Parodonţiul

• ansamblul de ţesuturi care

înveleşte dintele şi îl susţine
în alveola dentară, este
alcătuit din structuri ce îşi
au originea în foliculul
dentar, care înconjoară
organul smalţului şi a căror
formare este iniţiată odată
cu începerea dezvoltării
rădăcinii.
 Parodonţiul
• parodonţiul de susţinere (apical) alcătuit din:
→ cement,
→ os alveolar
→ ligamente parodontale
• parodonţiul de înveliş (marginal)
reprezentat
de fibromucoasa gingivală
 FUNCȚIILE
PARODONȚIULUI
1.asigura legătura dintre dinte şi osul
alveolar printr-un tip particular de
articulaţie denumit gomfoză, care
permite dintelui mici deplasări în
alveolă
2. senzorială (receptarea senzaţiei de
atingere şi presiune)
 PARODONȚIUL APICAL
Smalț
Ligamentul
Periodontal Dentină

Dentinali
Legătura dintre pulpa Tubuli
dentară şi parodonţiu se
realizează prin foramenul Cement
apical şi canalele laterale
şi accesorii, acolo unde Pulpă
vasele de sânge intră şi
ies din dinte.
Proces
Alveolar

Os Cortical
Os Spongios
 Cementul:
Definiție:
este un ţesut conjunctiv
mineralizat asemănător osului
(avascular), care acoperă rădăcina
dintelui şi realizează legătura
între fascicolele ligamentului
parodontal şi dinte.
El se formează în mod continuu
pe suprafaţa radiculară externă,
fiind secretat de către celulele
ligamentului parodontal
(cementoblaste)
•Tipuri de cement:
-Primar (acelular)
-Secundar (celular)
 TIPURI DE CEMENT
1. Cement primar acelular fibrilar
intrinsec
Acesta este localizat imediat deasupra
dentinei și este primul țesut format,
prezent înainte ca principalele fibre
periodontale să fie complet formate.
Este localizat la nivelul treimii cervicale a
rădăcinii, la unii dinți putând acoperi
întreaga suprafață radiculară.
Este mai mineralizat la suprafață decât la
contactul cu dentina și conține colagen
produs inițial de cementoblaste
 TIPURI DE CEMENT
2. Cement primar acelular fibrilar
extrinsec.
Este cementul ce continuă să fie format
de catre celulele fibrelor periodontale
primare (fibre Sharpey), după ce
acestea au fost incorporate in
cementul pimar acelular fibrilar
intrinsec.
 3. Cementul secundar celular
• Este aparent mineralizat și rol minor
în atașamentul fibrelor. Apare
frecvent în porțiunea apicală a
rădăcinii premolarilor și molarilor, și
la nivelul furcației radiculare. El este
format din cementoblaste care pe
măsura mineralizării matricei rămân
încorporate în aceasta,
transformându-se în cementocite,
adăpostite în lacune (cementoplaste)
A: cement acelular
unite între ele prin canaliculi B: cement celular
• Cementul secundar are rol în
asigurarea materialului reparator în
situația fracturării rădăcinilor sau
patologiei inflamatorii apicale.
 TIPURI DE CEMENT
CEMENT ACELULAR
• se depune lent, pe măsură ce dintele
erupe,
• este considerat acelular deoarece
cementoblastele ce îl produc nu sunt
înglobate în masa de cement, ci
rămân la suprafața sa.
• acoperă treimea cervicală a rădăcinii
• Funcția principală a cementului
primar este aceea de ancorare a
dintelui, fiind asigurată prin
intricarea fibrelor colagene proprii
pe de o parte cu cele ale dentinei, pe
de altă parte cu cele ale ligamentului
parodontal.
CEMENT CELULAR
• se formează după cementul
acelular
• conține
cementoblaste,cementocitece
mentoplaste.
• mai puțin calcificat
• are rol în feneomenele
reparatorii în situația
fracturării rădăcinilor sau
patologiei inflamatorii
apicale.
• Deşi uneori celular, cementul nu este vascularizat şi
pare să reziste resorbţiei mai mult decât osul
• Joncțiunea cemento-dentinară ce formează constricția
apicală,este abia definită și neuniformă de-a lungul
circumferinței .
• Deși dentina este mai dură decât osul și se resoarbe
mai lent, în afecțiunile inflamatorii periapicale
resorbția poate fi atât de mare încât, de multe ori, are
loc dispariția constricției apicale. (Torabinejad M.,
Walton R., 2009)

