 Protezele reprezinta o serie de dispozitive
simple/complexe menite sa inlociasca o parte
a corpului sau o functie a acestuia.
 Primii care s-au gandit la ideea de proteze au
fost Egiptenii, iar scopul folosirii lor a fost unul
mai mult estetic decat medical.
 De asemenea piratii le-au adoptat insa acestia
au folosit asa numitul “picior de lemn” pentru
scopuri practice
 O selecție de protezare din secolul 19 și 20, în
arhivele muzeului de Științe din Londra.
 proteze dentare
 proteze oculare
 proteze auditive
 Proteze articulare/osoase
 Protezele cosmetice
 Implanturi Ex: protezele valvulare cardiace,
neuroprotezele
 Protezele de viitor: Exoschelet, Exocortex
 Legea lui Moore descrie o tendință pe termen
lung în istoria mașinilor de calcul: numărul
de tranzistori care pot fi plasați pe un circuit
integrat se dublează aproximativ la fiecare doi
ani. Această tendință a continuat de mai bine
de o jumătate de secol. Surse din 2005 se
așteptau ca această tendință să continue cel
puțin până în 2015 sau 2020. Cu toate
acestea, în 2010 s-a estimat o încetinire a
creșterii la sfârșitul anului 2013, după care se
estimează ca numărul de tranzistori se va
dubla la fiecare 3 ani.
 Tehnologia evolueaza intr-un ritm accelerat.
 Cresterea este de fapt exponentiala si nu
liniara!
 Noile inventii se pot aplica in domeniul
medicinii atat pentru profilaxie cat si pentru
tratament de scurta/lunga durata
 In nanomedicina
 Nanoroboti
 Interfete neuro-electrice
 Terapii cu localizare foarte precisa
 In medicina moleculara
 Genomica
 Proteomica
 In medicina regenerativa
 Organe bio-artificiale
 Senzoriale
 Proteze vizuale
 Proteze auditive
 Proteze pentru eliminarea durerii
 Un mic stimulator electric pentru maduva
spinarii da rezultate pentru tratarea
simptomelor bolilor gen Parkinson.
Acest stimulator a fost plasat prima oara pe
coloana vertebrala a unor soareci si sobolani
carora cercetatorii le redusesera in mod
semnificativ nivelul de dopamina din corp
pentru a reproduce caracteristicile biologice
ale persoanelor bolnave de Parkinson si
gravele probleme motorii observate la
pacienti intr-un stadiu avansat al bolii.
 Dopamina este o molecula care asigura
comunicarea intre neuroni, celulele nervoase
din creier.
Cand stimulatorul este pus in functiune,
animalele fara dopamina ale caror miscari
sunt lente si rigide, incep sa se miste normal.
Aceasta ameliorare se poate observa in
general la 3,35 secunde dupa inceputul
stimularii.
 Se poate observa o schimbare in capacitatea
animalelor de a functiona cand aparatul le
stimuleaza electric maduva spinarii.
 Proteze pentru controlul functiilor motoare
 Stimulatorul radacinii nervoase sacrale poate
ajuta la controlul funcția vezicii urinare.
Dispozitivul,care seamănă cu un stimulator
cardiac, este implantat sub piele, în fesă. Un
fir de la dispozitiv este conectat la un nerv
sacral - important în controlul vezicii urinare.
Prin fir, dispozitivul emite impulsuri electrice
nedureroase care stimulează nervul si ajuta la
controlul vezicii urinare.
 Un alt dispozitiv este aprobat pentru tratarea
simptomelor vezicii urinare hiperactive. În loc
de a stimula direct nervul sacral, acest aparat
foloseste un electrod plasat sub piele pentru a
livra impulsuri electrice nervului tibial. Aceste
impulsuri calatoresc de-a lungul nervului tibial
apoi ajung la nivelul ramurei sacrale.
Dispozitivul ajuta la controlul simptomelor
vezicii urinare hiperactive si astfel la
imbunatatirea stilului de viata si a calitatii
acesteia.
 Interfata creier-calculator sau brain computer
interface (BCI)
 Electroencefalografia este o metoda
neinvazivă de explorare a modificărilor de
potenţial electric din creier, înregistrat la
nivelul scalpului. Pe baza
electroencefalogramei, o Interfaţă Creier-
Calculator (BCI, în literatura de limbă engleză)
poate oferi o cale de comunicare intre creier
şi calculator cu beneficii pentru pacienţi cu
deficite neuromotorii severe (stadii finale ale
Sclerozei Amiotrofice Laterale – ALS, paralizii
cerebrale severe, traume la nivelul capului,
leziuni medulare).
Pe baza activitatii mentale acestia pot
comunica cu un echipament de calcul extern,
care la randul lui poate genera scrierea unor
caractere sau comanda unor dispozitive
mecatonice . și șlefuirea protezei.
In principal, se vor detecta/ clasifica
modificarile induse in activitatea cerebrala
prin intermediul unor actiuni mentale.
Sistemul BCI amplifica biosemnalele culese,
sesizeaza aceste modificari si le transforma in
semnale de control pentru comunicare sau
controlul unor echipamente externe
 Exista de asemenea si metode invazive prin
implantarea unui microcip direct pe scoarta
cerebrala pentru culegerea de semnale
bioelectrice.
 Proteze Cognitive
 Proteze cognitive caută sa restabileasca
functia cognitiva la persoanele cu pierderea
tesutului cerebral din cauza unor accidentări,
boli, sau accidente vasculare cerebrale prin
îndeplinirea funcției de tesutul deteriorat cu
circuite integrate. Teoria prevede ca functiile
creierului sunt localizate la o anumită
porțiune al creierului. Cu toate acestea, studii
recente privind plasticitatea creierului
sugerează că insusi creierul este capabil de
refacere, astfel încât o zona a creierului
asociata în mod tradițional cu o anumită
funcție (de exemplu, cortexul auditiv) poate
îndeplini funcțiile asociate cu o altă porțiune
de creier. (de exemplu, cortexul auditiv de
prelucrare a informației vizuale) Implanturile
ar putea profita de plasticitatea creierului de a
restabili functia cognitiva, chiar daca tesutul
nativ a fost distrus.
 Proteze oculare
 Proteza oculară este facută pentru fiecare
purtător în parte, în prealabil fiind controlate
dimensiunile cavității oculare printr-un mulaj
special.
 Se obține astfel un model din material acrilic
care se ajustează după mulaj, până se atinge
forma optimă în cavitate, deschiderea fantei
palpebrale rămânând egală cu cea a ochiului
congener.
 Irisul și arborele venal se colorează manual,
după culoarea ochiului sănătos, pîna la
obținerea unei nuanțe sclerale satisfăcătoare.
Se aplică un strat transparent din material
acrilic peste proteza realizată pentru protecție
și aspect natural. În final se execută ajustarea
 Termenul optim de efectuare a unei proteze
se situează între 8 și 10 săptămâni de la data
operației. Foarte important este însă ca
medicul să îndrume pacientul către un
laborator de oftalmologie la aproximativ două
săptamâni de la operație (după ce se scot
firele).
 Materialele utilizate la confecționarea
protezelor sunt rășinile acrilice și acrilate care
prezintă urmatoarele caracteristici:
 stabilitate volumetrică,
 rezistență mecanică,
 insolubilitate în apă
 rezistență deosebită la acțiunea acizilor și a
bazelor slabe,
 toleranță foarte bună a țesuturilor.
 Intoleranțele la acrilat pot apărea foarte rar și
sunt datorate mai curând unei igiene
necorespunzătoare sau unei adaptări
neadecvate a protezei în cavitatea oculară.
 Refacerea cât mai exactă a fizionomiei
pacientului prin aplicarea unei proteze
oculare este influențată de cauza care a dus la
pierderea globului ocular ( malformație
congenitală, glob dezorganizat posttraumatic,
glob atrofic după afecțiuni oculare medico-
chirurgicale, afecțiuni tumorale , microftalmie,
anoftalmia ).
