Limbajul nonverbal

Proiect Managementul Comunicarii

Facultatea: Ingineria si Managemantul Sistemelor Tehnologice
Grupa: 641CC
Studenti: Dumitrache Laura Ioana Oncescu Alina Andreea Popescu Ionut Alexandru

Windows User
Cuprins

1. Cuvant inainte......................................................................................................... 2
2. Prezentare............................................................................................................... 2
3. Scurt istoric............................................................................................................. 3
4. Limbajul non-verbal................................................................................................ 4
5. Cele 10 legi pentru observarea si interpretarea cu succes a limbajului nonverbal 8
6. Emoticoanele un tip de limbaj non-verbal.............................................................. 9
7. Bibliografie.............................................................................................................. 11

1
 CUVANT INAINTE

“Lacrimile sunt limbajul mut al durerii.” - Voltaire

Un citat simplu dar care spune multe. Desii am fost inzestrati cu darul vorbirii de cele mai
multe ori nu spunem ceea ce simtim cu adevarat. De cate ori nu ne-am inghitit dorinta de a
spune adevarul si ne-am mintit apropriatii ca totul este bine cu noi? De cate ori nu ti s-a
intamplat sa fi intrebat de prietenul tau daca ii sta bine cu un anumit articol vestimentar si in loc
sa ii spui un nu corect l-ai mintit si i-ai spus ca arata perfect? De cate ori nu ti-ai mintit seful ca
ai fost bolnav si nu ai putut ajunge la munca iar tu ai fost defapt in vacanta? Ce ai facut in datile
in care cand te-ai dus acasa la sfarsitul saptamanii si te-au intrebat parintii ce ai facut cu banii
din saptamana care a trecut?
In toate aceste dati am mintit verbal dar oare sunteti siguri ca de fiecare data interlocutorul
nostru ne-a si crezut? Eu cred ca nu am parut chiar atat de convigatori. De ce? Raspunsul este
foarte simplu. Limbajul trupului.
Ceea ce comunicam prin mimica, prin gesturi nu corespunde de fiecare data cu ceea ce si
spunem verbal.
De cate ori nu ati observant anumite gesturi, pe care persoanele apropriate voua le fac
atunci cand spun ceva ce este in contradictoriu cu ceea ce gandeste cu adevarat?
Fie ca este vorba despre o strambatura a gurii, un ras fals, un gest scurt de scarpinat al
tamplei sau cefei sau o accentuare a vocii atunci cand vorbeste, corpul nostru nu este capabil
sa minta. Este o obisnuinta naturala pe care creierul nostru o urmeaza,dictat de ceea ce
creierul il stimuleaza sa faca.
Putem ajunge sa ne ascundem aceste gesturi care ne dau de gol in situatiile cheie. Putem
ajunge sa realizam “Poker Face” asa cum se spune in lumea jocurilor de noroc dar pentru asta
avem nevoie de mult antrenament si ambitie.

1. PREZENTARE

Comnunicarea nonverbal, deseori numita si comportament nonverbal sau limbajul corpului,

este o modalitate de a transmite informatii la fel ca si cuvintele, doar ca se realizeaza prin
intermediul expresiilor faciale, gesturilor, atingerii, miscarilor, posturii corpului, accesoriilor
personale (haine, bijuterii, stilul parului, tatuaje) si chiar prin tonul, timbrul si volumul vocii
fiecaruia (mai degraba decat prin continutul vorbelor) Comportamentele nonverbal include
aproximativ 60-65% din intreaga comunicare interpersonala,iar in timpul momentelor in time pot
constitui chiar 100% din comunicarea dintre parteneri.
Comunicarea nonverbala poate scoate la iveala, de asemenea adevaratele ganduri,
sentimente si intentii ale unei persoane. Din acest motiv, elementele ei sunt uneori numite
“indicii” ,pentru ca dezvaluie adevarata stare mentala a persoanei. Deoarece oamenii nu sunt
mereu constienti de comunicarea nonverbala, limbajul corpului este de cele mai multe ori mai
sincer decat cel verbal, care este utilizat deliberat (constient) pentru a atinge obiectivele
vorbitorului.
Ori de cate ori observarea comportamentului nonverbal al unei alte persoane va ajuta sa
intelegeti sentimentele, intentiile si actiunile sale, sau va clarifica sensul cuvintelor spuse, tot de
atatea ori inseamna ca ati decodificat si ati folosit cu success acest mijloc tacut al comunicarii.
2
 1.1 Descifrarea limbajului nonverbal va poate imbunatati viata