• Ricucci D., Patologia e clinica endodontica, Ed. Martina, Bologna, 2009

• Torabinejad M, Walton RE.,Endodontics. Principles and Practice, 4-th ed.,Saunders Elsevier Inc,St. Louis, Missouri,
USA, 2009
CONSTRICȚIA APICALĂ
LIGAMENTUL PERIODONTAL
Ligamentul parodontal este un ţesut conjunctiv
înalt specializat, format din :

CELULE MATRICE EXTRACELULARĂ

Formatoare Fibre
(colagen, oxytalan)

Resorbtive
substanță fundamentală
Progenitoare
vase de sânge,
Apărare
limfatice& nervi
fibroblaste, macrofage, celule mezenchimale
nediferenţiate, osteoblaste, osteoclaste și
cementoblaste, cementoclaste şi celule epiteliale
remanente din teaca Hertwig (resturi epiteliale
 LIGAMENTUL
PERIODONTAL
• Fibrele de colagen sunt
organizate în fascicule
fibroase. Fibrele principale
se situează între osul
alveolar și cementul
dentar, intricându-se unele
în celelalte, ca într-o
adevărată rețea.
 SPAȚIUL PERIODONTAL
• Spațiul parodontal reprezintă spațiul situat între cementul radicular și
osul alveolei dentare, ocupat de un țesut conjunctiv cu caractere
speciale, bine vascularizat și inervat, al cărui constituent este
ligamentul parodontal.
• Spaţiul ligamentului parodontal variază între 0,15 - 0,40mm în funcție
de vârstă și starea funcțională a dintelui. Uniformitatea sa reprezintă
unul dintre criteriile care apreciază starea de sănătate a ligamentului
parodontal
 Funcţiile ligamentului
parodontal
• Funcţia mecanică. Ligamentul parodontal ataşează dintele la os şi reprezintă în
acelaşi timp un sistem tampon amortizor, care absoarbe parţial forţele exercitate
pe dinte şi le transmite spre osul alveolar. Tensiunea transmisă este importantă în
menţinerea apoziţiei şi a structurii trabeculare a osului;

• Funcţia formativă. În cursul vieţii dintelui, cementoblastele formează continuu

cement, fibroblastele formează colagen, iar osteoblastele formează os.

• Funcţia nutritivă se exercită prin aportul sanguin datorat circulaţiei de la nivelul

ligamentului parodontal.

• Funcţia senzitivă este realizată prin prezenţa proprioceptorilor pentru durere,

localizaţi în interiorul şi în jurul mănunchiurilor de fibre principale. Astfel,
ligamentul parodontal joacă un rol important în monitorizarea funcţiilor
mandibulare
 OSUL ALVEOLAR
• Procesul osos care se formează din
porţiunea bazală a maxilarului şi
mandibulei conţinând alveolele dentare

• Osul alveolar este alcătuit dintr-o

spongioasă, acoperită de corticală

• Caracterul cribriform(perforat, ca o sită) al

laminei dura face ca spaţiul desmodontal
să fie mai puţin ermetic, astfel că durerea
dată de o compresiune la acest nivel este
mai puţin intensă decât durerea de origine
pulpară.
 INFLAMAŢIA
PARODONŢIULUI APICAL
●Inflamaţia parodonţiului apical poate căpata un aspect:
→ Acut;
→ Cronic.
● Poate fi generată de factori generali şi locali amintiţi la
inflamaţia pulpară:
►externi: - fizici: →termici;
→traumatici;
- chimici: acizi, baze, subst.oxidante;
- animaţi:bacterii, viruşi,ciuperci
►interni: dismetabolisme, avitaminoze,
intoxicaţii endogene
boli de sistem
● Procesul inflamator din parodonţiul apical are caracteristicile
unei osteite apicale.

• A-zona de infectie difuzata din
interiorul canalului radicular infectat
aprioric,
• B-zona de contaminare
• C-zona de iritatie
• D-zona  biostimulatoare
• E-osul alveolar
• F-ligament periodontal
• G-cementul periradicular
•  H-dentina radiculara
•  I-canal radicular
PARTICULARITĂŢILE
OSTEITEI APICALE
• structura speciala a osului alveolar
lipsit de sistemul haversian,
• grosimea redusa a osului alveolar,
• prezenta in procesul alveolar a
radacinilor dintilor si a
periodontiului cu continutul sau ce
reprezinta surse de infectii,
• stratul de tesuturi moi acoperitoare
fiind subtire, este usor de strabatut
de catre exudatul inflamator care se
exteriorizeaza rapid in cavitatea
orala sau tegumente,
• cavitatea orala din vecinatate
reprezinta un rezervor permanent
de germeni microbieni,
• sistemul limfatic constituie cale de
difuziune dar si de filtrare a oricarei
infectii.
● În parodontitele declanşate de procese inflamatorii pulpare
( pulpite totale), semnele de suferinţă parodontală sunt reduse, pe primul
plan situându-se simptomatologia pulpară.
→ asupra osului acţionează numai toxinele bacteriene ,neutralizate în parte
de factorii antitoxici tisulari pulpari.

