Clasificarea ocluziei după Dawson

Tine cont de poziția ATM.

Tipul 1 - RC este in armonie cu IM

Consecințe

-RC este verificabilă cu dinții separați

-nu există discomfort la nivelul ATM la testul de Încărcare

- nu este necesar tratament pentru disfuncții ale articulației

-nu existe interferențe sau contacte premature în RC

-pot fi necesare ajustări ocluzale în mișcările extruzive ale mandibulei

-pacientul poate realiza încleștarea dinților fără durere

-nu este necesară utilizarea unei gutiere ocluzale

-acest tip de ocluzie poate coexista cu orice clasă Angle

Tipul 1 A(adaptare) IM este în armonie cu RC adaptativă

Consecințe

-elementele intracapsulare au modificări structurale, dar s-au adaptat

-ATM poate accepta forțele ocluzale fără discomfort

-tratamentul disfuncțiilor temporo-mandibulare nu este necesar

-nu este necesară corecția ocluzală deoarece nu există disarmonie.

O serie de deranjamente interne au avut loc dar mecanismele de adaptare au

reușit să compenseze modificările structurale. Discul poate fi deplasat parțial sau
total. Pot exista modificări artrozice ale discului ce determină o aplatizare a
acestuia sau contact os pe os. Dacă ATM poate accepta testul de încărcare
ocluzală atunci poate fi stabilită armonia ATM-ocluzie.

1
Dacă ATM a suferit modificări trebuie diagnosticate folosind clasificarea lui Piper.

Tipul II Condilii trebuie să se deplaseze din RC pentru a realiza IM

Tipul II A condilii se deplasează din RC adaptată pentru a ajunge în IM

RC sau RC Adaptată au fost verificate astfel că s-a exclus existența unei afecțiuni
intracapsulare. Sursa durerii va fi la nivel muscular sau dentar. Prognosticul este
favorabil dacă sunt eliminate interferențele ocluzale. Aplicarea tratamentelor
invazive de tipul artroscopiei, infiltrații sau lavaje intraarticulare sunt
contraindicate. Scopul tratamentului este acela de a transforma clasa IIA în clasa I
sau IA.

Tratamentul poate fi realizat cu gutiere, echilibrare ocluzală sau reconstrucții

protetice pentru restabilirea armoniei funcționale.

Tipul III Rc nu poate fi verificabilă

ATM nu pot accepta testul de înărcare ocluzală fără discomfort. Astfel că

raporturile din IM nu pot fi determinate până la restabilirea comfortului articular.

Consecințe

-necesită clasificarea după Piper a problemelor intracapsulare.

-este necesară stabilirea unei relații corecte a ATM înainte de a face modificări
ocluzale.

-selectarea tipului de terapie pentru a ajunge in Tipul I sau IA

Tratamentul disfuncțiilor din clasa a III a au potențial mare de success chiar dacă
initial obținerea unui confort articular care să tolereze testul de încărcare ocluzală
este puțin probabilă.

Tipul IV relațiile ocluzale se află într-o stare activă și progresivă de disfuncție

datorită unor ATM instabile patologic.

Consecințe

2
Această clasă indică un stadiu activ și progresiv al disfuncției ATM.

Este foarte dificil de stabilit un raport ATM/ ocluzie funcțională. Semnele pentru
clasa aIVa sunt:

-open bite anterior progresiv

-asimetrie progresivă

-retruzie mandibulară progresivă

Sopul tratamentului este acela de a opri evoluția afecțiunii până se ajunge la o

etapă în care ATM pot fi manipulate într-o poziție stabilă.

Tratamentele ireversibile sunt contraindicate în această etapă.

Pentru a putea realiza un diagnostic corect este necesar ca medicul să poată

realiza testul de încărcare ocluzală și să cunoască clasificarea afecțiunilor ATM.