Cercetarile au stabilit faptul ca acele persoane care pot observa si interpreta eficient
limbajului nonverbal, influetand felul in care sunt perceputi de ceilalti, vor avea un success mai
mare in viata decat indivizii care nu au aceasta abilitate.
Unul dintre aspectele fascinante referitoare la apreciarea comportamentului nonverbal este
aplicabilitatea sa universala. Este valabila oriunde exista relatii interumane. Elementele
nonverbale sunt omniprezente si sigure. Odata ce cunoasteti semnificatia unui anumit indiciu
nonverbal, puteti folosi acea informatie in diferite circumstante si in diverse medii. De fapt, este
dificil sa comunici eficient fara utilizarea mijloacelor nonverbale.
V-ati intrebat vreodata de ce oamenii inca se mai grabesc sa ajunga la intalniri in era
computerelor, a mesajelor text, a e-mailurilor, a telefoanelor si a videoconferintelor, raspunsul
este: din cauza nevoii de a comunica direct si de a observa limbajul nonverbal al interlocutorilor.
Nimic nu poate inlocui observarea elementelor nonverbal de aproape si prin prisma
persoanala.

2. SCURT ISTORIC

Despre „limbajul trupului” s-a vorbit pentru prima oară în 1971 la un seminar.
In decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele non-verbale ale
comunicarii au inceput să fie studiate mai intens abia în anii 60, iar publicul a luat cunostinta de
existenta acestora numai în 1970, odata cu aparitia cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului.
Charlie Chaplin şi mulţi alţi actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu îndemânare a
comunicării non-verbale; aceasta a fost atunci singura metodă disponibilă a ecranului. Fiecare
actor era considerat bun sau rău în măsura în care izbutea să utilizeze gesturile şi alte semnale
ale trupului pentru a comunica efficient.
După părerea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7% sunt verbale (numai
cuvinte), 38% sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea şi alte sunete guturale), iar
55% sunt mesaje non-verbale.
In domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importantă lucrare aparuta
inainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tiparita in 1872, The expression of
Emotions in Man and Animals - „Exprimarea emoţiilor la om şi animale”. Ea a avut un rol fecund
asupra studiilor moderne consacrate expresiilor faciale şi limbajului trupului in general, multe din
ideile si observatiile lui Darwin fiind validate de catre cercetatorii moderni din intreaga lume.
Interesul actual pentru cercetarea stiintifica a comunicarii nonverbale a dus la aparitia in anul
2001 a revistei Gesture, care isi propune sa integreze cunostintele despre acest tip de
comportament care este generat in ultima instanta, de „mcdonaldizarea societatii” (G. Ritzer,
2000/2003), de procesul „rationalizarii societatii” despre care a vorbit sociologul german Max
Weber (1921/1968).
Ca si comunicarea verbala, comunicarea nonverbala poate fi modelata in termenii de
emitator, receptor, mesaj, canal de comunicare, efect, feedback si context al actelor de
comunicare. “Emitatorul” este sursa mesajelor; “receptorul” este destinatarul.
Problema abilitatii de decodificare a mesajelor nonverbale a concentrate atentia multor
cercetatori. S-au inregistrat diferente in functie de gen si varsta. C. Lancelot si S. Nowicki (1997)
au gasit ca o data cu cresterea in varsta se obtin rezultate mai bune in decodificarea mesajelor
3
transmise de postura si gesture, dar varsta receptorului nu influenteaza performanta in
decodificarea expresiilor faciale. Cercetarile conduse de Judith A. Hall (1984) au relevant ca
femeile decodifica mai exact mesajele nonverbal, indifferent de varsta si sexul emitatorului.
Intr-o comunicare nonverbala functia de codificare este realizata prin contractia voluntara
sau involuntara a muschilor scheletici si faciali, schimbarea tonului si ritmului vorbirii, utilizarea
spatiului si a timpului, a unor artefacte etc. In comunicarea nonverbala, unul si acelasi mesaj
poate fi transmis concomitant prin mai multe canale senzoriale. De exemplu. “te iubesc” se
spune in limbajul nonverbal prin modul de a privi (contactul vizual), dar si prin tremurul vocii
(paralimbaj), prin imbratisare si prin sarut (atingerile corporale).
Stilul de viata contemporan – apreciaza sociologul american George Ritzer – se bazeaza pe
modelul de succes al restaurantelor Mc Donald`s, devenite un „simbol planetar”, adica pe
eficienta, calculabilitate, previzibilitate si control.

