Organizațiile sunt grupuri de oameni care își organizează și coordonează activitatea
în vederea realizării unor finalități relativ clar formulate ca obiective (întreprinderile economice, partidele politice, scolile, instituțiile de cercetare, armata, spitalele). Organizațiile sunt considerate sisteme deschise: orice este relaționat cu orice altceva în grade diferite de reciprocitate și tensiune. Organizația preia resurse (inputs), le prelucrează (proceses), obține rezultate (outputs) utilizabile altundeva în afara ei și, astfel, interacționează cu sisteme mai cuprinzatoare, operând într-un mediu dat. Faptul că în societatea contemporană munca si cei care muncesc sunt tot mai mult controlați de organizații, care au subordonat intereselor lor importante, resurse sociale și materiale, face ca rolul organizațiilor să crească considerabil. Un individ nu poate supraviețui o perioadă mai îndelungată de unul singur. De aceea, se asociază cu mai mulți indivizi pentru a face față pericolelor și greutăților din jurul său. De exemplu el poate să își formeze o familie pentru a administra mai rațional resursele obținute prin asociere și pentru a găsi siguranță și sprijin emoțional și material dacă este cazul, în perioadele în care acesta este vulenrabil. Dacă ar fi să ne imaginam o situație în care un individ încearcă să supraviețuiască de unul singur, am putea face referire la cunoscutele personaje Tarzan și Mowgli. Aceștia doi au rămas ființe cu un stil de viață rudimentar, vulnerabili în fața pericolelor. Pentru a definii ce este o organizație am apelat la unele elemente esențiale cum ar fi faptul că o organizație presupune un grup de ființe umane, prezintă unul sau mai multe scopuri formulate explicit și care sunt considerate comune tuturor membrilor organizației. Alt element esențial in definirea organizațiilor este existența unei forme de structurare rațională, instituționalizată, a părților componente ale organizației, precum și interacțiunea existentă între membri pentru a-și atinge scopul comun. Dacă reunim cele patru elemente esențiale de mai sus am putea definii organizația ca o forma rațională, instituționalizată, de interacțiune a unui grup de persoane, justificată de interesul atingerii unui scop comun. S-au dat mai multe definiții organizațiilor. Gary Johns le consideră „Invenții sociale destinate realizării unor scopuri comune prin efort de grup", iar Erhard Friedberg le definește ca „ansambluri umane formalizate și ierarhizate în vederea asigurării cooperării și coordonării membrilor lor pentru atingerea unor scopuri date". În dicționare romanești definițiile date organizației sunt formulate in diferite moduri: a) „asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activități organizate"; b) „asociație, instituție socială care reunește oameni cu preocupări și uneori cu concepții comune, constituită pe baza unui regulament, a unui statut etc. în vederea depunerii unei activități organizate și realizarea unor scopuri comune"; c) „ grupuri de oameni care iși organizează și coordonează activitatea în vederea realizării unor finalitați relativ clar formulate ca obiecte". Şi in lucrarile unor autori romani definitiile sunt diferite. Mihaela Vlăsceanu consideră organizația drept „un sistem structurat de interacțiune a oamenilor în scopul realizării unor obiective comune", iar Marian Nița ajunge la concluzia că : „orice organizație este un sistem, o unitate socială organizată formal, rațional, care cuprinde și elemente neformalizate”. Dincolo de diversitatea definitiilor, caracteristica esentiala a organizatiilor consta in prezenta coordonata a indivizilor si nu imperativ a lucrarilor. Exista mari corporatii industriale care dispun de fabrici, echipamente, birouri, dar exista si organizatii care au foarte putin capital fizic. Sunt considerate organizatii: administratiile publice, partidele politice, intreprinderile industriale, comerciale si de servicii, armata, spitalele etc.