Sunteți pe pagina 1din 6

HISTOLOGIE CURS 6

-Structura dintelui continuare-



Dentina intercanaliculara este formata din:
a. Matrice organica
b. Matrice anorganica

a. este formata din subst. fundamentala care predomina dar si din fibre
conjunctive. Subst. fundamentala este compusa din PMZ in special condroidin
sulfat, proteine, polizaharide, lipide in special fosfolipide si colesterol. Gasim in
special fibre de colagen dispuse in benzi ce sunt orientate II cu cavitatea pulpara
in portiune sup. a dintelui iar de la colet in jos sunt orientate perpend. pe
canaliculele denale. Aceste fibre de colagen prezinta o periodicitate de 640 de
Angstomi. Sarurile minerale apar sub forma de cristale de hidroxi-apatita ce sunt
dispuse de-a lungul fibrelor conjunctive.

Caractere structurale ale dentinei:
1. Liniile de crestere Owen (incrementale). Ele maercheaza depunderea
ritmica zilnica de matrice predentinala, apar sub forma unor striatii II cu supraf.
dentinei ce se succed la un interval de 8 microni. Sunt omoloagele striilor Retius
de la smalt. Una dn striile Owen este mai accentuata si se numeste stria neo-
natala a lui Owen ce marcheaza trecerea de la viata intrauterina la viata
extrauterina in sinteza dentinei. Este mai slab calcificata decat restul.
2. Spatiile interglobulare Xarma. Acestea sunt defecte de calcificare la niv
dentinei coronale, aproape de supraf. ei externa. Acestea sunt sub forma de spatii
neregulate hipermineralizate (aproape negre pe sectiunea de dinte uscat
deoarece se umpla cu aer).
3. Stratul granular Toms rep. defecte de mineralizare in dentina
radiculara. Rep. structuri punctiforme dispuse in monom, in partea externa a
dentinei (aproape de cement).
4. Mantaua dentinei rep. cel mai extern strat de dentina. Apare mult mai
bine calcificat decat restul dentinei.
5. Predentina este stratul cel mai intern al dentinei. Are un grad scazut de
mineralizare.

Adaptari functionale ale dentinei:
- Dentina se formeaza in tot timpul vietii. Ea se depune pe fata
predentinala ce delimiteaza cav. pulpara. Aceasta dentina se numeste dentina
secundara. Spre deosebire de cea primara care apare prima, in fazele de
dentinogeneza si se formeaza pana in mom. in care dintele erupe.
- In cazul cariilor nu foarte mari apare dentina sec. de reparatie. Este o
dentina sec.,
neregulata in care canaliculi dentinali sunt rari si subtiri si nu pot lipsi. Pe masura ce
dentina sec se depunde pe peretii cav. pulpare, camera pulpara se reduce, uneori
atat de mult incat compromite vitalitatea dintelui respectiv.
- Sensibilitatea dentinei s-ar datora prelungirilor odontoblastelor numite
fibrele Toms. La niv. dentinei orice stimul fizic sau chimic este receptionat sub
forma de durere. Stimulii recept. de fibrele toms sunt transmisi cel. si apoi plexurilor
nervoase din jurul odontoblastelor si este redat sub forma de durere.
- Dentina este un t. avascular, nutritia ei realizandu-se prin intermediul
lichidului seros numit limfa dentara ce este prezenta in canaliculii dentinari.

PULPA DENTARA:

Este un t. conj tanar (mezemchimal) cu origine in papila dentara. Este bogat in vase
sangvine si terminatii nervoase. Toate acestea se gasesc in cav pulpara delimitata
de dentina dar si in canalul radicular ce se afla in mijlocul radacinii dintelui. Canalul
radicular se termina cu un orificiu numit foramen.prin care patrund si ies vasele de
sange, nervii. In alcatuirea pulpei dentare vom deosebi mai multe comp. struct. rep.
prin: fibre, cel, subst. fundamentala, vase sang, nervi.
Celulele prezinta grade dif. de diferentiere, exemple:
- Cel tinere multipotentiale cu carectere embrionale
- Cel in variate grade de dif
- Cel puternic dif. = odontoblastele