● În parodontitele declanşate de gangrene pulpare, semnele de suferinţă

parodontală sunt accentuate, inflamaţia căpătând un
►aspect exudativ sau supurat, dacă reactivitatea organismului este de
buna calitate,
► aspect cronic , procesul inflamator manifestându-se fără semne
clinice evidente, dacă reactivitatea organismului este viciată.

→ asupra osului acţionează bacteriile ce au străbătut delta apicală şi s-au

instalat în parodonţiu.
→ mijloacele de apărare sunt solicitate din cauza însămânţărilor repetate cu
germeni veniţi direct din canalul radicular, explicându-se astfel
caracterul intensiv al parodontitei
 CLASIFICARE:
1. FORME ACUTE:
a.)parodontite apicale acute hiperemice sau abortive
b.)parodontite apicale acute exudative seroase sau difuze 
c.)parodontite apicale acute exudative purulente sau circumscrise
d.) parodontite apicale secundară(abces Phoenix).

2. FORME CRONICE:
a.)osteita condensantă;
b.) parodontite apicale cronice incipiente
c.) parodontite apicale cronice avansate cu:
- granulom periapical;
- chist periapical;
- abces apical cronic;
d.) parodontite apicale cronice difuze.
• Literatura anglo-saxona:
- parodontita apicală acută(echivalent pt.
P.A.A. Hiperemică)
- abcesul apical acut(P.A.A. SEROASĂ/
PURULENTĂ)
 PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ
HIPEREMICĂ
• ETIOLOGIE:
1. Traumatismele:
→microtraumatismele repetate( aparatele ortodontice, lucări protetice
defectuoase, bruxism, traumatism direct in cursul tratamentului
chemo-meanic de canal, când nu se ţine seama de lungimea de lucru.

2. Agenţi chimici ce pot ajunge în parodonţiul apical pe 2 căi:

→calea endodontică: tratamentele medicamentoase cu subst.
demineralizante(EDTA), pansamentele endodontice.( arsenic, formol,
tricrezol, TCA)
→pungile parodontale adânci tratate cu meşe parodontale îmbibate cu
substanţe medicamentoase (compuşi fenolici- sol. Chlumski).

3. Agenţi microbieni: flora aerobă( steptococi) ce acţionează

→pe calea exotoxinelor – odată îndepărtate microorganismele din spaţiul
endodontic, prin intervenţie terapeutică rapidă, are loc retrocedarea
inflamaţiei;
→pe calea endotoxinelor- odată pătrunse în ţesutul periapical, se formează
un exudat purulent, cu colectarea unui abces, ce facilitează
transformarea unei inflamaţii acute în cronică.
 PARODONTITA APICALĂ
ACUTĂ HIPEREMICĂ
• SIMPTOMATOLOGIE:
►P.A.H. ca urmare a unei PULPITE ACUTE TOTALE:
→ simptomatologia propriu-zisă este puţin evidentă, predomină fenomene
algice pulpitice intense;
→edemul inflamator cuprinde spaţiul periapical şi apare sensibilitatea la
percuţia în ax, iar la atingere pacientul realizează care este dintele bolnav.