 Proteza Oculara din Rasina Acrilica
 Protezele oculare pot fi foarte usor scoase si
reintroduse in cavitatea oculara. Ele sunt
sustinute de catre pleoapele superioare si
 inferioare. Majoritatea pacientilor poarta
protezele tot timpul, scotindu-le doar
ocazional pentru a le curata, pe cind alti
pacienti le dau jos noaptea. Pastrarea
permanenta este cea ideala.
 Epitezele Faciale - Protezele Oculo Palpebrale
 In cazurile de cancere faciale, care pot afecta
grav tesuturile, estetica fetei este asigurata cu
ajutorul unor proteze speciale numite epiteze.
 Epitezele faciale sint proteze speciale cu
ajutorul carora se refac defectele estetice.
 Indepartarea chirurgicala a tumorilor
presupune din pacate si un anumit grad de
mutilare. Pentru o parte din aceste defecte
exista posibilitatea confectionarii a diverse
proteze faciale (proteze oculo-palpebrale).
 Exista cazuri disperate, in care, dupa un
traumatism sever sau dupa un cancer
extirpat, oamenii ramin efectiv mutilati. Cu
ajutorul protezelor, pacientii arata acum
aproape la fel de bine ca inainte, recapatindu-
si increderea in viata, in fortele proprii si
regasind puterea de a merge mai departe.
 Ochiul bionic
 Ce este ochiul bionic?
 Ochiul bionic, botezat Argus II, este un
dispozitiv creat de compania americana
Second Sight Medical Products, si combina
biologia cu electronica, acesta fiind primul
ochi artificial din lume. Aceasta proteza va
necesita realizarea unui implant retinal,
precum si purtarea de catre pacient a unor
ochelari de soare ce vor avea o camera video
atasata. Autorul descoperirii este cercetatorul
Mark Humayun, profesor de oftalmologie si
inginerie biomedicala la Doheny Eye Institute,
din Los Angeles, California.
 Alte doua companii din Germania(Retina
Implant AG si Intelligent Medical Implants)
lucreaza in acest moment la acelasi tip de
implant retinian, produsele lor aflandu-se inca
in perioada de testare clinica.
 Ce proprietati are proteza oculara Argus II?
 Proteza oculara Argus II va putea reda
vederea persoanelor care au orbit din cauza
unor boli degenerative ale retinei. 3% dintre
persoanele cu varste de peste 55 de ani sufera
de degenerare maculara, o afectiune ce se
caracterizeaza prin afectarea vederii centrale.
De asemenea retinita pigmentara, o boala
degenerativa care afecteaza receptorii de
lumina de la nivelul retinei, afecteaza in jur de
1,5 milioane de persoane. Ambele afectiuni
distrug fotoreceptorii, celulele situate in
spatele retinei care receptioneaza semnalele
luminoase si le transfera creierului sub forma
impulsurilor nervoase, urmand ca aceste
impulsuri sa fie interpretate ca imagini. In
acest context, sistemul Argus II tine locul
fotoreceptorilor.
 implantul retinal nu se foloseste de ochi
pentru a putea vedea, ci apeleaza la o camera
video,
 in prima instanta pacientii nu vor putea
percepe imagini clar conturate, ci doar pete
de lumina si forme, pe care vor invata apoi sa
le decodifice,
 imaginea pe care pacientii o vor distinge va fi
neclara initial, deoarece va avea echivalentul
a 60 de pixeli, in comparatie cu o retina
sanatoasa care ofera creierului cateva
milioane de pixeli,
 implantul pe care sistemul Argus II il
presupune va permite un camp de vedere de
20 de grade,
 procesorul video pe care il contine proteza
vizuala Argus II va permite ajustarea
contrastului in functie de preferintele
pacientului.
 Ce contine proteza oculara Argus II?
 o pereche de ochelari cu o camera video
incorporata care receptioneaza imagini in
timp real si pe care le transmite unui microcip,
 un microcip, care poate fi tinut in mana sau
prins de haine si are ca functie procesarea
imaginilor video. Acesta transforma imaginile
in impulsuri electrice si le trimite unui radio
emitator situat in ochelari,
 radio emitatorul va transmite wireless
impulsurile electrice unui receptor implantat
deasupra urechii sau sub ochi,
 un receptor radio care trimite impulsurile
electrice catre retina, prin intermediul unui
cablu de grosimea firului de par,
 o matrice de electrozi (60) implantati in retina
purtatorului, care va primi impulsurile
electrice trimise de receptorul radio,
 de la electrozi mesajul va pleca prin nervul
optic catre zona corticala responsabila cu
vazul.
 In cazul unui ochi sanatos, fotoreceptorii de
pe retina transforma lumina in impulsuri
neuronale care sunt trimise la creier prin
nervul optic, iar cel din urma le interpreteaza
ca imagini. Insa atunci cand fotoreceptorii nu
mai functioneaza corespunzator, aparatul
optic devine inutil. Sistemul Argus II
suplineste acesti fotoreceptori. Matricea de
electrozi implantata pacientului reactioneaza
asemenea fotoreceptorilor retinieni.
Semnalele electrice generate de electrozi sunt
transmise prin intermediul acelorasi cai pe
care le folosesc si ochii sanatosi: nervii optici.
Creierul interpreteaza semnalele primite, de
exemplu: “Ceea ce vezi este un copac”. Este
nevoie de antrenament pentru ca pacientii sa
perceapa intr-adevar un copac. Pentru
inceput, acestia vor observa doar portiuni
luminoase si intunecate, dar dupa un timp vor
invata sa inteleaga ceea ce le transmite
creierul, potrivit Discovery Fit&Health.
 Cum va fi imbunatatit implantul retinian in
viitor?
 Prima versiune a protezei oculare Argus
continea doar 16 electrozi implantati, iar
aceasta se afla inca in perioada de testare
clinica. Se asteapta ca varianta actuala a
sistemului sa ofere o rezolutie mai buna a
imaginii, dat fiind numarul mult mai mare de
electrozi implantati.
 Introducerea acestui produs pe piata este o
realizare importanta in opinia lui Eberhart
Zrenner, directorul Institutului de Cercetare
Oftalmologica din cadrul Universitatii
Tubingen(Germania) si fondatorul companiei
Retinal Implant AG. In cadrul companiei sale,
Zrenner lucreaza in acest moment la un
dispozitiv ce va contine peste 1,500 de
electrozi si care va captura imagini utilizand
fotodiode sensibile la lumina incluse in cipul
care va fi implantat in ochi. In felul acesta se
va elimina camera video externa, potrivit
Technology Review.
 Nici compania Second Sight Medical Products
nu intentioneaza sa opreasca cercetarea in
acest punct. Producatorii promit ca implantul
va fi imbunatatit. Ceea ce diferentiaza proteza
oculara Argus II de celelalte produse similare
este capacitatea de a rezista unei implantari
pe termen lung. Argus II a fost testat pana
acum pe 30 de pacienti.
 Cristalinul si implantul de cristalin artificial
 Cristalinul este una dintre cele doua lentile ale
ochiului si se afla imediat in spatele partii
colorate a ochiului, irisul. Cristalinul are rolul
de a focaliza imaginea pe retina. O alta
caracteristica importanta este acomodatia,
prin care intelegem capacitatea de a vedea la
toate distantele.
 In anumite situatii cristalinul isi pierde
proprietatile si astfel este afectata vederea,
afectiunea vinovata fiind cataracta. Din
fericire acesta poate fi inlocuit cu unul
artificial. Operatia de schimbare a cristalinului
se efectueaza prin metoda numita
facoemulsificare cu ultrasunete, dureaza
aproximativ 7 minute, se face cu anestezie
locala, fara internare, pacientul pleacand
acasa dupa operatie. Este obligatoriu sa
poarte pansament la ochiul operat pana ziua
urmatoare cand se prezinta la controlul
postoperator. Rata de reusita a acestei
operatii este foarte mare, de peste 99%.
 Implantul de cristalin artificial
 Ce este cristalinul artificial?