Celulele tinere sunt sit. de obicei in partea centrala a pulpei dentare sau in jurul
vaselir sangvine. Au forma stelata, asemanatoare cel. reticulare si cel.
mezenchimale. Pot da nastere la celelalte tipuri de cel. de la niv. pulpei de aceea se
mai numesc si multipotentiale.
Celulele in dif. grade de diferentiere sunt fibroblas, fibrocite, macrofage (histiocite) si
limfocinete, monocitele.
Celulele inalt dif. rep. de odontoblaste ce sunt loc la periferia pulpei dentare, in
imediata vecinatate a dentine. Sunt asezate intr-un strat continuu si au o serie de
caractere morf. si funct. particulare.
Au un diam mare in spec. ododntoblastele de la niv. reg. coronale. Spre colet si rad.,
diam poate sa mai scada. Forma este fie alungita, fie ovala. Aceasta forma o
intalnim la niv. reg coronale si forma cubica la niv. reg. radiculare. Nucleul este
alungit, este eucromatic cu nucleoli vizibili. Membr. cel. este foarte subtire.
Citoplasma este usor bazofila si este bogata in numeroase organisme de sinteza si
secretie: RER, Complexul golgii, mitocondrii, incluziuni lipidice, saruri minerale, ionii
Ca.
Catre fata dentinala se pot observa bare terminale intre odontoblaste ce nu rep.
altceva decat jonctiuni de tip ocludens.
Din corpul celulei pornesc mai multe prelungiri: una este mai lunga si se numeste
fibra TOMS si se afla adapostita in canaliculii dentinali de la niv. dentinei. Se termina
in capat orb la fel cum se termina si canaliculii (in deget de manusa) De la polul opus
al cel. pleaca mai multe prelungiri, sunt mai subtiri, mai scurte si se indreapta catre
zona subodontoblastica numita spatiul WEIL.
Spatiul WEIL este larg de aprox. 40 de microni si contine rare cel. Este prezent in
special la nielul pulpei coronare si cuprinde fibre si subst. fundamentala:
- Fibrele sunt in spec. fibre de precolagen numite si fibrele Korff. Ele
difera de restul fibrelor de reticulina de la niv. pulpei, numai prin grosime
cansiderandu-se a fii formate din asocierea mai multor fibre de reticulina. Fibrele
Korff au un traiect ondulat, ajung la supraf. dentinara, fiind incorporate in matricea
dentinei. Odata incorporate ele se tranforma in fibre de colagen. Cel. spatiului sunt
f. putine si sunt in spec. cel mezenchimale, macrofage si cateva fibroblaste. Fibrele
de reticulina sunt putine, mai gasim fibre de colagen, NU fibre elastice. Pe masura
ce pulpa imbatraneste, creste nr. fibrelor de colagen, proces numit fibrozarea t.
conj. Se mai pot intalnii rare fibre Oxitalanice.
- Subs. fundamentala: este mai abundenta in pulpa dintiilor tineri si se
reduce cu inaintarea in varsta. Ocupa tot spatiul intercel. si interfibrilar.
Vascozitatea sa este accentuata avand un aspect gelatinos. Contine:
a. Lichid interstitial
b. MPZ
c. proteine
d. Ioni
e. Metaboliti

Vascularizatia pulpe: sangele patrunde in pulpa prin artera aferenta la nivelul
foramenului. Se ramifica formand o bagata retea vasculara periododntoblastica.
Inervatia pulpei: se realizeaza prin ramurile unui trunchi nervos mielinic ce patrunde
prin foramen, apoi se ramifica in filete nervoase foarte subtiri amielinice. Unele se
termina in peretii vaselor sangvine iar altele formeaza un plex nervos in jurul
odontoblastelor.
Modificarea pulpei dentare in rap. cu varsta: Pe masura ce dintele imbatraneste, cav.
pulpara se reduce treptat de asemenea se depun noi straturi de dentina secundara.
La niv, foramenului se depune cement ce ingusteaza lumenul orificiului si poate
obstrua chiar compromite vitalitatea dintelui. Depuneri de saruri minerale pot avea
loc si la nivelul t. conj. al pulpei(denticuli cu dim. variata si nr. variat).
La niv. pulpei pot aparea si procese inflamatorii pe care pulpa le poate rezolva (cu
ajutorul macrofagelor).
Functiile pulpei:
1. Functia : dentino-geneza.
2. Functie senzitiva realizata cu ajutorul nervilor
3. Functie de aparare locala prin macrofage

PARODONTIU:
Structura generala: se mai numeste si patul dintelui. Cuprinde tot. struct. ce asigura
fixarea si suspenddarea dintelui in alveola(cement, os alveolar, lig. alveolo-dentar,
gingia). Se deosebeste astfel un:
-parodontiu dur rep. de cement si osul alveolar
- parodontiu moale rep de gingie si lig. alv-dentar
Toate struct parodontiului provin din sacul foliculului dentar.

