CAP 1.

COMUNICARE INTERPERSONALA

Comunicare reprezintă instiintare, ştire, veste, raport, relaţie, legatură Comunicarea

inseamna transmiterea intenţionata a datelor, a informaţiei.

transmiterea unei informaţii de la emiţător la receptor

Componentele comunicarii:

-emitator (cel care initiaza şi transmite informatia),

-canalul de comunicare , mesajul (informaţia)
-receptorul (persoana care decodifica mesajul).

Scopul comunicarii:
· sa atentionam pe alţii.
· sa informam pe alţii.
· sa explicam ceva.
· sa distram.
· sa descriem.
· sa convingem, etc.

Importanţa comunicarii in viaţa cotidianăa

DECALOGUL COMUNICĂRII EFICIENTE

1. Gândeşte-te la un subiect interesant de discuţie, când nu ai de spus ceva valoros!
2. Ascultă-i şi pe ceilalţi atunci când ai vorbit destul!
3. Vorbeşte la momentul potrivit!
4. Răspunde inteligent, când eşti provocat!
5. Calmează-te când eşti nervos şi iritabil!
6. Vorbeşte despre partea buna a lucrurilor când eşti ispitit să bârfeşti!
7. Vorbeşte despre lucruri constructive când eşti ispitit să critici!
8. Gândeşte-te cum te exprimi astfel încât să fii înţeles, înainte de a vorbi!

1
 Prin intermediul comunicarii oamenii isi transmit rezultatele propriilor procese de cunoaştere, nevoi,
sentimenteşi aspiratii. Altfel decat prin comunicare nu s-ar fi putut acumula întreaga experienta a societatii
umane, nu s-ar f I dezvoltat constiinta sociala si, ca atare, nici cea individuala. Deoarece sta la baza relatiilor
dintre oameni, asigura transmiterea experientei sociale, comunicarea are prin excelenta o funcţie sociala

Comunicarea verbală presupune utilizarea limbajului. Acesta ne permite să

comunicăm simbolic şi să ne referim al evenimente sau obiecte care nu sunt prezente.
Comunicarea nonverbală (paralimbajul, contactul vizual, expresia facială,
poziţia, gestul, atingerea, proximitatea, îmbrăcăminte) implică utilizarea unei varietăţi de
indicii pentru a transmite informaţii. In interacţiunea socială comunicarea nonverbală
inconştientă apare extrem de des.
Putem vorbi de relaţii de
- comunicare directa, personalizata, imediata, aici şi acum
- indirecta, mediata prin scris sau mijloace audio vizuale
Scopuri esenţiale ale comunicării:
1. descoperirea personală,
2. descoperirea lumii externe,
3. stabilirea relaţiilor cu sens,
4. schimbarea atitudinilor şi comportamentelor,
5. joc şi distracţii.

2.TIPURI DE COMUNICARE

a.Comunicare interpersonală Comunicarea interpersonala include studiul de interacţiune

(lingvistica, nonlingvistica, atitudinala, emoţionala etc), care se realizeaza intre doua
persoane şi poate avea diferite finalitati: o conversaţte consumatorie, un dialog de
afaceri,trasarea unui ordin etc.

b.Comunicarea de grup sau microgrupala - în ansamblu se au în vedere specificaţiile

comunicarii in grupul format de 3-15 membrii.
c.Comunicarea de masa - studiază modalitatile si efectele comunicarilor cu ajutorul
unor mijloace de masă: radio, TV, presa, teatrul, filmul, cartea etc.d.

d. Comunicarea culturala - include studiul interacţiunii omului cu cultura sau cu

diferite culturi,e f e c t e l e c u l t u r i i a s u p r a o m u l u i ş i c o n d i t i i l e d e
comunicare culturală.

2
e.Comunicarea in sisteme informationale-decizionale -studiaza, la nivelul unor organizatii
sociale constituite, sistemele de circulatie a informatiei, precum si manierele de geneză şi
pregătire a unei decizii

f.Comunicarea prin mijloace tehnice -este domeniul de studiu al inginerilor, iar ca stiinta, a
telecomunicatiilor.

Formele comunicarii
Comunicarea umana foloseste stimuli si semnale care apartin următoarelor categorii
de limbaj:

 Limbajul verbal (7%): respectiv CUVINTELE

 Limbajul paraverbal (38%): respectiv STIMULI ŞI SEMNALE transmise prin

tonul, volumul şi ritmul vocii

 Limbajul nonverbal (55%): respectiv stimuli şi semnale transmise prin:

FIZIONOMIE, MIMICĂ, GESTICA, POSTURA

Paralimbajul si limbajul nonverbal au rolul de a:

 susţine mesajele verbale: “E haios” – ras

 accentuarea mesajelor verbale: “Ieşiţi!” – braţul întins spre ieşire

 înlocuirea mesajelor verbale: “Taci, te rog!”(nerostit) înlocuit de ducerea degetului

arătător la buze

 Contrazicerea mesajelor verbale: “M-am supărat pe tine” – zâmbet larg, râs

Comunicarea non-verbală reprezinta actiunea de a transmite si de a face schimb de
informatii, de ganduri şi de sentimente cu ajutorul miscarilor corporale sau al altor mijloace
non-verbale.
Comunicarea verbala se realizează cu ajutorul cuvintelor, in scris şi oral.