Trei gesturi emblema care au cucerit lumea

1. Atingerea varfului degetului mare cu varful aratatorului, formand un cerc, pastrand

celelalte degete drepte si palma orientata spre spectator, traduce cuvintele „all correct” (este in
regula). Semnul OK- initialele transmiterii gresite a cuvintelor „all correct” sau a numelui
localitatii Old Kinderhook in care s-a nascut unul din presedintii SUA din sec. al XIX- lea si care
a folosit aceste initiale in campania sa electorala – s-a raspandit in toata lumea.
2. Aratatorul si degetul mijlociu formand litera V semnifica intr-adevar „victorie” sau „pace”
numai daca podul palmei este orientat spre interlocutori, spre public.
Interesant este ca „semnul victoriei”, bine cunoscut astazi in cultura occidentala, prin anii
secolului trecut avea inca pentru persoanele varstnice din SUA o semnificatie obscena,
simbolizand picioarele desfacute ale unei femei. Comentand aceasta situatie, Vera F. Birkenbihl
(1979/1999, 217) conchide ca pana si semnalele „impamantenite” in cadrul unei culturi se pot
transforma.
3. Mana cu degetul mare in pozitie verticala si cu celelalte degete stranse echivaleaza in
SUA, Rusia sau Franta cu adresarea unei felicitari pentru lucrul bine facut. Originea gestului se
pierde in negura timpului. In Roma antica, viata unui gladiator deosebit de curajos era crutata
daca imparatul indrepta degetul mare in sus; daca il indrepta in jos, gladiatorul era condamnat
la moarte.

3. LIMBAJUL NON-VERBAL

Comunicarea nonverbala este aceea care faciliteaza codificarea informatiilor si decodificarea

mesajelor, iar atunci când nu se armonizeaza sau este în contradictie cu mesajul verbal, sau cu
ceea ce se stie despre o anumita persoana este cea careia i se acorda mai multa credibilitate,
întrucât este un fapt recunoscut si frecvent mentionat de numerosi specialisti în domeniu ca
este mult mai greu sa mintim prin intermediul comunicarii nonverbale, chiar daca, adeseori,
minciuna este rezultatul circumstantelor vietii.
Elementele comunicării non-verbale:

4
 Element Concretizare
Expresia fetei, gesturi, poziţia corpului
Limbajul corpului
Limbajul spaţiului Modul în care utilizăm spaţiul personal, social, intim, public
Limbajul timpului A veni la timp sau a întârzia la o şedinţă, a alege sau nu să îţi
petreci timpul cu cineva
Prezenţa personală Comunică prin vestimentaţie, igienă personală, accesorii
vestimentare
Limbajul tăcerii Comunică aprobare, dezaprobare, păstrarea unei taine, admiraţie,
etc.
Limbajul lucrurilor Colecţiile, obiectele de uz curent (casa, maşina, biblioteca)
Limbajul culorilor Culorile calde stimulează comunicarea, cele reci o inhibă
Limbajul paraverbal Calităţile vocii (ritm, rezonanţă, viteza de vorbire).
Caracteristicile vocale (râs, plâns, şoptit, oftat).
Parametrii vocali (intensitate, înălţime).