APLICAȚII CLINICE

In tipul I și IA nu ar trebui să existe discomfort în regiunea ATM și la nivelul

muscilor masticatori chiar dacă pacientul efectuează o încleștare foarte puternică.
Acesta este scopul oricărei terapii articulare. Dacă esxistă discomfort la nivel
dentar, muscular sau articular de la poziția cu gura deschisă până la înclestare
maximă înseamnă că poziția condililor nu este cea corectă în cavitatea glenoidă,
astfel că pacientul nu se află în clasa I sau IA

Ocluziile din tipul II sau IIA RC sau RC Adaptată au fost verificate astfel că s-au
exclus afecțiunile intracapsulare. Prognosticul este foarte bun dacă se realizează

3
eliminrea tuturor interferențelor ocluzale. După realizarea unei ocluzii corecte
tipul II poate reveni la tipul I, iar tipul IIA la IA.

In tipul I și II cu subtipurile lor nu sunt necesare tratamente de tipul: artroscopiei,

lavajelor articulare, infiltrațiilor articulare sau chirurgie ATM. Uneori pot fi
utilizate medicamente de tipul miorelaxante, AINS.

Dureri musculare generalizate, fibromialgie, factori neuromusculari trebuie luați

în considerare dacă durerile nu încetează după echilibrarea ocluzală, iar
afecțiunile intracap2sulare au fost excluse.

Ocluziile din tipul II si IIA trebuie tratate până la obținerea unei ATM stabile.
Ocluziile din TIPUL III trebuie tratate mai întâi ATM și apoi finalizată terapia
ocluzală. Tipul IV de ocluzie ste cel mai dificil de tratat deoarece nu există o
poziție stabilă a condililor față de care să ne raportăm.

Clasificarea afecțiunilor intracapsulare ale ATM

după PIPER
Această clasificare analizează 6 elemente structurale pe lângă evaluarea durerii.

1. Alinierea discului poziția fiziologică a discului este necesară pentru

distribuirea forțelor la nivelul zonei avasculare a acestuia. Poziția lui are
implicații majore in patologia ATM. Trebuie analizată poziția discului în
raport cu polii mediali și distali ai fiecarui condil.
2. Forma discului, are o importanță majoră. Stabilirea poziției discului, dacă
acesta este elongat, îndoit, tracționat, comprimat poate determina apariția
unor semne și simptome articulare fiind element de prognostic al
tratamentului.
3. Ligamentele, este imposibil pentru discul articular să fie deplasat dacă
ligamentele nu sunt elongate sau fracturate. Laxitatea ligamentară face
posibilă deplasarea discală dacă incoordonarea musculară exercită forțe de
tensiune asupra discului.Dacă discul nu este rupt și musculatura nu

4
 determină tensiune asupra discului laxitatea ligamentară nu determină
deplasare discală.
4. Spațiul articular. Analiza spațiului dintre condil și fosă este o metodă
simplă, dar eficientă de a determina dacă discul este deplasat și la ce nivel.
Spațiul dintre cele două structuri nu este gol ci apare imagistic datorită
radiotransparenței discului articular. Grosimea acestui spațiu reprezintă
grosimea discului. Dacă discul este deplasat atunci condilul se așează mai
superior în fosă și spațiul pare mai mic.
5. Mușchii, analiza mușchilor masticatori dezvăluie relația dintre sensibilitatea
musculară specifică și hiperactivitatea musculară. Cauzele hiperactivității
musculare traumă, dizarmonie structurală, contacte dentare nefuncționale.
Prin determinare sensibilității musculare la palpare și apoi realizarea unei
corelații cu direcția deplasării discale putem găsi un raport de cauză efect.
In situațiile de stress emoțional în care bruxismul este evident frecvent sunt
prezente disarmonii structurale care servesc ca puncte trigger pentru
incoordonare musculară.
6. Suprafețele osoase. O varietate de afecțiuni ale țesutului osos determină
simptomatologie care produce o varietate de semne. Patologia variază de la
modificări discrete a suprafeței condilului până la distrucția completă a
acestuia. Tumori, chisturi degenerescențe articulare nu reprezintă patologia
frecventa a articulației, dar dacă acestea sunt nediagnosticate pot să
determine efecte severe.
7. Durerea. Analiza tipului, localizării, severității acesteia este primul pas în
diagnosticarea afecțiunilor intracapsulare. Este important de determinat
dacă structurile intracapsulare determină durere. Încărcarea ocluzală
(loading test) este o modalitate simplă și eficientă de a determina aceasta.