 Cristalinul artificial este o lentila fabricata
dintr-un material biocompatibil, fiind foarte
bine tolerat de organism; acesta suplineste
functia cristalinului natural.
 Cristalinele artificiale sunt de mai multe feluri
si dimensiuni, in functie de producator si de
nevoi, pot fi rigide (PMMA) sau moi
(foldabile). Cristalinele rigide sunt din ce in ce
mai rar folosite deoarece necesita o incizie
mai mare, de aproximativ 6 mm.Cristalinele
arificiale moi, cunoscute sub numele de
foldabile sunt cele mai moderne si mai dorite,
datorita faptului ca se “comprima” cu ajutorul
unui injector si astfel pot fi introduse in ochi
printr-o microincizie (taietura mica), astfel
nemaifiind nevoie de sutura (cusatura).
Avantajele oferite de cristalinul foldabil sunt:
incizie mica, lipsa firului, vindecare rapida,
scaderea riscului de aparitie a complicatiilor
intra si postoperatorii.
 Tipuri de cristaline foldabile
 Cristalinele foldabile pot fi:
 monofocale sferice si asferice.
 multifocale.
 torice monofocale.
 torice multifocale.
 Cristalinele monofocale restaureaza vederea
dar dupa operatie pacientul va ramane cu
ochelari, de cele mai multe ori pentru
aproape. Exista situatii in care dupa operatie
este nevoie de ochelari si pentru distanta si
pentru aproape.
 Cristalinele asferice, in comparatie cu cele
sferice, furnizeaza o vedere mai clara, cu un
contrast mai bun.
 Cristalinele torice: au proprietatea de a
corecta si dioptriile cilindrice si se adreseaza
persoanelor care au astigmatism.
 Cristalinele multifocale reprezinta varful
tehnologiei, oferindu-i pacientului
independenta fata de ochelari in peste 85%
din activitatile zilnice. Cristalinele multifocale
personalizate se adreseaza celor care au
dioptrii extreme, inclusiv astigmatism.
Acestea se comanda in urma unor masuratori
si investigatii, apoi se fabrica personalizat
pentru respectivul pacient.
 Pe langa persoanele cu cataracta, cei cu
dioptrii forte: miopie, hipermetropie,
astigmatism, pot beneficia de operatii pentru
reducerea dioptriilor prin schimbarea
cristalinului in scop refractiv. In acest caz se
calculeaza puterea cristalinului artificial
necesara pentru a obtine dupa implantare o
dioptrie suficient de mica incat sa nu fie
nevoie de ochelari.
 Cristalinele artificiale de “camera anterioara”,
rigide sau nu, se implanteaza in fata partii
colorate a ochiului (iris), la pacientii la care din
anumite motive nu se poate implanta un
cristalin in locul in care a fost cel natural.
 Cristalinele artificiale cu iris reprezinta o
solutie pentru pacientii care din nastere
(congenital) sau in urma unui accident nu au
iris.
 Proteze pentru mâini
 Scurt istoric al protezei pentru mâini
 Roman savant Plinius cel Bătrân (23-79 d.Hr.)
a scris despre un general roman din al doilea
razboi punic (218-210 î.Hr.), care a avut
brațul drept amputat. A avut o mână
confecţionată din fier pentru a deține scutul
lui și a fost capabil să se întoarcă la luptă.
 În Evul Mediu avansarea în protetica a fost
redusa altele decât cârligul pentru mână și
piciorul cui. Cele mai multe dintre proteze de
timp s-au făcut pentru a ascunde diformitati
sau rănilor suferite în luptă.
Acesta a fost comun pentru comercianți,
pentru a proiecta și a crea membre artificiale.
Ceasornicarii au avut rol esențial în
adăugarea de funcții complicate interne cu
arcuri și unelte.
 Renașterea (1400 la 1800) a inaugurat noi
perspective in artă, filozofie, știință și
medicină s-a produs o renaștere în istoria de
proteze. Protezele în general, în cursul acestei
perioade au fost făcute din fier, oțel, cupru și
lemn.
Gotz von
Berlichingen
-proteza care a revolutionat tehnica protezelor mainii
- era confectionata din fier si asigura o mobilitate
buna
 Îndreaptându-ne spre timpurile moderne
 Terminalele contin o gama de cârlige,
extensori, mâinile sau alte dispozitive.
Cârligul este un sistem format din 2
părți, deschiderea voluntară simplu,
convenabil, ușor, robust, versatil și relativ
accesibile. Cârligele, evident, nu se potrivesc
estetic cu mâna umană în aparență și
versatilitatea generală.
 Dispozitivele cosmetice, din plastic, cu
mănuşă, sunt cele mai ieftine proteze de
mână, fiind total lipsite de funcţionalitate.
Ceva mai complexe sunt protezele
funcţionale, cu acţionare prin cablu, dar cele
mai performante până la apariţia mâinii
bionice erau protezele mioelectrice, care
permit mişcări de prindere şi de rotaţie.
 Ele captează semnale electrice de la muşchii
mâinii atunci când aceştia sunt încordaţi de
purtătorul protezei, iar un motoraş transpune
aceste semnale în mişcări. Pe acelaşi principiu
funcţionează şi mâna bionică, dar cu
 deosebirea că ea are cinci motoraşe, câte unul
pentru fiecare deget.
 Protezele pentru mana pot fi de mai multe
tipuri:
 Proteza artificiale
 Proteza mioelectrice
 Proteza robotica
 Proteza artificiala este special creata pentru
functia estetica aceasta are aspectul
asemanator membrului conrolateral.
Este confectionata in special din rasina acrilica
confectionata dupa un mulaj, aceasta variaza in culori
si marimi. Usoarã, fiabilã, contribuie substantial la
reintegrarea socio-profesionalã a pacientului. Mana se
reconstruieste cel mai greu, folosind siliconul,
obtinandu-se o proteza de forma, culoare, marime,
elasticitate ca si o mana normala.Proteza respectiva
se fixeaza cu vacuum, 'gen manusa". Are de obicei rol
estetic, dar pacientul poate ridica obiecte usoare
(ochelari, un pix, o cesca, pahar nu prea plin)poate
fuma, scrie, lucra la calculator, poate conduce, ajutat
de cealalta mana.
 Proteza mioelectrica
• Protezele mioelectrice folosesc semnalele
electromiografice sau potenţialele de acţiune
ale muşchilor contractaţi voluntar.
 Protezele mioelectrice sunt cele care pot
oferii cea mai mare manevrabilitate pentru un
pacient. Aceasta are un nivel foarte ridicat
din punct de vedere tehnic . Pot fi
confectionate din diverse materiale ca fibra
de carbon, otel sau titan. Singurul dezavantaj
ar fi pretul foarte ridicat
 Cel mai important lucru legat de mâna
bionică în discuție este modul în care poate
ea îndeplini sarcinile cotidiene ale unei
persoane. Pentru că, la urma urmei, nu
vorbim despre un gadget menit să ne amuze,
ci despre un dispozitiv a cărui menire este să
amelioreze condițiile de viață ale
persoanelor cu anumite dizabilități.
Astfel, în videoclipurile atașate
acestui material, Bebionic demonstrează cele
14 tipare de prindere și mișcare ale protezei
V3 și modul în care este ea capabilă să
presteze activități domestic, de la întinderea
untului pe felia de pânine cu un cuțit, până la
operarea computerului cu mouse-ul,
rezolvarea unui cub Rubik și chiar legarea
șireturilor.
 Protezele robotizate
Bratul DEKA
 Pentru ca o lucrare prostetică a membrelor
robotizate de a funcţiona, trebuie să aibă mai
multe componente pentru a le integra în
funcțiile corpului: Biosenzori detectează
semnale de la sistemul nervos sau muscular al
utilizatorului. Apoi releele cu aceste informatii
trimit la un controler situat în interiorul
aparatului. Exemplele includ fire, care
detecteaza activitatea electrica pe piele,
electrozi ac implantaţi în muschi, sau matrice
de electrozi solid-state ce ajuta creşterea
neuronilor. Un tip de aceste biosenzori sunt
angajați în proteza mioelectrică.
