Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Colectivul de muncă se bazează în primul rînd pe idea care a dus la formarea colectivului
(formularea scopurilor pentru fiecare membru) relaţiile interpersonale, calităţile profesionale ale
membrelor colectivului. Colectivul de muncă se caracterizează prin:
1) Organizarea internă a colectivului
2) Valorile morale colective
3) Scopul care a fost adunat colectivul şi către care tinde
4) Tradiţie obişnuinţei existente (sărbători, glume, reguli)
5) Liderul informal
Colectivul de muncă este un grup de oameni care poate să obţină mai mult decît suma
eforturilor a fiecărei persoane în parte. În colectiv întotdeauna există spirit de competiţie care
impune pe oameni să facă mai bine şi mai rapid lucrul. Spiritul de echipă care compensează
neajunsurile unor persoane şi accentuează avantajele altor persoane.
Tipurile de grupuri
1) Grupurile funcţionale – sunt create în organizaţie pentru a realiza un număr de ţeluri sau
obiective organizaţionale cu un orizont de timp nedefinit. Ex: departamente funcţionale de
producţie, de marketing, biroul permanent de conducere
2) Grupuri la temă – sunt create de organizaţie să realizeze un domeniu relativ îngust de
sarcini pentru o perioadă de timp prestabilită
3) Grupuri informale (de interes) – care sunt create de membrii acestor grupuri pentru
scopuri care pot fi sau nu fi legate de ţelurile organizaţiei, ele au un orizont de timp nedefinit.
Grupul informal este spontan, este grupul care nu are o existenţă continuă în timp dar grupul de
interes are o existenţă continuă
Există următoarele structuri a echipei de muncă:
1) structura echipei după vârstă
a. Echipele tinere – energice, spirit de creaţie şi iniţiativă, ca dezavantaje avântarea slabă
şi lentă la postul şi funcţia deţinută. Formele de adaptare a tinerilor specialişti:
- adaptare fiziologică, durează nu mai mult de jumătate de an, după ce tânărul specialist
se adaptează cu regimul de muncă cu regulamentul intern al organizaţiei şi cu postul dat
- adaptare funcţională – durează o perioadă până la 3 ani în acest timp el însuşeşte
definitiv obligaţiunile şi responsabilităţile sale, în opinia publică el se formează ca specialist şi are
imaginea faţă de organizaţie
- adaptarea socio-culturală pentru diferite persoane ea are diferită durată de dependenţă
de normele de viaţă, sistemul de valori al fiecărei persoane, cu cât valorile personale sunt mai
înalte, cu atât durata de adaptare socio-culturală este mai îndelungată. Sunt posibile cazuri, când
unele persoane deloc nu acceptă valorile promovate de persoana-lider
- adaptarea psihologică, această formă depinde de tipurile de temperament a membrilor
echipei
- urbanizarea – este o formă de adaptare provocată de localizarea geografică a
organizaţiei, tinerii veniţi din zonele rurale se adaptează mai greu, ceea ce le provoacă o oboseală
fizică (circulaţia intensă a transportului, distanţe mari de deplasare, ş.a.)
b. Echipe în etate (de vârsta a 3-a) – sunt cu experienţă înaltă, disciplina e la nivel înalt, în
comportament se menţionează elemente de caritate. Dezavantaje: greu se adaptează la noile
metode în organizaţie şi remunerarea muncii, sunt puţin inovative.
c. Echipe mixte – productivitate înaltă în muncă
2) Structura grupei după sexe
a. Omogene feminine – sunt foarte străduitoare, sunt mult mai comunicative, disciplinate,
dar emotive. Dezavantaje – mai conflictuale decât masculine.
b. Omogene masculine – foarte capabili pentru inovaţii, cu simţul de onoare înalt-dezvoltat
şi mai puţin străduitori, mai neastâmpăraţi. În aceste echipe personalul nu este prea atent la
exteriorul şi vocabularul său.
Componența echipei de muncă
1) Liderul formal, autoritar, formează colectivul conform cerințelor sale, iar
liderul informal invers, reiese din componența existentă a colectivului și împreună cu membrii
colectivului, duce pe colectiv la atingerea scopurilor existente
2) Activiști – sunt lideri informali, în cazul când colectivul este condus de un autoritar și
suportul ideilor este om democrat. Așa activiști se caracterizează cu inițiativă
3) Executori sârguincioși – acceptă ideile colectivului și fac lucrul său excelent, conform
calităților sale profesionale
4) Pasiviști – adeseori lucrează bine numai în prezența conducătorului său, sau părții
majore a colectivului
5) Dezorganizatorii – ei sunt anti lideri, persoane amorale, lenoșii, bețivanii, ș.a.
Grupuri de conducere se împart în:
a) Comitete care pot fi definite ca grupuri destinate să ia decizii, să dea recomandări, să
conducă o investigație și rezolvă probleme.
b) Comitetele permanente – sunt stabile, și sunt stabilite pe termen lung (ex: Consiliul de
administrație, comitete pentru buget)