Felul în care sunt interpretate limbajele nonverbale difera de la individ la individ, de la un

grup de munca la altul, de la o cultura organizaţionala la alta cultura, drept care se recomanda
folosirea acestora cu prudenta si numai de catre specialisti.
Elementele limbajului corporal sunt: -mimica;
-gesturile;
-poziţia corpului;
-îmbrăcămintea şi bijuteriile;
-distanţa şi spaţiile;
Comunicarea gestuală. Kinezica
Kinezica se defineşte ca fiind modalitatea de comunicare prin intermediul gesturilor şi al
mimicii. Corpul uman “vorbeşte” si uneori spune mai mult decât gura. Unele gesturi sunt
înnăscute, altele se învaţă. De exemplu: când oamenii sunt fericiţi zâmbesc, când sunt supăraţi
au o figură tristă. Gesturile omului au o semnificaţie si se poate învăţa interpretarea lor. Dacă la
negocierea unei afaceri potenţialul cumpărător se lasă pe spate în fotoliul sau cu picioarele si
mâinile încrucişate sau începe să răsfoiască documente în timp ce partenerul său vorbeşte
înseamnă că nu este dispus sa încheie afacerea
Există anumite aspecte ale limbajului gesturilor care privesc pe fiecare dintre noi:
• când dai mâna cu cineva, trebuie să o faci cu fermitate
• când vorbeşte cineva trebuie să-l asculţi cu atenţie si să nu dai semne de plictiseală
• când vrei să-ţi impui opiniile trebuie să stai în picioare ,cât mai drept
• când vorbeşti trebuie să-ţi reţii neastâmpărul mâinilor si al degetelor

Comunicarea vizuală
Punerea în practica a actiunii de comunicare nonverbala presupune însa alegerea
mijloacelor cele mai adecvate si mai relevante din perspectiva limbajului corpului ca forma
majora de comunicare, ca de exemplu :

5
 - Expresia fetei poate furniza în mod continuu un comentariu al reactiei la ceea ce spunem:
surprindere, neîncredere, aprobare, dezaprobare, furie etc.; de asemenea, se poate vorbi
despre o fata publica, pe care oamenii o abordeaza în general la serviciu, ca si de o fata
particulara, care se iveste atunci când oamenii doresc sa se relaxeze. De regula, instinctiv,
acordam simpatia noastra celor cu o expresie a fetei destinsa, mereu zâmbitori; fetele atente si
emotionate atrag rapid atentia celor din jur; o mimica trista, melancolica îi poate stimula pe cei
din jur la consolare; o fata dura, aspra poate incita la agresiune. corecta;
- Modul de a privi de sus în jos se poate datora diferentei de înaltime dintre partenerii de
discutie si poate semnifica: dominare, mândrie, aroganta, trufie, orgoliu sau chiar dispret;
- Închiderea unui singur ochi sugereaza, de regula, o comunicare amicala sau semnifica o
întelegere secreta;
- Ochii înlacrimati semnifica, întotdeauna, expresia unei reactii din cauza unui lucru neplacut,
a durerilor sau a neputintei; în cazurile de isterie, lacrimile mai pot exprima furia, usurarea,
mâhnirea sau bucuria;chiar si când plângem de bucurie, cauza plânsului o constituie neputinta
noastra asupra controlului exteriorizarii emotiilor, a trairilor interioare;;
- Miscarile laterale ale ochilor, privirile piezise fac dovada fie a lipsei de sinceritate, fie a
sentimentelor dezagreabile; pleoapele care se misca rapid indica o stare de neliniste;

Limbajul vestimentaţiei – înfăţişarea

Proverbul "haina face omul" are foarte mare aplicabilitate în managementul resurselor
umane. Există numeroase materiale de specialitate privind felul în care trebuie să se îmbrace
angajatul, managerul, omul de afaceri.