 Reinervarea musculară vizată este o tehnica in
care nervii motori care controlau în prealabil
mușchii unui membru amputat sunt
redirecționate chirurgical astfel încât să
reinerveze o regiune mica a unui mușchi
mare, intact, cum ar fi pectoralul mare. Ca
rezultat, atunci cand un pacient are degetul
mare lipsă, o mică zonă de mușchi de pe
pieptul lui se va contracta în schimb. Prin
plasarea senzorilor pe muschiul reinervat,
aceste contracţii pot fi folosite la controlul a
unei parţi corespunzătoare din proteza
robotică.
 Mecanism de functionare
 Cum functioneaza proteza bionica?
 Spre deosebire de protezele clasice, mana
bionica este controlata miolitic, putand astfel
sa execute cele mai delicate miscari. Aceasta
functioneaza cu ajutorul catorva electrozi
atasati la nivelul pielii, care culeg si
interpreteaza semnalele electrice create prin
contractia fibrelor musculare de la nivelul
bratului amputat.
 Astfel, cand persoanele isi incordeaza muschii
ramasi din bratul amputat se transmite un
semnal mainii bionice, pe care aceasta il
transforma in impulsuri electrice. Apoi, prin
intermediul a 5 motorase, degetele artificiale
sunt miscate.
 Proteza Bionica poate fi atasata fara sa fie
nevoie de o interventie chirurgicala. Pentru ca
 proteza sa poata functiona, este necesar ca
anumite grupe musculare sa fie inervate,
motiv pentru care, inainte de a achiziţiona
proteza, trebuie efectuat un test care sa
verifice gradul de funcţionare a muschilor
respectivi. In consecinţa, nu orice persoana cu
mana amputata poate beneficia de tehnologia
performanta.
 Daca pacientul are indicatie pentru mana
bionica, el va fi invatat, in cadrul centrului de
protezare, cum se foloseste, prin intermediul
unui simulator pe calculator. Abia dupa ce
invata sa-si coordoneze miscarile poate fi
montata mana bionica. Nu este necesara nici
o interventie chirurgicala pentru a putea fi
atasata pe membrul amputate, ci se ataseaza
pur si simplu la fel ca si protezele clasice.
Montarea protezei
bionice
 Pentru că dispozitivul nu are un aspect tocmai
plăcut, el trebuie acoperit cu o mănuşă.
Opţiunile sunt fie o mănuşă standard, mai
ieftină, confecţionată din PVC, fie una
fabricată din silicon, care imită foarte bine
pielea umană, dar care este şi foarte scumpă.
Pe aceasta din urmă pot fi implantate chiar şi
fire de păr. Ambele modele se uzează după
maximum un an şi trebuie înlocuite.
 PROTEZELE MEMBRULUI INFERIOR
 Protezarea are un rol foarte important atat în
reintegrarea socio-profesionala, cat şi unul
estetic imitand forma membrului pierdut.
După ce plaga chirurgicala s-a vindecat, se
poate începe procesul de protezare.
Tehnicianul ortoped va executa o proteză
provizorie, pe baza unor masuratori
individuale. Dupa 4-6 luni se va confecţiona
proteza mai performanta, cea definitiva.
Timpul între vindecarea bontului, primirea
protezei provizorii şi a celei definitive difera
de la o persoana la alta.
 •Unghiile încorporate sunt confectionate din acril si
Toate protezele pentru membrul inferior
moderne au trei componente majore: pilonul,
balamalele şi sistemul de
suspensie.Componentele suplimentare
protezei pentru membrul inferior sunt
dependente de tipul de amputaţie care a fost
realizat

Protezele membrului inferior sunt realizate in
mod traditional din niste bare metalice, mai
precis pilonii care sunt scheletele protezei si
care acţiuneaza ca o structura cu rol de
suport. Mai recent, pilonii au fost realizaţi din
carbon si o compozitie pe baza de lemn care
le face mult mai uşoare. Uneori, pilonul poate
fi acoperit cu plastic care este realizat astfel
încât sa imite forma piciorului amputat pentru
a conferi un aspect mai natural.
Balamalele sunt parte a protezei de picior care
conecteaza proteza cu bontul piciorului.
Balamalele transfera forţe de pe proteza
membrului inferior pe bont, de aceea este
necesar ca balamalele sa fie aşezate
corespunzator pentru a nu irita pielea.

De exemplu, un pacient care a trecut printr-o
amputaţie transfemurala va avea nevoie de o
proteza de picior care are nevoie şi de un
genunchi artificial. Chiar daca toate protezele
de picior au trei componente de baza si alte
caracteristici suplimentare, este important ca
pacientii sa stie ca fiecare membru este facut
în functie de necesitatile acestora pentru a
asigura acestora confort şi mobilitate.
După ce a fost realizata o amputaţie iar
inflamaţia s-a vindecat, un mulaj din ghips
este luat pentru a realiza proteza pentru
membrul inferior. Chiar si după ce proteza de
picior este realizata medicii mai fac unele
ajustari. Pacientii au nevoie de asemenea şi
de sesiuni de terapie fizica.
TIPURI DE PROTEZE :
1.Proteza partiala de picior din silicon:
• Picior flexibil din silicon
care asigura confort sporit;
• Imita forma şi particularitatile (culoarea, grosimea,
duritatea, semne ca: pete de pigment, vene, par etc.)
membrului pierdut;
pot fi lacuite.
2.Proteza parţiala de picior - Lisefranc, Pirogoff sau
Chopart
• Picior flexibil din fibra de carbon;
• Articulatie de glezna fixa;
• Cu sau fara manaon intern din multiform;
• Manaon extern din rasina artificiala.
3.Proteza de Gamba – Geriatrica
•Amputatie la nivelul gambei;
• Picior flexibil din material elastic, Cu întaritura din
lemn sau fibra de carbon;
•Componente modulare si tubulatura din
duraluminiu, otel sau titan;
• Manson intern din multiform;
• Manson extern din material plastic termoformabil
sau rasina artificiala;
• Îmbracaminte cosmetica (imita forma membrului
pierdut)
4.Proteza de Gamba - modulara pentru Scurtare
conGenitala de membru inferior
– tip Saxofon
• Scurtare congenitala de membru inferior.
• Picior flexibil din material elastic, cu întaritura din
lemn sau fibra de carbon;
•Articulaţie de glezna fixa sau mobila;
•Componente modulare si tubulatura din lemn,
.
duraluminiu, otel sau titan;
• Manson intern din multiform;
• Manson extern din rasina artificiala sau fibra de
carbon;
• Se poate aplica si îmbracaminte cosmetica
5.Proteza pentru dezarticulatie de Genunchi –
modulara
• Picior flexibil din material elastic, cu întaritura din
lemn sau fibra de carbon;
•Articulatie de glezna fixa sau mobila;
•Articulatie de genunchi blocabila, cu frana sau libera
; urmatoarea indicatie in ordinea frecntei
• Manson intern din multiform sau material siliconic
care asigura confort sporit;
• Manson extern din material plastic;
• Îmbracaminte cosmetica (imita forma membrului
pierdut), în cazul protezelor definitive.
Un nou tip de proteza a membrelor inferioare –
bazata pe tehnologie computerizata, senzori si
motorase electrice, dezvoltata de Universitatea
Vanderbilt, permite celor cu picioarele amputate sa
aiba un mers natural.
Craig Hutto, un barbat de 23 de ani cu un
picior amputat, care testeaza inventia de
cativa ani, sustine ca „piciorul Vanderbilt
ramane în urma celui natural cu doar o
fracţiune de secunda în urma, spre deosebire
de protezele traditionale, pasive, care
ramaneau tot timpul cu un pas în urma.”
 Piciorul bionic este rezultatul unei cercetari
de sapte ani a Centrului Vanderbilt de
Mecatronica Inteligenta, condus de Michael
Goldfrab. Aspectele esenţiale ale proiectului
au fost patentate de Universitate, care a dat
dreptul exclusiv de dezvoltare al noii proteze
catre producatorul de proteze Freedom
Innovations.
