STUDIU DE MODEL.

ANALIZA MODELULUI
DE STUDIU LA
PARALELOGRAF
 ELEMENTELE COMPONENTE
ALE PARALELOGRAFULUI
1. Tija de analiza (reperaj):
Are rol:
◦ în determinarea retentivităţilor dentare
◦ paralelismul suprafeţelor de ghidaj

2. Mina de grafit: Este deplasată în

jurul dintelui stâlp, precum şi de-a lungul
crestei alveolare pentru a identifica şi marca
linia ecuatorului protetic. La nivelul dintelui,
va trebui să aibă vârful la nivelul marginii
gingivale, permiţând trasarea liniei ghid.
3. Retentiometrul: permite
măsurarea retentivităţilor dentare şi stabilirea
locului de amplasare a porţiunii terminale,
flexibile, a braţului retentiv al croşetului.
Acest punct va fi notat la locul unde
marginea discului retentiometrului atinge
dintele stâlp, având grija ca, în acelaşi timp, tija retentiometrului să atingă dintele la nivelul ecuatorului protetic.
Prezintă următoarele mărimi: 0.25 mm; 0.50 mm; 0.75 mm.

4. Răzuşele: Acest accesoriu este utilizat când se doreşte să se

îndepărteze retentivităţile nedorite de pe modelul
de studiu. Se adăugă ceară în zonele
retentive nedorite şi apoi se îndepărtează
excesul cu ajutorul răzuşei, obţinând astfel
suprafeţe paralele, şi deci axa de inserţie.
◦ Răzuşele pot fi de asemeni utilizate la prepararea
suprafeţelor de ghidaj, prin îndepărtarea cerii de la nivelul
machetelor dinţilor stâlpi.

Proteza parţială nu poate fi inserată

în cavitatea orală datorită neîndepărtării Elementele protezei nu interferă cu
retentivităţii axa de inserţie
 În cazul existenţei unei interferenţe
osoase vestibulare maxilare inserţia şeii la
acest nivel, în cazul unei axe de inserţie
perpendiculară pe planul de ocluzie, ar Modificarea axei de inserţie va fi paralelă
cu suprafaţa vestibulară a crestei
Determina plasarea acesteia la distanţă de
câmpul protetic, cu repercusiuni negative
asupra stabilităţii protezei
Timpii analizei modelului de studiu
la paralelograf

1. Stabilirea celei mai acceptabile axe de inserţie şi dezinserţie a protezei;

2. Trasarea ecuatorului protetic ;
3. Stabilirea locului în care se plasează vârful porţiunii flexibile a braţului retentiv al croşetului;
4. Fixarea poziţiei modelului faţă de paralelograf (tripodarea).
 1. Stabilirea celei mai acceptabile axe de
inserţie şi dezinserţie a protezei
◦ Axa de inserție este direcția în care se deplasează proteza de la contactul inițial dintre părțile rigide ale
protezei și dinții restanți, până la așezarea finală a protezei pe câmpul protetic, pintenii și șeile fiind în contact
intim cu țesuturile dentare și mucozale.
◦ Axa de dezinserţie este drumul parcurs de proteză în sens invers, de la poziţia finală de contact
intim cu ţesuturile dento-mucozale, până la ultimul contact al părţilor rigide ale protezei cu dinţii restanţi.
◦ Modelul va fi fixat pe suportul paralelografului într-o poziţie cât mai orizontală a planului
de ocluzie deoarece:
◦ Forţa de masticaţie, care e cea mai puternică în solicitarea protezei, are o direcţie predominant verticală;
◦ Alimentele adezive exercită tracţiuni predominant verticale asupra protezei;
◦ Inserţia şi dezinserţia protezei sunt uşor de efectuat de către pacient dacă acestea au o direcţie verticală.
◦ Planurile de ghidare: reprezentate de suprafeţele proximale ale dinţilor stâlpi, vecine spaţiilor
edentate, care trebuie să fie paralele cu axa de inserţie. Paralelismul dintre suprafeţele
menţionate poate exista fară niciun fel de preparaţie proprotetică realizată de medic. Uneori
sunt necesare şlefuiri, iar dacă prin şlefuire se pierde o cantitate mare de substanţă dentară, e
necesară acoperirea cu microproteze. Planurile de ghidare se fac mai ales în breşele laterale.
◦ Zonele retentive în care se aplică porţiunea flexibilă a braţelor retentive ale croşetelor se caută
pe feţele vestibulare şi orale ale dinţilor stâlpi. Pentru ca proteza să aibă o bună menţinere, e
necesar ca direcţia de acţiune a croşetelor, când acestea sunt solicitate, să fie perpendiculară
pe planul de ocluzie. Menţinerea protezei este deci dependentă de axa de dezinserţie a
protezei. Zona de retenţie pe fiecare dinte stâlp e bine sa fie plasată pe aceleaşi feţe, uniform
distribuită, echilibrată în ceea ce priveşte gradul de retenţie şi plasată convenabil fizionomiei.
◦ Cercetarea zonelor de retenţie se face cu ajutorul tijei de reperaj, apreciind mărimea unghiului
de convergenţă ecuatorială, adică spaţiul unghiular care apare între tijă şi dintele stâlp, având
vârful la nivelul ecuatorului dintelui unde tija ia contact cu dintele stâlp.
◦ Zonele de interferenţă. Proteza scheletată trebuie astfel concepută încât în timpul inserţiei sau
al dezinserţiei să nu existe zone de interferenţă dentară sau muco-osoase care să împiedice sau
să jeneze aceste excursii. Dacă totuşi asemenea interferenţe există, ele vor fi depistate cu
ajutorul tijei de reperaj, stabilindu-se în acelaşi timp şi măsurile ce se impun în aceste cazuri.
Fizionomia