Daca într-adevar hainele comunica, se datoreaza în parte si impactului asupra imaginii

despre sine a purtatorului. Aceasta deoarece îmbracamintea adecvata poate accentua într-o
masura sensibila încrederea si stima fata de sine. Este indicat să purtăm haine de calitate, într-
un stil care nu se va demoda uşor si câteva accesorii elegante. Totul trebuie să fie curat si
călcat.

Limbajul culorii
Culorile influenţează si ele comunicarea. Ele evidenţiază atitudinea omului faţă de viaţa şi
faţă de cei din jur. Culoarea vestimentaţiei folosită de către manager ne comunică o serie de
lucruri despre acesta.

Culoarea Informaţie
Roşu • om plin de sentimente
Roz • îmi place să iubesc, să fiu iubită si să am grijă de alţii
Portocaliu • sunt organizat şi hotărât să-mi realizez planul
Galben • doresc sa discutăm
Verde • îmi place schimbarea
Bleu • sunt inventiv
Bleumarin • îmi place să fiu şef şi să dau ordine
Negru • ştiu foarte bine ce am de făcut.

Semnificaţia culorilor poate fi diferită în alte culturi. De exemplu: în timp ce în Europa negrul
este culoarea tristeţii, în China şi Japonia albul înseamnă tristeţe. Culorile calde (roşu,
portocaliu, galben) favorizează comunicarea, iar cele reci (gri, verde, albastru) o inhibă.
Comunicarea se desfăşoară greoi si în cazul monotoniei sau varietăţii excesive de culori.
6
 Postura.
Poziţia corpului este de asemenea importantă pentru procesul de comunicare. O persoană
care se sprijină de perete sau stă aplecată înainte pe scaun în timp ce transmite un mesaj
verbal unei alte persoane, surprinde neplăcut, demonstrând o atitudine de oboseală, plictiseală
sau neglijenţă. Întotdeauna, în acest caz, ascultătorii vor fi impresionaţi neplăcut. Un element
important al comunicării constă în examinarea posturii dvs. –cum staţi în picioare când vorbiţi –
poziţii care vor pune în evidenţă şi calitatea discursului dvs. dar, mai ales, vă influenţează
vocea. Pentru a vă ameliora şi perfecţiona postura când vorbiţi, trebuie să aveţi în vedere patru
caracteristici foarte importante: vioiciunea, plăcerea, distincţia şi expresivitatea. Ele vor influenţa
şi calităţile vocale.

Limbajul tăcerii
A ştii să taci este o calitate a omului preţuită din cele mai vechi timpuri. Deseori se spune
„Tacerea este de aur". Ea poate fi, în anumite circumstante, într-adevar de aur, dar tot atât de
deranjanta si câteodata chiar periculoasa.
Sa ne gândim ce se întâmpla, de exemplu, când la sfârsitul unui discurs auditoriul comunica
prin tacere. Va fi dificil sa se interpreteze aceasta tacere. Plictiseala? Dezaprobare? Respingere
totala? Aprobare totala? Nefiind un raspuns clar, tacerea este ambigua si vorbitorul este lasat
sa ghiceasca ce poate însemna ea. Iar interpretarea poate fi gresita! Pe de alta parte, folosind
cu atentie tacerea în momente cheie – cu alte cuvinte pregatindu-ne sa ascultam – putem
încuraja vorbitorul sa continue sau sa-si exprime sentimente si atitudini pe care, fara îndoiala,
altfel nu le- ar fi facut. Tacerea deci, este un instrument puternic de comunicare, dar care
trebuie folosit cu abilitate. Chiar si prin tăcere, oamenii comunică ceva: aprobare, dezaprobare,
discreţie, raţiune, păstrarea unei taine, admiraţie.