Proteza este destinata uzului zilnic, facand
mult mai usoara viata celor cu membre
inferioare amputate, permitandu-le sa
mearga, sa se aseze sau ridice ori sa urce
rampe şi scari. Studiile arata ca utilizatorii
acestei proteze se deplaseaza cu 25% mai
repede decât cei ai protezelor pasive,
tradiţionale.
 Protezele articulare
Elaborat de:Obadă Irina
 Protezarile articulare sunt utilizate de 30 ani.
in fiecare an, in Marea Britanie sunt inlocuite
40 000 solduri, si 15 -20 000 genunchi.
 Protezarea soldului.
 Protezarea soldului. Indicatia operatorie
uzuala este durerea Din cele 30 000 operatii
facute anual, 75% au ca scop inlocuirea
soldurilor artrozice. Acesti pacienti sunt de
obicei varstnici. Artrita reumatoida este
(pacientii au in general 30-40 ani). Alte
afectiuni care pot necesita protezare sunt:
necroza avasculara a capului femural, luxatia
congenitala de sold, fractura de col femural.
 Protezarea genunchiului
 Este o articulatie mai complicata decat soldul,
iar designul protezelor s-a modificat mult. de
la mecanisme -balama cu tije lungi, pana la
protezele articulare cu tije scurte favorizate
astazi. Indicatii pentru protezarea
genunchiului: durere de repaus, durere care
nu permite somnul, sau care imobilizeaza la
domiciliu. Durerea se coreleaja slab cu
semnele radiologice.
 Rata de succes: 95%. Supravietuirea
articulatiei: 90% in ultimii 15 ani (mai buna
decat pentru solduri).
  Proteze umăr
 Articulatia glenohumerala functioneaza
normal efectuand o gama larga de miscari
intr-o maniera usoara. Cind suprafetele
articulare ale capului humeral sau ale zonei
glenoide sunt lezate, miscarea fluida este
compromisa, artrita fiind rezultatul.
 Normal, capetele oaselor sunt acoperite cu
cartilaj articular hialin. In artrita, acest cartilaj
este progresiv pierdut, expunind osul.
 Nu exista metode pentru inlocuirea
cartilajului pierdut cu exceptia interventiei
chirurgicale.
 Optiunile chirurgicale cuprind artroplastia de
inlocuire totala a articulatiei glenohumerale,
Sunt utilizate cu succes proteze in articulatiile
degetelor reumatice. Protezele fie cot incep sa fie
realizabile cu succces. Ratele de succes ale protezelor
de umar incep sa se apropie de cele ale protezelor de
genunchi.
 Proteze Valvulare
 Eforturile cercetarii medicale in vederea
gasirii unui substituent valvular mecanic sau
 biologic de a lungul a mai bine de cinci decenii
s-au concretizat intr-o gama larga de produse
 comerciale, care tind sa se apropie de functia
unei valve cardiace. Cu toate acestea
rezultatele
 sunt departe de a fi substituentul valvular
ideal.
 Caracteristicile unei proteze valvulare ideale.
• Sa realizeze o hemodinamica buna, flux central fara
turbulenta, fara gradient
• Rezistenta la infectii
• Netrombogena
• Sa nu distruga elementele figurate ale sangelui
• Usor de implantat
• Cost rezonabil
• Usor de procurat
• Rezistenta in timp
 I- Proteze mecanice. Inelul si discurile care
compun proteza sunt metalice sau din pirolit
carbon,care permit valvei sa funcioneze ani de
zile fara a fi inlocuita.Inelul este acoperit cu
tesatura textila ce ajuta la fixarea valvei .
Protezele mecanice sunt de 3 tipuri:
Clasificarea protezelor valvulare
Dupa materialele din care sunt confectionate se
impart in proteze mecanice si proteze biologice.
 1)Cu bila - Starr-Edwards, Smeloff-Cutter –
care nu se mai folosesc
 2)Cu mono disc- Medtronic-Hall, Sorin
Carbocast, Allcarbon, Omnisience
 3)Cu dublu disc- St. Jude,Carbomedics, On X,
Sorin Bicarbon,
 II- Valve biologice. Sunt confectionate din
materiale biologice de provenienta
animala,(pericard bovin, valve porcine),
special tratate si fixate pe un schelet metalic
si tesatura textila de fixare (valvele biologice
cu stent) sau fara schelet metalic, mai suple
(valvele biologice stentless).
 Protezele biologice sunt de mai multe tipuri:
 a)- Heterogrefe sau xenogrefe - valve
recoltate de la animale :
 Porcine:
 - cu stent – valva Edwards-Carpentier
 - fara stent – Freestyle Medtronic
 Bovine:
 - cu stent – Ionescu-Shiley, Mitroflow
 - fara stent- Pericarbon Freedom
 a)- Valvele mecanice. Se recomanda la:
• Pacienti tineri, cu expectativa de supravetuire
indelungata, fara contraindicatii la tratamentul
anticoagulant
• Femei tinere care au nascut sau nu doresc sa aiba
sarcina
 Valvele mecanice au o rezistenta indelungata,
dar au dezavantajul tratamentului
anticoagulant pe viata ,cu implicatiile sale, si
sunt mai susceptibile la infectii.
 b) - Homogrefe sau alogrefe – recoltate de la
cadavre umane
 c) - Autogrefe sau izogrefe –valve
“confectionate” din țesutul propriu al
pacientului prelevate din zona pericardului
 Selectia valvelor cardiace
Selectia unei valve se face in functie de varsta
pacientului, patologia valvulara, preferinta
pacientului si a chirurgului, disponibilitatea
tipului de valva si experienta medicului.
 a)- Valvele mecanice. Se recomanda la:
• Pacienti tineri, cu expectativa de supravetuire
indelungata, fara contraindicatii la tratamentul
anticoagulat
• Femei tinere care au nascut sau nu doresc sa aiba
sarcina
 Valvele mecanice au o rezistenta indelungata,
dar au dezavantajul tratamentului
anticoagulat pe viata ,cu implicatiile sale, si
sunt mai susceptibile la infectii.
 b)- Bioproteze – Xenogrefe porcine sau
bovine.
 • La femei care doresc sa aiba copii, pentru a
evita tratamentul anticoagulat.
 • La pacienti varstnici peste 70 ani, la care
riscul tratamentului anticoagulat este mare
 • La pacienti aflati in zone izolate, care nu pot
sa-si controleze tratamentu anticoagulant
 • Contraindicatii ale tratamentului
anticoagulat (hemoragii digestive,
coagulopatii)
 • Endocardite, cand homogrefele nu sunt
disponibile.
 Nu necesita tratament anticoagulat, dar au
dezavantajul degenerarii in timp si a
necesitatii de reinterventie si schimbare a
valvei.
 c)- Homogrefe
• Copii care sunt in crestere
• Tineri care nu doresc sa aiba tratament anticoagulat
• Endocardite

Exoscheletul
 Oancea Oana Constantina
 Exoscheletul mecanic este o armura metalica
externa care ajuta purtatorul sa se miste si sa
realizeze anumite tipuri de activitati ,cum ar fii
aceea de a-si putea purta propria greutate.
 In timpul functionarii sale,o serie de senzori
biometrici detecteaza semnalele nervoase pe
care creierul le transmite muschilor
extremitatilor noastre atunci cand incepem sa
mergem.Unitatea de procesare
exoscheletului raspunde,deci acestor
semnale,le proceseaza si face ca exoscheletul
sa raspunda intr-o fractiune de secunda
 Primul exoschelet in scopul in care reprezenta
o masinarie mobila integrata cu miscarile
umane a fost creeata de Generation Electric in
armata S.U.A. in 1960(se numea Hardiman).
 Initial au fost folosite in scopuri militare
pentru a ajuta soldatii sa ridice greutati mult
mai mari decat greutatea proprie .In zonele
civilizate,exoscheletele similare erau folosite
de catre pompieri si alti oameni ce se ocupau
cu salvari,pentru a putea rezista in
respectivele zone periculoase (Robot
Exoscheleton de la Cyberdyne putea ajuta
oamenii sa curete zonele in urma bombei
nucleare de la Fukushima).
