INTEGRAREA TISULARĂ A IMPLANTURILOR –

COMPONENTA ESENȚIALĂ ÎN REUȘITA PE TERMEN

LUNG A TRATAMENTULUI IMPLANTO-PROTETIC
• Implantul este integrat tisular nu numai osteointegrat
• Integrarea tisulară impune:
• Integrare osoasă
• Integrare gingivală
• Ambele sunt la fel de importante
 LEGĂTURILE DINTRE INTEGRAREA OSOASĂ ȘI
GINGIVALĂ LA IMPLANTURILE ORALE

• Implantul oral este poziționat intra-extra tisular

• Porțiunea intratisulară este definită de:
• Corpul implantului inserat complet în os
• Zona bontului protetic de la capul implantului pe care se formează inelul epitelio-
conjunctiv de integrare gingivală până la fundul de șanț gingival

• Porțiunea extratisulară este definită de:

• Bontul protetic începând de la nivelul fundului de șanț gingival cu două zone:
• Cea de la nivelul șanțului gingival până la marginea gingiei libere
• Cea supragingivală
• Bontul protetic are și el trei zone:
• Zona de integrare gingivală ce pornește de la capul implantului pe o înălțime de
1,2-2mm cât este grosimea inelului gingival de integrare
• Pragul bontului protetic la 0,5-1mm de fundul de șanț gingival pe care se va
sprijini capa protetică
• Porțiunea de deasupra pragului pe care se va fixa capa protetică
INTEGRAREA GINGIVALĂ A IMPLANTURILOR
ORALE

• Dacă la dinți inelul epitelio-conjunctiv peridentar este de joncțiune, la

implanturi acesta este de atașament pe suprafața bontului protetic
• Gould = celulele epiteliale se atașează pe suprafața bontului protetic prin
intermediul laminei bazale, a hemidesmozomilor și a proteoglicanilor
• Schröder = implantul se integrează gingival numai într-o mucoasă fixă
cheratinizată cu cele două straturi de bază:
• Stratul bazal fibroconjunctiv
• Stratul epitelial cu 9-12 rânduri de celule epiteliale suprapuse
• Wennström = absența gingiei cheratinizate face ca integrarea gingivală să fie
foarte dificilă și gracilă
• Adell = gingia cheratinizată este un obiectiv esențial în integrarea gingivală
• Jansen = integrarea gingivală este o sigilare biologică de adeziune previzibilă
între implant și gingie → nu este o joncțiune epitelio-conjunctivă ca la dintele natural
• Kosten = a cultivat celule epiteliale în concentrație de 75.000celule/ml de
lichid intens pe suprafețele de:
• Titan masiv
• Titan pulverizat
• Aliaje de titan
• Plasmă
• Cristale de safir
• Hidroxiapatită
• Rezultatele obținute:
• Celulele aderă de 3 ori mai repede pe suprafețele de H.A. și safir decât pe titan
• Nu aderă și nu cresc celule pe aliajele de titan decât până la maxim 7 celule pe
câmp
• Suprafețele netede favorizează mult mai mult aderența celulelor epiteliale
• De Porter = a utilizat transgingival bonturi protetice cu porozitate de la 50-
200 microni obținând eșecuri ale integrării gingivale mai ales la nivelul
stratului epitelial

• Concluzia:
• Integrarea gingivală a bontului protetic impune:
• O zonă a bontului porozitată de 20-30microni la capul implantului de 0,7-1mm unde să
adere mucoasa bazală fibro-conjunctivă
• O zonă superioară primei de 0,5-1mm lisă unde să adere epiteliul gingival
• La ora actuală se știe că:
• Mucoasa gingivală se regenerează periimplantar după incizie aderând de bontul
protetic sub forma unui inel epitelio-conjunctiv definit ca inel de integrare
gingivală de atașament
• Lamina bazală și proteoglicanii favorizează adeziunea periimplantară a stratului
bazal al mucoasei gingivale
• Hemidesmozomii favorizează adeziunea celulelor epiteliale din stratul de
suprafața al mucoasei gingivale
• Aspectul clinic al integrării gingivale al
unui implant:
• Se face în mucoasă fixă cheratinizată
• Este un atașament gingival → atenție la
testele cu sonda parodontală
• Integrarea epitelio-conjunctivă a implanturilor este un factor de bază în
funcționarea pe termen îndelungat al acestora
• Inelul epitelio-conjunctiv periimplantar este factorul de bază împotriva
invaziei bacteriene, a toxinelor bacteriene și a produselor de coroziune la
osul periimplantar cu apariția pungilor osoase periimplantare
• Integrarea epitelio-conjunctivă la implant este de atașament
ÎNTREBĂRI DE BAZA PRIVIND INTEGRAREA
GINGIVALĂ A IMPLANTULUI
• La implanturi se poate obține și menține o joncțiune epitelio-conjunctivă
asemănătoare dinților naturali?
• NU – la implanturi se poate obține un atașament epitelio-conjunctiv pe o perioadă
lungă de timp→ obligatoriu de realizat

• Se poate realiza și menține un șanț gingival periimplantar cu colet și papile

ca la dinții naturali?
• DA - și este imperios necesar

• Șanțul gingival va avea aceleași funcții ca și cel al dinților naturali?

• DA - cu foarte mici deosebiri
• GOULD susține următoarele:
• Celulele epiteliale aderă pe suprafața bontului protetic al implantului prin
intermediul laminei bazale și a hemidesmozomilor
• Structurile fibrilare ale inelului periimplantar aderă pe suprafața bontului protetic
prin intermediul proteoglicanilor
• Reușita pe termen lung a unui implant impune:
• O integrare osoasă bună
• O integrare gingivală la fel de bună

• Afectarea integrării gingivale este făcută de:

• Placa bacteriană
• Toxinele bacteriene
• Produșii toxici de coroziune
• Tartrul
• Detritusurile orale
• Agenții fizici locali
• Etc.

• Afectarea integrării gingivale va duce negreșit la afectarea integrării osoase cu avulsia

implantului și distrucții osoase mari
• Inelul epitelio-conjunctiv periimplantar poate fi afectat si de:
• Montarea – demontarea repetată a bonturilor de vindecare gingivală și a celor protetice
• Placa bacteriană
• Periajul dentar intempestiv
• Jetul de spălare, prea puternic, în șanțul gingival
• Detartrajul cu instrumente metalice
• Sondele parodontale aplicate în șanțul gingival cu prea multă forță
• Tartrul subgingival
• Etc.
 CONCLUZII

• Integrarea tisulară a implanturilor este factorul de bază al reușitei terapiei

implantare
• Integrarea tisulară impune o bună integrare:
• Osoasă
• Gingivală
• Ambele la fel de importante