Comunicarea eficienta si modalitati de imbunatatire a

relatilor profesionale
De la începutul apariţiei sale pe Terra, omul a încercat să comunice. La
început au fost gesturile, iar comunicarea nu putea avea loc decât când interlocutorii
erau faţă în faţă. 
Apoi au apărut cuvintele. În lume sunt în prezent peste 3000 de limbi vorbite,
iar cuvintele ne permit să avem un dialog cu interlocutorul faţă în faţă dar putem
comunica şi prin intermediul telefonului, robotului telefonic, al radioului. 
Pe lângă cuvinte şi gesturi omul a folosit pentru a comunica şi imaginile. La
început a fost argila, piatra, papirusul.... mai apoi hârtia, televizorul, calculatorul,
mijloacele multimedia. 
Scrisul a contribuit de asemenea la eficientizarea comunicării dintre oameni.
În decursul timpului omul a folosit: tiparul, tipografia, poşta, telegraful, Internetul,
faxul. 
Şi în mod cert nu putem vorbi despre comunicare fără a vorbi despre
memorie, care este un auxiliar esenţial al comunicării. 
Există diferite tipuri de comunicare, fiecare adecvată diverselor contexte,
scopuri: comunicare informativă, expresivă, argumentativă. 
Comunicarea informativă, utilizată mai ales în jurnalism,
informatică, ştiinţă, poliţie, constă dintr-o raportare a faptelor într-un mod cât mai
obiectiv, mai apropiat de realitate.Receptorul îşi formează în acest caz propria opinie
pornind de la faptele relatate. 
Comunicarea expresivă, folosită mai ales în literatură, poezie, teatru,
cinema, pictură, muzică, psihologie, presupune mai ales transmiterea de
sentimente, emoţii, gânduri personale ce corespund unei viziuni subiective
a lumii.este mai personală. 
Comunicarea argumentativă, prezentă în politică, publicitate,
vânzări, justiţie, are ca scop convingerea receptorului. mesajul este în acest caz
adaptat receptorului. 
Ca forme sau metode de comunicare putem enumera: comunicarea verbală 
                                                                               comunicarea nonverbală 
                                                                                comunicarea scrisă 
 
Comunicarea verbală este folosită în viaţa de zi cu zi,
dar şi în relaţiile interumane din cadrul unei organizaţii. Comunicarea verbală
presupune existenţa a doi sau mai mulţi interlocutori, permite emiţătorului să observe
cum a fost primit mesajul şi să-l modifice
în funcţie de reacţiile receptorului. Deasemenea facilitează comunicările
delicate şi permite folosirea unei game variate de exprimare a unui mesaj (dialog,
expunere, raport, prelegere). În acest sens putem observa că limbajul verbal este
întotdeauna conectat cu limbajul paraverbal sau cu ceea ce oamenii comunică prin
voce (volum, intonaţie, ritm, tonalitate, accent, pauze) şi prin manifestări vocale
fără conţinut verbal (râsul, dresul vocii, geamătul, oftatul, mormăieli, plescăituri,
urlete, ţipete, fluierături etc.);  
 
Comunicarea nonverbală poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea
verbală având şi un rol regulator şi de control a acesteia. Ansamblul elementelor
nonverbale ale comunicării este numit şi metacomunicare.  
LIMBAJUL TRUPULUI 
  Corpul uman vorbeşte şi uneori spune mai mult decât gura. Unele gesturi sunt
înnăscute: oamenii fericiţi zâmbesc, cei supăraţi au o figură tristă.  
Poziţia corpului ne oferă informaţii utile cu privire la disponibilitatea
interlocutorului de a comunica. În practică întâlnim mai des patru poziţii de bază: 
Mimica este o altă componentă relevantă a limbajului trupului. 
 
Gesturile, pe de altă parte ne dau indicii tot la fel de importante cu privire la
personalitatea interlocutorului, starea sa de spirit. 
Cum învăţăm să descifrăm toate gesturile? Acest lucru e posibil  numai prin
antrenament.   
Când vorbeşti cu oamenii fii atent la semnalele emise de ei: 
v Dacă o persoană nu spune tot adevărul sau chiar minte atunci cel mai probabil
se joacă cu ceasul de la mână, îşi scarpină gâtul, îşi freacă nasul, nu
te priveşte direct în ochi. 
v Dacă interlocutorul e plictisit sau nu mai are timp să te asculte atunci el va
deveni neliniştit, îşi va schimba continuu poziţia, se va uita des la ceas, va privi prin
încăpere şi mai ales spre uşă. 
v Dacă interlocutorul este în schimb interesat de ce îi spui te va privi în ochi, se va
apropia de tine concentrându-se la ce îi spui..... 
Comunicarea scrisă reprezintă o componentă a comunicării umane. 
 Regula ce ar trebui să stea la baza oricărei comunicări scrise este: nu trebuie
să scrii în aşa fel încât să te faci înţeles, ci în aşa fel încât să nu laşi , cu nici un chip,
loc unei posibile neînţelegeri. 
Putem comunica în scris prin intermediul mai multor mijloace:  
* poşta, * faxul, * e-mail-ul, * Internetul 
Comunicare eficienta 
Comunicarea reprezintă unul dintre cele mai dificile aspecte ale muncii unei
persoane. Oriunde ne desfăşurăm activitatea putem avea probleme de comunicare.
Sursa majorităţii problemelor de comunicare o constituie diferenţa dintre conţinutul
mesajului pe care dorim să îl transmitem şi modul în care ceilalţi recepţionează
mesajul. Cum putem reduce acest decalaj?  
          Una dintre cele mai potrivite căi este să observăm ce
impact au acţiunile şi cuvintele noastre asupra celor din jur. Cea mai bună cale de
a cunoaşte impactul mesajului asupra celorlalţi constă în provocarea unei reacţii din 
partea lor, feed-back-ul., ceea ce implică un risc. 
          În relaţiile personale, oamenii au tendinţa să fie din ce în ce
mai deschişi faţă de ceilalţi pe măsură ce capătă mai multă încredere unii în alţii.  
          În cadrul unei organizaţii, lucrurile sunt diferite datorită faptului că managerul deţi
ne puterea şi pe de altă parte, faptului că informaţiile sunt distorsionate la trecerea lor
prin canalele informale
de comunicare.În cadrul unei organizaţii este necesar să discutăm atât cu managerii 
cât şi cu colegii şi subalternii.  
         Putem folosi în ambele cazuri metode care să ne permită să identificăm dacă co
municarea noastră a fost eficientă sau nu. 
         Comunicarea se află, fără îndoială, în topul problemelor cu care
se confruntă orice persoană. Sunt foarte puţini cei care pot spune că au o
comunicare eficientă cu absolut toţi interlocutorii.  
         Oamenii comunică verbal unii
cu alţii (faţă în faţă sau telefonic), nonverbal (gesturi sau mimică),
prin mesaje scrise (scrisori, rapoarte), sau prin intermediul unei a treia persoane (prin
tr-un mesager). Pot apărea o serie de bariere în încercarea unei persoane de a-
şi expune ideile în cuvinte în faţa celorlalţi.