 Proiectul HAL
 Acest proiect avea ca scop ajutarea
persoanelor in varsta si acelor cu dizabilitati
pentru a putea merge ‘’pe propriile picioare’’,
lucru ce s-a putut realiza in anul 2000 cu HAL3
 In anul 2005 a fost imbunatatit ultimul model
HAL-5: proteza pentru statura trunchiului. S-a
redus din greutatea sa, s-a marit durata de
mentinere functionala a bateriilor si s-a
ajustat aspectul exterior.
 HAL=Hybrid Assistive Limb(creeat de
Cyberdyne inc in scopul medicale, in Japonia).
 Majoritatea modelelor utilizeaza sisteme
hidraulice controlate prin computere
integrate. Ele pot functiona cu ajutorul
motorului cu combustie interna, pe baterii,
sau prin fuel cells( pila de combustie care
transforma energia chimica in energie
electrica).
 In fata numarului tot mai mic de personal
medical si a numarului crescand de patienti ce
necesita ingrijiri(persoanele in varsta mai
ales), o echipa de ingineri japonezi au realizat
exoschelete special concepute pentru a ajuta
asistentele medicale in a transporta si ridicat
pacientii.
 Exoscheletul poate fi utilizat si in reabilitare in
caz de accident vascular cerebral sau in cazul
afectiuniilor maduvei spinarii (Step Rehability
Robots).
 Exoscheletii pot fi de asemenea vazuti ca
a
‘’roboti de purtat’’=sistem mecatronic
(combinatie sinergica si sistematizata a
mecanicii, electronicii si informaticii in timp
real.)-conceput dupa forma si functia corpului
uman cu segmentele si articulatiile
corespunzatoare a celor persoane cu care
sunt cuplate extern.
 Aceasta tehnologie, este acum angajata in
cercetarea si reabilitarea telemanipulatiei,
 amplificatiei umane si controlul neuro-motor
si asistarea controlului motor uman inapt.
  Un exoschelet de obicei nu poate fi purtat
 Una dintre cele mai mari probleme pentru
producatorieste sursa de putere. In prezent
sunt putine surse suficiente pentru a mentine
exoscheletul in functiune pentru mai mult de
cateva ore. Pe langa motorul cu combustie
interna si bateriile ce dureaza putin, mai sunt
folosite’’Pilulele de combustie
electrochimicale’’, ca de exemplu pilula cu
oxid solid (SOFC)-produc energie instantaneu.
 Ele pot fi incarcate rapid combustil lichid
(metanolul), insa si acestea au un mare
impediment: necesita temperatura mare
pentru a functiona(600ᴼ C).
 Initial in realizarea exoscheletelor au fost
adeseori utilizate materiale usor de gasit si
ieftine precum aluminium si otelul.
 Otelul este greu si exoscheletul trebuie sa
foloseasca mult din energie pentru a-si cara
propria greutate, plus ca trebuie sa transporte
si alte greutati, reducandu-si astfel
eficacitatea.
 Aliajele din aluminiu utilizate sunt usoare dar
esueaza prin oboseala rapida. Inginerii au
progresat in tehnologie prin achizitionarea si
confectionarea exoscheletului din materiale
mai scumpe si rezistente dar si usoare ca
titanul si in utilizarea de metode de
confectionare complexe cum ar fii placile
turnate din fibra de carbon.
 Flexibilitatea articulatiilor reprezinta un alt
impediment al exoscheletului. Majoritatea
articulatiilor umane precum cea a soldurilor
sau a umerilor sunt rotunde cu centrul de
rotatie in interiorul corpului. Este dificil
pentru un exoschelet sa se potriveasca exact
miscarilor articulatiilor rotunde utilizand o
serie de axuri singulare externe de puncte de
articulatie( external single acces hinge points).
Controlul si modularea unei miscari excesive si
nedorite este o alta mare problema. Nu este suficient
sa realizezi o simpla miscare asistata, motorie, o
pozitie de control cu: inainte/stop/inapoi si fara
controlul unui computer integrat.
 Un exoschelet este de obicei construit din
materiale foarte rezistente si dure, in timp ce
corpul uman este mai fragil decat aliajele dure
din plastic folosite in confectionarea lor.
direct in contact cu pielea deoarece se
produce ciupirea pielii acolo unde placutele
exoscheletului se incaleca una pe alta.
 In schimb, purtatorul este acoperit cu un
costum special fabricat pentru a proteja
incheieturile si pielea de aceste intamplari
neplacute.
Sarcos/Raytheon.XOS ( pentru brate si picioare) este
utilizat in armata(greutate 68 kg si permite
purtatorului sa ridice 90kg)-American engineering-
SALT LAKE CITY, UTAH.
EKSO Bionics (HULC=human universal load carrier-
Lockheed Martin)-utilizat in scopuri medicale pentru a
ajuta pacientii sa mearga.
Cyberdyne’s HAL-5 (pentru brate si picioare) este
utlizat in spitalele japoneze.
Rex Bionics’Rex, robotic exoscheleton pentru picioare,
ajuta pacientii imobilizati in scaune cu rotile sa se
ridice, sa mearga, sa se intoarca, sa ridice picioarele
sus jos si sa paseasca foarte bine pe suprafete dure,
inclusiv rampe sau pante.
Costa 150.000 nzd. Se asteapta ca pretul sa scada o
data ce comenzile cresc.
 Restaurări protetice dentare fixe sau mobile
 Încă din antichitate a existat o preocupare de
înlocuire a dinţilor lipsă care urmărea doar
obiectivul estetic sau fizionomic.
 Mai târziu când a progresat metoda de
ancorare a dinţilor artificiali de cei naturali s-a
avut în vedere şi obiectivul funcţional
(masticaţia).
 De-a lungul timpului s-au confecționat dinți
din diverse materiale iar un pas important în
dezvoltarea acestui domeniu a fost realizat de
colaborarea franco-americană care a dus la
fabricarea în serie a dinţilor din porţelan.
 În cazul absenței unui singur dinte sau a unui
grup de dinți se pot realiza lucrări protetice
fixe cu sprijin pe dinții vecini restanți.
 În situațiile în care spațiile edentate (lipsite de
dinți) nu sunt mărginite de dinți restanți există
posibilitatea confecționării unor proteze ce
vor avea un sistem de sprijin dintr-un schelet
metalic precum și diverse sisteme speciale de
ancorare la nivelul dinților restanți; alegerea
 acestora depinde de situația clinică a fiecărui
pacient în parte.
 Edentaţia totală reprezintă starea clinică care
se caracterizează prin absenţa tuturor dinţilor
de la nivelul unei arcade-edentaţie totală
unimaxilară (maxilară sau mandibulară) sau
de la nivelul ambelor arcade - edentaţia totală
bimaxilară, absenţă produsă după erupţia
dinţilor, ea fiind deci dobândită.
 Corectarea acestei situații clinice se realizează
cu proteze dentare mobile.
 În edentaţia totală sunt tulburate toate
funcţiile ADM (aparat dento-maxilar):
masticaţie,
fizionomie,
fonaţie,
automenţinerea cu elementele sale de
autoapărare, autostimulare, autoreglare
pot apărea şi tulburări psihice.
 Înaintea începerii oricărui tratament, protetic
sau de alt tip, se impune efectuarea unei
examinări paraclinice pentru a putea evalua
corect starea de sănătate a ADM.
 În medicina dentară cel mai des se folosește
radiografia ambelor arcade dentare sau
ortopantomografia.
 Aceste radiografii se utilizează și după
efectuarea anumitor tratamente sau etape de
tratament pentru a verifica dacă au fost
efectuate corect.
 Se poate verifica poziția implanturilor inserate
la nivelul arcadei superioare
 În trecut se apela la o proteză dentară totală
atunci când nu mai există nici un dinte pe
arcada dentară.