Dacă durerea din regiunea ATM nu este afectată de loading test atunci putem
exclude existenta unor afecțiuni intracapsulare. Dacă la aplicarea încărcării
ocluzale apare durere atunci trebuie realizată o examinare complexă pentru a afla
care din structurile intracapsulare este afectată.

Clasificarea Piper are 5 stadii diferite de afecțiuni intracapsulare și trei subgrupe

de afectare osoasă.
5
STADIUL I – ATM intactă structural

Alinierea discului articular la nivelul ambilor poli

Diagnostic:
Clacmente- negativ

Loading test – negativ

Doppler negativ

Ex. Imagistic......normal

Amplitudinea și direcția mișcărilor normală

Testul de încărcare ocluzală poate produce durere datorită edemului retrodiscal

rezultat postraumatic sau datorită hipercontracției/spasmului pterigoidienilor
laterali. În acest caz trebuie încercate metode pentru deprogramare musculară.
Dacă este suspectat un traumatism se poate încerca medicație antiinflamatorie.
Loading testul nu va produce durere într-o articulație sănătoasă dacă ptg. lat. este
complet relaxat.

Palparea musculară: ptg. lat va fi sensibil la palpare (VAS) dacă condilul de aceeași
parte trebuie să se deplaseze din RC pentru a realiza IM.

Caractere speciale:

- Nu există laxitate ligamentară sau alterarea suprafețelor ososase astfel că

discul nu se poate deplasa.
- Dacă nu există edem retrodiscal cauzat de traumatisme trebuie căutate
metode de îndepărtare a hiperactivității musculare acordând atenție
deosebită interferențelor și contactelor premature care ar putea cauza o
hiperactivitate a Ptg.lat

6
STADIUL II - Clacmente intermitente

Laxitate precoce a ligamentului lateral al discului asociată cu hiperactivitatea

ptg.lat. Deplasare discală este reversibilă dacă se reușește stabilirea coordonării
musculare.

Diagnostic
Clacmente (în antecedente) intermitente

Încărcare ocluzală negativ

Doppler crepitații infime la translație

Ex. Imagistic normal

Amplitudinea și direcția mișcărilor variabilă

Sursa durerii musculatura

Consecințe:

Clacmetele intermitente reprezintă dovada laxității ligamentului posterior

combinat cu tracțiunea discului articular realizată de ptg. lat fasc sup. Fiindcă
clacmentul nu este prezent permanent poate fi asociat cu perioade
hiperactivitate musculară datorate bruxismului. Clacmente și dureri ale mușchilor
temporali la trezire sunt frecvent asociate cu bruxism nocturn.

În această etapă semnele și simptomele pot fi îndepărtate prin echilibrare

ocluzală. Deoarece contactele ocluzale necorespunzătoare sun foarte frecvente in
aceste situații trebuie căutate semne de abrazie,mobilitate, leziuni dentare.

STADIUL III clacment de pol lateral

Diagnostic
Clacmente (în antecedente) prezente (reciproce)

7
Încărcare ocluzală negativ dacă contractura musculară este îndepărtată

Doppler................................. liniște în mișcarea de rotație, clacment și crepitus în

translație

Ex. Imagistic normal

Amplitudinea și direcția mișcărilor variabilă

Sursa durerii musculatura

Consecințe

Semn sigur de tensiune musculară la nivelul discului, elongarea ligamentului

posterior la nivelul polului lateral. Reechilibrarea ocluzală este suficientă de obicei
pentru a opri clacmentele în majoritatea cazurilor încadrate în stadiul III. Acești
pacienți prezintă și alte semne și simptome: uzură dentară, instabilitate sau
sensibilitate dentară este necesar un examen complet al structurilor care
formează sistemul masticator. Unii pacienți pot să trăiască anii de zile fără ca
aceste afecțiuni să progreseze în timp ce alții ajung repede să fie blocați cu gura
închisă și să prezinte o acutizare a simptomatologiei.

