Comunicarea interpersonală

Comunicarea reprezintă un mod de manifestare a gândurilor şi sentimentelor cu

ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor, mimicii, în scopul de a te face inţeles.
În accepţiuni speciale, comunicarea poate însemna o intervenţie orală în faţa unui
auditoriu; un mesaj care este transmis pe linie ierarhică într-o organizaţie; o relaţie
bidirecţională între subiect şi agent într-o situaţie pedagogică; un mijloc prin care
indivizii scapă de singurătate printr-un schimb cu semenii lor; un schimb de informaţii
între doi corespondenţi prin intermediul unui canal de transmisie, etc.
Etimologia cuvântului vine din cuvântul latin communicare având sensul „a pune
în comun”.
Orice comunicare este compusă din 6 elemente indispensabile:
1. emitator sau locutor
2. receptor sau interlocutor
3. enunt sau mesaj
4. cod
5. interfata
6. retroactiune

Pentru a exista comunicare, se impun câteva condiţii,astfel incat, este necesar sa

existe o intenţie, un interlocutor, o situaţie (spaţio – temporală), un context (lingvistic),
un cod (o limbă), un mesaj şi o interacţiune verbală explicită sau implicită.
Comunicarea implică interacţiunea unor categorii de factori :

• Factori psihologici- cognitivi,afectivi,comportamentali ;

• Factori interpersonali- lingvistici, sociali;

• Factori obiectivi-situationali,contextuali.

O condiţie esenţială a comunicării o reprezintă adecvarea. Emiţătorul trebuie

să aibă un limbaj adecvat, pentru a-şi putea transmite eficient mesajul, în funcţie de
obiectivele urmărite şi de identitatea destinatarului.

Pentru eficienţa comunicării, trebuie îndeplinite anumite condiţii specifice:

• Elaborarea mesajului şi căutarea condiţiilor favorabile pentru transmiterea lui;
• Exprimarea clară şi logică, operaţională a mesajului;
• Conturarea precisă a obiectivului comunicării mesajului;
• Definirea condiţiilor optime pentru a realiza o bună comunicare;
 • Transmiterea efectivă a mesajului către un receptor, prin anumite canale, mijloace
organizate;
• Receptarea mesajului, înţelegerea şi prelucrarea lui;
• Formularea răspunsului şi integrarea lui în comunicarea semnificaţiei mesajului.
Comunicarea organizaţională

Comunicarea organizaţională este o formă specifică a comunicării interpersonale

în cadrul unor structuri organizatorice. „Comunicarea organizaţională este un proces, de
regulă intenţionat, de schimb de mesaje între persoane, grupuri şi niveluri organizatorice
din cadrul organizaţiei cu scopul înfăptuirii atât a obiectivelor individuale cât şi a celor
colective” (V. Cornescu, I. Mihăilescu, S. Stanciu,).
În cadrul comunicării organizaţionale, rolul de catalizator îl deţine
comunicarea managerială. Numai o comunicare eficientă permite îndeplinirea cu succes a
funcţiei manageriale : planificarea şi programarea activităţilor, coordonarea şi controlul,
evaluarea şi autoevaluarea resurselor umane, motivarea, consultarea şi participarea
membrilor organizaţiei la realizarea scopurilor organizaţiei. Odată cu modernizarea
organizaţiilor şi creşterea gradului de intervenţie, iniţiativă şi creativitate ale membrilor
organizaţiei, s-a accentuat interacţiunea reciprocă bazată pe feedback, ceea ce a stimulat
introducerea unor mijloace de comunicare prin care managerii de la toate nivelurile să
poată verifica maniera de receptare a mesajelor transmise în scopul flexibilizării şi
adaptării deciziilor în funcţie de feedbeack-ul primit. Prin această caracteristică,
comunicarea managerială, pe lângă faptul că este indispensabilă, prin impactul său asupra
desfăşurării activităţii organizaţiei, reprezintă şi un instrument important în realizarea
schimbării în organizaţie.
Tipurile de comunicare organizaţională:
1. În funcţie de sensul comunicării ce urmăreşte circuitul ierarhic, avem:comunicare
descendenta, comunicare ascendenta, comunicare laterala, comunicare
incrucisata;
2. după gradul de oficializare se disting:comuynicare formala si comunicare
informala;
3. în funcţie de maniera de desfăşurare, comunicarea organizaţională poate
fi:comunicare directa si comunicare indirecta.
Condiţiile care reglementează succesul comunicării în organizaţie

1. O bună gestionare a relaţiilor psihologice între membrii grupului

2. Respectarea normelor sociale stabilite în grup şi o informare corectă
3. Competenţă şi cooperare între membrii grupului.