 Astăzi, prin beneficiul adus de implantele
dentare se poate confecționa o lucrare fixă
(punte totala pe implante) care să nu mai
necesite îndepărtarea ei periodică.
 Această inovație oferă și avantajul protezării
spațiilor edentate fără a mai sacrifica
substanța dentară a dinților limitrofi.
 Din păcate, nu toată lumea poate beneficia de
restaurări fixe pe implante. Restaurările fixe
pe implante necesită un suport osos
satisfăcător și o stare de sănătate bună.
 De asemenea și din punct de vedere financiar
sunt mai solicitante deoarece necesită
inserarea unui număr mai mare de implante.
 Atunci când una din condițiile de mai sus nu
poate fi îndeplinită se poate apela cu succes la
proteza stabilizată pe implante. Ea reprezintă
o soluție de succes atât la pacienții care au
mai purtat proteze obișnuite înainte cât și la
cei care necesită pentru prima dată o proteză
dentară.
 Ca multe aspecte ale vieții, importanța
anumitor lucruri ne scapă până în momentul
când acestea nu mai sunt.
 Protezele dentare pot reda stilul de viață de
dinainte optimizând funcțiile zilnice, de
exemplu mâncatul și vorbitul, redând
pacientului în același timp și încrederea în
sine care vine odată cu îmbunătățirea
aspectului și recăpătarea zâmbetului.
 PROTEZA
 AUDITIVA
 Când este indicata purtarea unei proteze
auditive?
 Din punct de vedere funcţional, urechea se
compune din:
1. "partea mecanică" - urechea externă si urechea
medie
2. "partea electrică" - urechea internă
 Auzul normal acoperă intervalul 0-30 dB.
 Scăderea auzuluisub 30dB (hipoacuzia)
produce dificultăţi în comunicare şi afectează
calitatea vieţii.
 Scăderea auzului poate fi determinată de
afectarea:
 urechii externe sau a urechii medii –
hipoacuzia de transmisie
 urechii interne –hipoacuzia neurosenzorială
 ambelor părţi - hipoacuzia mixta
 În cazul unei hipoacuzii de transmisie
rezultate auditive bune pot fi obţinute prin
intervenţii chirurgicale
 hipoacuzia neurosenzorială implică utilizarea
unei proteze auditive.
 Dacă scăderea de auz afectează ambele
urechi se protezează urechea cea mai buna
pentru a obţine rezultate optime!
 Aparatul auditiv conţine:
 un microfon
  un amplificator
cu filtre
 o cască
 Alimentarea
aparatului se face cu baterii sau acumulatori
 Aparatul auditiv amplifică semnalul sonor din
mediul înconjurător
 Cu cât este mai mică proteza, cu atât este de
putere mai mică şi mai susceptibilă de a
produce un ecou
 Tipuri de proteze auditive:
1. de corp
2. retroauriculare (în spatele urechii)
3. intraauricular
4. în canal (conductul urechii)
5. de unica folosinţa
6. Implantabile - BAHA (BONE ANCHORED HEARING
AID)
 Proteza auditiva de corp:
 Microfonul pentru recepţia sunetelor poate fi
prins la haină
 Puterea de amplificare este mult mai mare
fata de celelalte tipuri
 este recomandat pentru hipoacuzia moderată
si severa
 sunt rareori folosite
 Retroauriculare:
 sunt mai voluminoase pentru că au în
componente mai multe circuite de amplificare
 sunt utile pentru scăderi mai mari de auz
 sunt indicate la copii deoarece aceştia le
tolerează şi le utilizează mai uşor
 sunt executate după un mulaj
 Intrauriculare:
 sunt indicate in cazul unor scăderi mai mici de
auz
 ele sunt executate după un mulaj
 În conductul urechii:
 se adresează indivizilor deranjaţi de aspectul
unei proteze auditive
 aceste modele sunt şi mai uşor de folosit
împreună cu un telefon
 nu furnizează suficientă amplificare în caz de
o depreciere avansată a auzului
 micile butoane de reglare sunt dificil de reglat
 De unica folosinţă:
 au cost redus şi viaţă lungă a bateriei
 sunt evitate costurile reparaţiilor
 un dezavantaj semnificativ este acela că nu se
găsesc pe măsuri, aşa că nu se potrivesc
confortabil oricui
 Implantabile:
 BAHA-proteză parţial implantabilă
 fixată cu un implant de titaniu, de cca 3-4 mm
,in spatele urechii
 Poate fi implantată bilateral, când pierderea
de auz este de valori apropiate la ambele
urechi.
 Ea este formata din MICROPROCESOR , PIESA
DE LEGATURA –ABUTMENT - dintre implant si
proteza, IMPLANTUL DE TITANIU de3-4 mm
 Indicată în hipoacuzii de transmisie sau
mixte(severe), neurosenzoriale unilaterale
profunde,sau neurosenzoriale bilaterale
Proteza auditivă BAHA
 Din punctul de vedere al prelucrării
informaţiei sonore, aparatele auditive pot fi:
1.analogice
2.digitale
 Analogice:
 funcţionează prin amplificarea tuturor
sunetelor din jurul –sunetele dorite cât şi
nedorite
 sunt simple amplificatoare ale auzului restant
 acurateţea sunetelor şi înţelegerea vorbirii
sunt mai puţin obţinute
 Digitale:
 sunt "mici calculatoare" programabile pe
computer
 cu redare superioara a sunetelor si un zgomot
de fond practic imperceptibil
 Unele au o telecomandă care permite
schimbarea cu uşurinţă a programului cu altul
mai potrivit pentru condiţiile date, cum ar fi
conversaţia într-o ambianţă liniştită sau într-
un restaurant zgomotos
 Cum alegem o proteză auditivă:
 În funcţie de vârsta
 de conformaţia anatomica a urechii respective
(mărimea conductului auditiv extern),
 de gradul hipoacuziei
 aspectul curbei audiometrice
 starea urechii (ureche uscata sau ureche care
curge)
 dacă un pacient are o scădere moderata a
auzului ar fi indicat un dispozitiv intraauricular
 dacă are un conduct auditiv foarte îngust
opţiunea corecta este pentru o proteza
retroauriculară
 Perioada de probă şi garanţia:
 O perioadă de probă tipică are 30 de zile
 Garanţia ar trebui să se extindă pe o perioadă
de 1-2 ani şi să acopere şi piesele de rezervă şi
manopera reparaţiilor.
 Cum folosim o proteză auditivă:
 obişnuirea cu o proteză auditivă durează ceva
timp
 sunetul auzit este diferit pentru că este
amplificat
 e nevoie de exerciţiu pentru a învăţa cum să
se înlăture zgomotul de fond
 cea mai bună cale de acomodare cu proteza
auditivă este purtarea ei în fiecare zi, făcând-o
să devină ceva obişnuit, de rutină
 Cum pot fi obţinute protezele:
 la recomandarea medicului O.R.L.
 de la diverse firme importatoare
 preturile variază in funcţie de performanta
aparatului
 preţurile pot fi acoperite integral (nu însa şi
cele mai performante) de Casa de Asigurări de
Sănătate.
 Protezele auditive pentru copii:
 sunt de ajutor copiilor cu pierdere uşoară sau
moderată a auzului
 Pierderea auzului poate fi provocată de:
 afectarea urechii interne
 expunerea la zgomote puternice
 reacţia la anumite medicamente
 rănirea capului
 factori genetici (moştenirea de la un membru
de familie).
 Copiii cu proteze auditive raportează că:
 le ajută să înţeleagă mai bine vorbirea în cele
mai diverse situaţii
 le permite o mai bună participare la întâlniri
de grup şi şedinţe
 aud sunetele uşoare, încete pe care este
posibil să nu le fi auzit de mai mulţi ani
 Avantajele protezării auditive:
 Îmbunătăţirea nivelului auditiv
 Reintegrarea în viaţa sociala si creşterea
performanţelor profesionale
 Demutizarea copiilor cu surditate
 Dezavantajele protezării auditive:
 Efortul adaptării la proteza auditiva
 Evitarea mediului cu zgomot
 Printarea 3D
 Viitorul medicinii!