Limbajul spaţiului

Ideea de la care se porneşte este că orice individ are tendinţa de a-şi revendica un spaţiu al
său, spaţiul din jurul trupului său, pe care-l marchează imaginar, îl consideră drept spaţiul său
personal, ca o prelungire a propriului său trup. Încălcarea acestui spaţiu lezează profund
individul, creând disconfort, stânjeneală şi chiar stări conflictuale. Fiecare individ tinde să
menţină o distanţă între el şi celelalte persoane sau lucruri. Îşi creează un “spaţiu-tampon” de o
anumită mărime, formă sau grad de permeabilitate, care are importante funcţii psihosociale: de
protecţie, intimitate, siguranţă, odihnă, reverie.
În plan mai general, modul în care folosim spaţiul de comunicare are determinaţii culturale şi
sociale specifice. În lumea afacerilor, de exemplu, spaţiul este în relaţie directă cu rangul
individului: pe măsură ce avansează în funcţie, cresc dimensiunile biroului său. Limbajul
mediului înconjurator este una dintre principalele categorii de limbaj nonverbal care se exprima,
în general, prin doua componente: spatiul de comunicare si îmbracamintea, inclusiv accesoriile.
Nevoia noastra aparenta de a revendica o anumita zona sau suprafata, un anumit „teritoriu"
individual sau un anumit spatiu în care ne simtim în siguranta a fost examinata de multi
specialisti în domeniu care au ajuns la concluzia ca omul are un „simt al spatiului", care îl
determina sa si- 1 protejeze de orice persoana straina, sau doreste un „teritoriul personal" în
cadrul caruia este pregatit sa interactioneze cu ceilalti oameni.
Pentru a ocupa mai mult spatiu, constient sau inconstient, oamenii folosesc tot felul de
strategii sau chiar unele trucuri, ca, de exemplu: coafurile înalte, tocurile înalte, hainele
descheiate care flutura în jurul corpului, fotoliile mari, birourile spatioase etc. Puterea în cadrul
organizatiei este, adeseori, comunicata prin aranjamente spatiale. Managerii de vârf au birouri
mai mari, cu ferestre largi, orientate spre privelisti placute, cu covoare si mobilier de foarte buna
calitate. Modul în care-şi plasează interlocutorii şi pozitia de pe care li se adresează au impact
puternic asupra comunicarii (de exemplu, inhibarea unui interlocutor în cazul în care i se

7
vorbeste de la o distanta prea mare). În limbaj curent se spune: “îl ţine la distanţă” sau “prieten
apropiat”, ilustrând faptul că relaţiile interumane se pot exprima spaţial.

Comunicarea tactilă.

1. Atingeri care transmit emoţii pozitive, exprimă sentimente calde, afectuoase (ex: adultul
care mângâie un copil, şeful care te bate pe umăr spre a te încuraja intr-un moment dificil, omul
care iţi strânge mâna cu căldură dând astfel glas gratitudinii sale faţă de un gest făcut în
favoarea lui).
2. Atingeri ,,de control” care vizează dirijarea comportamentelor, a atitudinilor sau, chiar, a
sentimentelor persoanei atinse. Un mic semnal tactil ii poate atrage atenţia interlocutorului să
ne privească, sau îl poate îndemna să se dea la o parte, să se grăbească sau, dimpotrivă, să
stea locului.
3. Atingerea ,,rituală”. Cea mai cunoscută şi mai frecvent utilizată este strângerea mâinii în
semn de salut la întâlnire şi la despărţire. In funcţie de poziţia mâinii, de felul în care aceasta
este întinsă, acest gest are mai multe implicaţii decât pare, şi îmbracă nenumărate forme.
4. Atingerea în alt scop decât comunicarea propriu-zisă. Ea poate îmbrăca o multitudine de
forme,de la susţinerea unei persoane care urca sau coboară dintr-un vehicul, la atingerea frunţii
pentru a evalua temperatura unui bolnav. Chiar daca obiectivul urmărit este altul, în majoritatea
acestor cazuri se transmit şi informaţii afective, deoarece gesturile ce presupun contactul fizic
implică mai întotdeauna şi prezenţa unui sentiment, fie el pozitiv sau negativ.