STADIUL III b – blocaj de pol lateral

Diagnostic
Clacmente (în antecedente) prezența clacmentelor care ulterior au dispărut

Încărcare ocluzală negativ dacă condilii sunt complet așezați în cavitatea

glenoidă

Doppler................................. liniște în mișcarea de rotație, crepitus în translație

Ex. Imagistic normal

8
Amplitudinea și direcția mișcărilor variabilă cu limitarea deschiderii
gurii

Sursa durerii musculatura, poate exista

compresie în regiunea retrodiscală

Consecințe:

Durerea ocluzo-musculară poate fi tratată cu succes și în această etapă. Este

ultimul stadiu care permite tratamentul cu șanse mari de succes și predictibilitate
pe termen lung. Dacă ocluzia este perfectată în timp ce discul este la nivelul
polului medial, iar poziția de RC adaptată este verificată evoluția spre stadiul IV
este aproape nulă. Acest stadiu nu necesită intervenție chirurgicală.

STADIUL IV clacment de pol medial

Diagnostic
Clacmente (în antecedente) prezența clacmentelor reciproce

Încărcare ocluzală dureroasă dacă nu este redusă

Dacă este redusă poate accepta testul de încărcare

ocluzală

Doppler.................................crepitus în translație și rotație

Ex. Imagistic normal

Amplitudinea și direcția mișcărilor variabilă cu limitarea deschiderii

gurii, deviere uneori normală.

Sursa durerii musculatura

compresie în regiunea retrodiscală

9
Consecințe:

Acest stadiu progresează întotdeauna fără tratament. Pentru că discul este încă
reductibil la nivelul polului medial corecția ocluzală poate în unele cazuri să
împiedice incoordonarea musculară (fasc. sup. al ptg. lat) care să deplaseze discul.
Dacă forma discului este încă păstrată rezultate favorabile pot fi obținute și în
acest stadiu.

Tratamentul conservativ poate fi un succes dacă RC adaptată poate fi realizată și

menținută. O gutieră ocluzală completă, permisivă în RC adaptată poate fi
eficientă.

RMN-ul poate să ne furnizeze informații importante în această etapă.

STADIUL IVb blocaj de pol medial

Diagnostic
Clacmente (în antecedente) prezența clacmentelor care au dispărut

Alte zgomote articulare pot să lipsească.

Încărcare ocluzală sensibilitate la încărcarea ocluzală ușoară încă de la

începutul testului

Doppler.................................crepitus în translație și rotație

Ex. Imagistic rx transcranială spațiu absent deasupra și în spatele condilului

RMN discul este deplasat de pe ambii poli condilieni.

Amplitudinea și direcția mișcărilor variabilă cu limitarea deschiderii

gurii, deviere uneori normală.

Sursa durerii musculatura

compresie în regiunea retrodiscală

10
Consecințe:

În acest stadiu șansele de captare și menținere a discului sunt minime. Progresia

afecțiunii este o certitudine care determină încărcarea dureroasă a țesutului
retrodiscal perforația discului modificări osoase
scăderea înălțimii condilului uzură dentară excesivă a dinților din zona
posterioară. Dacă discul se deplasează spre medial există risc crescut de necroză
avasculară, astfel că un examen RMN și un consult chirurgical sunt necesare în
acest stadiu. Tratamentul conservativ cu gutiere poate să determine formarea
unui pseudodisc care să determine o îmbunătățire a simptomatologiei, dar
dispensarizarea este esențială.

STADIUL V – perforație cu afectare degenerativă acută a ATM

Diagnostic
Clacmente (în antecedente) posibilitatea unui traumatism

prezența clacmentelor care au dispărut.