I. Gingia: face parte din parodontiu moale si rep. acea portiune a cav. bucale (a
mucoasei bucale) ce inconjoara dintele si fata esterna a crestelor alveolare, formand
in jurul dintilor un inel sau un guler care fixeaza in alveola. Este o modificare
adaptativa a mucoasei bucale care se continua cu mucoasa alveolara de care este
separata prin linia sau prin santul gingival ce are de obicei un contur neregulat.
Macroscopic, mucoasa alveolara este rosie iar cea gingivala are o nuanta de rosu
palid, uneori cu tenta spre cenusiu (culoarea depinde de grosimea strat. epitelial).
Gingia prezinta 2 regiuni:
1. O zona mai slab atasata de dinte. Este marginea delimitanta a
mucoasei
2. O zona strans atasata de dinte prin fibrele corioului gingival = gingia
fixa. Ea se afla in continuarea celei libere facand legatura intre aceasta si
mucoasa alveolara. Intre gingia fixa si libera se gaseste depresiune gingivala.
Epiteliul gingiei libere se rasfrange adanc spre smalt de care se fixeaza determinand
intre el si dinte santul gingivo-dentar (ca un fund de sac sau un deget de manusa).
Partea de gingie dintre dinti se numeste gingie interdentara sau papila interdentara.
Are dimensiuni variabile in functie de spatiul dintre dinti. Gingia papilara apartine in
mare parte gingiei libere. Pe sectiune logitudinala, gingia formeaza de fiecare parte a
dintelui cate un triunghi. Acesta are un vf. ce corespunde coletului dentar si
constituie creasta gingivala.

Organizarea structurala a gingiei:

1. Epiteliu asezat pe membr. bazala
2. Corionul

1.Epiteluil este pluristratificat pavimentos dat. fortelor abrazive ce rezulta in timpul
masticatiei, unele zone a ep. se keratinizeaza complet sau partial. Epiteliul este
acoperit de mai multe straturi de cel.:
- Strat bazal sau generator format din cel. cubice cu mitoze numeroase
- Strat spinos format de 6-20 de randuri de cel. poligonale solidarizate
intre ele prin dezmozomi. In stradurile superfic. in citoplasma cel. pot aparea
granule de prekeratina si keratina.
- Stratul superficial care contine cel. keratinizate partial sau total.

Printre cel stratului bazal dar si printre cel. spinoase se pot intalni cel pigmentare:
melanocite a caror nr. variaza cu rasa. Patologic, boala Addison in care se gasesc
un nr. mare de cel. pigmentare, de asemenea se mai pot gasi cel. Langerhans. Pe
versantul extern al gingiei, ep. este keratinizat dar si mai gros decat pe versantul
intern unde epiteliul este mai subtire si nekeratinizat.
Gingia este aderenta de cement printr-o membrana de nat. mucopolizaridica.

1. Corionul esta alc. t. conj. dens, bogat vascularizat si inervat. Prezinta
un strat superficial sit in imediata vecinatate a epiteliului numit corion papilar si
unul profund, corionul dens propiuzis. Fibrele sunt predominant fibre de colagen
dar printre ele se gasesc si fibre de reticulina dar si fibre oxitalanice.
Fibrele de colagen sunt dispuse in evantai sau benzi cu directii precise
- Cel mai mare grup leaga corionul gingival de cementuldentar cervical si se
numeste lig gingival.
- Alt grup de fibre de colagen merge de la gingie la creasta alveolara =
grupgingivo-alveolar
- Alt grup se intersecteaza si formeaza asa numitele fibre alveolare.

Celulele corionuli sunt: fibroblast, fibrocit, histiocit, plasmocitele ce intervin in
procesele inflamatorii cronice dar si mastocite aflate in jurul vaselor sangvine.
Corionul fetei externe este foarte bine rep. spre deosebire de cel al fetei interne care
este practic absent. Mucoasa gingivala este aderenta de osul alveolar initial apoi
este aderenta de cement.
Vasele sangvine din corion deriva din ramuri ale arterei gingivale. Se formeaza o
retea de plexuri capilare.
Vasele limfatice insotesc arterele si venele. Inervatia este foarte bogata si este rep.
de ram. din nervul alveolar pentru gingia papilara si ram din nervul bucal pt. zona
post. a gingiei vestibulare. Fibrele nervoase se termina in peretii vaselor sangvine
sau in ep. gingival.
Santul gingival se afla sit. in fata smaltului unde epiteliul mucoase gingivale se
reflecta si formeaza santul. In fundul de sac, ep. se ataseaza de fata externa a
smaltului realizand jonct. gingivo-dentara. In dreptul smaltului se realizeaza fixarea
cu ajutorul hemidezmozomilor. La niv. santului se pot acumula incluziuni de glicogen
care in cazuri patologice pot duce la procese inflamatorii. Boala peri-odontala este o
afectiune gingivala consecutiva acumularii de resturi alimentare in santul gingival.
Acesta se adanteste si se insoteste de detasarea gingiei si a lig. alveolo-dentar.