Mijloacele nonverbale ale comunicării au, în totalitatea lor, următoarele roluri:

1) de a transmite ceva (idei, informaţii, intentii, trăsaturi de caracter);
2) de a nuanţa şi preciza comunicarea (care devine, astfel, aprobativă sau dezaprobativă,
receptivă sau nereceptivă);
3) de a ajuta persoanele să se exprime şi să se înţeleagă reciproc mult mai bine (pentru
realizarea acestui ultim rol, mijloacele nonverbale trebuie să le însoţească pe cele verbale, în
nici un caz nu pot acţiona independent).

3.1. Cele 10 legi pentru observarea si interpretarea cu success a limbajului

nonverbal.
“Citirea” cu success a oamenilor – colectarea informatiilor nonverbal pentru a le identifica
gandurile, sentimentele si intentiile este o abilitate care cere o exersare continua si o pregatire
pe masura.
Legea 1: Fiti un observator competent al mediului din jur.
Legea 2: Observarea in context este cheia intelegerii comportamentului nonverbale.
Legea 3: Recunoasterea si decodificarea comportamentelor nonverbale universal.
Elementele nonverbal universale constituie un grup de indicii, aceleasi pentru toata lumea.
Anumite comportamente nonverbale sunt considerate universale pentru ca sunt realizate in
mod asemanator de majoritatea oamenilor.
Legea 4: Recunoasterea si decodificarea comportamentelor nonverbale particulare.
Indiciile corporale numite elemente nonverbale particulare, care pot fi semne unice, specifice
unei anumite persoane.
Legea 5: Stabilirea elementelor nonverbale de baza ale comunicarii cu ceilalti
8
 Legea 6: Intotdeauna incercati sa priviti oamenii pentru a extrage indicii multiple –
comportamente care pot fi grupate sau se succed
Legea 7: Este important sa cautati schimbarile de comportament ale unei persoane care pot
semnala modificari in ganduri, emotii, interese sau intentii.
Legea 8: Detectarea semnalelor nonverbale false sau mincinoase (essential)
Legea 9: Diferentierea intre starea de confort psihic si cea de disconfort va va ajuta sa va
concentrate pe cele mai importante indicii pentru decodificarea comunicarii nonverbale .
Legea 10: Poker face la observarea limbajului nonverbal. Interpretarea comportamentului
nonverbal va cere sa observati oamenii cu atentie si sa le decodificati correct mesajele. Totusi,
nu cred ca aveti intentia ca atunci cand ii observati sa va aratati pe fata intentiile.

3.2. Emoticoanele un tip de limbaj non-verbal?

Ceea ce a început ca un simplu :) a ajuns astăzi un limbaj în sine, care umanizează

