UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Comunicarea verbal și comunicarea non-

verbală

Coordonator: Lector Univ. Dr. Ioana Josan Student: Șindrilaru Raluca – Mihaela

Grupa: 306

An universitar

2019 - 2020
 Cuprins

Introducere
1. Comunicarea verbală
2. Comunicarea nonverbală
3. Concluzie
Bibliografie
 Introducere

Comunicarea, de orice tip ar fi ea, este cea care ne diferențiază unii de ceilalți și ne ajută să
ne exprimăm liber. Deși, limba poate diferă, întotdeauna vom putea comunica, vom putea depăși
barierele din calea noastră.

Studierea acestei teme m-a ajutat să înțeleg mult mai bine diferențele dintre cele două tipuri
și să îmi dau seama de importanța lor.

În primul capitol am abordat comunicarea verbală. Aici am încercat să definesc comunicarea,

am enumerate elementele comunicării, carcteristicile acestora și importanța lor.

În capitolul doi am vorbit despre comunicarea nonverbală, unde am prezentat o parte din
componentele ei și le-am exemplificat.

Iar la final am prezentat propriile mele concluzii.

Toate componentele comunicării fac parte din comunicarea interumane fără de care nu am
putea exista.
 1.Comunicarea verbală

De-a lungul timpului definirea termenului de comunicare a fost o adevărată problemă,

deoarece acest cuvânt capătă diferite sensuri în funcție de domeniul în care îl întâlnim. De
asemenea, el capătă înțelesuri diferite în funcție de culturile la care ne referim.

Pentru a exista comunicare, exact cum am învățat de la doamna profesor la curs, este necesar
ca axa verticală să se intersecteze cu axa orizontală, mai exact să folosim un limbaj pe care l-ar
înțelege și celelalte persoane cu care comunică.

De exemplu, profesorul de matematică care le explică exercițiile elevilor înainte de a-i scoate
la tablă pe aceștia.

Comunicarea este învățată încă din copilărie și este raportată direct la cultura și comunitatea
din care facem parte. De asemenea, atunci învățăm și ce e bine să spunem și ce nu. Un exemplu
ar fi copilul care vorbește urât este certat de părinți. Aceștia îl învață că ceea ce a spus nu este
frumos, că nu e bine să repete acele cuvinte.

Comunicarea verbală este foarte importantă în relațiile interumane, mai ales în cadrul unor
organizații. Cu ajutorul acesteia putem să ne cunoaștem, să atingem obiective și să descoperim
povești de viață și nu numai.

Atunci când vrem să fim eficienți în comunicare este important să știm ce comunicăm, să
folosim un limbaj adecvat și să cunoaștem persoanele cu care comunicăm. De exemplu, avocatul
care își apără clientul în fața instanței va folosi un limbaj academic, mesajul fiind bine gândit,
astfel încât să îl facă pe judecător să îl creadă și să câștige procesul.

Limbajul este un element esențial în comunicare cu ajutorul căruia transmitem informația în

viața noastră de zi cu zi. Pentru a putea transmite această informație ne vom ajuta de două
elemente ale limbajului, și anume: semnul și ideea pe care vrem să o împărtășim.

Semnul este un imbold (stimul) utilizat în comunicarea din cadrul unei organizații sau
comunități.

Cuvântul sau semnul lingvistic este foarte important deoarece cu ajutorul lui ne vom
exprima, individualiza și vom ajuta națiunea să se dezvolte prin transmiterea cunoștințelor pe
care le dobândim de-a lungul timpului. Cuvântul este alcătuit din trei elemente:

 Semnificant
 Semnificat
 Sens denotativ
  Sens conotativ
 Referent

Exemplu:

o semnificantul: S-C-R-I-S-O-A-R-E
o Semnificat:
1. Sens denotative: “comunicare scrisă transmisă unei persoane prin poștă” 1 –
referent
2. Sens conotativ: fericire

Semnul este foarte important deoarece lumea nu ar exista dacă nu ar fi comunicarea,

cuvântul. Semnele sunt, de fapt, mijloacele de comunicare. Ele depinde de cultura în care se
regăsesc, dar și de propria noastră gândire asupra lumii.

