Sunteți pe pagina 1din 6

Bariere lingvistice și culturale în

comunicare

Student: Olaru Elena Izabela


Grupa: Română-Engleză
Bariere lingvistice si culturale in comunicare

Comunicarea interculturală este acel schimb sau tranzacţie valorică între cel puțin
două persoane, dintre care una emite o informație, iar cealaltă o recepționează,
însoţită de înţelegerea semnificaţiilor adiacente, între persoane sau grupuri care fac
parte din culturi esenţialmente diferite. Schimburile se pot realiza la nivel ideatic,
verbal, nonverbal, comportamental, fizic, obiectual, organizaţional. Pot fi implicite sau
explicite, inconştiente sau deliberate. Informațiile pot fi transmise sub forma de mesaje,
știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise etc.
La fel ca și la comunicațiile tehnice din cadrul informaticii și matematicii,
comunicarea dintre oameni are loc cu ajutorul unui limbaj, sistem de vorbire care
folosește un anumit sistem implicit de formule de comunicare.
În timpul vorbirii, comunicarea nu se efectuează numai prin cuvinte, ci și prin
intermediul tonului vocii, al amplitudinii sau localizării respirației, al variației coloritului
epidermei (îndeosebi a celei faciale), al atitudinii noastre. De exemplu, pentru
înțelegerea unui mesaj, de cele mai multe ori este important și comportamentul
interlocutorilor: pasiv, asertiv sau agresiv.
Lumea multiculturală a zilelor noastre a creat așa-numitele bariere culturale,
cauzate de diferențele întâlnite între societăți sau chiar dintre simple culturi
organizaționale.Pentru realizarea unei comunicări eficiente, unul dintre factorii cheie,
este reprezentat de identificarea unui teren comun, unde acțiunile înteprinse sa nu
poată fi blamate ca fiind in favoarea sau defavoarea uneia dintre culturile care iau
parte.
Barierele impuse de limbaj, par adesea să fi cele mai simple, văzute prin ochii unui
personaj bilingv, dar atunci când cei doi indivizi dispun de cunosținte într-o singură
limbă, de obicei cea maternă, situatia devine din ce in ce mai complicată.
Între culturi există asemănări, deosebiri și influențe reciproce. Asemănarile sunt
reprezentate de realitățile obiective ale lumii în care trăim ( existența vieții, activitățlie
comune domestice, etc) și de existență adevărurilor universale, toate acestea
alcătuind o lista de elemente ce unesc multiplele culturi între ele.
Deosebirile dintre acestea nu sunt întâmplătoare. Pe de-o parte, sunt rezultatul
mediului geografic, fapt ce nu poate fi în vreun fel modificat, reprezentând un factor
natural și incontrolabil, care, de cele mai multe ori delimitează structurile etnografice și
culturale; social deoarece modul în care individul este educat în societatea-mama, îl
va diferenția automat de celelate părți ale acestei relații; cultural, datorită diferitelor
tradiții și obiceiuri ce au survenit în urma dezvoltării sociale, fiecare provincie deține un
anumit bagaj cultural, acesta reprezentant astăzi identitatea națională, căci, un stat
care nu deține o cultura proprie nu se poate identifica drept o entitate de sine
stătătoare; economic deoarece fiecare stat/provincie, în funcție de anumiți factori,
printre care și cei enumerați anterior, realizează un anumit statut economic ce produce
diferențe majore sau minore, care, în societatea contemporană influențează stabilirea
relațiilor interculturale; politic, prin stablirea unui sistem politic în fiecare regiune, astfel
realizându-se statele de drept; religios, prin credință pe care fiecare individ decide să
o aibă, astfel, un grup mare de persoane supuse aceluiași cult formează o comunitate
culturală distinctă; și istoric, deoarece istoria poate influența și în perioada
contemporană relațiile dintre culturi. Atât conflictele care au avut loc acum câteva mii,
sute sau zeci de ani, cât și evenimentele care i-au reunit îi influentează astăzi pe
indivizi să stabilească anumite relații. Două exemple întalnite foarte des în Romania
sunt: pe de-o parte istoria tumultoasă dintre români și turci, influentează și astăzi ce
