Portofoliu la

Comunicare profesională

Data : 12-10-2010
 În fiecare zi, în fiecare moment, fiinţele comunică între ele,
adică fac schimb de informatii. Pentru aceasta, oamenii folosesc
diferite mijloace, unele dintre ele numite "mijloace de comunicare in
masa” sau „ mass – media”.
Comunicarea e prezentă peste tot în jurul nostru. Similar
oricărui alt fenomen Comunicarea Eficientă a atras dupa sine multe
alte cai de acţiune , acele orizonturi. Putem întâlni problema
metodelor de instruire şi de azi şi de mâine din viaţa omului .
Comunicarea face posibilă coexistenţa oamenilor. Salutul sau
un gest prietenesc sunt forme simple de a stabili un contact cu ceilalţi.
Comunicarea directă între oameni este realizată prin intermediul
cuvintelor sau a gesturilor dar, pentru a face un schimb de idei sau
pentru a impartăşi cunoştinţe cu persoane aflate departe, e nevoie de
mijloacele cu ajutorul cărora să se transmită informaţiile la distanţă:
acestea sunt mijloacele de comunicare in masa sau mass-media.
Comunicarea este de trei feluri :
 Comunicare verbală
 Comunicare nonverbală
 Comunicare în scris

Comunicarea verbală
Comunicarea verbală se sprijină pe folosirea cuvântului în
comunicare. Comunicarea verbală e forma cea mai avansată de
comunicare umană , depinzând de o similaritate de limbaj între
emiţător şi receptor.
Comunicarea verbală este supusă unor reguli sociale, „Nu se
poate comunica tot şi orice”.

Comunicarea verbala se poate realiza sub mai multe

forme:
  Alocutiunea: scurta cuvântare ocazională cu o încărcătură
afectivă mare având o structură simplă – importanţa
evenimentului, impresii, sentimente, urări, felicitări.

 Toastul: foarte scurtă cuvântare ocazională în formă spontană şi

cu încărcare afectivă foarte mare. EX: Pentru o seară deosebită
şi pentru tine în mod deosebit.

 Conferinţa

 Dezbaterea

 Dizertaţia

 Discursul: cele de mai sus susţin o temă, o idee şi presupune o

abordare multidisciplinară având o structură complexă axată pe
introducere, tratare, inchidere.

Comunicarea nonverbală
În literatura de specialitate sunt menţionate nu o singură
definitie a comunicarii nonverbale ci mai multe si toate sunt
acceptate. Totul depinde din ce perspectiva este abordat procesul de
transmitere a semnelor nonlingvistice. Comunicarea nonverbală este
cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte şi care pot fi
decodificate, creaând înţelesuri. Aceste semnale pot repeta,
contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin
cuvinte. Importanţa comunicării nonverbale a fost demonstrată în
1967 de către Albert Mehrabian. În urma unui studiu, acesta a ajuns la
concluzia că numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare
verbală în timp ce 38% este transmis pe cale vocală si 55% prin
limbajul corpului.
Comunicarea nonverbală este neintenţionată, ea ne trădează
emoţiile sau atitudinea chiar dacă nu dorim acest lucru, deci trebuie sa
fim conştienţi ca mesajele non verbale uneori pot contrazice ceea ce
afirmam; 
 Comunicarea nonverbală este alcătuită dintr-un număr de coduri
separate pe care trebuie să le învăţăm şi să le folosim. Anumite
coduri non verbale sunt universale, fiind înţelese la fel în culturi
diferite; 
 Abilitatea de comunicare nonverbală creşte odată cu vârsta, cu
experienţa. Cei care comunică bine non verbal, stăpânesc în aceeaşi
măsură şi codurile non verbale şi de obicei sunt acei care reuşesc mai
bine în societate, construiesc relaţii bune cu semenii lor şi au un statut
social mai bun.
 Mesajele transmise prin comunicarea non verbale ne furnizează
informaţii despre problemele personale sau de relaţionarea la alţi
indivizi, despre care am fi jenaţi sa discutăm.

Comunicarea în scris
Modul in care te exprimi in scris poate influenta in mod
dramatic mesajul receptatde audienţă. Acest lucru se aplică în mod
deosebit în cazul noilor vizitatori pe site-ul sau blog-ul tău, care nu
sunt familiarizaţi cu personalitatea ta. Pasiunile, antipatiile, sau chiar
simţulumorului pot fi înţelese, greşit cu uşurinţă, dacă actul
comunicării nu este bine gândit. Comunicarea este un factor imprtant
în orice relaţie, fie că este vorba de un cuplu sau o companie. Studiile
realizate în companiile americane evidenţiază comunicarea scrisă ca
fiind cea mai mare problemă legată de competenţele angajaţilor.
Adevărul este că : dacă mesajul scris este la fel de confuz ca
şi cel verbal, se ajunge la acelaşi rezultat, neînţelegeri şi lipsa de
interes. Problema este că îndemânarea în scris a devenit o
artăpierdută. Curios este că noi am avut parte de mai mult
antrenament în comunicarea scrisă decât în cea verbală. Cei mai mulţi
dintre noi au primit 12 ani de educaţie în comunicarea scrisă şi totusi
o folosim numai 9% din timp. Despre iscusinţa în vorbire am învăţat
numai 1-2 ani, şi cu toate acestea o folosim 35% din timp.
 Singura asemănare pe care o putem descoperi între cele trei
tipuri de comunicare este că fiecare dintre ele transmit un mesaj
emiţătorului, fie el prin vorbe semne sau in scris.