrarea) care pot clarifica unele retineri ale interlocutorului.

Felul in care comunicam cu ceilalti este foarte important atat pentru intelegerea mesajului transmis cat si pentru imaginea celor ce comunica. Sunt multe persoane inteligente, creative care nu stiu sa comunice verbal in mod eficient. In cazul comunicarii verbale: se va tine seama de obiectivul comunicarii (a informa, a consulta, a instrui, etc); se va respecta personalitatea interlocutorului; se va asigura o atmosfera favorabila comunicarii; se va folosi un stil clar, precis, sugestiv si nu se va vorbi sub impulsul momentului sau sub impresia unei emotii puternice; se vor folosi fraze scurte cu o singura idee in propozitie; se vor folosi formule afirmative si constructive; se vor evita expresiile negative care provoaca la interlocutori o stare neplacuta sau o opozitie instructiva (ex: in loc de: a-ti facut multe greseli,nu sunteti bun de nimic,etc se va spune: va fi mai bine data viitoare , veti reusi in urma efortului pe care il veti depune, etc); se vor evita formule dubitative ca: s-ar putea, eventual, probabil, etc; se va utiliza timpul prezent si viitor pentru verbe si nu timpul conditional trecut (ex: asta trebuie facut si nu ar fi trebuit sa faceti asta); se va folosi o voce adecvata din punct de vedere a tonului (inaltime), timbrului (caldura) si volumului (taria); limbajul trupuli va fi folosit cu grija; se va aloca un timp rezonabil pentru comunicarea verbala; se va incuraja interlocutorul sa discute cele comunicate si sa puna intrebari.

Este foarte important ca cei care comunica verbal sa nu vorbeasca cu accent regional, sa se exprime corect gramatical si sa nu foloseasca argoul. Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integrata a responsabilitatii tuturor celor din grup si din jur.

PRINCIPII PENTRU CRESTEREA EFICIENTEI VERBALE

Comunicarea verbala este eficienta daca participantii au in vedere o serie de principii: 1. Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentru rolul de emitator cat si pentru cel de receptor; Pentru a exista o comunicare adecvata trebuie sa indeplineasca anumite cerinte: Emitatorul: trebuie sa cunoasca pregatirea si comportamentul receptorului sa pregateasca atent mesajul controlarea propriilor gesturi pentru a nu influenta negativ receptorul sa foloseasca o tonalitate adecvata practicarea unui debit verbal de 5-6 silabe/secunda, cu interval de separatie de 0,5 secunde intre cuvintele cheie sa verifice intelegerea mesajului Receptorul: sa inteleaga ce doreste sa transmita sa retina partile esentiale ale mesajului sa stabileasca importanta viitoare a mesajului pentru activitatea sa sa cunoasca credibilitatea emitatorului Pentru a asculta activ receptorul trebuie sa: aiba o stare de spirit favorabila ascultarii (lipsa emotiilor, a tensiunii nervoase) sa participe la discutie prin aprobarea emitatorului sa se concentreze asupra esentialului sa filtreze informatiile prin cunostintele personale sa retina corect mesajul sa exerseze auzul pentru a intelege corect cuvintele acordarea atentiei si timbrului, tonului, pronuntiei si gesturilor emitatorului sintetizarea ideilor principale

2. Orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a putea asculta activ;

supravegherea propriilor gesturi pentru a nu influenta emitatorul verificarea intelegerii mesajului prin feedback

3. Manifestarea interesului fata de interlocutor; Un proverb spune : daca vrei sa se intereseze altii de tine, intereseaza-te si tu de ei. In general este considerat un bun partener de discutie, acela care vorbeste mai putin si da posibilitatea celuilalt sa vorbeasca despre ce il intereseaza. Un bun interlocutor asculta foarte atent si din cand in cand stimuleaza discutia prin intrebari bine puse. Unii interlocutori produc o impresie neplacuta prin faptul ca in timp ce partenerii lor vorbesc, se concentreaza asupra a ceea ce vor spune, incat se simte ca nu asculta. Sunt putin simpatizate persoanele care asculta cu mare placere si intervin frecvent in comunicarea interlocutorilor, nemanifestand interes pentru cele spuse de acestia. La fel de neplacut impresioneaza si momentul in care receptorul priveste pe furis sau pe fata la ceas in timp ce partenerul sau vorbeste. Stabilirea rapida a unor teme de interes comun. Daca doua persoane nu se cunosc se apeleaza la cautarea unor teme de interes comun, astfel are loc o examinare reciproca a celor doua persoane. Cand reusesc sa treaca usor de la o tema la alta se poate trece la subiectul pentru care sau intalnit. Purtare prietenoasa Reteta unei comunicari eficiente poate fi: zambet, ton prietenesc, ascultare atenta, privit in ochii interlocutorului. Un zambet si o purtare prietenoasa fac ca discutia sa se desfasoare de multe ori de la sine. Chinezii au mai multe proverbe referitoare la rolul zambetului in reusita unei comunicari eficiente: Omul care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida pravalie. Un suras nu costa nimic dar infaptuieste mult. Zambetul nu poate fi cumparat, cersit, imprumutat sau furat. Daca in drumul dumneavoastra intalniti un om prea obosit pentru a va darui un suras, daruiti-l sau lasati-l pe al dumneavoastra.

Respectarea timpului interlocutorului Aprecierea ideilor interlocutorului trebuie facut sa dupa enuntarea lor, nu in timpul acesteia. Judecarea lor prematura poate intrerupe fluxul ideilor, intrerupand astfel legatura dintre ele si dezvoltarea continutului lor. Formulari altenative ale problemei

gasesc.

Modul in care este expusa o problema influenteaza felul solutiilor care se

ABC-UL COMUNICARII MANAGERIALE, MONICA VOICU, COSTACHE RUSU, EDITURA DANUBIUS, BRAILA, 1998