numim, relații interculturale, existând o oarecare reținere când vine vorba de a ‘adopta’
o persoană de naționalitate turcă, bătrânii de cele mai multe ori, afirmând că nu trebuie
uitat ceea ce a fost realizat acum sute de ani, și anume, eliberarea de sub ocupația
otomană; cel de-al doilea exemplu este reprezentat de relația romano-maghiară
întalnită în Transilvania, unde într-un procent nesemnificativ se întâlnește o populație
de etnie maghiară, care, invocand motive istorice cere retrocedarea teritoriului și
recunoașterea limbii maghiare ca autonome. Acesta este teritoriul romanesc unde este
întalnit într-o concentrație destul de mare, conflicutul între culture, apărând de
asemenea bariere culturale și lingvistice din cauza celei de-a doua limbi folosite, și
anume, limba maghiară. În ceea ce privește granițele țării, în teritoriile străine apropiate
de graniță, posibilitatea cunoașterii limbii romane este ridicată, datorită contextului
istoric ce relevă apartenență în trecut a acestor teritorii de către statul roman de astăzi.
La granița din sud-est, invecinată cu Marea Neagră, întalnim insă un fenomen
lingvistic interesant. Asa-numiții ‘aromâni, sunt o latură a latinității răsaritene, care au
drept limbă oficiala, limba aromână, care, după spusele cercetătorilor este un dialect
al limbii române. Chiar dacă este considerate astfel, limba aromână nu întrunește
asemănări cu limba nativă a românilor, astfel, aromânii sunt nevoiți să învețe limba
statului gazdă( româna, bulgarească, greacă), aceasta dificultate de comunicare fiind
pusă sub semnul barierei lingvistice, prin imposibilitatea de comunicare cu semenii.
Subiectul ‘barierelor interculturale’ a fost de-a lungul timpului unul destul de
controversat, astfel fiind discutat de un numar nespecificat de cercetători care au venit
cu diferite opinii referitoare la metode eficiente de combatere a acestui fenomen.
Edward Hall, care poate fi considerat fondatorul disciplinei ‘comunicare interculturală’,
se numără printre antropologii care au incercat să explice acest fenomen natural și
lingvistic. Pornind de la acest concept, cercetătorul afirmă faptul că piedicile în
comunicarea dintre culturi pot apărea din cauza neîntelegerilor provocate de
diferențele comportamentale, perceptuale existente între indivizii proveniți din culturi
diferite, precum si din activarea stereotipurilor, de cele mai multe ori, negative.
Neintelegerile, interpretările greșite și rupturile de comunicare sunt o trăsatură
inerentă a comunicării intelectuale. Studiile au pus în evidență faptul că nativii
tolerează greșelile de limbă (lexicale si gramaticale) ale străinilor, dar recurg rapid la
stereotipuri negative legate de interlocutorii care nu respectă regulile iv nteractionale
validate de cultura-gazda. Astfel, un strain trebuie sa respecte legile nescrise ale
comunitatii pe care o viziteaza, in acest fel putandu-I fi scuzate greselile de limba
facute, nefiind blamat pentru acestea cu unica conditie precizata mai sus. Sirul
elementelor care pot afecta comunicarea interculturaa, ducand la neintelegeri si chiar
conflicte ce pot degenera nu se opreste aici, altele fiind:etnocentrismul, activarea
stereotipurilor si a prejudecatilor, predispozitiile cognitive, identitatea sociala dar si
emotia, element neglijat de cele mai multe ori.
Etnocentrismul, este elemental characteristic oricarui grup cultural, fiind tendinta
care il face pe individ sa se plaseze in ‘centrul universului’, sa evalueze din perspectiva
normelor si valorilor propriei culture, toate celellate forme de manifestare exterioare
culturii sale. Totodata, etnocentrismul il determina pe individ sa considere normele si
valorile culturii sale ca fiind bune, superioare altora, morale, adecvate, normale,
exagerand astfel diferentele fata de alte grupuri culturale si trecand cu vederea
asemanarile, vlorizand negative comportamentele deviate de la propriile norme,
dezvoltand sentimente de ura fata de celelate culture.