Modalitati de comunicare in organizatie:

• Feedback-ul
• Sedinta
• Interviul
• Expunera/prezentarea publica pregatita

2
 • Interventia improvizata
• Comunicarea in forma scrisa
• Comunicarea in cadrul grupului

Comunicarea in cadrul familiei

In mediul familial, comunicarea are un rol vital, fiind unul dintre cele mai
importante instrumente de dezvoltare a structurii si a relatiilor de rol familial, alaturi de
intercunoastere. In psihologia contemporana, familia este privita ca un sistem intr-o
permanenta transformare , datorata membrilor sai care si ei la randul lor sunt intr-o
continua transformare, evolutie personala, interactionand atat in interiorul familiei cat si
in exteriorul sau. Comunicarea implica procese de acomodare si ajustare a
comportamentelor.
O comunicare defectuasa poate avea numeroase repercursiunii asupra integritatii
familiei. O comunicare de calitate presupune claritatea eloctiunii, adica a dictiei, evitarea
schimbarilor de subiect, precum si a mesajelor tangentiale, intrerupte sau cu o tendinta de
trecere la alt subiect, evitante. Deasemenea este foarte important si raportul dintre acord
si dezacord: in cazul dezacordului intre membrii familiei, acestia trebuie sa fie capabili sa
isi manifeste dezacordul intr-o maniera civilizata, nonagresiva , cu un efect constructiv. O
alta calitate a comunicarii este intensitatea ei: membrii au capacitatea de a-si manifesta
afectele cu intensitate, iar aceasta intensitate trebuie sa fie gradata. Comentariile dintre
membrii trebuie sa fie amicale, calde, prietenoase, in nici un caz agresive. Nici un
membru al familiei nu trebuie exclus din conversatie, si fiecare trebuie sa vorbeasca in
numele sau , nu in al altora. Un rol important il are si repectarea promisiunilor pe care
membrii unei familiei si le fac reciproc, in general, respectarea cuvantului dat deoarece
fiecare trebuie sa aiba credibilitatea in fata celorlalti. Fiecarui membru trebuie sa ii fie
ascultata parerea de catre toti si conversatia nu trebuie sa devieze.
In cazul parintilor, este foarte important ca fiecare dintre ei sa isi asume rolul care
ii corespunde. Exista posibilitatea inversarii rolurilor prin dezvoltarea unor
comportamente maritale de substitutie reciproca sau desincronizarea rolurilor conjugale
si incompletitudinea rolurilor maritale sau parentale. Exista deasemenea o deturnare de
roluri (metoda analizei tranzactionale), o comunicare interpersonala defectuasa care
afecteaza raporturile normale de echilibru in cadrul structurii familiei. Copii vor prelua
modelele comportamentale defectuase care exista in familie si le vor aplica in propria lor
familie. De aceea este foarte important ca fiecare membru sa isi constientizeze rolul in
familie si sa se comporte ca atare.
Deci, cea mai mare problema a unui microgrup familial o reprezinta modul in care
se desfasoara comunicarea. V Satir, considera ca exista cinci cai pe care oamenii
comunica: concilierea, dezaprobarea, rezonabilitatea, irelevanta mesajului si
concordanta. Concilierea presupune acordul cu o alta persoana in situatia in care parerile
proprii, sentimentele proprii nu corespund , fapt ce poate aduce pe moment insatisfactii,
dar reprezinta o metoda foarte eficienta si necesara de comunicare in cadrul familiei,
unde este imposibil ca toti membrii sa aiba acelasi opinii, sentimente. Dezaprobarea
constituie o metoda utilizata de persoanele cu un comportament hypercritic si dictatorial,
persoane care au in realitate nevoie de afirmare, demonstrarea puterii in fata propriei