conversaţiile online la fel de bine ca limbajul corpului.
„Emoticoanele ne influenţează reacţiile şi comportamentul mai mult decât ne putem
imagina”, spun psihologii.
În anii '80, mai exact pe data de 19 septembrie 1982, la ora 11:44 a.m., profesorul Scott
Fahlman, de la Universitatea Carnegie Mellon, a postat un mesaj pe un forum universitar:
„Propun următoarea secvenţă de semne pentru glumeţi: :-) Citiţi-o pe o parte“.
Acela a fost momentul în care au luat naştere emoticoanele, acele semne care acoperă
astăzi toată gama de sentimente umane şi care însoţesc astăzi aproape toate conversaţiile
online. „De multe ori, glumele foarte simple erau prost înţelese“, a explicat mai târziu profesorul
necesitatea emoticoanelor. Pe reţeaua de socializare Twitter există un forum în care sunt
dezbătute sensurile emoticoanelor şi sunt sugerate unele noi.
Varietatea acestor semne este atât de mare astăzi, încât se poate vorbi despre un limbaj în
sine. Pentru profesorul de sociologie Ben Agger, de la Universitatea din Texas, răspândirea
largă de care se bucură emoticoanele în prezent vorbeşte despre o comunicare online limitată
înainte de apariţia acestora. „Emoticoanele oferă nuanţele pe care le are o conversaţie faţă în
faţă, acele nuanţe şi subtilităţi care în mod normal lipsesc atunci când interacţionăm prin
intermediul unui ecran. Ele (n. r. - emoticoanele) încearcă să compenseze acea alienare“, crede
profesorul Agger. Specialistul susţine că trăim astăzi cea mai creativă perioadă din toate
timpurile, în care copiii şi tinerii stăpânesc foarte bine puterea scrierii pentru a comunica pe
distanţe mari, în ciuda presiunilor sociale. Emoticoanele sunt, desigur, o componentă
importantă în acest proces.
”Facilitează comunicarea!”
Pe măsură ce acestea au început să înlocuiască unele cuvinte, oamenii de ştiinţă au realizat
că ele au asupra noastră mai multă putere decât ne-am imagina. Folosite în actul comunicării,
ele ne pot influenţa deciziile şi comportamentul în moduri neaşteptate, scrie BBC online. Când
este însoţit de un emoticon precum „smiley face“, un simplu salut pe reţelele online ne poate
spune ce stare are interlocutorul nostru, influenţându-ne atitudinea vizavi de el.
Un studiu recent arată că angajaţii care primesc de la angajatorii lor o critică însoţită de un
„smiley face“ tind să o accepte mai uşor. O altă cercetare susţine că studenţii sunt mai tentaţi să
accepte participarea la cursurile online atunci când în discuţiile de grup se folosesc emoticoane.
Semne cu chip de om Legătura noastră cu aceste simboluri online este departe de a fi
superficială, sunt de părere oamenii de ştiinţă.
A fost demonstrat că ele declanşează în creier aceeaşi activitate cerebrală înregistrată când
privim o faţă umană reală – după cum susţine un studiu australian publicat în revista de
9
specialitate „Social Neuroscience“. Altfel spus, am fost condiţionaţi cultural să reacţionăm
puternic la vederea acestor semne, care poartă emoţii complexe şi profunde, aşa cum nici
cuvintele nu reuşesc să o facă. Nu este de mirare, în aceste condiţii, că Facebook a făcut o
investiţie serioasă în dezvoltarea unor emoticoane complexe, diferite de cele deja tradiţionale.
Anul trecut, psihologul Dacher Keltner, de la Universitatea din California, a primit sarcina de
a realiza designul acestor emoticoane animate care exprimă emoţii de la anxietate la indignare.
„Cu cât emoticoanele sunt folosite de mai mulţi oameni, cu atât există o probabilitate mai mare
ca aceştia să comunice între ei şi să-şi răspundă la mesaje“, spune Keltner, care crede că
această formă de comunicare nonverbală este foarte importantă în mediul online.
Este de aşteptat ca emoticoanele din viitor să fie mai complexe şi să exprime întreaga gamă
de emoţii, cu nuanţele sale. Nu este exclus ca emoticoanele viitorului să fie create după
asemănarea noastră, după limbajul nostru corporal sau vocea noastră.

10
Bibliografie

1. Secretele comunicarii nonverbale – Joe Navarro & Dr. Marvin Karlins

2. https://biblioteca.regielive.ro/referate/comunicare/limbajul-trupului-53495.html
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Emoticon

11