Comunicarea verbală este alcătuită din:

a) Emițător - persoana care transmite o informație unei persoane sau unui grup de
persoane.
b) Receptor - persoana care primește informația
c) Mesaj – acea idee alcătuită dintr-un cumul de semene pe care emițătorul o transmite
receptorului. El este cel mai important element al comunicării.
d) Feedback – răspunsul receptorului la informația transmisă de emițător.
e) Canal – modul prin care se transmite informația
f) Context – “reprezintă cadrul în care se produce informația.”2
Este foarte important ca toate cele șase elemente ale comunicării să fie bine utilizate astfel
încât comunicarea să fie una de success.
Comunicarea verbal este compusă din:
A. Scrisă
B. Orală
A. Comunicarea scrisă ne ajută să ne facem proiecte, eseuri, să ne scriem gândurile și
sentimentele pe o foaie, ne ajută să ne descărcăm. Caracteristicile comunicării scrise:
 Rezistă în timp
 Ceea ce am scris poate fi citit de mai multe persoane
 Scoate în evidență gândirea și creativitatea omului

Este important ca atunci când folosim comunicare scrisă să folosim corect tehnicile de
redactare pentru a avea un conținut clar și concis. De exemplu, atunci când facem un eseu prima
dată vom avea o introducere, apoi idei care pornesc de ea folosind sintagme precum “În primul

1
Dicționarul explicativ al Limbii Române
2
Ion Ovidiu Pânișoară, Comunicare eficientă, Ed. Polirom, Iași, 1998, p. 64 - 66
rând”, “Un prim argument ar fi”, “ Pe de o parte”, “Pe de altă parte” și o concluzie la tot ceea ce
ai scris.

B. Comunicarea orală este cea care se face cu ajutorul viului grai.

Caracteristici:

 Transmiterea unui mesaj care trebuie să fie clar înțeles de toată lumea.
 Poate fi infuențată de factori interni și externi.
 Nelimitată
 Este o necesitate.

Putem folosi comunicarea verbală în mod eficient dar și în mod negativ. Unul dintre cele mai
bune exemple în acest sens este abuzul verbal (soțul țipă la soție, asistentele din centrele de
plasament care țipă și îi ceartă pe copii).

Acest limbaj abuziv poate fi remediat prin a-i explica persoanei care face acest lucru că se
poate vorbi și altfel, îi puteți cere să își schimbe tonul, să plecați și să discutați mai tărziu
problema.

“Comunicarea este influențată de foarte mulți factori”3 ceea ce face să apară barierele în
comunicare.

Barierele comunicării reprezintă acele elemnte care influențează negativ procesul de

comunicare. Aceste bariere țin de mai mulți factori:

 Zgomotul
 Emoțiile = de exemplu, elevul care își susține un proiect in fața clasei si are pauză în
vorbire
 Diferențele de vârstă, religie, etnie, sex
 Lipsa de respect
 Abilități limitate de exprimare
 Întelegerea greșită a mesajului

3
Ion Ovidiu Pânișoară, Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași, 1998, p. 107 - 109
 2.Comunicarea nonverbală

Comunicarea nonverbală este cea reprezentată de celelalte forme ale comunicării, mai puțin
de semnul lingvistic. Acest tip de comunicare este cea care ne facem să fim credibili. Gesturile
noastre, privirea, vestimentația, culorile pe care le purtăm, poziția corpului sunt caracteristici
care ne definesc.

Noi comunicăm nonverbal în majoritatea timpului. De exemplu, chiar dacă nu folosim

comunicarea verbală, faptul că batem din picior arată de fapt sentimentul de nervozitate pe care îl
ai sau atunci când te înroșești oameni pot vedea rușinea sau timiditatea pe care o simți.

Acest tip al comunicării, la fel ca și cel verbal, se învață de mic. Toți copii își imită părinții
atunci când au vârste fragede.

Comunicarea nonverbală diferă în funcție de cultură. De exemplu, la catolici, sărutarea

mâinii papei este un semn de respect, pe când la ortodocși este un ritual, o formă de salut. Un alt
exemplu ar fi:în Turcia copii sunt învățați ca atunci când intră în casa rudelor să le sărute mâna,
pe când în România aceștia sunt învățați să îi sărute pe obraz.

Comunicarea nonverbală este de două tipuri:

a) Sezonier = auz, văz, miros, tactil, gust

De exemplu, atunci când vii de la școală simți mirosul cozonacilor făcuți de mama sau cartea
pe care o citești.

b) Estetică

De exemplu, atunci când dansăm sau atunci când privim un film.