3
persoane. Rezonabilitatea reprezinta modalitatea de comunicare proprie celor cu o
incapacitatea de a-si exprima sentimentele. Irelevanta mesajului este un mod de
comunicare irelevant sau evitant care desemneaza neimplicarea persoanei sau dorinta de
a se abate de la subiect. Concordanta sau congruenta reprezinta o modalitate de
comunicare extreme de dezirabila, in care ceea ce comunica subiectul corespunde cu ceea
ce gandeste si simte.
Intotdeauna mesajele verbale sunt insotite de cele non-verbale (mesajele verbale
reprezinta doar 7% din ceea ce comunicam, in timp ce cele non-verbale reprezinta 55%).
Mesajele non-verbale pot fi expresiv – sensitive, adica fizionomice sau mimice, pot fi
corporale, reprezentate de binecunoscutul limbaj al trupului, pantomimice, kinestezice,
sau tensional-energetice. Comunicarea in cadrul familiei, o comunicare cu un caracter
foarte complex, nu se produce evident numai la nivel verbal, ci si senzitiv, extraverbal.
De exemplu, sotii sau partenerii comunica senzitiv mai mult decat verbal, furnizeaza
foarte multe informatii necomunicate verbal sau distorsioneaza continutul a ceea ce se
comunica verbal. (mister, sens subinteles). Inautenticitatea unor mesaje verbale este
demascata pe caile comunicarii sensitive si uneori kiar prin mijloace extrasenzoriale si
mijloace intuitiv-empatice. De exemplu, sotul afirma ca nu este deranjat de faptul ca sotia
a invitat anumite persoane la cine fara sa il consulte, in timp ce se aseaza “fara sa
observe” pe ochelarii sotiei lasati neglijent pe scaun. Deasemnea in comunicarea
interpersonala intervine si inconstientul, nu numai constientul. Astfel sunt posibile
razbunarile inconstiente a unuia dintre parteneri pe celalt, chiar daca la prima vedere nici
persoana in cauza nu isi poate explica de ce a facut un gest atat de rautacios.
In interiorul familiei se construiesc primele modele ale relatiilor umane, cu personae de
acelasi sex sau cu persoane de sex opus, se construieste propriul sistem de valori si de
atitudini. In acelasi timp, familia reprezinta principala sursa de satisfacere a nevoilor
afective, a nevoilor de contact cu alte persoane si de apartenenta sociala, a nevoilor de
securitate si de comunicare, pe tot parcursul vietii, (la inceput familia in care nastem, iar
cand ne maturizam familia pe care o intemeiem)

Comunicarea in cadrul grupului de prieteni

"Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun, iar

comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri.
Comunicarea e un mod de exista al comunitatii." John Dewey

Grupul poate fi definit ca fiind o comunitate de personae care au interese si opinii

commune.
Grupul de prieteni joaca un rol fosrte important in viata oricarui om.Pentu a face
parte dintr-un grup, persoana trebuie sa se identifice cu acesta, sa aiba aceleasi opinii,
obiective, conceptii.
Comunicarea in cadrul grupului de prieteni are caracter informal. Pentru
tansmiterea mesajelor in cadrul grupului membrii acestuia pot folosi anumite “coduri”,
cuvinte sau expresii proprii, acest lucru ducand totodata si la individualizarea grupului.
Comunicarea se poate realize prin mai multe mijloace: verbal,prin telefon,prin internet si
prin programele de socializare (ex:Hi5, Facebook).Comunicarea prin intermediul
programelor de socializare este o metoda moderna si extrem de utilizata mai ales in

4
ultimii ani. Acest tip de comunicare a avut o ascensiune extraordinara bucurandu-se de un
real succes in randul tinerilor.Prin intermediul reteleor de socializare tinerii conunica, fac
schimb de informatii, isi pot face noi prieteni, pot accesa alte programe sau jocuri,
comunicarea pastrandu-si insa caracterul informal.
Comunicarea in cadrul unei institutii de invatamant

Scoala are un rol extreme de important in formare si perfectionarea tinerilor

aceasta putand deveni un loc fertil al proiectarii, asimilarii si dezvoltarii unor programe
de învatare si formare continua, bazate pe experienta si creatie individuala sau de grup.
In cadrul unor astfel de programe, elevii pot dobandi abilitati metacognitive ce nu se
regasesc în procesul de predare-învatare propriu-zis, acestea fiind asociate cu latura
sociala a tânarului elev, cu personalitatea lui, cu formarea unei educatii profesionale
formative. Din aceasta categorie pot face parte : constientizarea interpersonala,
expresivitatea creativa, încrederea în sine, organizarea unor activitati extracurriculare,
abilitatea de a rationa logic, lucrul în grup, spiritul practic etc. Abordarea sistemica a
acestor tipuri de activitati conduce la dezvoltarea spiritului etic, psihologic, estetic, social,
cultural, familial.
Cu toate ca scoala are un rol important si poate chiar hotarator in formarea
tinerilor, procesul de comunicare din cadrul unei institutii de invatamant intampina
numeroase probleme.
Blocajele de comunicare dintre elev si profesori, sau chiar intre elevi - colegi de
clasa, apar datorita multor cauze. Cele mai frecvent intalnite situatii de blocaj sunt
generate de faptul ca profesorul nu-l considera pe elev partener de discutie cu drepturi
egale in comunicare. De asemenea, antrenarea reala a elevilor in comunicare, pe
parcursul lectiilor, lipseste in marea majoritate a orelor de curs. Lipsa de relationare intre
cadrele didactice sau intre reprezentantii scolii si membrii familiilor elevilor, lipsa unui
dialog autentic intre acestia sunt alte cauze care au drept efect absenta comunicarii reale
in scoala.
Societatea romaneasca costientizeaza tot mai mult necesitatea comunicarii sub
cele mai diverse aspecte. Iata de ce o analiza atenta a fenomenului comunicarii presupune
trasarea unor linii de demarcatie intre diferitele obiective ale comunicarii.