►P.A.H. ca urmare a complicaţiei unei NECROZE / GANGRENE PULPARE

( ag. infecţioşi, ag. chimici):
→sensibilitate mai mare la atingerea dintelui;
→senzaţie de egresiune a dintelui ca urmare a edemului inflamator extins;
→pacientul simte o uşurare dacă ţine dinţii încleştaţi.( ischemie locală cu
scăderea presiunii vasculare)
 PARODONTITA APICALĂ
ACUTĂ HIPEREMICĂ
►P.A.H.IRITATIV-MECANICĂ ( obturaţii de canal cu depăşire,
resturi de meşe de vată, conuri de hârtie, ace rupte):
→DUREREA:● caracter - acut,
- intens,
- permanent
●localizată / iradiată
●cedează foarte greu la antiinflamatoare sau ag. fizici.
→faza hiperemică poate trece în faza exudativă seroasă sau purulentă, cu:
ÎNGROŞAREA PERIOSTULUI
HIPEREMIE LOCALĂ
TUMEFIERE UŞOARĂ A MUCOASEI VESTIBULARE
 PARODONTITA APICALĂ
ACUTĂ HIPEREMICĂ
• DIAGNOSTIC POZITIV:
→ senzaţia de prezenţă a dintelui pe arcadă (senzaţia de egresiune);
→ sensibilitate la percuţia în ax;
→ uşoară congestie a mucoasei în dreptul apexului;
→ simptomatologie de pulpită totală.
→Rx poate da unele indicaţii legate de stabilirea cauzei(obturaţie cu depăşire, ace rupte)

• DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
1. PULPITA ACUTĂ SEROASĂ TOTALĂ;
2. PULPITA ACUTĂ PURULENTĂ TOTALĂ;
3. PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ SEROASĂ (edem de vecinătate, tumefacţie ,
stare generală alterată)
4. PARODONTITA APICALĂ CRONICĂ RECIDIVANTĂ

• EVOLUŢIE:
→ FORMELE EXUDATIVE: SEROASĂ SAU PURULENTĂ;
→CRONICIZARE ( P.Ap.Cr.Fibroasă)
PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ
HIPEREMICĂ -TRATAMENT
►P.A.H. ca urmare a unei PULPITE ACUTE TOTALE:
- extirparea pulpei,
- obturaţia corectă a canalului radicular.

►P.A.H. ca urmare a complicaţiei unei NECROZE / GANGRENE PULPARE:

- se tratează gangrena pulpară: - tratament chemo-mecanic de canal,
- pastă cortico-antibiotică 48h
- obturaţie provizorie a canalului cu hidroxid de calciu 1-2 sapt,
- obturarea definitivă a canalului.
- dacă apar dureri: - îndepărtarea obturaţiei provizorii;
- evidenţierea şi permeabilizarea canalelor radiculare,
- spălături abundente cu hipoclorit de sodiu
- dintele se lasă deschis
- tratamentul se reia după încetarea fenomenelor inflamatorii.

►P.A.H. ca urmare a ACUTIZĂRII PARODONTITEI APICALE CRONICE:

- tratament chemo-mecanic de canal
- dintele se lasă deschis câteva zile pentru drenajul secreţiilor de la nivel apical
- obturaţie provizorie a canalului cu hidroxid de calciu 1-2 sapt
- obturarea definitivă a canalului.
 PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ
HIPEREMICĂ -TRATAMENT
►P.A.H DE NATURĂ CHIMICĂ ( arsenic, tricrezol):
- îndepărtarea pansamentului oclusiv;
- permeabilizarea canalului radicular;
- înlăturarea substanţei medicamentoase;
- tratament chemo-mecanic de canal;
- uscarea canalului
- pansament oclusiv 48h.
Preparatelor arsenicale – spălături endocanaliculare cu EDTA şi DMP
(iritaţie medie) - scoaterea dintelui din ocluzie
- tratamentul se repetă până la amendarea fenomenelor dureroase
Preparatelor arsenicale - tratament chirurgical: extracţia dintelui
(iritaţie gravă) - chiuretarea ţesuturilor necrozate
- aplicarea de meşe îmbibate în DMP şi iodoform.

►P.A.H DE NATURĂ TRAUMATICĂ

- eliminarea factorului cauzal;
- tratament antiinflamator şi analgezic,
- menţinerea pacientului sub observaţie

MEDICAŢIE ANTIINFLAMATOARE(ibuprofen, diclofenac, ketoprofen)

TRANCHILIZANTE(diazepam, extraveral)
INFILTRAŢII PLEXALE CU XILINĂ
OSTEOTOMIE TRANSMAXILARĂ
 PARODONTITA APICALĂ
ACUTĂ SEROASĂ
• ETIOPATOGENIE:
→ este o continuare a P.Ap.H (etiologie similară);

→procesul inflamator depăşeşte spaţiul periodontal apical şi cuprinde osul

alveolar cu instalarea fazei exudative de tip seros;

→↑ tensiunea intratisulară (intraosoasă);

→ligamentele alveolodentare suferă un proces de imbibiţie seroasă, iar dintele

capătă un oarecare grad de mobilitate

→dacă asupra dintelui se exercită o presiune, tensiunea apicală se exacerbează,

crescând astfel şi durerea.

→începe demineralizarea corticalei interne.

 PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ
SEROASĂ
• SIMPTOMATOLOGIE:
►SEMNE SUBIECTIVE:
♦DUREREA – are caracter ascendent(jenă→violentă)in 24-48h;
- brutală de la început;
- iradiată (hemicranie);
- LANCINANTĂ;
- permanentă;
- nu este calmată de analgezice obişnuite;
- exacerbată de creşterea fluxului sanguin în
extremitatea cefalică
♦RIGIDITATEA FEŢEI
 PARODONTITA APICALĂ
ACUTĂ SEROASĂ
• SIMPTOMATOLOGIE:
►SEMNE OBIECTIVE:
→ congestia mucoasei în dreptul rădăcinii;
→ depresibilitate şi durere la palpare cu degetul pe mucoasa
orală sau vestibulară;
→ adenopatie regională(gg. induraţi, măriţi de volum);
→ edem de vecinătate- EDEMUL ALB- tumefacţie fără contur,
tegumente destinse, lucioase, albicioase:
►I. SUP.- buza superioară;
►C. SUP.- aripa nasului, regiunea palpebrală;
►PM, M SUP.- reg. geniană;
►I. INF.- buza inferioară, reg. mentonieră;
► PM, M INF.- reg. mandibulară şi submandibulară;
→ lipsa sângerării în camera pulpară şi pe canal,
→ prezenţa secreţiei seroase pe canal,
→TV- ;
→ durere la percuţia în ax;
 PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ
SEROASĂ
• DIAGNOSTIC POZITIV:
→durere cu caracter acut;
→durere la percuţia în ax a dintelui;
→tumefierea mucoasei şi tegumentelor;
→TV- ;
→stare generală alterată( febră, frisoane, inapetenţă)

• DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
1. Pulpitele acute
2. Parodontita apicală acută supurată( caracterul pulsatil al durerii, tumefierea mai puţin
întinsă, bine conturată)
3. Nevralgiile de trigemen
4. Foliculita dinţilor incluşi

• EVOLUŢIE:
- oprirea procesului inflamator;
- trecerea spre forma purulentă
- cronicizare

• COMPLICAŢII
- Prinderea dinţilor învecinaţi în procesul inflamator,
- Adenopatie loco-regională,
- Supuraţiile spaţiilor şi lojilor cervico-faciale
- Sinuzita de maxilar
 PARODONTITA APICALĂ ACUTĂ
SEROASĂ -TRATAMENT
1.Tratamentul de urgenta: - consta in drenajul exudatului seros pe cale:
• endodontica,
• si/sau transmaxilara,
• alveolara prin extractia dintelui, cand au esuat primele doua.

2.Tratamentul propriu-zis al dintelui :

• tratament conservator endodontic(ortograd)
• tratament conservator chirurgical (retrograd)
• extractia, cand tratamentul conservator eșueaza.

3. Tratament general:
• ANTIINFLAMATOARE
• ANTIBIOTERAPIE
• ANALGEZICE
• TRANCHILIZANTE
 PARODONTITA APICALĂ
ACUTĂ PURULENTĂ
• In evolutia sa are 3 stadii:
• endoosos,
• subperiostal, 
• submucos,
fiecaruia îi corespund anumite particularităţi
clinice si morfopatologice in functie de :
• teritoriul osos cuprins in inflamatie,
• structura si gradul de mineralizare a osului,
• existenta sau nu, a unor cai naturale de
drenaj,
• reactivitatea generala a organismului.
 1. STADIUL ENDOOSOS
Corespunde localizarii initiale a inflamatiei in jurul apexului dintelui respectiv,
care este reprezentat de doua fenomene:
a.)liza osoasa datorata actiunii enzimelor bacteriene, a tensiunii mari intratisulare,
a pH-ului acid si a tulburarilor circulatorii;
b.)prezenta infiltratului celular in care predomina leucocitele.
 