 Bio-imprimanta 3-D reprezinta o platforma
foarte flexibila, putand fi utilizata pentru
numeroase tipuri de celule si tesuturi. Un
software special permite inginerilor sa
construiasca un model tridimensional al
structurii tisulare prevazute a fi reconstituita,
dupa care tesutul este construit efectiv,
celula cu celula, cu ajutorul unor dispozitive
automate, calibrate extrem de precis, cu
ajutorul laserilor.
 Chirurgii găsesc că tehnicile de imprimare 3D
sunt adevărate salvatoare. În domeniul
medical, oamenii de ştiinţa lucrează deja la
printarea celulelor stem embrionare şi a
ţesutului uman viu, cu scopul de a produce
părţi din corp care să poată fi ataşate direct
corpului.
 Chiar dacă printarea ţesuturilor artificială gata
pentru transplant nu se va realiza prea
curând, imprimantele 3D industriale îşi fac
deja loc printre instrumentele medicale. Două
dintre cele mai mari companii producătoare
de imprimante 3D industriale, din Statele
Unite au în oferte maşini care pot crea replici
după organe umane.
 Folosind tehnici de imagistică, precum
computerul tomograf, aceste imprimante pot
construi modele transparente care le permit
chirurgilor să înţeleagă structura internă a
ficaţilor sau rinichilor.
 În funcţie de mărimea organului, copia este
printată în câteva ore. Întregul proces, care
include convertirea imaginilor medicale
pentru a putea fi utilizate în printare, durează
câteva zile
 Cu toate acestea, există multe aspecte care
conducerea unui spital le are în vedere înainte
de a putea achiziţiona o astfel de imprimantă.
Imprimantele 3-D folosite pentru crearea
copiilor de organe costă între 250.000 şi
500.000 de dolari, lucru care face ca un astfel
 de aparat să nu fie accesibil pentru spitalele
mici. Mai mult, maşinile au nevoie de
operatori angajaţi special să se ocupe de buna
funcţionare a lor.
 Momentan, sunt foarte puţini chirurgi care
folosesc printarea 3D. Cel mai adesea
imprimantele 3D sunt utilizate pentru a crea
replici de pe oase.
Bio-plotterul – imprimanta producatorului german
Envisiontec este special proiectata pentru aplicatii de
prototipare rapida, avand capacitatea de a prelucra
biomateriale pentru a transforma o matrice
structurala 3D intr-o schela structurala 3D fizica,
folosita in ingineria tesuturilor, protectia si vindecarea
ranilor si leziunilor sau stimularea si accelerarea legarii
si cresterii celulelor si tesuturilor. Scopul final al
bioingineriei il reprezinta inlocuirea fizica a tesuturilor
dure sau moi, degradate sau distruse in urma bolilor,
imbatrinirii, accidentelor, etc.
 în funcție de calitatea osului, urmând apoi
atașarea protezei propriu-zise
- confecționarea protezei din silicon: mulaj de
ceară după amprentă,
 matriță ghips,
 colorarea siliconului,
 polimerizare
 dupa o tehnica asemanatoare cu cea dentara
se construieste din silicon,
 o proteza = un nas, de forma,
 culoare,
 elesticitate asemanatoare cu cel normal.
 Scopurile Protezei Nazale
a) ajuta la respiratie
b) pacientul doarme mai bine,
c) vorbeste
d) se alimenteaza mai bine
e) Integrare sociala
f) redă pacientului o înfăţişare normală
g) înlăturarea implicaţiilor psihologice
importante
 Nanoroboti
 Introducere
 Progresele care se inregistreaza in domeniul
medical, in ultimii ani, sunt de necontestat.
Oriunde privim - genetica, imunologie,
microbiologie, farmacologie, informatiile,
descoperirile, realizarile, se succed si circula
cu viteza ametitoare.
 Pe masura ce mijloacele tehnice si metodele
moderne de investigare se dezvolta, sporeste
si volumul datelor, informatiilor,
cunostiintelor dintr-un domeniu sau altul.
 Dar daca pana acum, tendinta generala era de
a dezvolta aceste mijloace si metode, de a
utiliza aceasta tehnologie in “afara” noastra,
apar acum domenii revolutionare in medicina,
care isi propun sa actioneze mult mai rapid si
eficient, direct in interiorul organismului.
 Nanotehnologia nu mai e de mult un vis
pentru cercetatorii din intreaga lume, care
planuiesc sa "invadeze organismul uman cu
masinarii de dimensiuni microscopice in stare
sa poata vindeca orice afectiune.
 Posibile aplicatii ale nanotehnologiei in
medicina
 Domeniul nanomedicinei il constituie
cercetarea modalitatilor de a utiliza
dispozitive de ordin nanometric – nanoroboti
– in sfera medicala.
 Dispozitivele respective se afla deocamdata in
stadiul de proiect, se studiaza detalii legate de
aspectul exterior, forma, dimensiuni,
structura, modul in care acestia actioneaza in
interiorul corpului, comunicarea si controlul
asupra lor, modalitati de terapie prin
intermediul lor.
 Elementele nanorobotilor
 Carbonul va fi cel mai probabil elementul
principal din care va fi constituit în mare un
nanorobot medical, probabil înglobat într-un
diamant sau nanocompozit diamondoid.
Multe alte elemente usoare ca hidrogenul,
sulful, oxigenul, nitrogenul, fluorina, siliconul,
etc. vor fi folosite în scopuri speciale în
uneltele nano-scalate si alte componente.
 Examinarea morfologică nu a arătat nici un fel
de vătămare fizică din partea fibroblastelor si
macrofagelor, iar osteoblastele umane
confirma regula biochimică cum că nu au fost
înregistrate nici un fel de toxicitate si nici un
fel de reactie inflamatorie în vitro. Cu cât este
mai perfectă si mai lipsită de defecte
suprafata diamantului, cu atât este mai
scăzută activitatea leucocitelor si absorbtia
fibrinogenului.
 Cum ar arata un nanorobot ?
 Mărimea tipică a unui nanorobot conceput
specific pentru medicina va fi între 0.5-3
micrometri deoarece este mărimea maximă
permisă din cauza cerinţelor pasajului capilar.
 Interiorul va fi vidat, iar exteriorul, desi expus
diverselor substante chimice din organism, va
fi destul de rezistent. Lichidele nu pot
patrunde in interior, decat in cazul in care s-ar
solicita o eventuala analiza a acestora.
 Energia necesara functionarii acestui
mecanism va fi asigurata prin metabolismul
local al glucozei sau oxigenului, sau, extern,
prin existenta unei surse de energie acustica.
 Comunicarea cu nanorobotii din interior spre
exterior, si invers, se face prin semnale
acustice, asemanator ca principiu si mod de
functionare cu ultrasunetele.
 Nanorobotii vor putea distinge categorii de
celule ale organismului-gazda in urma
analizarii antigenelor de suprafata ale
acestora, pe baza unor senzori chemotactici
prevazuti in structura lor.
 Nanoroboti - avantaje
 Nanorobotii medicali pot fi de o mare
importanţă pentru a corecta cu acurateţe
defectele genetice, şi pentru a ajuta şi a
asigura creşterea longevităţii.
 De asemenea nanorobotii ar putea fi utilizaţi
pentru a îmbunătăţi capacităţile umane.
 Pe de altă parte, aparatelor nanomedicale
mecanice nu le-ar fi permisă auto-
reproducerea în interiorul corpului uman, şi
nici nu ar fi nevoie de auto-reproducerea sau
repararea înăuntrul corpului uman atâta timp
cât aceşti nanoroboti sunt construiţi exclusiv
şi setaţi cu atenţie în nanofabrici cu cea mai
mare precizie.
 Capacitatea de a modela, construi, şi a elibera
un număr mare de nanoroboti medicali în
corpul uman ar face posibilă eliminarea rapidă
a bolii cu o eficientă şi o recuperare relativ
nedureroasa survenite în urma unei traume
fizice.