Zgomote articulare rugoase, de fricțiune care pot fi palpate cel mai probabil nu
sunt clacmente.

Încărcare ocluzală de obicei dureroasă

Doppler.................................crepitus rugos

Ex. Imagistic rx transcranială spațiu articular absent, deformarea corticalei

ososase.

RMN evidențiază gradul de distrugere ososasă, precum și poziția

și forma discului.

Amplitudinea și direcția mișcărilor variabilă cu limitarea deschiderii

gurii, deviere uneori normală.

Sursa durerii musculatura,

11
 distrugerea suprafețelor osoase

compresie în regiunea retrodiscală

Consecințe:

În acest stadiu sunt contraindicate modificări permanente ireversibile la nivel

ocluzal. Stabilitatea ATM trebuie obținută și menținută înainte de a face
modificări ocluzale.

! este foarte important un diagnostic corect al afecțiunii degenerative articulare

astfel că examenul imagistic ete foarte important.

Utilizarea unei gutiere permisive complete cu contact pe toți dinții la o poziție

terapeutică a ATM poate fi utilă pentru reducerea simptomatologiei.

STADIUL V b – perforație cu afectare degenerativă cronică a ATM

Diagnostic
Clacmente (în antecedente) prezența clacmentelor care au dispărut.

Zgomote articulare crepitus palpabil.

Încărcare ocluzală nedureroasă

Doppler.................................crepitus rugos în toate mișcările

Ex. Imagistic rx transcranială condil și eminență articulară aplatizate

Sursa durerii musculatura,

Consecințe:

Este cea mai frecventă evoluție a deformării ATM consecutiv deplasărilor discale
complete. Relația os pe os (condil- cavitate glenoidă) poate accepta testul de
încărcare ocluzală fără durere, de aceea este foarte importantă anamneza și
istoricul complet al afecțiunii. La majoritatea pacienților poate fi găsită o poziție

12
de RC adaptată. Corecția ocluzală poate fi realizată la fel ca la pacientul fără
afectare ATM, dar stabilitatea nu este aceeași. Pacienții trebuie informați despre
afecțiunea lor și despre necesitatea adaptării ocluzale periodice pentru păstrarea
echilibrului neuromuscular.

Clasificarea lui Piper include și afecțiunile de cap condiliar inclusiv:

-hiperplazie condiliară

-osteocondroză

-osteoartroză

-osteocondrită disecantă

-necroză avasculară

Aceste afecțiuni au importanță ocluzală deoarece influențează poziția condilului

în cavitatea glenoidă.

Concluzii:

Dacă ATM nu poate să acepte testul de încărcare ocluzală, află de ce!

Dacă ATM sunt într-o poziție ce acceptă testul de încărcare ocluzală aceasta
trebuie să fie stabilă în timp pentru a putea începe terapia ocluzală.

Examinarea imagistică a ATM

Există mai multe tipuri de examinări imagistice care se utilizează în patologia
ATM. Selecția unui tip de examinare trebuie să țină cont de cost-eficiență și de
informația necesară pentru a formula un diagnostic.

1. Radiografia panoramică
2. Radiografia transcranială
3. Tomografia
13
4. Artrotomografia
5. Artrografia cu videofloroscopie
6. Rezonanță magnetică nucleară
7. Computer tomografie

Radiografia panoramică
Este cea mai utilizată pentru screeningul afecțiunilor dento orale. Ea poate
să evidențieze deviații ale septului nazal, chisturi sinusale, patologie
periapicală, linii de fractură, tumori osoase mai ales de la nivel mandibular.
Nu este radiografia de elecție în patologia ATM deoarece evidențiază numai
deformări masive la nivel articular.
Radiografia transcranială
Este radiografia utilizată cel mai frecvent pentru structurile ATM. Imaginile
sunt corecte, costul este redus, este ușor de realizat. Nu poate fi utilizată
pentru determinarea RC deși este sugestivă pentru unele deranjamente
discale un diagnostic de certitudine nu poate fi pus pe aceasta. Redă ATM
din incidență laterală. Foarte puține afecțiuni structurale ale ATM nu pot fi
sesizate pe acest tip de rgr deoarece majoritatea încep la nivelul jumătații
laterale a ATM.
Rgr de primă intenție în suspiciunea afectării ATM (dacă această rgr nu ne
oferă informații polul medial al condilului poate fi vizualizat cu ajutorul CT.)
Cu ajutorul ei putem stabilii dacă este vorba de o afecțiune intracapsulară
sau doar de o incoordonare musculară
Indicații:
1. Zgomote articulare în antecedente sau discomfort în zona ATM.
2. Când testul de încărcare ocluzală determină disconfort.
3. Când se suspectează modificări structurale patologice.