In 2005 s-a publicat pe site-ul Institutului de Stiinte ale Educatiei raportul unui
proiect de cercetare, derulat pe parcursul unui intreg an scolar, referitor la
problematica "Dezvoltarii competentelor de comunicare in invatamantul obligatoriu".
Fenomenul comunicarii a fost observat si analizat atat in mediul formal, adica in scoala,
cat si in timpul activitatilor extrascolare sau pe parcursul celor organizate in cadrul
Palatelor si Cluburilor copiilor. Scopul acestui studiu a fost acela de a prezenta situatia
reala a modului in care se comunica in scoala. Din acest punct de vedere cercetarea a
vizat doua perspective care se influenteaza reciproc. Pe de o parte, s-a analizat in ce
masura programele scolare si manualele scolare ajuta la dezvoltarea unor reale
competente de comunicare ale elevilor, iar de pe alta prin intermediul observarilor la
clasa, s-au surprins aspectele importante in comunicarea dintre elev si profesor si cea
dintre elev si ceilalti colegii de clasa.Din pacate rezultatele studiului au dezamagit.

5
 In cadrul procesului de proiectare a programelor scolare romanesti, la toate
disciplinele de studiu, s-a tinut seama de faptul ca ele sa respecte trei aspecte functionale,
si anume: practica rationala a limbii romane prin dezvoltarea unor competente de
receptare si de producere de mesaje orale si scrise; formarea si dezvoltarea unor
competente de comunicare si de interactiune prin activitati si sarcini de invatare care
vizeaza utilizarea constienta si adecvata a unor modalitati si tehnici de interactiune in
diverse situatii de comunicare; dezvoltarea unor tehnici de munca intelectuala in vederea
invatarii pe parcursul intregii vieti prin activitati, sarcini si situatii de invatare care
dezvolta deprinderile de utilizare a unor tehnici de studiu care sa permita valorificarea
cunostintelor si a capacitatilor asimilate la diverse discipline, sa utilizeze informatii din
tabele, scheme, harti etc.
De altfel nici situatia din clasa nu este multumitoare. E de dorit ca orice dascal sa
aiba abilitatea de a formula adecvat sarcinile de invatare prezentate in programele
scolare, in conformitate cu mediul in care se afla scoala si cu potentialul psihopedagogic
al elevilor cu care lucreaza la clasa. Desi pofesorul poate influenta aspectul rigid al
activitatilor de invatare si le poate aborda de o maniera aplicativa si utila pentru elev, pe
parcursul observarilor la clasa unde am asistat personal adesea am constatat faptul ca
profesorul indica elevului doar numarul exercitiului si pagina unde acesta se afla in
manual, fara a face apel la utilitatea si aplicabilitatea rezolvarii lui, in viata de zi cu zi a
elevului.
Consider ca elevii ar trebui sau ar putea vedea in dascalii lor adevarati prieteni,
mentori sau exemple de urmat.

Comunicarea in mediul academic

Particularitati privind comunicarea in mediul academic:

• comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legătură unii cu ceilalţi(se

stabileste o legatura atat intre studenti si profesori cat si intre studenti);
• în procesul de comunicare, prin conţinutul mesajului se urmăreste realizarea
anumitor scopuri şi transmiterea anumitor semnificaţii;
• orice proces de comunicare are o tripla dimensiune: comunicarea exteriorizata
(actiunile verbale si nonverbale observabile de către interlocutori),
metacomunicarea (ceea ce se întelege dincolo de cuvinte) şi intracomunicarea
(comunicarea realizată de fiecare individ în forul sau interior, la nivelul sinelui);
• procesul de comunicare se desfăşoară într-un context, adică are loc într-un anume
spatiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se află într-o relaţie
de strânsă interdependenţă(ex: locul si ziua in care se desfasoara cursurile)
• procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorită faptului că orice
comunicare o data iniţiată are o anumita evoluţie, se schimbă şi schimbă
persoanele implicate în proces;
• procesul de comunicare are un caracter ireversibil, în sensul că, o dată transmis un
mesaj, el nu mai poate fi "oprit" în "drumul" lui către destinatar.