◦ Se va avea în vedere că pentru un anumit ax de inserţie, croşetele trebuie să fie cât mai puţin vizibile. Când
sunt înlocuiţi dinţi frontali, axul de inserţie trebuie să fie cât mai vertical. Acest ax influenţează negativ
menţinerea protezei prin croşete. E un motiv în plus pentru ca edentaţia să fie rezolvată prin punte. Se vor
alege croşete cât mai puţin vizibile, plasate disto- gingival pe dinţii stâlpi anteriori, aşa cum sunt croşetele în
semi T sau din sârmă, astfel că sarcina menţinerii protezei rămâne pe croşetele aplicate pe dinţii posteriori.
 2. Trasarea ecuatorului protetic
◦ În poziţia amintită a modelului de studiu se trasează ecuatorul protetic cu ajutorul minei de grafit.
◦ Ecuatorul protetic= linia celei mai mari convexităţi a dinţilor stâlpi pentru o anumită axă de
inserţie sau linia celui mai mare contur la un anumit plan orizontal al modelului. Pe dinţii
stâlpi ecuatorul protetic împarte dintele în 2 zone; una supraecuatorială, cuprinsă între ecuator
şi suprafaţa ociuzală, în care sunt plasate porţiunile rigide ale protezei şi o altă zonă,
subecuatorială, cuprinsă între ecuator şi festonul gingival, în care se plasează porţiunea
flexibilă a braţelor retentive ale croşetelor.
 3.Stabilirea locului în care se plasează vârful
porţiunii flexibile a braţului retentiv al
croşetului
◦ În funcţie de tipul de croşet indicat, se alege retenţiometrul corespunzător care se montează la
paralelograf şi se notează cu un punct de creion negru locul în care se va termina vârful croşetului. 
◦ Acest punct va fi notat în locul unde dintele prezintă retentivitatea favorabilă subecuatorială spre mezial, în centru 
sau spre distal.
◦ Se are grijă ca tija verticală a retenţiometrului să atingă dintele în acelaţi timp cu marginea discului retenţiometrului 
care indică locul în care se plasează vârful croşetului.
 4.Fixarea poziţiei modelului faţă de paralelograf 
(tripodarea)
◦ Pentru a desena planul viitorului schelet al protezei e necesar să se îndepărteze modelul de pe suportul paralelografului. 
◦ Repunerea modelului pe măsuţa paralelografului în aceeaşi poziţie în care s-a stabilit axa de inserţie se poate face astfel:
pe soclul modelului sunt tăiate 3 şanţuri verticale, unul în regiunea posterioară şi 2 laterale folosind o spatulă ascuţită
sprijinită pe tija de reperaj. Soclul modelului trebuie să fie bine fasonat. Poziţia modelului va fi cea iniţială, în care s-a
determinat axa de inserţie, când cele 2 şanţuri, prin înclinarea modelului, vor fi paralele între ele, aceasta apreciindu-se
cu tija de reperaj.
 Desenarea proiectului viitorului schelet al 
protezei
◦ Modelul de studiu se îndepărtează de pe suportul paralelografului şi cu un creion albastru vor fi desenate
precis, cu linii duble, părţile componente ale scheletului metalic. Se începe de obicei cu şeile,conectorii principali,
pintenii, conectorii secundari, braţele opozante, braţele retentive, elementele de menţinere indirectă.
◦ Întrucât există riscul de a deteriora modelul de studiu în timpul manevrelor tehnice de realizare a lingurii
 individuale, e indicat ca tehnicianul să realizeze un duplicat al modelului din gips.
◦ Deci ar trebui ca medicul să primească în cabinet 2 modele de studiu. Pe unul va face analiza care a fost 
descrisă ca şi proiectul scheletuliti, iar pe celălalt va desena întinderea viitoarei linguri individuale
 pe care o va realiza tehnicianul.