De asemenea este alcătuită din:

1. Indiciile sunt moduri de exprimare, manifestare apărute în urma unor fenomene. De

exemplu: gesturile ( judecătorul, care în timpul unui proces, lovește cu ciocanul pentru a se face
liniște ca să își expună decizia luată), embleme ( polițistul care întinde mâna pentru a indica
șoferilor din trafic direcția de mers), vestimentația și accesoriile ( elevii unei școli care trebuie să
poarte uniforma stabilită de aceasta).
2. Iconiile sunt fotografiile, hărțile, semne de circulație. De exemplu, locurile de fumat, nu
aruncați gunoiul
3. Simbolurile se diferențiază de semne datorită caracterului arbitrar al celor din urmă.
Acestea sunt prezentate sub formă palpabilă sau nu și ne ajută pe noi să ne motivăm. De
exemplu, vulturul de pe stema României care este un simbol al puterii, vitezei, creativității.
 Componentele comunicării nonverbale:

a.Limbajul corpului este reprezentat de postură, mișcările capului, expresii faciale, privire,
gesturi.

Kinezica este știința care se ocupă de comunicarea nonverbală prin gesturi, mișcări ale
corpului, expresii faciale. Cele din urmă fiind foarte vizibile și sunt cel mai ușor de identificat.

Ochii omului sunt cei care ne arată întotdeauna sentimentele noastre. Este organul cu ajutorul
căruia putem vedea tot ceea ce ne înconjoară. Privirea este cea care ne ajută să înțelegem, să
obținem informații, de asemenea oferă credibilitate. Aceasta îți spune întotdeauna ceea ce
gândește, ce simte, ceea ce vrea de la tine un om. Mișcările ochilor se sincronizează cu vorbirea,
astfel dându-ți seama de starea de spirit a persoanei respective.

b. Limbajul culorilor ne arată personalitatea noastră.

 Gri = neinteres
 Roșu = pasiune
 Galben = fericire
 Negru = tristețe
c. Limbajul timpului

Exemple: tăcerea care se lasă în sala de curs atunci când profesorul pune o întrebare lasă să
se înțeleagă faptul că nu au înțeles lecția; pauzele în vorbire sunt importante pentru a scoate în
evidență înțelesurile; în România atunci când vizitezi un bolnav încerci să îl înveselești, pe când
în Africa trebuie să stai în tăcere lângă patul bolnavului; indienii atunci când întâlnesc un străin
pentru prima dată ei păstrează o perioadă de tăcere și abia apoi încep să dialogheze.

d. Limbajul distanței = distanța pe care persoană o păstrează față de celălalt

De exemplu, românii care stau la țară păstrează distanțe mai mari față de cei care stau la oraș
sau față de ungurii care au casele lipite unii de alții.
 3.Concluzii

În opinia mea comunicarea nonverbal este cea care are un impact mult mai mare asupra
oamenilor în comparație cu cea verbală. De asemenea, cred că semnul lingvistic este cel care ne
leagă unii de ceilalți, chiar dacă este unic, la fel ca gândirea.

Felul în care comunicăm și felul în care ne purtăm ne definește pe noi ca oameni,

personalitatea noastră. Fără comunicare nu am putea exista de aceea susțin studierea comunicării
pe o perioadă cât mai lungă.

Pentru a ne exprima avem nevoie de gesturi, nu numai de cuvinte pentru a avea credibilitate
mai mare în fața receptorului. O comunicare eficientă și completă necesită folosirea atât a
comunicării verbale, cât și cea nonverbală. Diferențele culturale ale comunicării produc
comportamente diferite.
 Bibliografie

1) Mihai Dinu – Comunicarea, repere fundamentale, Ed. Orizonturi, 2007

2) Ferdinand de Saussure – Curs de lingvistică general, Ed. Polirom, Iași, 1998
3) Lector Universitar Cristian Radu – Suport de curs – Comunicare verbal și nonverbal,
Cluj-Napoca, 2013
4) Gheorghe Ilie Fârte –Comunicare. O abordare proxiologică, Casa Editorială Demiurg,
Iași, 2004
5) Ion Ovidiu Pânișoară – Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iași 1998
6) Sandra Maria Ardeleanu, Ioana Crina Croi, Dorel Fînaru – Colocviul internațional de
știință ale limbajului “Eugeniu Coșeriu” – Limbaje și comunicare, Casa Editorială Demiurg,
Iași, 2015
7) Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea – Comunicarea nonverbală: gesturile
și postura – Cuvintele nu sunt de ajuns, București, 2008
8) Mihai Dinu – Fundamentele comunicării interpersonal, Ed Bic All, București, 2004