Comunicarea are caracter formal (oficial) in majoritatea situatiilor dar poate

capata si caracter informal atunci cand ne referim la comunicare dintre studenti.

6
 Prezentarea in paralel a modului in care se desfasoara comunicarea in cadrul a
doua institutii de invatamant superior:
FACULTATEA DE DREPT
-UNIVERSITATEA CRESTINA
DIMITRIE CANTEMIR-
Profesor-student
• comunicarea are un caracter formal
Sudent-student
• comunicarea are caracter informal
Modul de transmitere al mesajului
• mesajul se transmite verbal in
majoritatea situatiilor;
• transmiterea mesajului la orele de
curs are loc prin predare;
• implicarea studentilor in
desfasurarea cursului este relativ
scazuta (exceptii:intrebarile
studentilor adresate profesorilor,
intrebarile profesorilor adresate
studentilor);
• profesorii si studentii nu se afla pe
pozitii de egalitate;
• studentii comunica intre ei fie
verbal fie prin intermediul retelelor
de socializare; relatiile dintre
studenti sunt bune;nu exista
deficiente in comunicare;studentii
se sprijina si se ajuta reciproc;
• pentru informatii referitoare la
perioada de sesiune, modul de
FACULTATEA DE ADMINISTRATIE
SI AFACERI-ADMINISTRAREA
AFACERILOR
-UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI-
Profesor-student
• comunicarea are caracter formal
Sudent-student
• comunicarea are caracter informal
Modul de transmitere al mesajului
• mesajul se transmite verbal;
• transmiterea mesajului la orele de
curs are loc prin prezentari realizate
de catre studenti; prezentarile au o
anumita tema data de catre profesor
si este necesara respectarea unui
anumit interval de timp pentru
prezentarea informatiilor;
• implicarea studentilor este detul de
ridicata cursul capatand un caracter
dinamic si interactive;profesorul
intervine doar in situatiile in care
prezentarea necesita unele
modificari sau in situatiile in care
profesorul vine cu informatii
suplimentare;
• studentii comunica intre ei fie
verbal fie prin intermediul retelelor
de socializare;exista anumite
deficiente in comunicare;
• pentru informatii referitoare la
perioada de sesiune, modul de
7
 desfasurare al examenelor, notele
obtinute etc. studentii se pot adresa
profesorilor, fie secretarei de an, fie
indumatorului sau sefului de an, sau
pot verifica site-ul
facultatii;studentii totusi nu au
incredere foarte mare in informatiile
existente pe forum-ul facultatii asa
ca prefera sa-si procure informatiile
necesare dicret de la profesori.
desfasurare al examenelor, notele
obtinute etc. studentii se pot adresa
profesorilor, sefului de an, sau pot
verifica grupul de pe internet (pe
grupul de pe Yahoo studentii au
acces liber la toate informatiile
necesare).

Concluzii:

Putem observa cu foarte mare usurinta ca in cadrul Facultatii de Administratie si

Afaceri comunicarea dintre profesori si studenti este buna, modurile in care profesorii
isi tin cursurile si isi implica studentii in desfasurarea lor fiind moderne si innovative.
Contrar modului de desfasurare a cursurilor in FAA, in cadrul Facultatii de Drept
acestea urmeaza inca modelul clasic de predare si insusire de catre studenti a
cunostintelor, fara existenta unei implicari foarte mari a studentilor.Trebuie insa
remarcat faptul ca Dreptul este o facultate grea, disciplinele studiate sunt de o
complexitate ridicata iar timpul de predare este scurt. In alte tari (ex:SUA) studentul
este obilgat sa isi insuseaca partea teoretica iar la orele de curs profesorul va prezenta
practica juridica aplicabila in domeniu, spete,siuatii de fapt si de drept etc.
Relatiile de comunicare intre studenti sunt foarte bune in cadrul Facultatii de
Drept si lasa de dorit in cadrul FAA. In cadrul FAA studentii sunt mai rigizi, mai
inchisi, intampina unele greutati in comunicare si tocmai din acest motiv s-au format
foarte multe grupuri.