Stereotipurile reprezinte, in general, puncta de sprijin in comunicarea interculturala,
oferind participantilor puncta de pornire pentru reducerea incertitudinii
communicative.Problemele de comunicare apar atunci cand caracterizarile
stereotipice sunt absolutizate si devin bariere in interactiune, in negocierea
semnificatie si a relatiei. Un astfel de stereotip este des intalnit in tarile preferate de
cetatenii romani pentru a merge la munca (Spania, Italia, Anglia), unde romanii sunt
adesea asimilati cu cetatenii de etnie rroma. Acest stereotip impiedica de cele mai
multe ori dezvoltatea romanilor in tarile-gazda si ii condamna la ‘temnita’ unei vieti
presarate cu rasism, totul din cauza stereotipurilor formate de-a lungul anilor in anumite
tari.
Tendinta indivizilor de a-si construi o identitate sociala si de a-si pastra o imagine
favorabila in cadrul comunitatii din care fac parte ii determina sa-I evalueze pozitiv pe
membrii propriului grup si negative pe cei care apartin altor grupuri. In acelasi timp, cu
cat identitatea de grup a unui individ este mai puternica, cu atat mai mult acesta are
tendinta de a aplica prejudecati uniforme in raport cu membrii altor grupuri. Totodata,
cu cat identitatea unui individ cu grupul sau este mai puternica, cu atat va percepe mai
clar diferentele dintre propriul grup si celelalte.
Studiu de caz- Romanii si maghiarii-o lupta nefireasca pentru un trecut pierdut
Am ales abordarea unui subiect de actualitate in comunitatea mea mama, si acela
al conflictului dintre maghiarii si romanii din Transilvania, deoarece este un exemplu
elocvent al unei lupte ce implica bariere lingvistice-prin prezenta a doua limbi (una
nationala, recunoscuta si alta minoritara, nerecunoscuta national) dar si bariere
culturale din cauza etniilor diferite, automat si a traditiilor culturale apartinand celor
doua tari: Romania si Ungaria.
In anul 1985, un nume cunoscut vremurilor contemporane, poetul Corneliu Vadim
Tudor, publica un poem care arata ‘parerea’ si prejudecatile pe care romanii le au fata
de maghiari, acesta fiind modul in care conflictele apar. ‘’„Noi n-o să ne-nţelegem
niciodată/şi casă bună n-am făcut prin ani/căci mâna voastră veşnic e pătată/de
sângele românilor sărmani./Trufaşi şi cruzi, şi fără de măsură/nici fiarele pădurii nu-s
ca voi/cu ochii tulburi, injectaţi de ură/visând la un mileniu de noroi.”
Un mesaj dur, transmis prin cuvinte greu de acceptat dar, totusi, cu un mesaj cat
de poate de adevarat: romanii si ungurii nu se vor intelege niciodata deoarece acest
fel de conflicte si instigari la ura nu se vor opri.Ne acuzam reciproc, la fel ca oricare
alte doua nationalitati care incearca sa castige maretia, ca suntem diferiti unii de
ceilalti, vazand toate elementele caracteristice ale celorlati drept un lucru negativ.
Acest fenomen, se numeste, dupa cum am precizat mai sus, etnocentrism,
punerea intr-o luminna buna a celor la fel ca noi si dezumanizarea celor diferiti. Aceste
greseli vin insa din neintelegerea corecta a unor cuvinte precum ‘diferit’, care nu are
doar conotatia negative dobandita in contextual prezentat. Acest lucru, insa, nu este
doar de actualitate, avand radacini adanc sapate in istorie. Dupa cum este firesc, cele
doua limbi (romana si maghiara) dispun de diferente majore atat in vocaular cat si in
ceea ce priveste gramatica, elementele prezente in una, nefiind prezente si in cealalta.
Dar, ceea ce cauzeaza din ce in ce mai multe probleme in comunicarea
interculturala nu tin de niciunul dintre elementele precizate, majoritatea datorandu-se
limbajului, cuvintelor care sunt folosite si care adesea pot fi ntelese gresit. În limba
maghiara, din cuvântul nemzet ("natiune") sunt derivate atât sensul notiunii
"nationalitate" cât si cel al notiunii "etnie", ambele notiuni fiind exprimate de acelasi
cuvânt: nemzetiseg, fapt ce a reprezentat un motiv de lupta continua de-a lungul
istoriei intre cele doua tari. Absenta ‚etniei’ din vocabularul maghiar a dus a intelegerea