14
 Tomografia computerizată
Oferă o imagine bună a condililor, inclusiv a polului medial. Necesită
echipamente mai costisitoare. Cu ajutorul CT putem face reconstrucții
3D în cazul anomaliilor congenitale.
Indicații:
-fracturi
-modificări degenerative
-eroziuni
-infecții
-metastaze tumorale
-anomalii congenitale

Rezonanța magnetică nucleară

Este standardul de aur in investigația imagistică a ATM. Este o metodă neinvazivă

și nu supune pacienții la radiații. Ne furnizează informații cu privire la raportul
dintre disc și condil, iar feliile pot fi efectuate la distanțe diferite. Polul medial și
lateral al condilului pot fi bine diferențiate astfel că putem să clasificăm după
Piper afecțiunile intracapsulare. Un alt avantaj al RMN-ului este că poate să
detecteze modificări în spațiul medular al ATM. Piper și Schellha au prezentat
dovezi care demonstrează că necroza avasculară condiliană (NAC) și osteocondrita
disecantă determină o prăbușire condiliană și remodelare a scheletului facial.
Posibilitatea de a diagnostica NAC este o contribuție majoră la prevenirea
asimetriilor faciale. Rmn-ul ne poate oferii informații precise în deplasările discale
despre direcția deplasării poziția și forma discului. Deplasările discale spre medial
determină compresie asupra vaselor de sânge care pot determina necroză
medulară.

15
 BRUXISMUL

DEF:

Obicei care constă în scrâșnirea, frecarea sau încleștarea dinților, în alte mișcări
decât cele funcționale ale mandibulei și care poate să determine traumă ocluzală.
(Dawson).

O cauză frecventă în uzura dentară, mobilitate, fracturi de cuspizi, exostoze și

dureri musculare este bruxismul. Legătura dintre bruxism și stressul psihic a fost
confirmată de mai multe studii, conform cărora există un tipar de creștere a
intensității de contracție a muschilor masticatori în perioadele de stress.

Nu trebuie neglijați și alți factori care pot să contribuie la apariția bruxismului,

deoarece prin recunoașterea și eliminarea lor putem îndepărta sau diminua
efectele nocive ale bruxismului.

BRUXISMUL CENTRIC (Încleștarea)

Poate fi o asociere normală a creșterii tonusului muscular în perioade de stress

emoțional. Apare și când se realizează ridicarea unor greutăți sau în timpul altor
activități fizice. Încleștarea anormală care are loc atunci când nu există stress fizic
sau emoțional este tot o formă de bruxism centric. Încleștrea habituală nu implică
ample mișcări mandibulare, dar cu toate acestea dinții realizează contacte
premature care pot determina mobilitatea sau fractura dinților care le realizează.

Încleștarea habituală în prezența interferențelor determină simptomatologia

ocluzo-musculară. Dacă toate interferențele sunt eliminate scade intensitatea
activității musculare și tendința de încleștare. Atunci când există mobilitate la
nivelul dinților cu interferențe, aceasta dispare dacă se îndepărtează interferența
chiar dacă pacientul încleștează în continuare.

Mulți pacienții continuă să încleșteze dinții și după adaptarea ocluzală cu

îndepărtarea interferențelor, dar activitatea musculară este mult mai scazută.
16
În bruxismul excentric factorul etologic primordial este reprezentat de
interferente și contacte premature.