!!!!!! Daca se intervine terapeutic, focarul purulent se poate rezorbi si se poate
produce chiar o vindecare.
Daca nu, exsudatul purulent invadeaza spatiile intratrabeculare ale osului
alveolar si apoi a celui maxilar, tinde sa difuzeze de-a lungul zonelor osoase  cu
rezistenta mai mica, in functie de conditiile topografice locale, putand lua
urmatoarele directii :
a.)vestibulara - cu localizare predilecta la:
-incisivii centrali superiori,
-caninii superiori,
-radacinile vestibulare ale premolarilor si  molarilor
superiori,
-incisivii centrali si laterali inferiori,
-caninii si premolarii inferiori.
b.)palatinala - cu localizare
predilecta la:
-incisivii laterali superiori,
-radacinile palatinale ale
premolarilor si molarilor
superiori

c.)spre sinusul maxilar - cand

radacinile molarilor si
premolarilor superiori se gasesc
in sinus sau in imediata
vecinatate a acestuia

d.)spre spatiile perimandibulare -

la nivelul molarilor inferiori

e.)spre tegumente - prin

producerea de fistule cutanate
in:
-regiunea mentoniera,
-geniana,
-a unghiului goniac,
●DUREREA se caracterizeaza prin:
-este spontana,
-violenta,
-continua,
-PULSATILĂ,
-exacerbata -de cresterea fluxului sanguin in extremitatea cefalica:
                   -pozitia orizontala,
                   -caldura pernii,
                  -efort fizic,
         -si la cea mai mica atingere a dintelui.
- durerea iradiaza la dintii vecini si antagonisti.
- faciesul pacientului este rigid.
- gura pacientului este intredeschisa pentru evitarea atingerii dintelui.

• SEMNELE OBIECTIVE:

-dintele este modificat la culoare,

-proces carios profund,
-camera pulpara deschisa, dar insensibila la palpare si nesangeranda,
-la nivelul canalelor radiculare se gaseste secretie purulenta,
-apare mobilitatea dintelui care este de gr. I si II,
-mucoasa vestibulara in dreptul apexului este:
      -congestionata,
 -rosie-violacee,
-foarte dureroasa la palpare.
- stare generală alterată (febră, frison, adenopatie )
 1. STADIUL ENDOOSOS-
TRATAMENT
DE URGENŢĂ:
1. Drenaj transdentar +Analgezice;
2. Drenaj transdentar +Osteotomie
transmaxilară+Antibiotice+ Antiinflamatoare
3. Extracţia dintelui(la cald)
CURATIV:
1. tratament chemo-mecanic±
2. tratament medicamentos
 2. STADIUL SUBPERIOSTAL
• DUREREA:
- violentă,
- insuportabilă,
- ESTE MAXIMĂ
- Iradiată
- Nu se calmează la analgezice
● SEMNE OBIECTIVE:
-dinte cu proces carios profund,
-camera pulpara deschisa, dar insensibila la palpare si nesangeranda,
-apare mobilitatea dintelui care este de gr. IIsi III,
-mucoasa este indurata la palpare si foarte dureroasa,
-ea se extinde dincolo de zona apexului in aceasta forma,
-tegumentele sunt:
                  -bombate,
                  -lucioase,
                  -rosii-violacei (edemul rosu),
                  -indurate la palpare,
                  -nedepresibile ( nu lasa godeu),
-trismusul se instaleaza cand sunt afectati molarii inferiori II si III,
-apare adenopatia submandibulara( cu ganglioni mariti de volum,mobili,durerosi la
palpare),
-starea generala este alterată.
 2. STADIUL SUBPERIOSTAL-
TRATAMENT
DE URGENŢĂ:
1. Drenaj transdentar +Analgezice;
2. Drenaj transdentar +Incizie muco-
periostală şi aplicarea unei lame de
dren 24h+Antibiotice+
Antiinflamatoare+ Analgezice
 3.STADIUL SUBMUCOS-
PARULIS
• Colecţia purulentă erodează periostul şi
apare submucos, bombând vestibular
sau palatinal→EDEMUL LOCALIZAT

• Mucoasa este roşie violacee, fluctuentă

la palpare;

• Mobilitatea dentară este maximă

• Stare generală alterată

• Se asociază cu fistulizare şi drenaj

spontan al colecţiei, cu diminuarea
simptomatologiei dureroase

• Remiterea fenomenelor dureroase și

 3. STADIUL SUBMUCOS-
TRATAMENT
1. Drenaj transdentar
2. Drenaj transdentar +Incizie în
porţiunea declivă a procesului
inflamator+ Antiinflamatoare+
Analgezice+Antibiotice
3. Drenaj transalveolar(extracţie)
+Antibioterapie
 PARODONTITA APICALĂ
ACUTĂ PURULENTĂ
• EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII:
- Resorbţie şi vindecare temporară
- Fistulizare şi vindecare temporară
- Osteomielită şi supuraţiile lojelor invecinate
- Cronicizare

●DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
- Abces parodontal marginal,
- Osteomielitele maxilare( starea generală este mult
mai alterată, examen radiologic concludent)
- Foliculita dinţilor incluşi