gresita a mesajului, astfel o lupta fiind inceputa.Alte elemente ce accentueaza
dificiultatea comunicarii sunt: folosirea cuvintelor care par a fi asemanatoare dar care
au sensuri diferite; emițătorul și receptorul se pot deosebi ca pregătire și experiență (
in cazul celor care au invatat limba-gazda, aparand diferentele si greselile firesti; starea
emoțională a receptorului poate deforma ceea ce aude, astfel mesajul putand fi inteles
intr-un mod gresit; ideile preconcepute despre nationalitatea/etnia receptorului pot
influenta transmiterea/ intelegerea mesajului; de asemenea, utilizarea unor cuvinte sau
expresii ambigue fac din mesajul ce doreste a fi transmis un subiect de controverse si
discutii ce pot duce la un conflict.Contextul istoric este elementul ce continua sa fie
readus in actualitate, drept o ’scuza’ pentru contnuarea acestui conflict etnic.
Barierele ce se impun in relatia dintre cele doua entitati ( lingvistica, asa cum am
exemplificat mai sus prin intelegerea eronata a unor termeni din cauza lipsei acestora
in cea de-a doua limba, dar si bariera culturala) sunt folosite ca sa intretina conflictul,
cetatenii maghiari refuzand sa utilizeze limba oficiala la Romaniei in zonele pe care le
populeaza, solicitand autonomia celor trei judete.In ceea ce priveste consecintele
barierei culturale, acestea se regasesc in interctiunea oamenilor atat la celebrarea
anumitor evenimente comune, cand obiceiurile din cele doua tari nu se aseamana,
atfel fiind nevoie de compromisuri care adesea nu apar dar si atunci cand se incearca
ca relatiile sa fie restabilite. Aceste elemente vor fi intotdeauna o piedica in gasirea
pacii, insa, la fel cum unii cercetatori afirma, spre a ameliora conflictul ce dureaza de
sute de ani, la fel cum au reusit sa convietuiasca pana acum (romanii si maghiarii), nu
va fi o problema in a o face si de acum incolo, astfel, voi atasa un poem anonim ce
poate fi citit intr-un restaurant turcesc din Paris si care infatiseaza in cel mai adevarat
mod felul in care alegem sa il acuzam pe celalalt pentru faptul ca este strain :
‚Dumnezeul tau este evreu./Masina pe care o ai este japoneza./Pizza este italiana,/iar
couscous-ul este algerian./Democratia pe care o practici este greceasca./Cafeaua ta
este braziliana./Ceasul iti este elvetian./Camasa este indiana./Radioul tau este unul
coreean./Vacantele tale sunt turcesti/ tunisiene sau marocane./Cifrele tale sunt
arabe./Scriitura iti este latina,/ si...reprosezi vecinului tau ca este strain!’
In concluzie, comunicarea interculturala este un proces prin care se creeaza si se
mentin granite culturale sau prin care se fac punti de legatura spre alte noi grupuri ce
stau sa apara. Pentru a dovedi interesul oamenilor de cultura pentru tema abordata
citez cateva voci ce sustin importanta comunicarii intre culture si nationalitati diferite:
‘Barierele in procesul de comunicare reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau
eficienta transferului de mesaj’( Monica Voicu); „Oamenii se urăsc pentru că se tem
unii de alţii; se tem pentru că nu se cunosc; nu se cunosc pentru că nu comunică.”
(Martin Luther King); „Lupt împotriva neputinţei pe care o simt în încercarea de a vă
transmite întregul conţinut al ideii mele.” (Iulia Hasdeu); „Nu spune puţin în vorbe multe,
ci mult în vorbe puţine.” (Pitagora).

Bibliografie
1.Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice in actualitate. Un concept raspantie, Editura
Fundatie Culturale Romane, Bucuresti, 1995
2. Ion Ungureanu, Idealurile sociale si realitati nationale. Serrile constitutive ale
sociologiei romanesti, Editura Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti, 1989
3.Grigore Georgiu, Natiune. Cultura. Identitate., Editura Diogene, Bucuresti, 1997

Webografie
http://revistasinteza.ro/romanii-si-maghiarii-un-cuplu-de-cosmar/
https://www.ginaabudi.com/communicating-across-cultural-boundaries/
http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/B6/pdf/04