BRUXISMUL EXCENTRIC

Def: frecarea nefuncțională a dinților inferior pe cei superiori pe traiecte

extruzive.

Necontrolată poate să determine uzură dentară, hipermobilitate modificări

adaptative ale ATM cu aplatizarea condilului și a eminenței. La bruxomanii severi
mușchiul maseter este hipertrofiat determinând modificări vizibile ale conturului
facial. Se asociază cu spasme musculare, fisuri verticale ale smalțului dentar și
fracturi ale dinților cu obturații mari.

Tratament: indiferent de cauzele sale bruxismul poate fi tratat în două moduri:

Direct: echilibrare ocluzală, restaurări, ortodontic.

Indirect: gutiere ocluzale

1. METODE DIRECTE
Înainte de a face modificări ale ocluziei trebuie realizată o analiză ocluzală
detaliată. Dacă în urma acesteia hotărâm că poate fi realizată o echilibrare
fără a mutila suprafețele de smalț este bine să alegem această cale. Dacă
sunt necesare restaurări protetice ale dinților din zona posterioară putem
face echilibrarea cu ajutorul acestor lucrări la care pot fi adăugate șlefuiri
selective ale dinților care nu sunt acoperiți de lucrări protetice. În urma
echilibrării ocluzale ar trebui să avem stopuri ocluzale multiple de aceeasi
intensitate în RC cu dezocluzia imediată a dinților in toate mișcările
mandibulei.
2. UTILIZAREA DISPOZITIVELOR
Când decidem utilizarea acestei metode ar trebui să folosim gutiere cu
acoperire totală a suprafețelor ocluzale în care contactele dinților
antagoniști pe gutieră trebuie să fie multiple de intensitate egală în RC și cu
dezocluzia imediată a dinților în mișcările funcționale ale mandibulei.

17
Avantajele gutierelor de bruxism:
reduc uzura dentară
scade hipermobilitatea,
scade tendința de a bruxa.

SINDROMUL COMPRESIEI DENTARE

Supra-încărcarea ocluzală care acționează repetitiv asupra dinților are
potențial de a cauza supra-încărcare la nivelul ATM. Acest fenomen de
supra-încărcare ocluzală a fost clasificat de McCoy ca Sdr. al compresiei
dentare cu 6 modificări patologice care apar la nivel oral.
1. Dinți aplatizați
2. Exostoze
3. Adâncituri ocluzale
4. Recesiuni (retracții gingivale)
5. Abfracții
6. Uzura materialelor de reconstrucție
Este important de știut că sdr.compresiei dentare poate acționa ca
factor etiologic pentru entitățile mai sus menționate doar dacă dinții
posteriori au contact înainte așezarea completă a condililor în cavitățile
glenoide în poziția de RC sau dacă pe traseul de închidere în Rc/mișcările
funcționale există interferențe.

GUTIERELE OCLUZALE

Principiul: alterarea ocluzie astfel încât aceasta să nu interfereze cu

poziționare condililor în RC .
Gutierele se împart în următoarele categorii:
Permisive: acestea au suprafața de contact cu dinții antagoniști netedă
astfel încât mușchii sunt liberi să ghideze mandibula în poziția cea mai
corectă a condililor fără să existe interferențe dentare. Gutiera poate fi
realizată atât la maxilar cât și la mandibulă atâta timp cât oferă libertate
mandibulei.
18
Directive: ghidează arcada inferioară într-o poziție ocluzală care la
rândul ei ghidează condilii într-o poziție predeterminată (stabilită
anterior). Aceste gutiere au indicații limitate fiind rezervate numai
pentru patologia intracapsulară a ATM.

Gutierele permisive realizează separarea dinților posteriori astfel încât

dinții anteriori să aibă contact cu suprafața netedă a gutierei. Atâta timp
cât ATM aste integră structural și permite încărcarea funcțională a
mandibulei aceste gutiere determină relaxarea ptg lateral cu dispariția
durerii.

19